727 matches
-
ex. Ninive, Samaria, Damasc și Arpad. Fiecare avea un guvernator propriu, care avea grijă ca toți locuitorii să plătească taxele. El mobiliza soldații pentru război, și asigura lucrătorii pentru construcția templelor. Era responsabil și pentru impunerea legilor. În acest mod, asirienii au reușit să mențină controlul asupra imperiului lor. Deși Babilonul era un stat relativ mic în perioada sumeriană, el a evoluat considerabil în timpul domniei lui Hammurabi. El era cunoscut sub numele de “Legiuitorul”, și în scurt timp Babilonul a devenit
Mesopotamia () [Corola-website/Science/302994_a_304323]
-
Regat Egiptean, Regatul Mijlociu Egiptean și Noul Regat Egiptean separate prin perioade de instabilitate relativă cunoscute sub numele de perioade intermediare. Egiptul a ajuns la apogeul puterii sale în timpul Noului Regat, în perioada Ramesside care rivaliza cu Imperiul Hitit, Imperiul Asirian și Imperiul Mitanni, după care a intrat într-o perioadă de declin lent. Egiptul a fost invadat și cucerit de o succesiune de puteri străine (canaaniți/hyksoși, libieni, nubieni, asirieni, babilonienii, perși, macedoneni și romani), în a treia perioadă intermediară
Egiptul Antic () [Corola-website/Science/302264_a_303593]
-
Regat, în perioada Ramesside care rivaliza cu Imperiul Hitit, Imperiul Asirian și Imperiul Mitanni, după care a intrat într-o perioadă de declin lent. Egiptul a fost invadat și cucerit de o succesiune de puteri străine (canaaniți/hyksoși, libieni, nubieni, asirieni, babilonienii, perși, macedoneni și romani), în a treia perioadă intermediară și Perioada târzie. În urma morții lui Alexandru cel Mare, generalul acestuia Ptolemeu I Soter, s-a proclamat noul conducător al Egiptului. Dinastia Ptolemeică a condus Egiptul până în anul 30 î.Hr.
Egiptul Antic () [Corola-website/Science/302264_a_303593]
-
parte grecești, luwieni și fenicieni / canaaniți din Marea Egee. Inițial, forțele egiptene au reușit să respingă aceste invazii, dar Egiptul a pierdut în cele din urmă controlul asupra teritoriilor sale rămase din sudul Caananului, mare parte din ea fiind preluată de asirieni. Impactul amenințărilor externe a fost agravat de probleme interne, cum ar fi corupția, jefuirea mormintelor și tulburările civile. După recâștigarea puterii, marii preoți Templului lui Amun din Teba au acumulat suprafețe mari de teren și bogăție și puterea lor extinsă
Egiptul Antic () [Corola-website/Science/302264_a_303593]
-
este cunoscut pentru că a trimis un ambasador să medieze un conflict între mezi și Lidieni din Asia Mică.Se spune că pentru a asigura pacea dintre Babilonieni și Mezi (care l-au sprijinit pe tatăl său să conducă revoltă împotriva asirienilor),s-a căsătorit cu prințesa mediana Amytis din Media.Ba chiar a fortificat și orașele cucerite,ca Damascul. Când nu se află în campanie, Nabucodonosor a petrecut o mare parte a domniei sale refăcând Babilonul și îmbunătățind fortificațiile sale. El este
Nabucodonosor al II-lea () [Corola-website/Science/302325_a_303654]
-
92 care de război, 184 de cai, luate că pradă de război în campania militară din Libia. În secolul I î.Hr. începe perioadă uscată a Saharei ceea ce a determinat diminuarea treptată a agriculturii și creșterii animalelor. Prin cucerirea Egiptului de către asirieni în secolul al VII-lea î.Hr. ajunge cămilă în Africa, înlocuind treptat calul; în timpul lui Ptolomeu este deja dezvoltată creșterea cămilelor. În Sahara centrală din secolul al V-lea î.Hr. înflorește imperiul Garamantului, un oraș de oază care face un
Sahara () [Corola-website/Science/302770_a_304099]
-
coifuri și arme par a fi identice cu cele reprezentate pe vaze cu ornamente războinice descoperite la Micene. i sunt evocați repetat în Biblie. Teritoriul pe care s-a stabilit această populație este denumit „țara filistenilor” (eretz peliștin) sau "Filistia" (asiriană: Palastu, Pilistu). În Filistia, care cuprindea zona de coastă la sud de Carmel, iar în interior se extindea până în zona deluroasă, se aflau așezările Așdod, Așkalon, Gaza, Ekron și Gat (Iosua, 13: 2-3). Fiecare din cele cinci cetăți erau conduse
Filisteni () [Corola-website/Science/303313_a_304642]
-
sociale și o osmoză culturală, facilitată și de căsătoriile mixte. Abia după instaurarea monarhiei, în timpul regilor Saul (cca. 1025-1005) și David (cca. 1005-970), israeliții reușesc să se impună în fața filistenilor (II Regi 8,1). Influența filistenilor scade sensibil după invaziilor asiriene din secolele VIII-VII î.Hr. În 720 î.Hr., filistenii sunt obligați să plătească tribut regelui Sargon al Asiriei (722-705). După această perioadă izvoarele istorice nu-i mai menționează pe filisteni. Informațiile referitoare la religia filistenilor sunt sumare și se bazează exclusiv
Filisteni () [Corola-website/Science/303313_a_304642]
-
a oprit înaintarea. Învinși prima oară de armata regelui David, apoi de egiptenii aliați cu regele Solomon, filistenii intră în declin la sfârșitul sec. X-lea î.Hr. Civilizația lor înflorește iar în sec. al VII-lea î.Hr. în statul vasal asirienilor. După ce Ekron este cucerit de babilonieni, dispar din istorie. Erau buni constructori, cu înclinație spre artă. Mai puțin agricultori, dar creșteau animale, vite, oi și porci. Făceau comerț, industria alimentară era sectorul economic cel mai dezvoltat: de exemplu aveau 200
Filisteni () [Corola-website/Science/303313_a_304642]
-
de genealogia biblică fiului lui Ham, nepotul lui Noe (Gen. 9:18, 10:15-19). Izvoarele egiptene redau numele țării în formele "Kan'na" și "Kinachi", cele babiloniene îl redau ideografic "MAR.TU", iar fonetic "Amurru" (Țara Amoriților), în timp ce în textele asiriene apare și ca"Chatti" (Țara Hitiților). Inițial, Canaan-ul cuprindea doar zona de coastă. Concomitent cu expansiunea triburilor canaaniților spre est, granițele Canaan-ului s-au extins până pe Valea Iordanului și Marea Moartă, cuprinzând și Cisiordania și Transiordania. Canaanul se întindea de la
Canaan () [Corola-website/Science/303338_a_304667]
-
în Vulgata, latinii l-au transcris , de unde l-au preluat mai toate limbile moderne. Forma ebraică "Hăbhaqquq" ar însemna „îmbrățișare”, „cel care îmbrățișează” sau - mai puțin probabil - „luptă/luptător” (cum îl vrea sf. Ieronim). Forma grecească ar putea deriva de la asirianul "ĥambaqûqu", numele plantei "cassia tora". Cu privire la personajul propriu-zis istoric lipsesc informațiile biografice, chiar Biblia numește doar un Habacuc și numai în cartea profetului Daniel (Dan 14, 32-38), dificil de identificat cu acest profet; cartea lui Habacuc este absolut lipsită de
Habacuc () [Corola-website/Science/303396_a_304725]
-
regele Iosia (ca. 641/640-609), fie sub Ioachim (609-598), fie pe timpul regelui Zedechia (598-587/586). Nu lipsesc nici cei care coboară chiar până la exil, pe timpul persanilor și a macedonienilor. Natural, variind aceste date se schimbă și obiectul profeției: identificat în asirieni și babilonieni, sau în pătura socială nelegiuită a chiar poporului evreu sau/și în alții. În baza textului, în care profetul se plânge de nedreptățile, silnicia și violența săvârșite de cuceritori, însă fără să pomenească distrugerea Ierusalimului, dintre diferitele date
Habacuc () [Corola-website/Science/303396_a_304725]
-
hitiților, atât pe mare cât și pe uscat prin cucerirea orașului Amurru și implicit a unei bune părți din Siria. Hitiții conștientizând acest lucru recuceresc orașul Amurru, dar campania lor spre Egipt se oprește datorită pericolului pe care-l reprezentau asirienii la granița estică. Astfel, dominația puterilor în Levant era sub semnul întrebării. În primăvara lui 1274 î.Hr, anul al cincilea al domniei lui Ramses, Imperiul Hitit aliat cu Anatolia și Siria, hotărăsc să atace teritoriul nordic al Egiptului. Regele
Ramses al II-lea () [Corola-website/Science/302466_a_303795]
-
este o țară importantă din punct de vedere strategic, fiind una din principalele baze de pregătire ale forțelor coaliției în timpul invaziei Irakului din 2003. Peninsula este considerată locul de origine al popoarelor proto-semitice, strămoși ai tuturor popoarelor semitice — akkadienii, arabii, asirienii, evreii, etc. Din punct de vedere lingivstic, peninsula a fost leagănul limbii arabe (răspândită și dincolo de peninsulă de religia islamică în timpul expansiunii islamului începând cu secolul VII d. Hr. deși unele populații mai mici încă vorbesc limbi semitice, precum mehri
Peninsula Arabică () [Corola-website/Science/302983_a_304312]
-
se împart în cele denumite sub termenul generic de Bisericile celor trei concilii sau "Biserici necalcedoneene" (care cred că Isus Cristos a fost Dumnezeu adevărat și om adevărat, însă cu o formulă a lui Chiril din Alexandria) și o Biserică asiriană, ruptă de celelalte după Conciliul din Efes. De asemenea, aceste biserici se autointitulează și "Ortodoxe Orientale", de aceea nu trebuie confundate cu bisericile "Ortodoxe Răsăritene" ce acceptă Conciliul de la Calcedon. Biserici necalcedoneene:
Bisericile vechi orientale () [Corola-website/Science/299474_a_300803]
-
cu ocazia conferințelor de la Lambeth. Arhiepiscopul actual de Canterbury e Rowan Douglas Williams. Bisericile anglicane au o preoție de succesiune apostolică neîntreruptă. Cu toate că papa Leon XIII a pus-o la îndoială, Bisericile anglicane ar fi recuperat-o printr-un episcop asirian, cât și prin episcopii vetero-catolic și suedez. Anglicanii sunt în comuniune deplină cu Biserica Veche Catolică, începând cu anul 1921. Bisericile anglicane din Europa fac parte din uniunea Bisericilor de la Porvoo, adică se află în «comuniune de altar și scaun
Biserica Anglicană () [Corola-website/Science/299494_a_300823]
-
Paștele evreiesc cu adevărat, deci cu pâine nedospită, însă în mod anticipat, cu o zi înainte de data Paștelor. Drept aceea, felul pâinii nu mai pune problema din punct de vedere teologic. În mod normal, riturile bizantin, latin, ambrosian, mozarab, galic, asirian și anglican modern pun și puțină apă în vin. Restul riturilor folosesc vin neamestecat. Câteva picături de apă în vin simbolizează dumnezeirea și omenirea lui Iisus, după doctrina creștină. Totuși, încă în Evul Mediu, în ritul bizantin, potirul se punea
Frângerea pâinii () [Corola-website/Science/299509_a_300838]
-
poemele sau basoreliefurile care consemnau glorioasele victorii militare ale unui suveran. Din această perioadă se remarcă mai multe opere mitice, precum: "Epopeea lui Ghilgameș" (scrisă în mileniul III î.e.n., poem păstrat, lacunar, pe 12 tăblițe de lut, în biblioteca regelui asirian Assurbanipal, de la Ninive); "Mahăbhărat"a și "Ramayana" (secolele VIII-IV î. e.n., scrise în India în limba sanscrită ), "Iliada" "și Odiseea", epopei atribuite lui Homer, (pe care le-a scris în Ionia, în secolul al VIII-lea î.e.n.) sau "Vechiul Testament" - o serie
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
în 1846-1851. Primul text a fost tradus în 1838, celelalte în 1843. După încheierea carierei diplomatice, a revenit în zonă ca reprezentant al unei companii comerciale britanice. A contribuit, alături de ceilalți colecționari britanici, la crearea unei imense colecții de artă asiriană și babiloniană de la British Museum. În 1855 a revenit în Marea Britaniei, devenind membru al parlamentului și președinte al Societății Regale de Geografie. Heinrich Schliemann (1822-1890) a fost descoperitorul cetăților Troia și Micene, fiind considerat întemeietorul arheologiei moderne. A fost
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
centrul Mesopotamiei . Limba akkadiana este cel mai vechi idiom semitic atestat; ea adopta la mijlocul mileniului III î.Hr, scrierea cuneiforma, devenită limba internațională în comerț, cultura, diplomație. La începutul mileniului ÎI î.Hr, limba avea 2 dialecte principale: babiloneana și asiriana. Din anii 500 î.Hr, rămâne limba științelor și a religiei. Akkadienii întemeiază orașe-stat: Akkad, Kia, Babilon, Isin, Sușa. De asemenea erau foarte războinici formând în jurul anului 2300 î.Hr. primul Imperiu din istorie, condus de Sargon I (cca. 2350-2300 î.Hr.
Imperiul Akkadian () [Corola-website/Science/304660_a_305989]
-
de artă, inele, sigilii, pietre de hematit ce aparțineau negustorilor și erau utilizate ca monede de schimb. S-au format rute ce se întindeau din Siria până în Afghanistan și Iran,prin intermediul cărora comercianții făceau negoț cu cositor și țesături. Negustorii asirieni cumpărau cositor din Iran și îl vindeau regatelor din Anatolia și cumpărau în schimb lână și țesături. Au fost descoperite 22 000 de tăblițe cu scriere cuneiformă, majoritatea fiind scrisori între negustori și nevestele și fii lor. Deși în ultima
Antichitatea () [Corola-website/Science/304633_a_305962]
-
David, că pe o formațiune unificată și puternică. După Solomon, au existat două regate: regatul lui Israel în nord și Regatul lui Iuda din sud. Ambele au fost supuse cotropirii marilor puteri ale epocii fierului, ce foloseau violență sistematică, că asirienii. Salmasar al III-lea a fost unul dintre ultimii regi asirieni ce a extins și dezvoltat Imperiul Asirian, conducând campanii militare în cea mai mare parte a lungii sale domnii, atacând vecinii. A creat o armata profesionistă, de arcași pricepuți
Antichitatea () [Corola-website/Science/304633_a_305962]
-
existat două regate: regatul lui Israel în nord și Regatul lui Iuda din sud. Ambele au fost supuse cotropirii marilor puteri ale epocii fierului, ce foloseau violență sistematică, că asirienii. Salmasar al III-lea a fost unul dintre ultimii regi asirieni ce a extins și dezvoltat Imperiul Asirian, conducând campanii militare în cea mai mare parte a lungii sale domnii, atacând vecinii. A creat o armata profesionistă, de arcași pricepuți și razboinci cruzi și nemiloși. A extins imperiul între câmpiile Mesopotamiei
Antichitatea () [Corola-website/Science/304633_a_305962]
-
nord și Regatul lui Iuda din sud. Ambele au fost supuse cotropirii marilor puteri ale epocii fierului, ce foloseau violență sistematică, că asirienii. Salmasar al III-lea a fost unul dintre ultimii regi asirieni ce a extins și dezvoltat Imperiul Asirian, conducând campanii militare în cea mai mare parte a lungii sale domnii, atacând vecinii. A creat o armata profesionistă, de arcași pricepuți și razboinci cruzi și nemiloși. A extins imperiul între câmpiile Mesopotamiei și munții din nord. Războiul era baza
Antichitatea () [Corola-website/Science/304633_a_305962]
-
cea mai mare parte a lungii sale domnii, atacând vecinii. A creat o armata profesionistă, de arcași pricepuți și razboinci cruzi și nemiloși. A extins imperiul între câmpiile Mesopotamiei și munții din nord. Războiul era baza economiei, societății și civilizației asiriene. Neavând materii prime, cotropeau alte teritorii pentru a le obține. Obțineau biruri jefuind, iar violena era un instrument al politcii de stat. Șocul și groază era urmată de încătușare și tortură. Conform tăblițelor, regi că tatăl lui Salmasar jefuiau zeci
Antichitatea () [Corola-website/Science/304633_a_305962]