772 matches
-
a secțiunii eshatologice, Commodian mărturisește că s‑a inspirat din anumite scrieri ezoterice (secreta, v. 936). Este vorba de tradiția iudaică a „triburilor pierdute”. Cu puțin înaintea sfârșitului lumii, Dumnezeu va descoperi cele nouă triburi și jumătate, deportate odinioară de asirieni. Acestea au fost păstrate de Dumnezeu într‑o stare deosebită: fiii nu își sfârșesc zilele înaintea părinților; moartea nu îi întristează deloc, căci ea anunță apropiata înviere; se hrănesc numai cu vegetale și nu se îmbolnăvesc niciodată, dat fiind că
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
prin putere omenească să nu fie distrus prin putere neomenească. Cu adevărat, lucrurile pieritoare sunt lucrare a celor pieritori” (7, 15). Imperiul Roman va urma pur și simplu destinul altor mari imperii care l‑au precedat: egiptean, persan, grec și asirian (respectăm ordinea dată de Lactanțiu). Viziunea politică a apologetului este constant una organicist‑ciclică. Imperiul Roman este asemenea unui organism viu, care se naște, ajunge la maturitate, îmbătrânește și moare. Pentru a fi încă și mai convingător în fața publicului său
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
în manieră inedită, numeroase teme legate de mitul Anticristului. Mai întâi, tema regelui mesianic, restaurator al regatului „sfinților” (iudeii). Fragmentul face parte din prima parte a apocrifei. Acest rege se va ridica din „cetatea soarelui” (Palmira), îi va distruge pe asirieni, precum și „pe toți păgânii și pe toți cei nevrednici”. Autorul se arată foarte favorabil perșilor, eliberatorii iudeilor din captivitatea babiloniană. Mesia iudeu „va porunci să fie distruse templele păgâne și preoții acestora, să fie restaurate templele sfinte și va face
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
lui Cristos urmată de Judecata de Apoi. În mod evident, Commodian face aluzie la tradiția iudaică a triburilor pierdute, tradiție ai cărei germeni se află în episodul deportării iudeilor din Regatul de Nord, în 722 sau 721 î.Cr., de către regele asirian Salmanasar (2Rg. 1‑7). 1Cr. 5,26 precizează că aceste triburi „vor fi până în ziua aceea”, așadar, ele nu au fost complet asimilate de populațiile păgâne. Se spune despre ele că trăiau într‑o izolare completă (GnR 73, 6; Talmudul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
lungul vremii. În Biblie (2Rg. 1‑7), cele zece triburi din Regatul de Nord au fost deportate de Salmanasar, din pricina nelegiuirii lor. Este vorba deci de o pedeapsă binemeritată pe care Dumnezeu a administrat‑o „slujitorilor celor răi”, prin intermediul regelui asirian. Cu timpul, și mai ales în anumite medii apocaliptice, această imagine este înlocuită cu alta, complet idealizată, lipsită de orice conotație negativă. 2 Baruh și 4 Ezdra fac din acești paria veritabile modele pentru toți iudeii, eroi spirituali care au
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Nav. 4,12: Dumnezeu i‑a alungat din pământul făgăduinței pe Ruben, Gad și jumătate din neamul lui Manase. În secolul al VIII‑lea î.Cr., triburile rămase credincioase descendenței davidice sunt Iuda și Veniamin. Celelalte zece au fost exilate de asirieni. Cf. nota 40, P. Geoltrain, în La Bible. Écrits intertestamentaires, Paris, 1987, p. 1458. . Traducere de P. Geoltrain. * Am trecut în revista principalele pasaje ale literaturii creștine antice unde figurează cuvintele ’Ant...cristoj, „ Antichristus” sau „Antechristus” sub diverse forme. Pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
a dobândi „mintea lui Hristos”. Așa cum fără o perspectivă christologică lectura Scripturilor vechi este dificilă, dacă nu cumva o pricină de sminteală, peregrinarea prin jungla istoriei nu este scutită de riscul vătămării lăuntrice. Pregătiți, precum Tertulian Romanul (160-235) sau Tațian Asirianul (†185), să râdă de toți și de toate, creștinii radicali pot aborda istoria cu o libertate de conștiință neîngrădită. Urâțenia oricărei epoci nu poate întrece scandalul suprem al crucii. Gândirea creștină își refuză luxul conștiinței odihnite în axiomele trecutului. Ucenicii
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ca reflectarea cerului înstelat într-un bob de rouă. Dacă am afla misterul prin care să ne punem în legătură cu aceste două ordini de lucruri (s.n.) care sunt ascunse în noi, mister pe care l-au posedat poate magii egipteni și asirieni, atuncea în adâncurile sufletului coborându-ne, am putea trăi aievea în trecut și am putea locui lumea stelelor și a soarelui (Sărmanul Dionis Eminescu: 2011, II, 34). (H2b) Lipsit de iubire căci n-avea pe nimeni în lume, iubitor de
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
infecțioase epidemice sunt descrise în documente datate în urmă cu mai mult de un mileniu î.Hr. Biblia (Vechiul Testament) conține referiri la diverse boli infecțioase, inclusiv epidemia de holeră care a decimat într-o singură noapte zeci de mii de soldați asirieni veniți să cucerească Ierusalimul. Legendele Olimpului menționează despre epidemia de ciumă răspândită de Apollo în rândurile armatei Troiei, ca pedeapsă pentru Agamemnon, care i-a luat fiica prizonieră. Medicina în Egiptul Antic poate fi cunoscută pe baza studiilor asupra mumiilor
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
Inițierile militare ale indo-europenilor comportau o transformare ritualică în lup: războinicul exemplar își însușea comportamentul unui carnasier. Pe de altă parte, urmărirea și doborârea unei sălbăticiuni devine modelul mitic al cuceririi unui teritoriu (Landnâmă) și al întemeierii unui stat16. La asirieni, iranieni și turco-mongoli tehnicile de vânătoare și cele de război se aseamănă până la confuzie. Pretutindeni, în lumea eurasiatică, de la apariția asirienilor până la începuturile epocii moderne, vânătoarea constituie totodată educația prin excelență și sportul favorit al suveranilor și al aristocrațiilor militare
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
urmărirea și doborârea unei sălbăticiuni devine modelul mitic al cuceririi unui teritoriu (Landnâmă) și al întemeierii unui stat16. La asirieni, iranieni și turco-mongoli tehnicile de vânătoare și cele de război se aseamănă până la confuzie. Pretutindeni, în lumea eurasiatică, de la apariția asirienilor până la începuturile epocii moderne, vânătoarea constituie totodată educația prin excelență și sportul favorit al suveranilor și al aristocrațiilor militare. De altfel, prestigiul fabulos al felului de existență al vânătorului în comparație cu acela al cultivatorilor sedentari se menține încă la numeroase populațiuni
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
nimic esențial nu s-a schimbat în întocmirea generală [.] din faza sumeriană, doar amploarea și numărul edificiilor"25. Totuși, contribuțiile gemului religios semitic se adaugă structurilor anterioare. Să semnalăm la început doi zei "naționali" - Marduk din Babilon și, mai târziu, asirianul Assur - care sunt ridicați la rangul de divinități universale. La fel de semnificativă este importanța pe care o dobândesc în cult rugăciunile personale și psalmii de penitență. Una din cele mai frumoase rugăciuni babiloniene este adresată tuturor zeilor, chiar acelora pe care
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Lipitiștar din En-lil). Această dublă descendență îl făcea intermediarul, prin excelență, dintre zei și oameni. Suveranul reprezenta poporul în fața zeilor și el ispășea păcatele supușilor săi. Adesea, el trebuia să moară pentru crimele poporului său; acesta e motivul pentru care asirienii aveau un "locțiitor de rege"40. Textele proclamă că suveranul a trăit în intimitatea zeilor, în grădina fabuloasă în care se află Arborele Vieții și Apa Vieții 41. (în fapt, el și suita consumau mâncărurile oferite zilnic statuilor zeilor.) Regele
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
altele, a lui R. de Vaux, Histoire ancienne d'Israel, I, pp. 220-222. 15 Este meritul lui Albrecht Alt de a fi atras primul atenția asupra acestei trăsături specifice; vezi Der Gottder Vater (l929). 16 în secolul al XlX-lea, asirienii din Cappadocia luau ca martor pe "Dumnezeu! Tatălui meu" (sau tatălui tău/lui). Vezi izvoarele citate de H. Ringgren, La religion d'Israel, p. 32; G. Fohrer, History of izraelite religion, p. 37; R. de Vaux, Histoire ancienne d'Israel
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
vană, căci, "mâinile voastre sunt pline de sânge" (l: 15). Singura devoțiune constă în a săvârșii dreptatea și a face binele: "învățați să faceți binele, căutați dreptatea, ajutați pe cel apăsat, faceți dreptate orfanului, apărați pe văduvă!" (1: 17). Atacul asirian împotriva Siriei și a Palestinei introduce un element nou în propovăduirea lui Isaia. În aceste grave evenimente militare și politice, profetul vede intervenția lui Iahve în istorie: Asiria nu e decât instrumentul voinței acestuia. După Isaia este vorba de răzbunarea
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
al Ierusalimului, urmare ineluctabilă a necredinței lui Israel. O alegorie (cap. 23) compară Israel și Samaria (Iuda) cu două surori care, deși erau iubite de către Iahve, "s-au desfrânat în Egipt, din tinerețile lor" și și-au continuat adulterul cu asirienii și babilonienii. Lezechiel revine continuu la tema femeii adultere pe care totuși Iahve întârzie să o părăsească din considerație pentru numele ei (cf., de exemplu, cap. 20). Situația privilegiată a lui Israel nu se datorează meritului său: alegerea lui Iahve
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Bisericile occidentale înclină spre distincția reală a celor "două naturi care îl alcătuiesc pe Iisus, consubstanțial cu Tatăl prin latura divină, și cu noi prin cea lumească". Un principiu de pasivitate și de imobilitate în Orient (la nestorienii din Egipt, asirienii din Caldeea, siromalabarii din Kerala etc.) și un principiu de dinamică și activitate, în Occident. Orient sihastru al renunțării la lume, pietrificat prin gîndirea Unicului, în care lumea de aici este subordonată uneia de dincolo și există o îndepărtare maximă
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
a imaginației, se poate transforma oricând în uriași trandafiri suspendați. Însăși Semiramida ar fi încântată, volubilă și voluptuoasă mai mult ca niciodată, trecând cu vederea vulgarele plante vecine care se târăsc umilite pe pământ. I-ar ține isonul legendarei regine asiriene o ciocârlie cu trilul ei emis în zbor vertical amețitor. Dar frumoasa făptură de zeiță nu s-ar simți prea fericită și adulată, așa ca în babilonicele ei grădini, dacă i-ar lipsi un anturaj pe măsură. Și nu știu cum se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
în scrierile “Ayurveda” sunt prezentate reguli de folosire a exercițiilor fizice și masajului, iar legile lui Manu asociază acestora băile pentru purificarea sufletului. Exercițiile fizice și masajul au fost cunoscute și practicate de toate popoarele vechi ale Orientului. Mezii, perșii, asirienii, babilonienii foloseau aceste practici, în principal în scopul tratării răniților din războaiele pe care le duceau. În Grecia antică, medicii de seamă, cum au fost Hipocrat, considerat părintele gimnasticii medicale (430-337 î.e.n.ă, aduc primele noțiuni exacte despre factorii naturali
REEDUCAREA FUNCŢIONALĂ A CIFO-LORDOZELOR la clasele I-IV by Paraschiva ŢUŢURMAN () [Corola-publishinghouse/Science/91661_a_93196]
-
mare pompă ar fi deplasate. Acolo ierarhii primesc în audiență instalați comod pe scaunele lor cu spătar înalt tapisat cu damasc roșu sub un baldachin de brocart, cu un telefon de bachelită neagră pus la îndemână pe o măsuță. La asirienii din Kurdistan, până nu demult, funcția patriarhală era ereditară, de la unchi la nepot, iar cârja episcopală încă nu era prea departe de bâta unui șef din neolitic. Că fantezia demnitarului local rămâne, orice-ar fi, un element de care trebuie
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
creștere și în plină fitna prin chiar acest fapt. Pentru creștini, secolul al IV-lea cel al lui Augustin a însemnat nu numai cea mai elevată speculație teologică, ci și proliferarea ereziilor și a Bisericilor creștine separate (siriacă, coptă, armeană, asiriană etc.). Secolele adeziunii sunt și ale secesiunilor. Și cu cât mai sincer va fi devotamentul față de o cauză, de o femeie, de un partid, de un crez, cu atât mai mare va fi distanțarea față de celelalte femei, partide sau întreprinderi
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
mult vin, îl poate avea, asupra băutorului. În After the Battle Is Over: The Stele of the Vulturesand the Beginning of Historical Narrative in the Art of the Ancient Near East ,Irene J. Winter analizează fragmente de basorelief din cultura asiriană despre care consideră că nu constituie, așa cum crede Weitzman, simple restituiri ale conținuturilor textuale care însoțesc imaginile . Ea arată că traseul vizual și cel literar se întâlnesc, dar nu sunt paralele sub aspectul structurii și conținutului și că narațiunile vizuale
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
posibil ca Dumnezeu să se folosească de o nație ca de un instrument al judecăților sale, chiar dacă apoi o distruge 102, este de părere Butterfield. Încă de acum câteva milenii, profetul Isaia identifica acest instrument al voinței divine în regatul asirian. Eșecurile istorice sunt și ele rodnice, și adesea mai mult decât succesele: " Prin dezastre mai disperate decât cele ale popoarelor lumii actuale, vechii evrei, în virtutea resurselor lor interioare, și-au transformat tragedia într-unul din cele cinci sau șase momente
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
iudaică cu privire la istorie Vechile civilizații aveau o conștiință a timpului, după cum atestă calendarele lunare folosite de egipteni, dar nu în sensul continuității acestuia, ci ca un ciclu cosmic continuu, în care natura se regenerează anual odată cu divinitatea. Pentru babilonieni sau asirieni istoria nu avea nici început, nici sfârșit, totul era recurent și se rotea veșnic. Acest mit al eternei reîntoarceri, cum îl numește Eliade, la un act primar, un arhetip plasat undeva la originile cosmosului, în illud tempus, în eternitate, era
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
î.Hr.), evreii au inversat credința comună conform căreia măsura puterii unei divinități e constituită de succesul comunității. Însăși slăbiciunea lui Israel este o dovadă a imensei puteri a lui Dumnezeu. Puterea Sa se manifestă în folosirea celor mai mari imperii: asirian, babilonian și egiptean ca "vargă a mâniei sale" (Isaia 10, 5-8) pentru purificarea lui Israel; dar aceste puteri ale lumii nu sunt conștiente de ea și atribuie succesul propriei forțe. Aici, poate, s-a aflat prima versiune originală a vicleniei
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]