677 matches
-
pe nume. Îți mulțumesc sincer pentru tot ce ai făcut și mai ales pentru ce vei face în viitor. Cu prietenie nezdruncinată, același CONSTANTIN CLISU Constantin Clisu, Edmonton, Canada 29 noiembrie, 2005 Iar eu, cel cu zâzania, nu mă pot astâmpăra. Mai am ceva de spus și-i întorc imediat un răspuns scuză: Răspunsul tău ce se vrea dialectic, că din discuții răsare adevărul, mie îmi seamănă cu un îndemn biblic: „Poftim și obrazul celălalt! Lovește-l ca să vezi cât de
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93024]
-
nu mă sacrific decât pe mine" i-a răspuns el. "Cum te sacrifici numai pe tine? Crezi că se vor mulțumi să se răzbune împotriva ta? Ei știu că eu știu. Și că și copiii au auzit. Dacă nu te astâmperi, o vom păți cu toții. Și nu-mi pasă de mine, înțelegi? Dar pentru nimic în lume nu voi admite să pui în pericol viața și viitorul copiilor. Crezi că după ce dresorii îți vor plăti ție ce au de plătit, copiii
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Părea că nu mai am loc în piele, că am devenit prea mare pentru clasa noastră. A fost una din cele mai de seamă sărbători ale ființei mele. Dup,ă o vreme, nici aceste succese efemere nu reușeau să-mi astâmpere nepotolita sete de măgulire. Voiam excitante din ce în ce mai puternice pentru mândria mea bolnavă. Și atunci ram ajuns la... umilirea profesorilor. Cum aș putea să uit ora aceea; de pomină, din clasa a VIII-a? Profesorul nostru de istorie, un bătrân mărunțel
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
viața, îmi răpise pe Mihaela, era vinovat față de mine, vinovat cu ghiotura. Și chiar dacă n-ar fi fost mai vinovat decât Mihaela, era oare un motiv valabil în ochii mei ca să-l cruț? Ce ocazie mai bună mi-ar fi astâmpărat setea de răzbunare? Și cu toate astea!... Ce așteptam de nu dădeam curs raportului, a acelui raport care aducea cu o sentință de condamnare la moarte civilă? ...Așteptam pe Mihaela. Voiam să intervină pentru el, pentru salvarea lui, știam că
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
suficient de moi le luau, le puneau în niște cilindri de tablă găuriți ca la răzătoare și prin învârtirea cilindrului interior boabele se transformau întrun aluat pe care îl frământau și din el ieșea un fel de pâine din care astâmpărau în primul rând foamea copiilor. Și atunci să nu te întrebi dacă furtul unei astfel de pâini echivala cu o crimă?!? Ordinul pe armată era clar: Pentru jaf și viol, pedeapsa cu moartea”. Dar cine se ocupa de așa ceva în timpul
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
capătul drumului pe care am de gând să-l urmez astăzi, dar mi se pare că ceva nevăzut îmi zădărnicește dorința. Nu-mi dau seama ce anume. Gândurile încep să mi se învălmășească și îmi este foarte greu să le astâmpăr. În urma mea simt călcătură de om vlăguit. Pași târșiți. Încerc să-mi întorc privirea pentru a mă dumiri despre ce este vorba, dar nu știu de ce amân mereu acest lucru. Mă zbat între dorința de a afla cine îmi calcă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
Călugărul nu și a sfârșit vorba, căutându-și ceva de treabă pe vatra din chilioară. Abia acum am început să cred că bătrânul călugăr nu este deloc străin de câte mi s-au întâmplat... Uite aici ceva de-ale gurii. Astâmpără-ți foamea și pe urmă patul de acolo îi al tău. O bucată de azimă și o strachină cu lapte mi-au alinat foamea. Apoi m-am închinat creștinește și m-am băgat în patul cu așternut aspru. Abia am
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
Uite că-i amiaza mare și noi încă stăm aici de vorbă. Așa-i. N-ai ce să-i faci unui moșneag care nu se mai satură de vorbă. Mai bine hai s-o luăm tropățel spre chilie, ca să ne astâmpărăm foamea. Abia și-a terminat vorba și a și luat-o la picior, cu mersul lui mărunt...Cu greu mă puteam ține de el. Când am ajuns în chilioara lui, mi-a arătat ce are de mâncare: Uite aici niște
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
dată, fiule.” Mai curios ca niciodată am luat răspunsul domnului și l-am citit repede: „Io Constantin Mihail Cehan Racoviță voievod...Să știți cu hotărâre că v-am dat danie svintei Mitropolii, anume cu testamentu domnii mele. Și să vă astâmpărați supuindu-vă la toate slujbele Mitropolii ca cei ce sânteți drepți robi a svintei Mitropolii”. „Să-i lăsăm pe bieții țigani robi și să mergem mai departe, dacă nu ți-i cu supărare, fiule. Ce ai zice de o ieșire colo
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
bulevardul dincotro venise? Recunoștea clădirile pe lângă care trecuse ca într-o fotografie obtuză. Un tramvai la distanță o descurcă. Se duse de-a dreptul într-acolo și ieși la liman. Se opri puțin în loc ca să lase aiurelei timp să se astâmpere. Ceva, ca vinul turburat într-o cupă, se clătină în ea, apoi se liniști. II Când Lică îi dase semnal, Sia fericită - atât cit știa să fie - luase din fugă un șal și alergase la poartă. Se așezase întîi amândoi
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Ridicol argument! Cine se conduce după presimțiri, deși sunt semnale superioare? Nu era rolul ei să se amestece în treburile casnice ale Rimilor pentru a le turbura liniștea, care pentru moment era o realitate precisă. Totuși Mini nu se putea astâmpăra. Fu bine servită de împrejurări. La coafor, într-o dimineață, auzi un glas strident care o striga: pentru a curma zgomotul acelei voci, Mini se grăbi într-acolo. Prin oglinzi, Nory, ce-și potrivea tunsoarea, o zărise. O boxă de
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Lina sosea dezarmată la locul delictului. Dar ce era acum de făcut? Căci ceea ce i se părea deslușit era că trebuie făcut ceva . Cum să trimită fata de acolo fără știrea lui Lică? . . . Cum să spună lui Rim să se astîmpere? Ici-colo o apucau și toiuri de indignare! Ce neobrăzare pe nemernica de Sia! Ce nerușinare pe păcătosul de Rim! In casa lor! ... O fată ocrotită de ei! ... a lui Lică! . . . Căci era bine înțeles că nici Rim, nici Sia nu
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
singură de-acolo, ceea ce Lina prefera din cauza lui Lică. îi era însă silă de convorbire: "Te pomenești că plânge, măgărița!" La ideea asta Lina ezita. își amintea din nou traiul îngeresc de deunăzi, fără a-i cerceta pricinile: Dacă se astâmpăra, măgărița, ce bine era! Au pe dracu în ele! Să nu lase lumea în pace!'' Lina' arunca toată vina pe Sia. Se gândea la măritișul fetei cu unul din gemeni, deși proiectul era numai în închipuirea ei ,.O mai vrea
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
deținut politic, pentru funcțiile superioare avute în Partidul Național Liberal, a spus că poezia lui Radu Gyr și Nichifor Crainic, pe lângă rugăciune, a fost pâinea osândiților de către comuniști, s-a spălat de toate eventualele păcate. Popularitatea poetului Radu Gyr astâmpără și o foame națională de cultură, numeroasele ediții ale poeziilro sale, după evenimentele din Dec. 1989, dovedesc această realitate. Papadima îl știa din anii studenției, când Radu Gyr era asistentul lui Mihail Dragomirescu, a cărui catedră constituia “feuda” criticuluiu obiectivist
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
imaginez în rasă de călugăr, a recunoscut Julius. ― Poate că nici nu eram demn de ea, a admis, după o clipă de ezitare, doctorul Luca... S-a oprit să-i ceară tânărului custode un pahar cu apă. După ce și-a astâmpărat setea, a continuat pe cu totul alt ton. ― Era o mânăstire veche, băiete, așezată între o pădurice și un lac acoperit de mătasea broaștei. Când se scăldau călugării, le pluteau bărbile pe apa murdară ca niște nuferi putreziți. Spectacol care
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
pălărie, sau din mîneca hainei, sau din gură, sau din rever, sau din buzunarul interior al hainei; era un tip dat dracului, acum scosese trei porumbei dintr-un buzunar unde mai Înainte nu era nimic. Bineînțeles că ștrengarii nu se astîmpăraseră și ba trăgeau cu praștia, ba suflau pietricele prin țevi de trestie, nimeni nu vru să mărturisească sau să spună cine a tras, dar scamatorul era cît pe-aci să se supere de-a binelea cînd erau să-i omoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Înglodați În datorii erau din pricina noului colegiu, mai rămăseseră atîtea de făcut și ei s-au și apucat să murdărească și să strice tot. De acum Înainte Îi vor pedepsi aspru pe copiii răi, pe toți cei care nu se astîmpără și au de gînd să distrugă un lăcaș nou-nouț. Maica stareță era gata să plîngă; lor le părea nespus de rău, Îi durea sufletul și-au pus În gînd să se Îndrepte, n-o să mai mîzgălească niciodată pereții și, cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Juan Lucas, enervînd-o la culme pe soția lui Laster Lang al III-lea, abia sosit În vederea sărbătorilor din luna octombrie. Lang al III-lea, care, asemenea lui Juan Lucas, știe să Îmbine plăcerile cu afacerile, Își lasă soția să-și astîmpere curiozitatea ațîțată de mutra atît de expresivă a lui Santillana care parcă spune „eu sînt tragic și interesant“ și Îi cere unele explicații despre arta lui, explicații pe care o să le repete la un pahar de whisky după Întrunirile acționarilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
un halat de mătase roșu aprins! e un dandy! poartă niște papuci de un albastru Încîntător și numele brodat cu fir de mătase! și cînd se uită la tine trebuie să-ți pleci ochii, Liz, a venit timpul să te astîmperi, s-a dus viața liberă de peruviană, Susan, te ador, Santiago, În curînd Împlinești nouăsprezece ani, ne vom Întoarce la Lima, ne vom căsători, Susan, să mai rămînem puțin la Londra, te rog, Santiago, imposibil, trebuie să Încep să lucrez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de masa de sub fereastră; ținea mâinile la spate, se aplecase ușor înainte, privea atent și nu scotea o vorbă. Au trecut, astfel, câteva minute bune, aproape ațipisem, când Dragoș a sărit de pe masă și a început să țopăie în jurul lui. „Astâmpără-te“, am încercat eu să-l potolesc. „O să sperii copilul...“ Dar cuvintele abia îmi ieșeau din gură, un fel de mormăit. Cu toate astea, Dragoș le-a înțeles și s-a oprit o clipă. „Nu se speiie“, mi-a spus
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
în spinare, se mișcau așa, de-a lungul încăperii. Când izbuteam să ridic mai mult pleoapele, îi vedeam ca pe niște pete nebuloase mutându-se de colo colo, habar n-aveau de mine, voiam să strig la ei să se astâmpere odată, să mă lase să dorm, mi se înțepeniseră maxilarele, nu izbuteam să scot decât niște sunete jalnice : „ob-ob-ob...“. Apoi s-au potolit, le vedeam din nou, clar, fețele, semănau în mod ciudat cu mine, nu înțelegeam și nici nu
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
a doua galaxii. Miliardele de particule ale corpului său fremătau ușor, ferindu-se instinctiv de radiațiile distrugătoare ale celor două sute de miliarde de sori scânteietori, dar ținând sub presiune miriadele de planete clocotitoare de viață, în speranța ca- și va astâmpăra insațiabila foame. Înspăimântătoarea certitudine că va muri de foame îi cuprinsese întreaga ființă. Toate celulele uriașului său organism, de la cele mai depărtate până la cele mai apropiate, îi transmiteau aceeași știre: nu mai aveau suficientă hrană. Anabis își dădea seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
la ea... ― La cine? ― La Femeia cu evantai, spuse trist maiorul. Nu izbutesc deloc să vă înțeleg. Ați încercat odată și abia ați scăpat ca prin urechile acului. Știți foarte bine că așa e. Oricine în locul dumneavoastră s-ar fi astâmpărat. "En garde, fetițo! A renunțat la învăluire. Probabil se simte foarte sigur de el de vreme ce abordează problema direct." ― Sânt uluită, domnule maior! Ce legătură am eu cu tabloul acela în afară de faptul că vi l-am predat anul trecut? Cu ce
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
că n-ar strica să consultăm nițel carnețelul dumitale. Pun pariu că e și Panaitescu pe listă. Fruntea bătrânului se întunecă. ― Tinere, ești un dobitoc! ― Hm, nu atât cât îți închipui. Simțea nevoia să vorbească, să se audă, să-și astâmpere spaima care i se strecurase în vine. Ochii îi alunecară: Poate că nici domnișoara Scurtu nu e atât de străină pe cât pare. Draga noastră Valerica e amatoare de senzații. Pândește oamenii în baie. În special bărbații... ― Ticălosule! ― ... se uită pe
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
spus eu că toate procesele pe care le-ați cunoscut voi sânt niște maimuțăreli? N-aveți geniu, domnilor, n-aveți geniu. Mă rog, faceți și voi ce puteți, Dumnezeu să vă binecuvânteze. Bătrânii trepidau. Călugărul le făcu semn să se astâmpere. ― Aveți răbdare că vă povestesc tot, gunoaielor. Și cum se ploconiseră toți dinaintea papei Formosus câtă vreme a trăit; și cum, după ce a murit, ți se făcea greață cât de demni erau toți. De parcă niciodată nu se guduraseră pe lângă papa
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]