4,147 matches
-
în brațele ignoranței, mediocrității și comodității. Căderea în superficialitate ne înstrăinează de realitățile din jur și nu mai putem descoperi decât anevoios adevărul. Indiscutabil, România se află într-o situație grea, ca și când ar fi traversat recent un război. Și totuși aspirăm să intrăm repede în Uniunea Europeană. Poate că este la mijloc o anumită disperare, care ne împinge să cerem ajutorul altor țări. Dar de unde această disperare? Identificând ca problemă majoră a României - absența Statului de drept, ziaristul Dan Pavel reușește să
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
pe trunchiurile copacilor aleargă veverițele, coțofenele coboară să ciugulească grăunțele puse pentru ele în vase de lemn. Alergând, simt o vagă senzație de alarmă, și, chiar înainte de a capta sunetul în ureche, mintea înregistrează posibilitatea țârâitului, aproape îl cheamă, îl aspiră din propria absență, iar în acea clipă, dintr-o casă ajunge, mai întâi atenuat, apoi mereu mai distinct, sunetul clopoțelului, ale cărui vibrații fuseseră culese deja de o antenă din străfundurile ființei mele, înainte ca auzul să le fi perceput
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
pe care nimeni, în afară de ea, n-o va citi vreodată. Dar dacă, așa cum eu o privesc în timp ce citește, ea ar îndrepta un ochean spre mine în timp ce scriu? Stau așezat la birou, cu spatele la fereastră, dar simt în spatele meu un ochi ce aspiră fluxul frazelor, conduce povestirea în direcții ce-mi scapă. Cititorii sunt vampirii mei. Simt o mulțime de cititori uitându-se peste umărul meu și punând stăpânire pe cuvintele mele, pe măsură ce ele sunt așternute pe hârtie. Nu sunt capabil să scriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
mână un roman abia apărut și să mă trezesc citind aceeași carte pe care am citit-o de o sută de ori. Am reflectat asupra ultimei mele întâlniri cu acel Cititor. Poate intensitatea lecturii sale e atât de mare încât aspiră toată substanța romanului la început, ne mai rămânând nimic pentru cele ce urmează. Mie mi se-ntâmplă asta când scriu: de câtăva vreme, orice roman pe care încep să-l scriu se epuizează puțin după început, de parcă aș fi spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
de gardă, comisariatele; toate persoanele în uniforme dispar, de parcă n-ar fi existat niciodată. Poate am mers prea departe; îmi dau seama că aceeași soartă o suferă și pompierii, poștașii, măturătorii primăriei și alte categorii, care ar fi meritat să aspire la un tratament diferit; dar ce s-a făcut e bun făcut: e imposibil să fiu atât de chițibușar. Ca să nu creez neajunsuri, mă grăbesc să elimin incendiile, măturatul, chiar poșta, care, la urma urmelor, nu aduce altceva decât plictiseli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
distinge segmente minime, alături de cuvinte, metafore, grupuri sintactice, pasaje logice, particularități lexicale dovedind o încărcătură de semnificații extrem de concentrată. Sunt ca particulele elementare ce compun nucleul operei în jurul căruia se învârte tot restul. Sau ca golul în fundul unui vârtej, care aspiră și înghite curenții. Prin aceste deschideri, prin sclipiri abia perceptibile, se manifestă adevărul adus de carte, substanța sa ultimă. Mituri și mistere consistă din grăunțe impalpabile, ca polenul rămas pe picioarele fluturilor; numai cine a înțeles asta se poate aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
nu pot fi decât bărbați, dar uite ce bine s-a descurcat Mma Ramotswe. A fost capabilă să-și folosească puterea de observație și intuiția feminină ca să afle lucruri care îi puteau scăpa unui bărbat. Așa că, dacă o fată poate aspira să devină detectiv, de ce să nu aspire la o meserie în lumea dominată de bărbați a motoarelor și automobilelor? Motholeli își ridică privirea și se uită în ochii lui respectuoasă. — Nu sunteți supărat pe mie, Rra? întrebă ea. Sper că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
ce bine s-a descurcat Mma Ramotswe. A fost capabilă să-și folosească puterea de observație și intuiția feminină ca să afle lucruri care îi puteau scăpa unui bărbat. Așa că, dacă o fată poate aspira să devină detectiv, de ce să nu aspire la o meserie în lumea dominată de bărbați a motoarelor și automobilelor? Motholeli își ridică privirea și se uită în ochii lui respectuoasă. — Nu sunteți supărat pe mie, Rra? întrebă ea. Sper că nu vă stau în drum. Făcu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
decît acolo, pe insula aceea părăsită, ascuns de privirea celorlalți oameni. Cum era cu putință ca o asemenea greșeală, de la care nu te puteai aștepta decît să fie În stare să emită o jumătate de duzină de cuvinte inteligibile, să aspire să-i Înfrunte pe cei care nu erau la fel de monstruoși ca el, Îndrăznind să se transforme În suveran fie și al unui singur metru pătrat de pămînt? Ar fi jucat, desigur, un rol nemaipomenit ca mic tiran peste o stîncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
metru pătrat de pămînt? Ar fi jucat, desigur, un rol nemaipomenit ca mic tiran peste o stîncă, stăpînind În mod comic peste iguane, broaște-țestoase și sute de mii de păsări marine căcăcioase, dar era cu adevărat rizibil să pretindă să aspire la acțiuni mai nobile, mai ales dacă În asemenea acțiuni erau amestecați autentici reprezentanți ai speciei umane. - Dacă toți cei care, dintr-o pricină oarecare, considerîndu-se diferiți Într-un anumit fel, ar pretinde să impună legea lor celor cărora nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cu excepția cazului În care nu era de acord cu legea respectivă. El, Oberlus, poruncea, iar ceilalți Îi dădeau ascultare. În fond, impunea o politică la fel de veche ca și cea mai veche dictatură condusă de un creier pe jumătate lucid, care aspira la perpetuarea puterii, deoarece capriciile și anarhia nu conduceau decît la derută, disperare și răzvrătire. De ziua În care Gamboa i-ar fi oferit ocazia de a tăbărî asupră-i, Oberlus avea să profite fără șovăire, dîndu-i o pedeapsă exemplară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Acul Spațial familiei Flintstone. — Știți, zice Seth, Fred și Wilma. Aparatul de măcinat resturi alimentare care-i de fapt un porc ce trăiește sub chiuvetă. Toată mobila lor făcută din oase și pietre și abajururi din piele de tigru. Wilma aspiră cu un pui de elefant și umflă pernele de piatră. Și-a numit copilul „Pebbles“ Iată aici viitorul nostru: mâncare pe bază de brânză și propulsoare cu aerosol, polistiren și Club Med pe Lună, friptură de vită servită într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
unul dintre puținele lucruri care n-au luat foc: Un flacon de Valium. Pornesc în jos pe marile scări circulare. Manus, când a intrat cu forța să mă omoare, a lăsat ușa din față deschisă, iar infernul de la primul etaj aspiră o briză răcoroasă de aer nocturn pe scări în sus, în jurul meu. Stingându-mi lumânările. Acum, singura lumină e infernul, un uriaș radiator electric zâmbind la mine în jos, eu bine pătrunsă în cele unsprezece ierburi și mirodenii ale mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
partituri, muzică țigănească și romanțe ungurești, iar la serbările școlare cântam tangouri și valsuri englezești. În liceu am continuat să scriu poezii și să traduc din poeți maghiari, ruși și francezi, mai ales ca exercițiu de stil și de limbă; aspiram să devin poet și mă preocupa creația literară. Rusa ne‑o predau ofițerii albi, emigranți ai anilor douăzeci, care, În absența profesorilor de specialitate, ne Învățau cu aceeași pricepere matematica, fizica, chimia, franceza, latina. După susținerea examenului de bacalaureat am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
fiind convins că, într-o zi, dacă își va continua eforturile, va ști în ce punct al boltei se va afla fiecare, în funcție de luna, de zi și de oră. Cand va veni această zi, dacă va veni vreodată, va putea aspiră să devină Mare Navigator pe Infinitul Ocean și, în acest caz, Maiana n-ar mai sta nici o clipă pe gânduri și îl va alege pe el dintre toți pretendenții ei, pentru că nici o fată cu capul pe umeri n-ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
dificultăți pe care părea să le presupună profesia dura pe care și-o alesese. — Dac-ar fi ușor, îi spuse, până și ultimul pescar de toni s-ar consideră navigator și până și ultimul culegător de nuci de cocos ar aspiră la mâna frumoasei Maiana. Îi mângâie obrazul cu tandrețe. Gândește-te la ea! Amintește-ți ochii ei, pieptul ei, mirosul pielii ei și fii convins că, dacă la întoarcere o să primești titlul de Mare Navigator, va fi a ta pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
-i e foame, că-i este somn sau că are chef de dragoste. În rest știa să evite factori perturbatori, se îndepărtase de prieteni, motiva mereu că nu are timp, își făurise prin sugestie o lume a lui la care aspira și părea a fi împăcat, decis să răzbată către acel țel îndepărtat, foarte atrăgător pentru el. Gândea că, desigur, merita să facă toate acele eforturi. Uimită de schimbarea survenită, Sidonia era în al nouălea cer. Ce i-o fi făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
este primul bastonaș așternut pe hârtie cu ajutorul mâinii calde a învățătoarei, pentru tot ce ai să înveți în viață. Patria se simte în tot ceea ce plăsmuiește inima noastră, în tot ceea ce făuresc mâinile noastre, în tot ceea ce gândim, trăim și aspirăm, în tot ceea ce ne înconjoară. Gabriela Șerb, clasa a VII-a A Țara mea Călătorule străin care străbați aceste minunate meleaguri, întoarce-ți privirea spre orișice loc și vei descoperi pretutindeni numai imagini feerice. Fiecare din aceste locuri își are
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
spre gloria nepieritoare a acestui străvechi loc de civilizație românească”, fură ultimele cuvinte ale discursului pe care profesorul de desen Îl situă, prin profunzimea și evidența ideilor, la o altitudine civică și intelectuală la care generații de oratori aveau să aspire cu timiditatea cuvenită. În liniștea recunoscătoare ce urmă, iubitorii de artă se Înviorară brusc, gata să salute izbucnirea triumfătoare, chiar dacă târzie și oarecum căznită, a coloanei de apă ghemuită până atunci ca o tenie În burta micului chit. În timp ce brațul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ținându-se de burtă. Așa râdea el. Se Înecă, Începu să tușească. Creștea ca un aluat pus la dospit, gata să se reverse. Uite-l bătând aerul cu brațele sale scurte, Încercând parcă să tragă aer și prin ochi, să aspire lucrurile din preajmă și pe Petru odată cu ele, ca o balenă peștii cu mare cu tot. Se curăță ca un prost, Înainte să-și fi amintit. Domnul Ster așa a vrut. Se săturase. Treaba lui. Pe când el, un amărât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
trecere pe acolo: Mărci, dolari, forinți. Vorbeau ca pentru ei, abia mișcându-și buzele, cum fac bătrânii când se roagă, sau când Își pierd mințile din pricina poștașilor care Întârzie cu pensiile. Cafeneaua era curată și bine Încălzită. Mocheta vișinie era aspirată În fiecare dimineață, iar instalația de aer condiționat funcționa În permanență. Prețurile erau mari și lumea puțină. Era un client obișnuit și Îl cunoșteau toți chelnerii. Cafeaua era bună, ceștile curate și toate Întregi, adică cu toartă și fără zimți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
până la pensie. Onoarea de a fi figurat cândva pe o listă de așteptare pentru studii În Occident le-a asigurat, Încă de la venirea lor În oraș În calitate de refuzați din motive obscure la Catedrele Marilor Universități la care aveau dreptul să aspire, instalarea rapidă pe un mic soclu pe care Îl purtau cu ei peste tot, cu distincție și modestie. Calități cu osebire prețuite chiar și de chelneri, În general aroganți și țâfnoși, mai ales când comanda era de ani de zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
scrise în jurnalul meu despre Clio și Grecia par atât de normale, nu-i așa? Abia dacă mă recunosc. Nici nu cred că aș mai putea scrie așa. Am ajuns un ou de colecție, conținutul și esența mi-au fost aspirate în întregime, a rămas doar o coajă intactă și sfărâmicioasă, ce arată exact ca înainte, perfect la fel, numai că nu mai e deloc un ou. Nu știu dacă ceva din ceea ce spun are sens. Când ajung în miezul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Adevărul, Iordana". Ba nu. Eram extrem de vulnerabilă atunci. Ca paralizată de frica morții. Ascultam în neștire Sonata toamnei la pick-up-ul uzat, într-o mireasmă de busuioc. Umplusem casa cu buchete de busuioc, doar-doar o mirosi ca Ô Sauvage-ul lui Iordan. Aspiram busuiocul și-mi mai trecea starea de "inimă neagră", cînd existența pentru care te zbați e din ce în ce mai goală. Odată, s-a întîmplat să-l și văd în oglinda de la Liselle. "Știam c-o să ne revedem. "Te iubesc". Iordan, zeul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
mai toate lobotomie, după exemplul lui Mistriuță, cel mai domn dintre tovarăși. În linia întîi, Antoaneta. Frămînta plăcinte pentru postul de radio reînființat și le transporta eroic, sub gloanțe. "La Ieș nu s-o tras niși un fuoc? Șî?". Ea aspira la statut de Ecaterina Teodoroiu. "Cu poalele-n brîu la rivuluție, soro", caragializa Magda U.. Elvirica Țarcă își înfipsese în rever portretul regelui Mihai, deși l-ar fi preferat pe Carol II. Mai tîrziu, pe Alteța Sa, Duda de pe colivă. Violeta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]