10,834 matches
-
chiar poate fi privită ca un caz, însă nu ca unul artistic, ci mai degrabă ca unul psihologic, comportamental și, evident, comercial. în primul rînd, asemenea întregului fenomen, ea este un sincretism, o formă de manifestare impură, în care o aspirație vastă se lovește brutal de incultură, de lipsa informației sistematizate și de absența celor mai elementare cunoștințe tehnice. în al doilea rînd, ea este un amestec incitant de expresie inocentă, în toate sensurile cuvîntului, și de ofensivă coșmarescă, uneori cu
Amurgul unui răsărit: Alexandra Nechita by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17059_a_18384]
-
și a unor alianțe comunitare firești rămâne însă punctul nevralgic al bucureștenilor (majoritatea "de import"). Se resimte lipsa unei constelații de simboluri și valori după care ei să se poată orienta și pe cerul căreia să-și poată regăsi propriile aspirații. Înainte de a dobândi notorietatea Turnului Eiffel, a Broadway-ului, sau a Domului milanez, aceste simboluri necesită o curățare în prealabil a locului pe care vor fi înălțate. De gunoaie în primul rând, pentru redarea unei firești încrederi în pulsul orașului. La
Practica mizeriei by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17085_a_18410]
-
--- Stimate domnule Adrian Popescu, din ce cauză credeți că pentru mulți creatori de frumos paradisul este o zonă interzisă, sau o mare pată albă pe harta cunoașterii? Ce reprezintă acesta pentru arta dvs.: un areal poetic (pretext) sau aspirația înaltă a unui credincios practicant? ... Paradisul poate fi o zonă pe care ne-o interzicem singuri, o ignorăm sau o negăm cu bună știință. Există și cazuri, numeroase, când scriitorii se întorc la proiecțiile fericite ale copilăriei lor, sau regăsesc
Adrian Popescu - Echinox n-a fost o anticameră ci chiar salonul literar al generației '70 () [Corola-journal/Journalistic/17093_a_18418]
-
sintagma regretatului Virgil Mazilescu) în prezent, în concretul înconjurător. Sau, mai des, construiesc un spațiu și un timp salvatoare, din mizeria imediatului și din presiunea efemerului. Mai mult decât un areal poetic, altceva decât un pretext literar, Paradisul este chiar aspirația constantă spre acordul deplin cu sinele nostru, depășirea eului trecător, regăsirea unității într-o vreme a fractalilor, așchiilor întregului și a pierderii centrului în lumea noastră agitată și derutată. Cum cred cu tărie în Providență, deci într-un plan supraomenesc
Adrian Popescu - Echinox n-a fost o anticameră ci chiar salonul literar al generației '70 () [Corola-journal/Journalistic/17093_a_18418]
-
ambiguă și fundamental nonfigurativă. Semnele plastice pe care ea se sprijină, lesne de înscris într-un repertoriu formal destul de exact, au exclusiv o funcție de reprezentare simbolică și nu trimit explicit către nimic material, din afară, obiectiv. Oscilînd între memorie și aspirație, între visul recuperator și cel proiectiv, Sasha Meret este mai curînd un artist de factură spiritualistă, în general, și unul religios în particular. Nefiind doar o convenție grafică sau o modalitate obișnuită de comunicare, nonfigurativismul său este, în consecință, o
Transparențele picturii decorative by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17095_a_18420]
-
profund laică, profund antitradiționalistă. Ce poate fi mai modern?". În descendența iluminismului se situează pașoptismul, care alcătuiește un alt model al lui Adrian Marino, întrucît ar fi vorba de "un ideal încă nerealizat". De observat aspectul precumpănitor civilizatoriu, material, al aspirațiilor d-sale, așezate la antipodul idealului abstractizant, pur intelectual, al lui C. Noica, ce excomunica "Germania untului": "Nu mai vreau (...) o Românie de chirpici, o Românie mizeră, pe care orice inundație o ia la vale și o distruge. Satele românești
Adrian Marino între lumini și umbre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15783_a_17108]
-
această portretistică va înregistra constant ritmurile unei istorii exterioare dezlănțuite, cu personajele, caracterele, miturile și dramele ei, dar și prefacerile interioare ale pictorului însuși, mișcările mai încete sau mai alerte ale conștiinței sale, victoriile și eșecurile provizorii, luptele încleștate și aspirațiile utopice. Primul Autoportret reprezintă un personaj aproape ireal, în care o grație rafaelită se învecinează cu uimirea inocentă a descoperirii de sine. Culorile calde, catifelate și transparente sînt dominate în registrul superior de boneta roșie care acoperă ca o aură
Portretul: artă, filosofie și morală by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15805_a_17130]
-
visul unei nopți de vară s-a amestecat în ger". Imaginea efemeră, căci domnia selenei este scurtă și Miazănoaptea revine repede la starea ei inițială de dezolantă pustietate de gheață, ger și uragane dezlănțuite. Visul nopții de vară" este numai aspirație imposibil de împlinit. Dar, Nordul, Miazănoaptea, este și generator de istorie. Zeii nordici în frunte cu Odin decid moartea Romei: deoarece orașul de pe malurile Tibrului reușise să constituie un imperiu, adică să organizeze lumea în baza unei idei, ei pornesc
Realism politic și fantezie poetică by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15810_a_17135]
-
vidului de gheață simbolizînd haosul care vrea să se extindă asupra oricărei tentative de naștere a unui cosmos, idee pe care am întîlnit-o în Memento mori? În loc de "pustiu de ghiață" întîlnim "deșert sufletesc"; în loc de "visul unei nopți de vară", de aspirație vană către frumusețile lumii solare, mediteraneene, de neputința de a realiza o lume a luminii, întîlnim incapacitatea de a "stăvili acest horror vacui", incapacitatea de "a-l umple prin muncă și cultură"! Între poezie și analiza politică concordanța este deplină
Realism politic și fantezie poetică by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15810_a_17135]
-
că a venit vremea să-l public, mi-am dat seama că personajele au un contur prea real, par consemnate într-un jurnal și nu distribuite într-un roman". Ceea ce reprezenta pentru mari creatori precum Marcel Proust sau Robert Musil aspirația nobilă a "veridicității", devine aci un prejudiciu! "Tentația realității, constată cu stupefacție autorul, ignoră la mine obligațiile estetice, imprimă o monotonie cenușie povestirii, iar personajele apar diluate de desfășurarea timpului real, deoarece nu am ținut cont de conveniențele literare". Prin
Destinul unui rezistent: Pavel Chihaia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15813_a_17138]
-
s-a oprit cu alegerea asupra acestei arme "ușor de manevrat", spune el, carabina mai mult decât problematică, reprezintă deja pentru el o incontestabilă proprietate. De câte ori nu ne luăm dorințele drept realități, ca și Baby și - mai puțin drăgălășenia - toate aspirațiile noastre nu egalează oare în acest moment, în inconștiență, iluziile lui Baby? Ce este mai descumpănitor, de exemplu, decât mulțumirea, echilibrul perfect al oamenilor sănătoși în mijlocul tuturor atrocităților care ne înconjoară... al horcăielilor de moarte care răsună dintr-un capăt
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
supremă a materiei obiective, extraumane: "Aș intra într-o picătură de ploaie/ în violența ei/ m-aș ascunde într-un bob de porumb/ rîvnit de porcul cel mai gras cel mai roz/ caut/ răbdătoare/ locul/ unde ești" (Poezia). Sau o aspirație spre transparență, dizolvare, fluiditate mîntuitoare: "O privire transparentă/ mă dizolvă pe pămîntul verde/ sînt petală roșie/ rîu de sînge iubitor/ curg spre toate apele/ împărtășindu-le/ cu sfîntul lichid/ trebuie să am puterea de a/ duce pînă la capăt/ această
Între gol și plin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15841_a_17166]
-
și de unduirile calde ale feminității, de data aceasta el s-a situat pe o poziție radical opusă. Gravitația a fost înlocuită cu sugestia plutirii, antropomorfismul cu austeritatea hieroglifei și regimul nocturn al sensibilității venusiene cu voluntarismul falic al unei aspirații solare. Și, mai mult sau mai puțin evident, oricare dintre cei șase sculptori ar putea fi supuși unei lecturi similare, din care se va deduce că raportul dintre consecvența de program și abaterile controlate reprezintă tocmai gradul de specificitate al
Pe Argeș în sus (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15876_a_17201]
-
această incapacitate, această reținere, această timiditate s-a transmis și poeziei mele, care n-a putut fi niciodată foarte violentă, n-a clamat niciodată niște adevăruri intime, ci a rămas în zona ei de penumbre, de stări elegiace și de aspirații mai mult sau mai puțin nelămurite. Revenind la interlocutorii mei, cu Gaëtan Picon am comunicat foarte bine, s-a legat chiar un fel de prietenie. M-a invitat de cîteva ori acasă la el, locuia într-un fel de mansardă
Ion Pop: "Criticul ideal este cel care trăiește textul" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15952_a_17277]
-
la pămînt între acest film și altele este că asemenea fapte, în loc să fie convenționale, născocite, arbitrare și gratuite, sînt fapte reale, dar iraționale, incoerente, lipsite de orice explicație". Întrebarea pe care ne-o putem pune acum este în ce măsură o asemenea aspirație are o acoperire estetică. Firește, esența artei rămîne ficțiunea. În ciuda tuturor tentativelor de happening, ea se regenerează prin propriile-i resurse, iar nu printr-o materie brută, principial opacă la condiția artei, fie că e vorba de dicteul automat, totalmente
Suprarealismul tîrziu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15998_a_17323]
-
țară intrată în N.A.T.O. va avea acces nelimitat la întregul tezaur de informații și strategii al țărilor occidentale. Prin urmare, e absolut obligatoriu ca oamenii angrenați în sistem să fi dovedit că aparțin aceleiași lumi și că au aceleași aspirații. Or, ce raportează profesionistul N.A.T.O. după ce șeful său politic l-a pus să amușine cum stă treaba cu aspirantele fost comuniste - în speță, România? Vede, mai întâi, aceeași securistime odioasă, doar că mai înaltă în grad, cu care serviciile
Retina opărită by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15620_a_16945]
-
crud și van, fără început și fără sfîrșit, fără nici un sens" /"Asceză"/), Jean Anouilh, Eugen Ionescu sau Julien Green privesc alcătuirea macro- și microcosmică în primul rînd ca moraliști, pentru care salvarea poate veni prin ieșirea din minciună, prin sinceritate, aspirația la puritate și asumarea fără iluzii a propriei condiții. ,,De vreme ce ordinea lumii este reglementată prin moarte, poate că este mai bine pentru Dumnezeu să nu credem în el, luptînd cu toate forțele împotriva morții, fără a ridica ochii spre un
Angoase by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15644_a_16969]
-
Irina Coroiu Avînd convingerea că producția cinematografică mondială va continua să graviteze în jurul aventurii umane cu tot cea ce implică ea - aspirație ori evaziune, reverie sau agonie, trasee rectilinii ori deviații etc. - Michel Demopoulos, directorul Festivalului Internațional de Film de la Salonic, a hotărît să includă în cea de-a 42-a ediție o serie de viziuni nocturne subsumate unui cinema orgasmic. O
Speranțele Salonicului by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15649_a_16974]
-
care le descriu. Poate că nu am fost clar - "Judt The Obscure"...ș4ț D.R.P.: în 1994 scriați: "Trebuie să învățăm nu doar cum să înțelegem naționalismul, ci și când și prin ce modalități să-i încurajăm sau să-i retezăm aspirațiile". Chiar credeți că naționalismul românesc e un lucru atât de îngrozitor încât trebuie "retezat"? Nu e oare exagerat sau incorect să învinuim o națiune întreagă pentru comportamentul câtorva? T.J.: Nu sunt pentru "retezarea" naționalismului. Așa cum cititorii eseului meu despre Europa
Tony Judt în dialog cu Dumitru Radu Popa: Pe muchia Europei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15629_a_16954]
-
comuniști, ci tocmai alibiul de care aceștia aveau nevoie pentru a supraviețui. Maximalismul lor imposibil e cel care ține, nu întâmplător, lumânarea la căpătâiul schimbării. El scoate la lumină o culpabilitate adâncă și refractară față de noua situație. Prin poziție și aspirații, intelectualul român mai ales are restanțe grele de dat în ceea ce privește restatutarea atribuțiilor proprii. (Acest decalaj e unul dintre motivele pentru care, neîncrezătoare în caracterul spontan al răsturnării din '89, a apărut teza loviturii de palat. Ea substituie simbolic, într-o
Scoase din uz by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15646_a_16971]
-
destrudo, o maladie incurabilă a sufletului care îi transformă în entități complementare, perechea etern damnată, îngerul bolnav și vrăjitoarea, călători prin (cyber)spațiu și timp, într-un univers guvernat de un dumnezeu informatician. Dacă ansamblul are de suferit uneori din cauza aspirației spre exhaustivitate, în schimb, la nivel de detaliu, proza Alinei Nelega atinge virtuozități demne de condeiul (tastatura?) oricărui mare scriitor postmodern: Masca bunicii o știi, o mai am și-acum, fragilă, delicată, nu e un obiect. E la granița dintre
Femeile mănîncă bărbați? by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15672_a_16997]
-
organizare și de manifestare a tuturor artiștilor activi la un moment dat. însă dincolo de efortul recuperator și de un anumit romantism al continuității, rațiunea actualei variane a Salonului național trebuie căutată în altă parte, adică în realitatea noastră imediată, iar aspirațiile acestuia, pentru că prezentul său strict nu este decît o componentă, trebuie și ele evaluate în funcție de starea artei noastre de astăzi. în plan nemijlocit, Salonul național de artă se naște ca o reacție față de tendințele centrifuge, de individualismul excesiv, de pericolul
Salonul național de artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15699_a_17024]
-
solidară experimentate pînă acum, fie acelea care privesc expozițiile tematice, acțiunile zonale, asocierile din interes sau cele concepute eseistic sub copertina unor justificări teoretice, deși extrem de interesante în sine și de fertile în spațiul public, nu s-au putut substitui aspirației profunde și atîția ani reprimate a manifestării solidare și a precizării identității în planul larg al ansamblului social. Renașterea Salonului național marchează tocmai această revigorare a conștiinței de sine a artei românești, intrarea ei într-o altă vîrstă și într-
Salonul național de artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15699_a_17024]
-
prețuire, sursă de autoritate (la autori savanți, erudiți, precum Miron Costin, sau Cantemir, dar și la unii mai "spontani", ca Neculce). într-o primă fază de construire conștientă a limbii literare (din perspectiva tradiției retorice), scrisul cult e obiect de aspirație, mijloc și scop al acțiunii culturale. De la un punct (romantic) încolo, scrisul (cult) începe însă a fi implicit subevaluat, prin valoarea pozitivă acordată în mod constant oralității. "Limba populară" e un concept abstract, generalizant, definit prin trăsături orale, dar supradialectale
Prestigiul oralității by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15713_a_17038]
-
pragmatismul, deci latura joasă, filistină, a societăților deschise, capitaliste, în care arta care nu e ,,de consum" indispune prin profitul material redus, dacă nu chiar nul ce-l atrage. Astfel ,,socialismul real" și economia de piață își dau mîna în aspirația lor spre o producție (mai mult ori mai puțin artistică) dirijată, tendențioasă, ,,profitabilă". Nu întîmplător, teoreticianul ce-l minimalizează pe E. Lovinescu exultă în speță la ideea unei societăți civilizate într-o perspectivă iluministă, exclusiv laică și raționalistă, ostentativ atent
Un impas al lovinescianismului? (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15710_a_17035]