1,877 matches
-
atunci când aprige încercări au năruit visele și viețile celor din jur. S-au prins mai strașnic cu rădăcinile lor firave de amintiri, de dorințe, de gânduri, și au rămas împreună, până ce vremea le-a albit părul. Acum, când roșul din asfințit se prelingea pe trupul lor sleit de puteri, un ultim dans părea să le readucă tinerețea din suflet. Și s-au prins, într-un final, de mână. Și au dansat cum n-au simțit vreodată dansul. Și când o adiere
DANS LA ASFINȚIT de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363419_a_364748]
-
din suflet. Și s-au prins, într-un final, de mână. Și au dansat cum n-au simțit vreodată dansul. Și când o adiere rece le-a înălțat avântul, s-au desprins și au plutit în văzduhul fără de margini... spre asfințit. (inspirată de fotografia lui Florin Opre) 05.02.2016 Referință Bibliografică: Dans la asfințit / Mirela Stancu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1862, Anul VI, 05 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mirela Stancu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
DANS LA ASFINȚIT de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363419_a_364748]
-
cum n-au simțit vreodată dansul. Și când o adiere rece le-a înălțat avântul, s-au desprins și au plutit în văzduhul fără de margini... spre asfințit. (inspirată de fotografia lui Florin Opre) 05.02.2016 Referință Bibliografică: Dans la asfințit / Mirela Stancu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1862, Anul VI, 05 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mirela Stancu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
DANS LA ASFINȚIT de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363419_a_364748]
-
două ori pe an, pe-aici n-am stat”. În colțul prispei, în ghiveciul strâmb, O floare de mușcată se usca Și-n lanț, bătrânul câine scheuna De timp, de foame și de gerul lung. La cimitir, pe deal, spre asfințit, Când parastasu-abia ce se stârnise, Un înger pustiit petale ninse Și lemnul crucii se pierdu-n ninsori... Camelia Radulian Referință Bibliografică: ÎNGER PUSTIIT (S-a stins o babă-n sat) / Camelia Radulian : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1603, Anul
ÎNGER PUSTIIT (S-A STINS O BABĂ-N SAT) de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1603 din 22 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362347_a_363676]
-
Poezie > Imagini > O ZI DE VARĂ Autor: Gabriela Zidaru Publicat în: Ediția nr. 1603 din 22 mai 2015 Toate Articolele Autorului Un soare blând de dimineață, La geamul meu a poposit. Iar raza-i caldă mă răsfață, Din zori până la asfințit. Se-aude zumzet de albine Ce harnice polenul strâng. Acum e vară și e bine, Și a-nceput concertu-n crâng. Dar vântul pus din nou pe glume, Spre pomi se-ndreaptă cătinel. Petale de flori s-adune, Să-și construiască
O ZI DE VARĂ de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1603 din 22 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362355_a_363684]
-
nas, Gorgonă cu triplă cădere de sânge-n Caftan zdrențuros e purtat prin oraș. Iar Mihnea Turcitul pe tron stă să vadă, Mărunta-i victorie și râde în el, Când capul schilod îl primește-ntr-o ladă, Ca semn de-asfințit pentru Prințul Cercel. *** Ciclul "Povesti din veac" Referință Bibliografică: Frumosul Principe Cercel / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1433, Anul IV, 03 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
FRUMOSUL PRINCIPE CERCEL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362405_a_363734]
-
Articolele Autorului dincolo de idee este o mână care nu se vede care le culege dintr-un copac care nu se vede mai verzi pentru a fi folosite la un ceai ori mai coapte ce se topesc cuburi de zahăr în asfințit unele au un parfum de gutui pe cerneală altele sunt amare printre oameni unele cad și se iubesc cu iarba până devin cai din copacul care locuiește în turn ochiul cu degetele-albastre înțelege Referință Bibliografică: picături de cerneală / Vasile Pin
PICĂTURI DE CERNEALĂ de VASILE PIN în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361005_a_362334]
-
a fost mai verde, mângîierile mai tandre, legănarea, mai duioasă și soarele mai arzător! Soarele răsărea pe chipul tău De pe pod, privirile noastre urcau pe firul apei. Acolo, soarele strălucea ca o monedă în apa limpede. Priveam amândoi, în tăcere, asfințitul. Și tu zâmbeai atât de frumos încât, am surprins pentru o clipă, răsăritul pe chipul tău. De ce-aș fi tristă? De ce-aș fi tristă, când tu m-ai învățat libertatea! Am gustat-o împreună, picătură cu picătură. De
IUBIREA LUI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361113_a_362442]
-
DE JOI, de Vasile Pin, publicat în Ediția nr. 1249 din 02 iunie 2014. ea vine numai joia are timp să țină lecția liniei vieții mele analfabete de vineri a crescut iarba sub ultima umbră a brațului stâng întâmplat lângă asfințitul ultimului nasture n-o întreb vine precum o vioară ce nu mai cântă a strâns în ea toate cântecele stă în genunchi și plivește fluturii sălbateci de pe talpă apoi aprinde luna și focul ... Citește mai mult ea vine numaijoia are
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361053_a_362382]
-
toate cântecele stă în genunchi și plivește fluturii sălbateci de pe talpă apoi aprinde luna și focul ... Citește mai mult ea vine numaijoia are timp să țină lecția liniei vieții mele analfabetede vineria crescut iarbasub ultima umbră a brațului stâng întâmplatlângă asfințitul ultimuluinasturen-o întreb vine precum o vioară ce nu mai cântăa strâns în ea toate cântecelestă în genunchiși plivește fluturii sălbatecide pe talpăapoi aprinde lunași focul... XIV. FOTOGRAFIE CU GRATII, de Vasile Pin, publicat în Ediția nr. 1246 din 30 mai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361053_a_362382]
-
EȘTI, de Vasile Pin, publicat în Ediția nr. 1152 din 25 februarie 2014. ești atât de departe încât și gândul îmbătrânește până la tine uneori se așază să mai privească o floare de cireș din copacul care a fost ori un asfințit cum se veștejește la țărmul unei mări cu tâmple de păsări albe aprinde o lumânare la icoana făcătoare de minuni a primului sărut plătește taxele de a iubi apoi cu tălpile goale cu luna îndoită în formă de dor se
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361053_a_362382]
-
cu câte un pas de tine nu mai știe pune mâna pe umăr și întreabă ... Citește mai mult ești atât de departeîncât și gândul îmbătrânește până la tineuneori se așazăsă mai privească o floare de cireșdin copacul care a fostori un asfințit cum se veștejeștela țărmul unei mări cu tâmple de păsări albeaprinde o lumânarela icoana făcătoare de minuni a primului sărutplătește taxelede a iubiapoicu tălpile goalecu luna îndoită în formă de dorse duce spre tinepe mine mă cunoaște mă ține de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361053_a_362382]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > AMINTIRI Autor: Mirela Stancu Publicat în: Ediția nr. 511 din 25 mai 2012 Toate Articolele Autorului Suspin de frunze cântă-n asfințit Și dorul se-adânceste și se înfioară... Înmugurind pe buze de vioară... Tot așteptând Luceafărul iubit. Muzica nopții o aud șoptind, E încă primăvară... Ascult trilul viselor de seară, Îmbrățișând tăcerea și zâmbind. Se simte adierea lunii Sălășluind pe margini de
AMINTIRI de MIRELA STANCU în ediţia nr. 511 din 25 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/361164_a_362493]
-
nu se mai sfârșea. Au început arăturile de toamnă și, mai înainte, strânsul cocenilor și aprovizionarea saivanelor cu tot felul de furaje. Atâta doar că Gabriel a avut norocul să nu mai participe la toate. Într‑una din zile, după asfințitul soarelui, familia Breazu a avut musafir pe șeful Postului de Miliție, plutonierul Marin Viorel. Erau obosiți după o zi întreagă de muncă, dar l‑au primit în casă, în camera „a bună”, cum spuneau ei, și i‑au pus pe
CHEMAREA DESTINULUI (13) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361118_a_362447]
-
opintesc în juguri, brațul gol apasă-n coarne, fierul trage brazde lungi (...) Semănătorii harnici, cu sacul subsuoară, pe culme, pe vâlcele se suie și se coboară, zvârlind în a lor cale sămânța după vânt”. În pacea amurgului, soarele scapătă-n asfințit, înghițit de pădurea cu stejărei a lui Mitică Sultanii. Plugarii domanișani se întorc de la arat, veseli, hăulind pe lângă juguri, îndemnând plăvanii care trag carele, unde dorm obosite plugurile și grapele cu dinți de lemn de salcâm ce ziua întreagă au
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
instaura confuzii semantice, joncțiunea dintre adevărul tulburător, circumscris în conștiință, și finalitatea itinerariului nostalgic se produce cu intransigență: „Între noi / tremura de mult depărțirea /delănțuind furtuni de spaime, /în ploi dese de lacrimi./ Priveam cum te depărtezi / - fluture alb - / prin asfințitul tăcerii /aripilor însângerate de strigăte, /lăsîndu-mă să-mi gust întristările / înmiit de întregi” (Priveam). Delimitarea spațiilor privilegiate este conturată tonic de răspunsul la spaima în fața temporalității, ca tendință profundă de respingere a timpului cronologic: „Ce rost să mai strig timpului
VIORELA CODREANU TIRON de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360901_a_362230]
-
flacăra iubirii noastre, a rămas... vibrația și lumina acelui sărut adânc, profund și sfânt și ne-am trezit... în mijlocul iubirii noastre ce-a devenit... nemărginită, neprețuită, infinită... albă poartă de lumină, în infinit... în infinit... în infinit de la zenit... la asfințit doar infinit. 07.06.2009 Romeo - Nicolae + ASiIiVro Vol. Speranțele iubririi - 2010 Referință Bibliografică: Primul sărut / Romeo Nicolae Ștefănescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 234, Anul I, 22 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Romeo Nicolae Ștefănescu : Toate
PRIMUL SĂRUT de ROMEO NICOLAE ŞTEFĂNESCU în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360941_a_362270]
-
Vasile Pin Publicat în: Ediția nr. 1249 din 02 iunie 2014 Toate Articolele Autorului ea vine numai joia are timp să țină lecția liniei vieții mele analfabete de vineri a crescut iarba sub ultima umbră a brațului stâng întâmplat lângă asfințitul ultimului nasture n-o întreb vine precum o vioară ce nu mai cântă a strâns în ea toate cântecele stă în genunchi și plivește fluturii sălbateci de pe talpă apoi aprinde luna și focul Referință Bibliografică: criza de joi / Vasile Pin
CRIZA DE JOI de VASILE PIN în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360966_a_362295]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > ÎN ASFINȚITURI DE FOC Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 1140 din 13 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Sentimentele de transfug lasă urmele acasă, trupul desculț se plimbă singur fără nicio umbră, doar cuvintele au amprente amare. Un râs prefăcut
ÎN ASFINŢITURI DE FOC de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364109_a_365438]
-
singur fără nicio umbră, doar cuvintele au amprente amare. Un râs prefăcut își ascultă ceasul pierdut în pădurile din suflet unde se pritocesc regrete izgonite cu forța din amintiri. Gândurile lovite de singurătate învelesc miezul și ard mocnit zilele în asfințituri de foc. În friguroasele nopți visele se adâncesc într-o iluzorie lumină așa cum ploile de toamnă dau câte un semnal frunzelor căzute în palmele ude unde iubirea ta caută linia norocului. Referință Bibliografică: În asfințituri de foc / Llelu Nicolae Vălăreanu
ÎN ASFINŢITURI DE FOC de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364109_a_365438]
-
și ard mocnit zilele în asfințituri de foc. În friguroasele nopți visele se adâncesc într-o iluzorie lumină așa cum ploile de toamnă dau câte un semnal frunzelor căzute în palmele ude unde iubirea ta caută linia norocului. Referință Bibliografică: În asfințituri de foc / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1140, Anul IV, 13 februarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Llelu Nicolae Vălăreanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
ÎN ASFINŢITURI DE FOC de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364109_a_365438]
-
copiii de școală trimiși cu treburi prin livezi, să pască vitele sau gâștele, cu gândul la noile cărți de școală, la uniformele fetelor din vecini ceva mai albastre decât albastrul de Voroneț!... Mă trezesc din visare. Soarele se află spre asfințit. Totuși, razele lui blânde încă mai încălzesc. Deasupra - același cer albastru-senin. Frescele de pe ziduri reflectă mai departe lucirile, când albastre când verzi, ale împrejurimilor. Cupola sfântă a cerului, iarba mătăsoasă așternută prin curtea mânăstirii, tihna din jur îl îndeamnă pe
TOAMNĂ LA VORONEŢ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1138 din 11 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364114_a_365443]
-
să încerce ceva. Trebuia să pătrundă în cetate cu orice preț. Dar cum să procedeze? Gândind toate acestea constată însă că numai cu tânguiala de data asta nu ajunge nicăieri. Trebuia să îndrăznească ceva, deși nu știa ce anume. Până la asfințitul soarelui nu îndrăzni să se dezlipească de măceșul din fața sa. Gândea că, dacă i-ar fi apărut vreun călăreț prin preajmă, ar fi înghețat de spaimă. Iată că s-a lăsat întunericul, iar Tragodas își mai veni în fire. Încercând
PARTEA I-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364098_a_365427]
-
timpului, de când, pe 20 iulie 1927, fruntea liniștită a Regelui Ferdinand I al României s-a îngemănat cu fruntea veșniciei. Istoria nu zâmbește la viața fiecăruia, mai cu seamă la a celor care azi o bruschează, nici nu plânge la asfințitul tuturor! Istoria e cea mai oarbă și neștiutoare să-i apere pe acei care nu atrag dragostea de țară, ci încearcă să o smulgă cu sila. Se vede cât e de bun un conducător de țară, atunci când simte că poporul
FERDINAND I, REGELE LOIAL. de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 934 din 22 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364227_a_365556]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > PECETE Autor: Mirela Stancu Publicat în: Ediția nr. 1052 din 17 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului siluetă de lumină pierdută în asfințitul iubirii răsfirată în gânduri de seară iubită cu doruri fierbinți de veghe în șoaptele nespuse se-nalță și cerne rugăminți... aidoma unui suspin valsează printre regrete... pecete pe suflet senin... Blue Mireille, 16.11.2013 Referință Bibliografică: Pecete / Mirela Stancu
PECETE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1052 din 17 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363134_a_364463]