1,947 matches
-
patruzeci de ani în ruine. Au trecut pe la putere tot felul de guverne și chiar amicii și coreligionarii politici ai consiliarilor comunali de astăzi, dar nimeni nu s-a gândit la reardicarea acestui mare edificiu ș. a. m. d. În realitate, aserțiunea "Romînului" e inexactă. "Monitorul oficial" de vineri 24 ianuarie (5 februarie) 1875 cuprinde legea promulgată prin care se acordă Iașilor cele 10 milioane în numărătoare, specificîndu-se și întrebuințarea lor. Această lege a fost votată de Cameră la 12 decemvrie 1873
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
și inițiativa pe care ea a luat-o în Tractatul de la San-Stefano, prescriind dărâmarea fortificațiilor de pe Dunăre și escluzînd vasele de război din apele României, Serbiei și Bulgariei, arată îndeajuns ce preț a pus Rusia pe această libertate. Cât despre aserțiunea foii "Augsburger Zeitung" că, în Congresul de la Berlin, puterile ar fi atribuit Austriei un fel de poziție privelegiată, o influență precumpănitoare în Comisia Dunăreană, cată să spunem că aceasta e fantazie mare. Cabinetul din Viena nici n-a cerut așa ceva
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Varnbueler a cunoscut pe deplin intențiile cancelarului german. E adevărat că destăinuirile sale au avut de scop a justifica în fața alegătorilor votul său în cestiunea sporirii bugetului militar. Însă e un om prea cuminte pentru a împodobi fapte trecute prin aserțiuni imprudente, cari l-ar face să piarză pentru totdauna încrederea principelui de Bismarck. Afară de asta vorbele sale corespund cu ceea ce s-a petrecut într-adevăr. Aducă-și cineva aminte de conversația principelui Gorciacof cu jurnalistul francez Louis Payramont în Baden-Baden
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Carol de Hohenzollern pe tronul românesc în aceeași primăvară a anului 1866 erau inele în lanțul politicei prusiane care a avut de scop și de rezultat războiul contra Austriei și întemeiarea confederației Germaniei de nord. {EminescuOpXI 459} În favorul acestei aserțiuni se pot produce o seamă de probe, întru cât se pot proba în genere asemenea lucruri; între altele dăm proba următoare, care are pentru înfățișarea noastră avantajul de-a putea fi controlată de toți. Cu toată încheiarea memorabilului Tractat de la
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
ne amintim din păcate prea rar. Revenind la Bucovina, în acei mulți ani cu relativă liniște și condiții bune din punct de vedere economic și social, s-au dezvoltat anumite similarități la toate etniile bucovinene. Niște exemple banale ilustrează această aserțiune. Expresia "Ahi, pacati"! a fost folosită de toate etniile din Bucovina, dar Ahi era polonez și Pacati era numele primului călău din Cernăuți. Care bucovinean nu cunoștea jocul de cărți Taroc? Inclusiv copiii cunoșteau acest joc, care putea stârni mari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
îl apropie pe Eugen Barbu de autorul Crailor de Curtea-Veche simpatia pentru o lume în decădere, peste care aruncă vălul somptuos al poeziei". (p. 219). Cezar Ivănescu este atins în viziunea criticului-de aripa geniului. Timpul va ratifica sau va infirma aserțiunea. Interesante, în context, sunt considerațiile lui Theodor Codreanu cu privire la europenism: "De vrem sau de nu vrem, europenismul aparține naționaliștilor români, iar nu celor care se declară cu surle și trâmbițe ""europeniști"! Europeni sunt și vor fi Hasdeu, Eminescu, Iorga, Blaga
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
călinesciană despre anii 1883-89, dându-i însă coloritul acela de amurg trist și blând al ultimilor ani din viața lui Hölderlin. Ceea ce adună ca date, chipul în care le corelează și le interpretează, cu rigoare și minuțiozitate, dau cercetărilor și aserțiunilor oricât de îndrăznețe ale lui Theodor Codreanu o coerență și o veracitate greu de desmințit. Treptat, ies la iveală legături pe care anevoie le-am fi descoperit din frânturile de informații oficiale ori oficioase ale vremii și care desenează sfâșietoare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Huși, problema nu este aceea a reinterpretării operei poetului (a modernității acestuia, de exemplu, și aici autorul aduce argumente serioase pentru a-l integra pe Eminescu unei mentalități poetice în stare să-și depășească clar epoca, considerând și azi valabilă aserțiunea finală a lui Maiorescu din Eminescu și poeziile lui), ci a felului demolator, iar uneori sub semnul ignoranței, cu care se produce fenomenul... Nu recitirea lui Eminescu este pusă în cauză, ci graba iconoclastă cu care sunt negate "chipurile" poetului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
inducții pamfletare, dar totdeauna între parametrii rigorii și ai argumentelor, coroborează evenimente și personaje aparent disjuncte, într-o construcție perfect unitară. Prezentarea și problematizarea faptelor au caracter filmic și se dezvoltă contrapunctic, captivând și printr-un agreabil stil colocvial. Preluând aserțiunea lui N. Georgescu, că eminescologia suferă de lipsa interpretării critice a izvoarelor arhivistice, Theodor Codreanu constată cu tristețe că încă nu există o instituție națională, fie o catedră universitară, fie o altă formulă, destinată exclusiv lui Eminescu, așa cum alte țări
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
steaua lui Eminescu a apus". Nu pot să le recomand să citească Controverse eminesciene celor care au păcătuit față de Eminescu, doar dacă își pot îngădui luxul unui cardiolog să-l aibă alături în caz de nevoie. Cazi pe gânduri citind aserțiunea lui Theodor Codreanu, de la pagina 117: "soarta lui Eminescu, atât în timpul vieții, cât și-n posteritate, rămâne barometrul marginalizării sau renașterii poporului român însuși". Ceea ce este adevărat. Conceptului de eminescianism i se rezervă spații întinse și pe bună dreptate, cum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în presa literară de lângă noi sau prin alte mijloace, Theodor Codreanu duce un război pe cont propriu, dar în armonie cu veritabili eminescologi, pentru mai dreapta așezare a creatorului nostru emblematic în destinul culturii române. În Ontologia arheității, polemizează cu aserțiunea eronată că Eminescu ar depinde, potrivit comparatiștilor și priorităților "izvorâte", cum le califica disprețuitor Călinescu, de modele străine. Dar știut este că poetul avea o capacitate de asimilare culturală neobișnuită și nu și-ar fi permis să importe cultura occidentală
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
un fel de sinecdocă revelatoare, ca pars pro toto facilitând raționamentele de tip inductiv. După cum se știe, inducția este un raționament prin care se trece de la constatări despre cazurile singulare dintr-o mulțime de obiecte, aspecte, fenomene, relații, stări, la aserțiuni despre toate cazurile (în sens distributiv). Altfel spus, orice inducție este un proces logic de generalizare. Acest tip de raționament, puternic afirmat în cercetările științifice experimental din epoca modernă, i-a fascinat pe scriitorii romantici germani, care au teoretizat fragmentarismul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
conexe ori complementare, pe de o parte, pentru a folosi și topi ideile în demonstrație, pe de alta pentru a se delimita polemic. Scriitura critică, discursul ca structură monolitică se încarcă de referințe, trimiteri, aluzii, sugestii, interogații dubitative, supoziții și aserțiuni, câteodată riscante. În aceste din urmă cazuri argumentația e pe muchie de cuțit. Cititorul atent și empatic este mereu stârnit, contrariat, uimit, sedus, incitat, provocat la atitudine. Pagina critică nu somnolează niciodată, este vie, energică, "vigilentă", demascatoare, tensionată grație succesiunii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
un simulacru despre evenimente, care ne rămân pentru totdeauna necunoscute, deoarece istoria este întotdeauna decisă și scrisă de către învingător și, deci, nimic nu mai poate garanta adevărul ei". Ne aflăm deja pe tărâm postmodernist, căci a fost de-ajuns aceasta aserțiune a filosofului german pentru ca prozeliții să deformeze sintagma și să ducă nihilismul până în pânzele albe, cu consecințe, pentru civilizația umană a sfârșitului de secol XX și începutul sec. XXI, dintre cele mai grave, despre care vom vorbi ceva mai încolo
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
degrabă sunt sceptic, deși m-aș bucura să citesc studii, eseuri, comentarii pătrunzătoare într-o asemenea grilă despre poezia lui L. Blaga, V. Voiculescu, Ioan Alexandru, Paul Aretzu sau... Adrian Botez. Dar până atunci rămâne să meditez la una din aserțiunile cu adevărat memorabile ce poartă semnătura lui Theodor Codreanu: "omul cel mai realist de pe pământ este omul care se roagă". "Argeș", nr. 10, octombrie 2006 Adrian LESENCIUC Despărțirea de modernitate În tentativa de conștientizare a poziției societății într-o dinamică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
copleșiți de obicei de intuiție, sub forma sa specifică numită inspirație. Numai gândirea, rațiunea tăioasă și necruțătoare duce la adevărata cunoaștere. Gândirea e chiar condiția fericirii, afirma autorul în primul volum al lucrării. Dar, adaugă în prezentul volum, pe marginea aserțiunii lui Emerson, care spune că nu există cunoaștere care să nu fie putere: "când cunoașterea atinge limite maxime, ea devine neputință. De unde și începe tragedia cunoașterii". Oare nu aceasta va fi paradigma după care îi va judeca, în viitor, pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a scris în această problemă dificilă. Sunt excluse polemica și, cu atât mai mult, biografismul pletoric, factice și cromatic, dacă acestea nu luminează punctul final al dezvoltării premisei. Criticul este întâi de toate un căutător al adevărului, foarte atent la aserțiunile sale și ale altora. Mersul somptuos al avansării în cercetare nu cunoaște tatonarea, de până la el, a subiectului, când în aria ce stătea în față se pășea ca pe terenul primejdios al surprizelor unui vulcan adormit. Ajuns-a el oare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ezită să îl menționeze este acela că "Basarabia s-a simțit abandonată de mai multe ori în cursul ultimelor două secole: la 1812, la 1878, la 1917, la 1940 și la 1989." (p. 161) Cât de corectă este o asemenea aserțiune o dovedește opinia recentă a lui Vasile Ernu care, într-un interviu acordat lui Daniel Cristea-Enache (în Literatura pe net), dovedește că și-a însușit propaganda rusească, punând la îndoială identitatea românească a provinciei care odinioară era parte integrantă a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
nu poate fi, credem, alta decât că ordinea de adevăruri etice există de sine stătătoare, și nu e În nici un fel reductibilă la ordinea de adevăruri teoretice, ele stabilindu-se pe planuri logice complet deosebite. Imposibilitatea de a afirma că aserțiunile etice se reduc la cele de fapt dovedește că cunoștința etică există sub formă autonomă; ea este paralelă cu cea a naturii, a se confunda cu ea și este la fel de justificată și de obiectivă. Pentru o deplină lămurire, să Încercăm
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
la luminile rampei, sunt interpretate din perspectiva unei judecăți globale asupra fiecărui autor. Bunăoară, comicul dramaturgiei cehoviene - afirmă criticul - emană din două surse: atitudinea autorului față de personaje și răsturnarea dramaticului. „O comedie autentică, serioasă, e în fapt o dramă răsturnată”, aserțiune demonstrată în cronicile la Unchiul Vania și Trei surori. Consacrându-i lui Teodor Mazilu și un medalion omagial postum, exegetul relevă că, în teatrul său, „aproape fiecare replică se transformă miraculos, luând forma tainică a aforismului”. Când consemnează momente ale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289982_a_291311]
-
studii de folclor comparat care își au punctul de plecare în teza de doctorat. Aici sunt examinate, în două capitole extinse, variantele sârbești și românești despre Novăcești. Cel mai semnificativ aport al cărții este acela că autorul nu își susține aserțiunile folosind traduceri germane sau franțuzești, ci chiar texte de primă sursă, studiate în anii când s-a aflat la Belgrad. Altă caracteristică a demersului este că nu constată doar analogii, interferențe, paralele între cele două serii de variante, ci caută
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288722_a_290051]
-
foarte numeroasă și ar prezenta cel mai mare interes. [12 septembrie 1876] ["PUBLICĂM MAI LA VALE... Publicăm mai la vale răspunsul d-lui dr. Emil Max la notița inserată în ziarul nostru no. 100 din 8 septemvrie și declarăm că aserțiunile cuprinse în ea sunt provenite din informațiunele ce ni le-a dat d. dr. Ratcu. {EminescuOpIX 205} Iași, 1876, sep. 9 Domnule Redactor, În foaia d-voastră No. 100, din 8 sept., am cetit o notiță sub titlul "o diagnoză
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
RĂSPUNSUL... "] Răspunsul (publicat în revista esternă ) a principelui Bismarck la interpelația deputatului Richter a făcut atâtea semne vecinilor imperiului încît trebuia să producă o lămurire a situației. Întâi principele a pronunțat cuvântul mare: că dacă deputatul Richter ar putea proba aserțiunea sa (că Rusia dorește cuceriri ) atunci politica întregei Europe ar fi alta. Pân - acuma însă, nefiind față decât declararea împăratului Alexandru că din parte 'și renunță la orice cucerire, principele crede că nu are nimenea dreptul de a se îndoi
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Unele din ziarele bucureștene, precum și presa "credincioasă constituției" din Austro-Ungaria, susțin că acest conflict l-au căutat românii pentru ca să se poată arunca în brațele Rusiei, adică că am căuta cum s-ar prinde nod în papură. Noi credem că aceste aserțiuni sunt scorniri[a] acelora ce n-au alt de lucru. Că e prea cu putință ca România sa fie târâtă în conflictul oriental e drept, dar că cineva ar căuta într-adevăr să încurce ițele nu-i adevărat. Altfel răspunsul
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
absența profesorilor, invită pe d. ministru a aplica art. 386 etc. din legea instrucției. Această moțiune a d-sale a fost primită alaltăieri cu adeziune din partea guvernului. [6 februarie 1877] ["DACĂ AR FI DE CREZUT... "] Dacă ar fi de crezut aserțiunile ziarelor din Viena, atunci criza băncii se va risipi în favoarea Ungariei. În adevăr Tisza și-a fost dat demisia. Împăratul a fost primit-o, ba însărcinase pe baronul Sennyey cu formarea unui cabinet nou, însă preste noapte se schimbară lucrurile
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]