8,316 matches
-
mai dese și mai lungi acum, zilele cu soare încălzind sufletele rănite care purtau tainicile boli ca pe un înscris al destinului. Simona nu știa cât avea să zăbovească în acest spital. Nu avea nimic a le reproșa medicilor sau asistentelor, dar purta cu ea mereu o întrebare neliniștitoare: ,,Până când? Cât timp voi mai privi aceste ziduri care se interpun între mine și viața adevărată?" * Într-un spital specializat în boli ale sistemului nervos, pacienții sunt purtători ai unor tare. Aceștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
către destinația dorită. Își hrănea optimismul cu gândul că într-o zi, măcar unul din aceste trenuri va opri, se va urca în el și va pleca spre o altă viață în care nu va mai vedea halate albe, medicamente, asistente cu seringi gata de a o trimite într-un somn fără vise. Și aștepta... aștepta... 18 Î n momentele ei de luciditate Simona se gândea că trebuie să se împace cu situația pe care medicii căutau să i-o deslușească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
și să o readucă la starea cu care pășise pe porțile acestui spital. Ca specialiști, ei știau că cei aflați sub imperiul bolilor nervoase se arătau neliniștiți la auzul termenului de nebun pe care o soră de ocrotire sau o asistentă îl scăpa uneori, deși li se interzisese acest lucru. Unii pacienți intrau în adevărate crize. Se făceau eforturi îndelungate pentru a-i readuce pe aceștia la o stare de calm. Simona depășise acea etapă, dar o oarecare incertitudine, bazată pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
cu oarecare teamă și am privit În jur: eram Înconjurată de jucării, baloane, iar În două vaze se aflau flori albe și roșii, care te Îmbătau cu parfumul lor. Am zâmbit amar... La un moment dat a intrat una dintre asistentele care a asistat la naștere. Bună dimineața! Cum se simte tânăra și frumoasa mămică? Bine, mulțumesc! răspund cu glas scăzut, lipsit de acea bucurie, emoție... Părinții tăi așteaptă În hol. Ai vrea să-i vezi? Să vorbești cu ei? Sunt
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
că ați venit! Ați văzut băiatul? Cu cine seamănă? Această ultimă Întrebare a căzut ca trăznetul asupra capetelor lor. S-au Întunecat la față și Încercau cu greu să zâmbească printre lacrimile care stăteau gata să rupă zăgazuri... Am rugat asistenta să aducă puțin băiatul. Sper că nu te superi! Încerca mama să se scuze... și mi-a prins strâns mâinile Într-ale ei, gata să mi le rupă. Ia priviți ce frumusețe de copil! exclama asistenta care intrase În grabă
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
rupă zăgazuri... Am rugat asistenta să aducă puțin băiatul. Sper că nu te superi! Încerca mama să se scuze... și mi-a prins strâns mâinile Într-ale ei, gata să mi le rupă. Ia priviți ce frumusețe de copil! exclama asistenta care intrase În grabă. L-a așezat la pieptul meu... și am crezut că lumea toată s-a topit În acel moment. Era cea mai fină atingere, o senzație atât de suavă și de plăcută, cum nu mai cunoscusem niciodată
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
să nu mori, mai avem puțin până la spital”. Nu știu cât auzea din strigătele mele, dar În acele clipe, Începea să se zbată cu ultimele forțe. Nu-mi amintesc nici În ziua de astăzi momentul când a fost preluat de medici și asistente care așteptau jos, cu brancarda. Deja aflase Întreg orașul de starea În care se afla. Prietenii și procurorul V. au sunat la spital pentru a se interveni urgent. În timp ce cadrele medicale alergau după perfuzii , eu am rămas În camera de
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
spital pentru a se interveni urgent. În timp ce cadrele medicale alergau după perfuzii , eu am rămas În camera de gardă, unde mi s-a făcut un calmant. Nu cred c-a durat mai mult de cincisprezece-douăzeci de minute până când una dintre asistente a apărut În cadrul ușii, cu capul plecat și lacrmi În ochi. Obișnuia să vină adesea pe la agenție, fiind o prietenă a noastră, a celor care lucram acolo. Trebuie să fac o precizare: de aproximativ un an eram angajată la Mithos-Tour
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
din cabinet, doctorul aruncă câte o privire spre ea. Nu-i mai e greață, nu-i mai e somn, poate fi tăiată cu fierăstrăul, nu ar curge o picătură de sânge. Deodată se iscă o forfotă mare, doctorul strigă o asistentă care seamănă cu o faraoană. "Pregătește trusa". Aruncă altă privire spre ea și intră în cabinetul de vizavi. Se aud râsete, cineva spune bancuri. Femeile așteaptă cu ochii stinși, cu mâinile atârnate, par statui dezolate peste care a trecut o
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
au fost citați! Acum însă, cu voia dumneavoastră, vă rog să permiteți să apară la bară doamna asistentă Clara Dobrescu de la spitalul orășenesc. - Se admite, spuse judecătorul. Să fie introdusă în sală martora! Aprodul făcu strigarea și în sală intră asistenta Clara Dobrescu. Fu condusă la pupitru, unde depuse jurământul, apoi avocatul o îndemnă să povestească pe scurt ceea ce știa în legătură cu obiectul procesului. Aceasta era vădit emoționată, dar cu o voce tremurândă, încurajată de avocatul Jan Mocanu, începu: - Eram prietenă bună
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
durerea care-l apasă de atâta vreme. Pentru altceva nu mai era timp... Doctorul Își spuse că ar fi potrivit să deschidă fereastra. Căldura avea să se facă simțită curând și era bine să aerisească din timp cabinetul. De fapt, asistenta lui se ocupa de trebușoara aceasta, dar sunase că va Întârzia o oră În dimineața aceea. Se Întoarse să spună ceva, dar constată cu surprindere că pacientul său plecase. Ridică din umeri neputincios si, după ce se reinstală confortabil În scaunul
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
mai cald, mai lipsit de griji. Pe de altă parte, Ina discuta zilnic la școală cu Olga, buna și nedespărțita ei colegă încă de pe băncile claselor elementare, prietenă devotată, care deja luase hotărârea de a urma o școală postliceală de asistente medicale, în familia ei nefiind nici un fel de opreliște. Vrei să stai cu plosca la patul bolnavilor, n-ai decât, îi spunea mama Olgăi. Nu vei putea niciodată să-mi reproșezi ceva. Și dacă o vei face, îți voi aminti
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
care, deși fusese parcursă cu stăruință, părea a fi fără sfârșit. * Toate trecură, cum spune Eminescu într-o poezie: Ca nori lungi pe șesuri... și fetele noastre dobândiră acea diplomă ce le conferea dreptul de a ocupa un post de asistentă la orice spital din țară. * Fetele mai aveau doar o singură zi când își propuseră să mai zăbovească în Iași. Olga veni cu propunerea: - Hai să nu facem nimic astăzi. Dar nimic, înțelegi! Să lenevim, să omorâm timpul. - Olga, e
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
afla în fața acestora. * Cum se înțeleseseră în ajun, Ina și Olga s-au întâlnit în secretariatul spitalului. Au făcut anticameră la directoarea Ionescu timp de o oră și ceva, timp în care s-au perindat prin fața lor zeci de medici, asistente, șoferi de la salvare, mecanici de Întreținere... O îngrijitoare intrase fără să-i ceară acordul secretarei, care nu schiță nici cel mai mic gest de a o opri. Probabil era femeia de casă a directoarei. Bietele fete înțepeniseră pe scaunele oferite
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
mod substanțial în primul rând Dumnezeu. Olga se conformă fără să schițeze nici un gest de reproș, deși, ca primă activitate, i se păru a nu fi pornit cu dreptul. Dar cine avea timp să socotească ce trebuie să facă o asistentă în prima ei zi de serviciu, și ce nu? Debutul nu era deloc încurajator, dar la ce se putea aștepta într-o secție unde majoritatea pacienților erau cu răni sângerânde, operați de curând, imobili, implorând înțelegere, bunăvoință și empatie. Singura
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
bagatelă, a fost operat de apendicită. E cam alintat! Știi ce mi-a spus când l-am întrebat cum se simte: Bine, bine! Ce vă lipsește ca să vă simțiți foarte bine? am avut imprudența să-l întreb. Un zâmbet al asistentei mele m-ar însănătoși pe loc! îți dai seama cu cine ai de-a face!? Tu îi schimbi bandajele și gata! Cât despre zâmbet... și Olga plecă fluturându-și a nepăsare mâinile pe lângă corp spre secția ei. * Joi dimineață intrând
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
lui, îl salută și-l întrebă dacă știe că urma să-i schimbe pansamentul. Știa. Ina îi promise că se va întoarce în câteva minute. După ce roboti un timp prin secție, schimbă câteva vorbe cu doctorul Pencu și cu celelalte asistente și intră în salonul 6 să-și îndeplinească obligațiile de serviciu. - Ei, domnule inginer, sunteți pregătit să suportați schimbarea pansamentului? - Da, domnișoară, încă de ieri. Colega dumneavoastră mi-a spus că va lipsi și că în locul ei va veni o
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
mâine să-mi lipsească!... - Nici o grijă, colega mea are o colecție întreagă... Și Ina părăsi salonul înveselită că putuse să-i servească pacientului îndrăzneț, ad-hoc, o glumă inofensivă. Inginerul Alexandru Georgescu rămase cu ochii spre ușa din cadrul căreia dispăruse grațioasa asistentă. * - Ei? o întrebă Olga pe prietena ei a doua zi. Ți-a fost greu? - Nu, chiar deloc. Dar n-am avut la mine un zâmbet de rezervă pentru inginerul tău. I-am spus însă că tu le-ai încuiat În
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
fie după-amiază. Într-una din zile, aflându-se la sucursala CEC, când tocmai voia să iasă pe ușă, zări o domnișoară ce i se păru a fi cunoscută. Se apropie mai mult de ghișeu și recunoscu în persoana acesteia pe asistenta care nu-l învrednicise cu zâmbetul solicitat atunci când el se afla pe un pat de spital. Era chiar domnișoara Ina... și mai cum? Nu avusese atunci drept preocupare să-i afle și numele de familie și rău făcuse... Așteptă răbdător
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
la răscruce de vânturi. Intuia că ceva grav se întâmplă. Dar dacă se înșela? * Un timp, se așternu în încăpere o liniște grea. Gândul Olgăi alergă spre o dimineață când, cu câteva luni în urmă, întâlnind-o pe Gica, o asistentă de la contagioase, aceasta îi aruncase din mers câteva cuvinte otrăvite: Olga, ești o viperă, nu-ți ajunge un singur bărbat!? și o lăsase fără replică, în mijlocul holului înțesat de pacienți. Reînnodând firul de pe ghemul care se afla la Alex bănui
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
și o femeie de la salonul nouă e gata să-și dea duhul. Hai, ce mai așteptați, la treabă! Ina și Olga au ieșit ăn grabă, amândouă ăn același timp, urmărite de zâmbetul binevoitor al medicului. El știa că cele două asistente sunt cadre medicale serioase, deosebit de conștiincioase și acum parcă ăi părea rău că le apostrofase. Spera să nu se fi supărat pe el... Fetele alergară pe holul mare, intrară în salonul numărul nouă, așezară pacienta, intrată deja în travaliu, pe
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
pe holul mare, intrară în salonul numărul nouă, așezară pacienta, intrată deja în travaliu, pe o targă cu rotile și se îndreptară spre sala de nașteri. Timp de mai multe ore, până la venirea pe lume a noului născut, cele două asistente se îngrijiră de femeia care trecea prin cele mai cumplite chinuri; îi ștergeau pe rând fața și fruntea năpădită de o transpirație bogată, încercând cu vorbe îndulcite s-o încurajeze și spunându-i mereu: - Încă puțin, încă puțin și veți
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
de seamă cu cine vorbești, orice cuvânt în plus te poate ucide. Când Luis intra pe poarta spitalului, apa îi depășea genunchii. Cel mai rău l-a durut împunsătura acului în coloana vertebrală pentru lichidul cefalorahidian. O privea intens pe asistenta simpatică care încercă să încropească o conversație și care îl întrebă cum îl cheamă, dar nu fu în stare să și pronunțe numele. Apoi urmă așteptarea. Prima operație a fost cea de rinichi. Se trezi cu dureri mari, senzație de
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
pronunțe numele. Apoi urmă așteptarea. Prima operație a fost cea de rinichi. Se trezi cu dureri mari, senzație de vomă și febră. I se făcu milă de el însuși și în același timp îi fu teamă că nu va supraviețui. Asistentele treceau prin fața patului său, îi zâmbeau tandru sau ironic, îi luau temperatura, notau ceva în fișa medicală și dispăreau în lumea reală, cea plină de bani și bilete. El rămânea întins, cu o incizie cât toate zilele, și aștepta să
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
fișa medicală și dispăreau în lumea reală, cea plină de bani și bilete. El rămânea întins, cu o incizie cât toate zilele, și aștepta să-și revină, doar pentru o altă operație. — Luis e un nume frumos, îi șopti o asistentă la ureche ca să-l consoleze puțin, însă el se simți rușinat de lipsa organului. Închise ochii ca să nu continue discuția. A doua zi medicul îl anunță că mâine va avea loc operația la ochi și îl întrebă dacă are nevoie
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]