1,443 matches
-
policrome. Vârtejul acesta schimbător al nuanțelor îl covârșea. Simțea că se poticnește de ceva nevăzut. Amețeala îl făcu să se așeze. Nu știa dacă petecul portocaliu pe care se lăsase ar fi fost un covor de iarbă, după cum îi simțea asprimea proaspătă în palma sa... Nu se mai întrebă însă cu privire la alternativă, deoarece un sângeriu nesănătos înlocui oranjul imediat. Inima îi galopa nebună. Ca să și-o domolească, aspiră cu nesaț aerul, evacuându-l apoi în porții mici, ca și cum plămânii lui s-
ZILELE BABEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373016_a_374345]
-
îi întâmpină impunător și cu chipul dur Sfântul Petru: - Sunteți învoiți trei zile, așa că n-aveți voie să pătrundeți mai devreme. Porțile Raiului au un regim special de funcționare și nu se deschid la cheremul oricărui muritor!- îi dojeni cu asprime sfântul. Totuși, pe Lenuța fiindcă-i femeie o las să intre. Tu întoarce-te și abia mâine seară să fi prezent în fața mea cu ultimele noutăți! - Să ai grijă de tine, dragul meu! - apucă să mai rostească femeia dispărându-i
REÎNTOARCEREA LUI CEAUŞESCU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1196 din 10 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347769_a_349098]
-
se zburlea cu o genialitate sălbatică părul negru-strălucit, ce cădea pe niște umeri compacți și binefăcuți. Ochii săi mari, căprii, ardeau ca un foc negru sub niște mari sprâncene stufoase și îmbinate, iar buzele strâns lipite, vinete erau de-o asprime rară. Ai fi crezut că e un poet ateu, unul din acei îngeri căzuți, un satan, nu cum și-l închipuise pictorii: zbârcit, hidos, urâcios, ci un satan frumos, de-o frumusețe strălucită, un satan mândru de cădere, pe-a
EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 3, 4) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1197 din 11 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347780_a_349109]
-
a dat seama neîntrebând și necăutând altă dovadă, câtă durere rezervă ea pentru durerea celor pe care îi iubește, cât de mare-i șuvoiul de lacrimi pe care-l pornește pentru pierderea celui pe care-l iubește. Nu are nicio asprime și de aceea nici nu incomodează pe cineva, dar cine și-o apropie și-i câștigă dragostea, nu poate fi altcineva decât cine i-o și dăruie! Pe scenă, în jurul Silviei Dumitrescu tălăzuiește o mare în furtună, ochii îi sunt
SILVIA DUMITRESCU. RITMURI CONECTATE LA REVERIE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1206 din 20 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347850_a_349179]
-
Hagi cel care a purtat în prodigioasa sa carieră fotbalistică, tricoul cu nota Nadiei”. Însorită pe chip, de un zâmbet răpitor, preferând „o bârnă, unui microfon”, Nadia, nepărând că ar putea arăta vreodată un singur nor în ochi, o singură asprime în voce, mărturisea: „Când eram mică mi se părea o veșnicie să ajung la sala de gimnastică. Drumul era lung, iar pașii mici”! Cu acei pași mici, de îndată ce ajungea, zbura ca o lance. O revedeam acum, la Onești. Era același
NADIA COMĂNECI. GIMNASTA BALERINĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1047 din 12 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347232_a_348561]
-
o emoționantă mărturisire aici, cu valoare de conduită morală. Înțelegându-și astfel condiția de poet, Renata Verejanu refuză scrisul calofil, scufundat în dulceața rostirii estetizate: vorba îi este frustă, dură, plină de concretețe materială, sintaxa este supusă și ea acestei asprimi, urmând mai degrabă o sinusoidă, decât o linie dreaptă. Spunerea ”verde în ochi” e preferată spunerii dulci, liricoide. Renata Verejanu spulberă astfel, prejudecata că o lirică a unei poete trebuie să fie în mod obligatoriu feminină și să fie transpusă
CARDIOGRAMA LIRICĂ A RENATEI VEREJANU de RENATA VEREJANU în ediţia nr. 1278 din 01 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347375_a_348704]
-
patimă. Ana se pierdu cu totul, nici nu știa dacă trăiește sau visează cu ochii deschiși. Se abandonă în brațele bărbatului, ridicându-se pe vârful picioarelor pentru a ajunge să fie cât mai bine alintată de buzele sale cărnoase. Simțea asprimea arsurilor și a pielii jupuite de pe ele, dar nu conta. Buzele lui Emilian erau fierbinți, îi puneau sângele în mișcare și mai ales îi dădeau fiorii ce-i făceau pielea ca de găină. Simțea cum puful castaniu de pe mâini se
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. XII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347345_a_348674]
-
EXT. / LA UN ALT CONAC / ZI O imagine de ansamblul al unui conac diferit de cel al boierului Ciocoiu. În curtea conacului un bătrân și o bătrână cu un copilaș în brațe stau în fața unui boier. Acesta îi privește cu asprime. BOIERUL: Iar ați venit la cerșit, păcătoșilor!? Bătrânul cade în genunchi. MOȘUL:( cu jale) Boierule, mare pacoste s-a abătut asupra noastră.... BOIERUL: (în mândria sa nu observă ce are femeia în brațe) V-am dat destul de pomană! Nici copii
REGATUL LUI DRACULA (IV) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347341_a_348670]
-
am mai fost păcălit încă o dată. Acum însă tridentul răzbunării își arată dinții îndreptați către Sanhedrin și către capii săi, mai marii poporului! Nemesis cea răzbunătoare abia așteaptă să-și verse cupa de venin... -Ajunge procuratorule! răspunse scurt și cu asprime arhiereul Caiafa! Nu rosti în fața mea numele idolilor voștri în zi de Pessah. Mă vei ajuta dacă îți voi cere să-i prind pe acei care au făcut asta? Procuratorul Ponțiu Pilat îi răspunse imediat. -Dacă acești ucenici vor periclita
AL ZECELEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348754_a_350083]
-
drag! Te las pe mâini bune, după cum m-am convins... Voi veni cu mama. Să fii cuminte, Iustin! La revedere, doamna... - Ofelia, doamnă, la revedere! Pe curând și fără grijă... Iuliana mergea cu pași mici și repezi, certându-se cu asprime. „Cum pot să fiu atât de imatură și să nu mă pot stăpâni? Nu mă înțeleg deloc... Am stat de vorbă cu atâția oameni mari... profesori, conferențiari, academicieni, scriitori... și nu am roșit în fața nimănui și doar mă privesc atâția
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (6) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348755_a_350084]
-
din marea iubire. Mi-e dor de cumpăna ce coboară din cer În ciutură apa rece și curată, De roțile încinse cu verghetele de fier Pe ulița satului de ploaie arată. De vorba țăranului, înțeleaptă, mi-a dor, Spusă cu asprimea mierei de labine. Pădurea în care n-a intrat topor Așteaptă anotimpul, care, nu mai vine! Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: DOR, poezie de AL.FLORIN ȚENE / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 739, Anul III, 08
DOR, POEZIE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 739 din 08 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346305_a_347634]
-
Daciei. Frumusețea, cursivitatea și bogăția limbii noastre nu sunt cu nimic mai prejos de cea a limbii franceze, din care fluviul lingvistic românesc s-a alimentat selectiv până la refuz, atunci când a fost nevoie ca golurile să fie umplute. Ușoara ei asprime aproape lusitană, păstrează ceva din patina idiomului geto-dac, iar sporovăiala specific românească, plină de înțelepciuni aforistice și de veselă spontaneitate, o fac egală în sonorități cu incantațiile melodice ale italienei și spaniolei. Afinitatea ei firească față de nou, față de tehnicitate, și
A APARUT PRIMUL NUMAR TIPARIT AL REVISTEI DE CREATIE SI CULTURA ´´ BOGDANIA´´ , FONDATA DE POETUL IONEL MARIN,PRESEDINTELE ASOCIATIEI CULTURAL-UMANITARE´´ BOGDANIA´´ DIN FOCSANI-VRANCEA de MIHAI MARIN [Corola-blog/BlogPost/346288_a_347617]
-
număr considerabil la slujbe. Îi bucură pe fiecare în parte cu povețele și cuvintele dinadins alese să le mai ușureze din sarcina necazurilor. Dincolo de haina preoțească, care îl înnobilează, părintele este un om care a trăit o viață marcată de asprimea celor mai dure închisori, dar și de amintiri de aur cu Părintele Profesor Dumitru Stăniloae sau Părintele Profesor Constantin Galeriu. Biserica „Sfântul Silvestru" din București este ascunsă undeva în spatele Căii Moșilor, cândva zonă negustorească, astăzi cartier cu aer socialist. După
EDUCAŢIA MORAL-RELIGIOASĂ AR TREBUI SĂ FIE IMPERATIVUL VREMII NOASTRE!... – DIALOG DE SUFLET CU PĂRINTELE NICOLAE BORDAŞIU DE LA BISERICA “SFÂNTUL SILVESTRU” DIN BUCUREŞTI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţ [Corola-blog/BlogPost/346320_a_347649]
-
i-a întrebat: Credeți că pot să fac Eu aceasta? Zis-au Lui: Da, Doamne! Atunci S-a atins de ochii lor, zicând: După credința voastră fie vouă! Și s-au deschis ochii lor. Iar Iisus le-a poruncit cu asprime, zicând: Vedeți, nimeni să nu știe. Dar ei, ieșind, L-au vestit în tot ținutul acela. Și plecând ei, iată au adus la El un om mut, având demon. Și, fiind scos demonul, mutul a grăit. Iar mulțimile se minunau
ŢINUT DE BASM ŞI LEGENDĂ, RENĂSCUT ÎNTRU SPIRITUALITATE ŞI DUMNEZEIRE de VASILE BELE în ediţia nr. 442 din 17 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348282_a_349611]
-
i-a întrebat: Credeți că pot să fac Eu aceasta? Zis-au Lui: Da, Doamne! Atunci S-a atins de ochii lor, zicând: După credință voastră fie vouă! Și s-au deschis ochii lor. Iar Iisus le-a poruncit cu asprime, zicând: Vedeți, nimeni să nu știe. Dar ei, ieșind, L-au vestit în tot ținutul acela. Și plecând ei, iată au adus la El un om mut, având demon. Și, fiind scos demonul, mutul a grăit. Iar mulțimile se minunau
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/348336_a_349665]
-
i-a întrebat: Credeți că pot să fac Eu aceasta? Zis-au Lui: Da, Doamne! Atunci S-a atins de ochii lor, zicând: După credință voastră fie vouă! Și s-au deschis ochii lor. Iar Iisus le-a poruncit cu asprime, zicând: Vedeți, nimeni să nu știe. Dar ei, ieșind, L-au vestit în tot ținutul acela. Și plecând ei, iată au adus la El un om mut, având demon. Și, fiind scos demonul, mutul a grăit. Iar mulțimile se minunau
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/348336_a_349665]
-
aceasta și mi-a cerut adeverință. Citiți!Regrete eterne! - două, nu?... VIII. VISUL, de Mihaela Suciu, publicat în Ediția nr. 626 din 17 septembrie 2012. Dormi iubito, dormi! Mă întreb: „Câți au fost în Cer?” Pășeșc desculță, simt răcoarea și asprimea pământului cărării, prin locurile neluate cu asalt de iarbă. Mai încolo, un smoc de iarbă îmi răcorește talpa îndemnându-mă: „Mergi alături de cărare, suratele mele sunt primitoare”. Îi urmez sfatul și-mi rotesc privirea. Magnific e locul unde cerul se
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/345022_a_346351]
-
unde casele cresc din piatră, unde strigi de fericire, iar ea se întoarce cu ecoul, braț la braț. Aici “toate-s fără ... Citește mai mult Dormi iubito, dormi!Mă întreb: „Câți au fost în Cer?” Pășeșc desculță, simt răcoarea și asprimea pământului cărării, prin locurile neluate cu asalt de iarbă. Mai încolo, un smoc de iarbă îmi răcorește talpa îndemnându-mă: „Mergi alături de cărare, suratele mele sunt primitoare”. Îi urmez sfatul și-mi rotesc privirea. Magnific e locul unde cerul se
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/345022_a_346351]
-
afecteze mortal, să ducă la năruirea sa”, mărturisește Vladimir Tismăneanu (p.192), convins fiind, totuși, că vor exista și multe „tentative de regrupare a nomenklaturii”. El însuși disident, autorul impune o necesară aură statutului disidenților români, atât de afectați de asprimea ceaușismului românesc, dar și de tradiția privind calitatea morală mediocră a intelighenției locale, mai predispusă la colaboraționism decât cea din alte țări martor: „Disidenții au luptat pentru libertate, adevăr și moralitate. Au luptat împotriva duplicității, minciunii și cinismului. Au susținut
DESPRE 1989. NAUFRAGIUL UTOPIEI DE VLADIMIR TISMANEANU SAU PUTEREA CELOR FARA PUTERE de ANGELA FURTUNĂ în ediţia nr. 74 din 15 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345027_a_346356]
-
un mod urât, nici repede, nici cu îndârjire; să examinezi de ce aceasta este jignire, nici să nu condamni cele mici, și să fii mereu obiectiv”[119]. Pedagogii buni „în mod blând amestecă severitatea”, acționând uneori cu indulgență și alteori cu asprime, chiar și cu folosirea pedepselor corporale, când acestea se revendică a fi necesare. Dar înainte de a impune orice pedeapsă „să examineze felul păcatului pentru fiecare persoană și în acest fel și modul potrivit al terapiei[120]. Condițiile esențiale pentru un
ÎNVĂŢĂTURA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE DESPRE EDUCAŢIA TINERILOR ŞI PASTORAŢIA CREŞTINILOR de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 30 din 30 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344989_a_346318]
-
un punct al unei sfere vii tulburată de zgomotul minților bolnave de ură de libertăți false de a ucide impulsul dintâi al sufletelor de a-și lăsa rădăcinile să respire asfaltul le seacă înălțarea frânge crucile frunzelor înfloriri întârziate gustă asprimea acelui zgomot inutil nu nu mă regăsesc și atunci bat darabana cu degetele febrei gâtul refuză să mai lase suntele să iasă amuțesc las doar tastele să rostogolească literele la fiecare bătaie a ceasului vechi în care o pasăre singuratică
ÎNTR-UN PICIOR PE ŞAPTE (ŞOTRON) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 813 din 23 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345370_a_346699]
-
Îți iau urma ca o vulpe Cel mai primul dintre primii Intuindu-te-ntre pulpe În curbura adâncimii, Mimi...! Te adulmec și-ți țin pasul De sub cutele scurtimii Fustei dezvelind compasul Coapselor - pofta prostimii, Mimi. De sub falduri unduioase Aud foșnetul asprimii Dresului tău de mătase Tras pe cutele grăsimii, Mimi! Șoldurile-ți de cadână Parcă-n ciuda românimii, Cer un gest reflex de mână... Ce s-ar mai holba vadimii, Mimi! Treci lipind priviri pe șolduri Și pe sânii tăi, sublimii
MIMI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1410 din 10 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376842_a_378171]
-
care nu trece prin sacrificiu nu există. Așa că mă întorc la impactul cu "pământul făgăduinței" american. A fost tough love -- expresie care știu că mulți români o înțeleg. A trebuit să mă testez pe mine însămi cu mult mai multă asprime și precizie decât în trecut. Pe lângă succesul pe care l-ați avut ca scriitor în State, vă puteți lăuda și cu regizarea unui film la Hollywood. Despre ce film este vorba? Proză bănuiesc că rămâne prima dragoste... Într-adevăr, am
SCRIITORUL PETRU POPESCU: ZOIA CEAUŞESCU M-A SFĂTUIT SĂ FUG, FĂRĂ SĂ-ŞI DEA SEAMA CÂT ERA DE PROFETICĂ de VIOREL VINTILĂ în ediţia nr. 1640 din 28 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377974_a_379303]
-
-MĂ TU, de Llelu Nicolae Vălăreanu , publicat în Ediția nr. 2093 din 23 septembrie 2016. O să mă întorc la tine, umerii albi așteaptă ca două fețe de pernă pe care n-am pus capul. Și sânii sunt copți de-atâta asprime de arșiță cu sfârcuri ca murul ce se urcă pe garduri. Inima se luptă să-nalțe iubirea-n poeme. Cum să mă întorc plecatul copil la totul de-a gata? Cheamă-mă tu, să-mi fie drumul mai sigur O să
LLELU NICOLAE VĂLĂREANU [Corola-blog/BlogPost/376412_a_377741]
-
să-mi fie drumul mai sigur O să venim împreună în orașul din cuvânt cu zâmbetu-n geam. Citește mai mult O să mă întorc la tine,umerii albi așteaptăca două fețe de pernăpe care n-am pus capul.Și sânii sunt copțide-atâta asprime de arșițăcu sfârcuri ca murulce se urcă pe garduri.Inima se luptă să-nalțeiubirea-n poeme.Cum să mă întorcplecatul copilla totul de-a gata?Cheamă-mă tu,să-mi fie drumul mai sigurO să venim împreunăîn orașul din cuvântcu zâmbetu-n geam
LLELU NICOLAE VĂLĂREANU [Corola-blog/BlogPost/376412_a_377741]