690 matches
-
care o pune în scenă îmi blochează reacțiile. E un șantaj la mijloc pe care nu-l pot accepta. Îmi anulează libertatea de atitudine și interpretare, căci nu mă pot îndoi, nu pot introduce bemoli, nu pot nici tempera, nici astâmpăra durerile prefăcute ori doar exagerate. E un fel de „despre morți numai bine” la nivelul lecturii. Dacă aș alege să spun tot ce am citit dincolo de grimasele și gesturile textuale, aș putea fi acuzată de insensibilitate ori de calomnie. Adevărurile
Minte-mă! – sau despre lectura confidențială by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5318_a_6643]
-
pariuri cu Ionică l-au întrebat pe imam ce părere avea despre capacitatea chelnerului de a ghici viitorul și dacă mai avea rost să facă rămășaguri cu el, ca să-și ia înapoi banii pierduți. Imamul i-a sfătuit să se astîmpere. Acest Ionică nu avea darul profeției, cum credeau superstițioșii. Era un om cu a cărui inteligență nu era bine să te pui, fiindcă atunci cînd paria știa, cu o aproximație minimă, care era ipoteza cîștigătoare. Cînd a auzit Ionică ce
Pariu pe moarte by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7257_a_8582]
-
Ocupat să pună capăt scandalului provocat de ministrul Culturii cu încercarea sa de a-l demite pe Lucian Pintilie de la conducerea Studioului de Creație Cinematografică al ministerului pomenit, premierul n-o fi avut timp să-și avertizeze prefectul să se astîmpere sau să-l dea jos din funcție dacă refuză. Fiindcă și acest proiect cultural, ca și proiectul demiterii lui Pintilie riscă să provoace un scandal internațional. * Ministrul Apărării Ioan Mircea Pașcu a fost întors de la poarta Ambasadei Franței de "un
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15992_a_17317]
-
Cristian Teodorescu În loc să se astîmpere cu cererile lor, care nu sînt ascultate decît cel mult din politețe, directorii de școli stau și în acest an cu mîna întinsă la autorități, după bani de reparații curente. Oficial, li se spune să aibă răbdare, fiindcă pînă la
Starea școlilor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15928_a_17253]
-
E totuna cu a spune că am spirit acolo unde un act nu se încheie odată cu atingerea rezultatului. Cînd mănînc ca să scap de foame, gestul ține de fiziologia pură, fără vreo pretenție de ecou în duh. Cînd beau ca să-mi astîmpăr setea, sunt în plină candoare a animalității seci. Cînd muncesc ca să cîștig bani, mă aflu în plin aplomb mercantil, fără urmă de nuanță subtilă. Dar cînd mîncatul și băutul devin condiția preliminară a unei seri în cadrul căreia mă bucur de
Delațiunea ca act spiritual by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3091_a_4416]
-
obicei, dicționarele noastre nu înregistrează separat participiul pasiv (regulat, previzibil), ci doar pe cel activ. De exemplu, băut1 (din pahar băut) e presupus de definiția verbului a bea, în schimb băut2 (om băut) are definiție separată: (1) " Care și-a astâmpărat setea cu apă"; (2) "Beat" (DEX). Necuprins în dicționare, dar destul de des folosit în stilul colocvial actual este participiul adjectival nevorbit, cu sens activ: "Ești nevorbit, bre? Cine, io? Nu. Îs nebăut" (fanclub.ro, dialog cu punctuația refăcută). Cuvîntul e
"Ofertat" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8704_a_10029]
-
ne duceam des pe la balurile din județ. Lică se îndrăgostise de o fată săracă din Manasia, amândoi fiind văzuți cum se rostogoleau prin șanțuri... Într-o zi, coana Lenuța, Bălcănița, maică-sa, mă rugase să-i zic să se mai astâmpere, să nu facă de râs familia. Ca și cum, (eroare) eu aș fi fost mai breaz... Așa că, ipocrit, îl întrebai ce tot are el cu fata aia simplă, în raport cu domnișoarele din Urziceni, cu școală și educație. El îmi răspunsese că asta-i
Paradă perversă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16436_a_17761]
-
Val Gheorghiu Nu frigul i-a astîmpărat pe improvizații propagandiști ce făceau spume la gură în Hală, în lumea pestriță a tarabelor. Unde era și pegra, și lumea curățică a tîrgului. Electoratul carevasăzică. Un an dacă nu doi, energumeni congestivi au spurcat, în cunoscutul argou al agitatorilor
Iarnă cu fard gros by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/16462_a_17787]
-
mereu spre înainte și niciodată să nu stăm fără să tindem înainte<footnote Ibidem, 352.19. footnote>. Sufletul îl caută pe Dumnezeu și înțelege că dorința pentru iubire nestricăcioasă aduce întotdeauna o nouă dorință pentru Transcendent și nu este niciodată astâmpărată de sațietate. Un astfel de suflet nu încetează niciodată să tindă spre ceea ce se află în fața lui, îndepărtându-se de starea lui prezentă și îndreptându-se spre ce îl așteaptă înaintea lui. Orice este măreț și minunat pare inferior în comparație cu
Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
1944: "Camil Petrescu îmi citește două articole de adeziune la "stînga". Un atac violent împotriva nemților și un altul împotriva lui Gide. Pe dracu! Pînă la 23 august n-a avut timp să le scrie? L-am sfătuit să se astîmpere. De cinci ani Camil se tot disculpă și aderă." Un "dicționar" al faunei umane care populează Jurnalul, spuneam, își așteaptă autorul. Aici mi-au "scăpat", vai, printre alții, altele: Cioran, Eugen Ionescu, Leni Caler, prințul Antoine Bibescu și soția sa
Jurnalul lui Sebastian by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8497_a_9822]
-
față la lucrarea miraculoasă a viei, n-a stat o clipită locului, să-și tragă sufletul. A apucat-o pas cu pas pe rânduri, sprijinindu-se în ciomag și murmurând, ca pentru el, frânturi dintr-un cântec potrivit, care-i astâmpăra ofurile: Bate vântul ierburile, ca pe mine gândurile, să mă fac un curcubeu, să mă urc la Dumnezeu. S-a oprit dinaintea butucilor cu nările fremătând și cu ochii cât cepele. Și-a afundat nasul în ei, i-a măsurat
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
-i mergeau la suflet, s-a îndreptat spre drumul din marginea apropiată a pădurii de pe panta dealului de la Stutinăvodă. Își pusese în cap s-o lase la vale pe el, prin mijlocul acesteia, până la Cișmeaua lui Trică, unde să-și astâmpere setea, să-și arunce apă pe față și să se vâre cu picioarele în ulucele de piatră de-acolo, și așa răcorit și izbăvit să se înapoieze acasă... După o dimineață neclintită și senină, acum, în a doua parte a
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
cu sânge albastru, și cu ăștilalți, cioflingarii, talpa țării - "talpa iadului", cum le-ar sta mai bine să li se zică, setoși de pământ, c-ar fi bine să le îndoape la toți mațele cu câte un kil-două, să se astâmpere! Ochii lui mari, galbeni în ceața scânteierii lor palide, deveniră încercănați de o umbră care se trase în jos, spre colțul gurii. Parcă râdea a rânjet, în timp ce-i treceau prin cap toate imaginile astea care se succedau rapid, într-un
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]
-
rânjet, în timp ce-i treceau prin cap toate imaginile astea care se succedau rapid, într-un film colorat și anacronic. Cât de demult se întâmplaseră toate... Uri, certuri, gelozii, scrâșnete ale sufletului și ale cărnii, boli și puroiuri, pe toate le astâmpărase pumnul lui hotărât, palma lui descărnată măturase toate "gunoaiele" care i se puseseră în cale. Mereu își arunca pumnul ca un baros, după sistemul lui "odată și bine!, odată și bine!" Ha! Ha! cât de furtunoase erau vremurile pe atunci
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]
-
-mi vorbi mie de Halicarnas, le-am iubit pe toate Chiar și pe blondul cârlionțat a cărui mână mi-a așezat trupul pe rug Erau vremuri când tot ce-ți trebuia, ca vântul să-ți umfle pieptul, carnea să-ți astâmpere foamea Da, în ciuda a orice, vara mă retrag la Bodrum, unde vinul cel mai aspru se preface-n miere Unde lepăd pielea veche, solzoasă și îmbrac mătasea, soarele, măslinii înnegriți de noapte. Da. Anabasis (istorisirile tânărului Menon, hoplitul cu vulpea
Poezii by Bogdan Alexandru Stănescu () [Corola-journal/Imaginative/3711_a_5036]
-
cititorul un soi de zoom închipuit, va avea dinaintea ochilor o lume dezolantă, lipsită de scopuri și de idealuri, în care în afară de o ploaie nesfârșită nu se petrece nimic. „Ploua liniștit, fără oprire, în vântul care se întețea și se astâmpăra brusc tremurau suprafețele băltoacelor amorțite, dar erau atât de vlăguite de la această atingere lipsită de consolare, încât nici măcar nu se rupeau de ele pielițele moarte ale apărării nocturne, astfel că-n loc să-și fi recâștigat strălucirea obosită din ziua
Infernul văzut ca fractal by Mihai Răzvan Năstase () [Corola-journal/Journalistic/3610_a_4935]
-
plac Să-mpletesc culorile S-alung întristările Să-i fac iarba dar din dar Să-nflorească floarea iar Peste tot cântarile Să inunde zările Îmi plec fruntea și adorm În frunzișul de sub pom Timpul să m-acopere Dorul să-mi astâmpere Pe sub gândul adunat Stau cu sufletul la sfat Printre visele din zori Depănate în culori
Dor de verde by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83268_a_84593]
-
în fruntea cetei sale... La drum, băieți! - a strigat, pocnind din bici... Când soarele s-a oprit în vârful bolții, șirul de care a ajuns la Fântâna cu răchiți. Hliboceanu a cerut să se adape boii. Când animalele și-au astâmpărat setea, Mitruță a vorbit, ca pentru sine: Azi trebuie să ajungem la târg în graba mare, că Aizic ne așteaptă ca pe sfânta împărtășanie. Dar evreii nu se împărtășesc, Mitruță - l-a contrazis Gheorghe Amnar. Atunci cum așteaptă ei sâmbăta
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Mergeți cu bine și pentru diseară facem ce trebuie - au răspuns Măriuța și Costache. Ca de obicei, Vasile Hliboceanu a preluat conducerea convoiului... Era o zi de toamnă din cele mai frumoase. Soarele strălucea, dar nu dogorea. Oamenii și-au astâmpărat foamea cu te miri ce... Pentru asta, cărăușilor nu le trebuia un popas anume. Mâncau din mers. Masa adevărată - pe așezate, cum se spune - însoțită de ceva udătură și niscaiva polojănii de-ale lui Pâcu era cea de seară, la
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
la nițică gimnastică mintală. Urmarea? Am încercat să mi-l închipui pe Dan Alexe scriind. Iar imaginea care mi s-a format instantaneu în minte a fost a unui bucătar care gătește stârnit de propria-i foame, dar și ca să astâmpere foamea celorlalți. Ba mai mult, ca să le provoace setea. Așa stând lucrurile, am citit cartea aceasta în deplina ațâțare a simțurilor, cu o sete pe măsura foamei cu care a fost scrisă. Prospețime, necomplezență și fugă din canon - aceasta ar
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
marfa pe tarabă!". Nebăgați în seamă, copii costelivi lipăiau pământul printre bocancii și cizmele gospodarilor, ronțăind alviță, sugiuc sau acadele luate pe câte un bănuț de aramă cerșit, șterpelit sau găsit prin colb. îl căutau apoi pe bragagiu să-și astâmpere setea. Acesta purta pe spate, prins cu hamuri late de piele, un vas mare de alamă ca un cuptor de alchimist. Gâtul lung, subțire și arcuit, pornea din josul vasului, terminându-se într-un cap de șarpe deasupra umărului. Bragagiul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
violență decât să instaureze ordinea. Cei ce se știau vinovați de ceva se ascundeau prin beciuri sau în pădure. Ceilalți, mascați de data asta spre a nu fi recunoscuți, cotrobăiau prin toate cotloanele târgului și răscoleau coclaurii împăduriți să-și astâmpere setea mocnită de dreptate, pedepsind cum le venea mai bine nedreptățile de peste an. După câțiva ani de tăiat la sare, un ocnaș bătrân, și el vietaș, îl puse pe Zlota în legătură cu gardianul Patruțâțe, care contra unei sume uriașe de galbeni
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
orișice aș spune: înc-o dată! Orice se-ntîmplă-i ca și cum s-ar întîmpla c-o fată. Ah, nici un rod nu mi-e destul, îl vreau și-n alte chipuri. Se poartă râul către mări, dar piere în nisipuri. Nu-i apă să astâmpere de-ajuns, nu mi-e destul vieața, cartea. Iubire-aș vrea, pierzare, jar, cum voi simți odată moartea. Nici din lumină n-am destul, căci ea-i doar o legendă, iată. Nimic sub zare nu-i destul, vreau totul înc-o
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
din minți. Merge să-și ogoiască animalele, averea. Sudoare îi curge pe față ușor. Se prelinge și îi ajunge la bărbie. În alte zile ar șterge-o repede, acum o lasă așa. Poate adie vântul și-l răcorește. Cu grijă, astâmpără porcii. Flămânde și înfierbântate, animalele se supun și tac. E cald, iar popa Cucoș nu are curajul să cheme icoana. “Să se mai învețe oamenii minte, să fie mai buni. Să se întoarcă singuri la Cel de Sus Sfântul. De ce
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
Nici locul acela, nici căpitanul Alatriste, nici acei ani plini de peripeții ai adolescenței mele nu mai există; Însă pe vremea lui Filip al nostru, al patrulea cu acest nume, taverna era una din cele patru sute În care Își puteau astâmpăra setea cei 70 000 de locuitori ai Madridului - ceea ce Înseamnă o tavernă la fiecare 175 de indivizi -, nemaipunând la socoteală bordelurile, tripourile și alte stabilimente publice de o morală echivocă sau laxă, care În acea Spanie a tuturor contrastelor, paradoxală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]