3,212 matches
-
vagi, de Înmulțire, de potolire a foamei și de frică. Nici o vibrație nu tulbura Însă văzduhul, În afara unui stol de porumbei care treceau dezinteresați spre Capitoliu, lăsând și câțiva stropi de găinaț Întru galonarea celor de jos, deasupra corolei de asfalt nu se auzea bătaie de aripă sau de elitră mecanică, pentru că tot ceea ce mâna și mintea omenească Înălțaseră În văzduh era imersat, asemenea suratelor terestre și a celor care se scurg pe sub pământ, În acea stranie maladie a nemișcării. Dacă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ori nimic, să fie el cel care-o va zăgăzui sau o va pierde, iar pentru asta știa că va goni chiar și după ce ultimul strop de benzină se va evapora sau ultima fărâmă de cauciuc va fi așternută pe asfalt, se simțea capabil să Împingă bielele prin propria voință și să crape pământul cu jantele În căutarea ei. Toate trucurile știute și neștiute au fost puse la bătaie: a luat virajele aidoma suratelor multicolore din raliuri, ceea ce i-a provocat
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
dureri atroce În bucșe și-n articulații, a accelerat viguros pe liniile drepte ca un veritabil monopost de Formula 1, până a simțit că-i sar pistoanele din piept, și a sărit peste obstacole sprinten ca un ATV. Panglica de asfalt se tot răsucea Între ei, dealuri li se așezau În față, uneori se năpusteau Împreună spre soarele auriu, ca două păsărele pe care o nedeslușită taină le făcea să-și ia zborul În același timp, alteori lunecau Împreună ca picăturile
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
benzină, iar ea se hrănea cu motorină, că Alfina purta haine desenate de un cunoscut designer italian, În timp ce Fauvé nu avea nici măcar un singur opțional În afara echipamentelor Înscrise În dotarea de bază; și-au desenat inimi de cauciuc ars pe asfalt, apoi s-au iubit din toate puterile, până la strâmbarea barelor și Îndoirea caroseriilor, până la istovirea curelelor de distribuție, până când, În zorii următoarei zile, roata de rezervă a Alfinei s-a desprins din suportul ei și-a luat-o la vale
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
de Vest, gripa aviară și cea porcină, ori temutul Acinetobacter baumannii. Acelea au fost niște banale răceli față de ce-a urmat: gripa cârtiței sașii, hepatita F, boala viermilor de mătase, maladia schnauzerilor pitici, pandemia de ataraxie, alergia la oxigen, la asfalt și la dulceața de vișine, gripa furnicilor, sindromul pârșului singuratic, beteșuguri având simptome atât de ciudate, Încât păreau deja a avea propria personalitate. De pildă, pesta lalelelor, a cărei primă formă de manifestare era că bolnavul Începea brusc să vorbească
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
și care, iată, se dădea caraghios de-a dura, sub ochii lor, pe scările din fața Tribunalului. Cum n-a fost nimeni care să mă ridice, iar ambulanța n-a venit pentru că n-avea cum să vină, am sângerat Înăbușit pe asfalt, bâzâit de muște curioase, În bătaia periscoapelor ridicate din iarbă de șerpi sâsâitori, cu palmele ciugulite de pliscuri și linse de boturi umede. Era o zi minunată, pe cuvânt. Fără oameni, fără Întrebări, fără direcții de mers, fără proiecte și
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ce mai aștepți?“ „Îndată, trufandaua vieții mele“. Părăsesc așternutul conjugal ca pe scena unei crime, atent să nu las urme. Cu coada ochiului, privesc spre cetaceul eșuat În așternut, imaginându-mi negativul imaginii, adică un contur desenat cu creta pe asfalt. Imaginația e bună, te poate ține În viață câteva ore, apoi va trebui să inventez o altă imagine, la fel de veselă, cum ar fi un cașalot străpuns de cange și pus la murat. Afară, teatrul de operațiuni al furtunii s-a
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
el trebuia să vină dinspre un bărbat gelos. Atins În amorul propriu de insultele avocatului, generalul n-a pregetat să scoată pistolul Stolzmeier și să-i cazeze doi chiriași În Încăperile inimii. Din păcate pentru Perez-Blanco, nici nu atinsese bine asfaltul cu tâmpla, și ambulanța era acolo. În jumătate de oră, a primit o inimă bionică nouă-nouță, cu ordinator Seiko de ultimă generație, garantată un secol și jumătate. Așa că, vezi, nu-i atât de ușor să pleci din viața asta, iar
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
promenadă pentru cei ai locului. Apoi, clădirea liceului, situată În capătul bulevardului, a fost demolată, iar În locul ei s-a căscat gura unui pasaj. Copacii și felinarele au dispărut, asemenea dalelor de piatră, smulse și Înlocuite cu o limbă de asfalt ridicată la rangul de șosea Întrucât căpătase un nou sens, al vitezei. Totuși, printr-o ciudată evoluție a lucrurilor, tocmai această nouă șosea cu patru benzi și cu mașinile ei gonind În ambele direcții ajutase la Întârzierea asaltului, după cum un
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
argumente logice. — Christina, fii un pic lucidă, dacă poți: o sticlă cu bere nu poate sări pur și simplu din camion numai din cauză că noi mergem În urma lui. Christina era Însă convinsă că poate, atunci cînd camionul nimerește vreo groapă În asfalt. Bine, să acceptăm, insista calm Vic, dar nu e obligatoriu ca sticla aceea să cadă pe mașina noastră. Nici Christina nu susținuse că ar fi obligatoriu, ci numai că ar fi posibil. Și asta, fiindcă citise În The Baakho Monitor
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
treacă zece ani, și totul parcă s-a transformat într-un morman de dărîmături și gunoaie. Cu mîneca își tamponează rana din care curge un firișor de sînge. Privește la fațadele degradate ale clădirilor, la acoperișurile încovoiate, la gropile din asfalt și la copacii prăfuiți de pe marginea străzii. Un șofer îl claxonează văzîndu-l că nu îndrăznește să traverseze, deși se află în dreptul unei treceri pentru pietoni. Încă nu-și poate lua inima în dinți, se întoarce înapoi pe trotuar, la ce
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
și altă dată. — Nici motorul n-a luat-o la prima cheie, a fost nevoie de puțină bibileală, își amintește Petrică, darmite ditamai revoluția, e de nțeles. — Paștele mă-sii, înjură Sena dîndu-și seama că intră într-un sector de asfalt plin de gropi. Automobilul începe să se zgîlțîie din toate încheieturile, să ocolească craterele dintr-o margine în alta a carosabilului. Parcă am fi în țara nimănui, zice, pe drumul ăsta n-a mai pus nimeni mîna de cînd a
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Capitală și să continue represiunile. O să iasă prost, Petrică, încep să se văicărească Bulgarul și Croitorașul, privind înspre cordoanele Armatei care se apropie pas cu pas ținîndu și automatele în cumpănă, flancînd tancul ale cărui șenile scrîșnesc lăsînd urme în asfalt. Nu vă pierdeți cumpătul, n-o să ni se întîmple nimic, încearcă Petrică să-și țină oamenii aproape, acum o să vedem cîți bani face fiecare. — S-o spună oricui, dar nu mie, că astea sînt idei puse cap la cap de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
că brusc, din nu se știe ce motiv, după cum ne-a mărturisit chiar el imediat ce a scăpat din flăcări, a văzut negru înaintea ochilor, și a pierdut controlul volanului. Ce a urmat ne-a tăiat tuturor răsuflarea, scrîșnetul roților pe asfalt, un derapaj necontrolat, răsturnarea camionului, alunecarea într-o rînă în direcția TAB-ului, bufnitura, și aproape instantaneu explozia butoaielor cu benzină care au incendiat totul pe o rază de zeci de metri. Dar să vezi și să nu crezi, cînd
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
tu singurul care s-a ales doar cu praful de pe tobă după ce s-a întîmplat în decembrie. Îi vine să pună mîna pe ceva să arunce în becurile alea blestemate care îi înțeapă ochii ca niște ace, o bucată de asfalt, un colț de clădire, o piatră de pe caldarîm. Fla min-go, Snow-White, Glo-bus, silabisește în continuare. — Gelozie, asta era, se dezmeticește Roja, ia fă-te-ncoa’, îi zice lui Patru Ace, ciulește bine urechile la ce vreau să-ți spun. — Măi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
dar oricum nu aveam de gînd nici acum să le folosim. Scutul și bara de protecție, tampoanele, ca noi. O mică problemă doar, mai bine zis două. Masca frontală intrase în radiator și îl spărsese. Lichidul de răcire picura pe asfalt, cu asta hai că se mai putea merge, dar ghinionul nostru a fost că un bolovan sau altceva la fel de dur izbise în baia de ulei, din care începuseră deja să se prelingă cîțiva stropi negri. — Vă împușc ca pe cîini
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ținu lipite decît foarte puțin, pentru că aproape instantaneu simți sub el huruitul la început sacadat, apoi tot mai uniform al motorului care pornise. Dar înainte să se suie la volan, fu nevoit să facă cîțiva pași de colo colo pe asfalt, piciorul pe care îl ținuse îndoit sub el îi amorțise și simțea ácele furnicăturilor din talpă pînă în șold. Te-ai fi așteptat ca pe gazon să-și facă apariția alde Șarpele cu Clopoței sau Monte Cristo, însă nici vorbă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ritmul bătăilor unei tobe, Într-un spațiu infim de câțiva zeci de centimetri. Seara, când ajung acasă, prima grijă este să mă strecor prin crăpătura de lumină pe care o lasă becul chior ce atârnă deasupra ușii, pe bucata de asfalt din curte, pe care merg ca un clown pe o sârmă Întinsă sub cupola circului. Cum intru În camera mică și ciudată care are forma unui paralelipiped, beau restul de ceai rămas de dimineață În paharul străveziu. În atâtea ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Întretăierea ,,străzilor,, există o ,,limuzină,, , o fostă Mazda, intrată pe jumătate În pământ, răscoaptă de soare și zbârcită de geruri. Ea folosește drept ,,casă de oaspeți,, pentru cei ce se Încumetă să Înopteze În acest fief al mizeriei. Copaci, iarbă, asfalt, canalizare, mobilier, Încălzire, medicamente, spray-uri, deodorante, pastă de dinți, vitamine, cărți, sunt lucruri de care cu câteva excepții, nimeni de-aici nu a auzit. Ori de câte ori acest cortegiu de năpăstuiți ai sorții năvălește În oraș pentru a cerși, a scormoni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
gâfâie când se apleacă asupra fărașului din tablă veche. Simt soarele pe spate ca pe o apă clocotită. Doamne, ce de gunoaie! Mă iau după un câine cu urechi clăpăuge ca ale mele. E flămând și miroase bucățică cu bucățică asfaltul. Îl mângâi și se gudură, dă din coadă. Așa mă bucuram și eu când mă duceau părinții la mare. Eram un copil cuminte și frumos și adulții mă mângâiau pe creștet, așa cum mângâi eu acuma câinele. Într-un an m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de mult, dar să am grijă, el nu crede În iu bi re, el cre de cel mai mult În moar A doua noapte am visat un pescăruș strivit de roțile unei mașini. M-am aplecat să-l ridic de pe asfaltul Însângerat și când l-am luat luat te În mâini, era mama care se chinuia să mă nască e sin și pierduse mult sânge. M-am născut greu, noaptea gu târziu, și primul lucru pe care l-a făcut mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
liniștit-o, spunându-i că eu sunt Kawabata, și m-am născut cu numele ăsta, care, nu știu din ce limbă vine și că n-o să mor curând, să nu-și facă griji. Când mama m-a lăsat jos, pe asfaltul Însângerat, eram Îmbrăcat ponosit, ca un cerșetor, iar mama se transformase din nou În pescărușul mort. M-am trezit, când prima rază de soare intrase pe fereastra cavoului și-mi gâdila plăcut nările. Mi-am dat dintr-odată seama, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
nu e scris numele și nici adresa. Privind-l cu atenție pe accidentat, Își dă seama că e vorba de un cloșard. Scrie pe procesul verbal de constatare: ,,Neidentificat,, Caietele vor fi aruncate la gunoi de măturătorii care vor curăța asfaltul, de sânge. Epilog Ă3ă Am fost copilul unei familii de intelectuali mic burghezi. Să nu vă mire, dar comunismul a mai păstrat pe ici pe colo câte o rămășiță a burgheziei, nu i-a Închis chiar pe toți reprezentanții ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
tot spuneam, și parcă trăiam exteriorizarea chinuitoare a unei incapacitți interioare de a vedea. Zăream doar umbrele lucrurilor, doar păreri, nimic clar. M-am depărtat de șuvoiul pământiu și de edificiile iluzorii pentru a căuta ceva mai multă stabilitate pe asfaltul solid și am constatat că sunt lângă o cabină telefonică; privind-o mi s-a părut dintr-odată că este scăldată într-o ciudată aureolă, aureola care învăluie până și cel mai neînsemnat dintre obiecte, după spusele celor care susțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
în albastru deschis și negru cafeniu. Aici nu era ceață și peste oraș se boltea o cupolă înstelată de o strălucire intensă, luxuriantă. Era genul de noapte în care devii conștient de existența altor galaxii. Umbra îmi aluneca înainte pe asfalt. Deși nu era încă unsprezece noaptea, orașul părea pustiu, iar eu mă mișcam prin el ca un arlechin misterios și solitar dintr-un tablou: ca un asasin. Când îmi trecuse prin minte gândul că sunt îndrăgostit în chip irevocabil, disperat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]