750 matches
-
folosit pentru accelerarea întregului ansamblu "Apollo 13" (modul lunar, de comandă și de serviciu) pe drumul de întoarcere spre Pământ. Sistemele modulului lunar, proiectate să suporte doi astronauți timp de 45 de ore, au fost reconfigurate astfel încât să suporte trei astronauți timp de 90 de ore. Modulele lunare ale ultimelor trei misiuni "Apollo" (15, 16 și 17) au fost îmbunătațite semnificativ pentru a permite sarcini utile mai mari la aterizare, precum și staționări mai îndelungate pe suprafața lunară. Puterea motorului de coborâre
Modulul lunar Apollo () [Corola-website/Science/308751_a_310080]
-
revenea pe orbita lunară, după desprinderea modulului de coborâre), practică începută cu Apollo 14. Ultimele trei misiuni Apollo au inclus și roverul Lunar Roving Vehicle, care era stocat in compartimentul 1 al etajului de coborâre și care era montat de astronauți după aterizarea pe Lună. Aceste misiuni avansate (de tip "J") permiteau misiuni de trei zile pe suprafața lunară. Modulul lunar era partea astronavei Apollo care ateriza pe Lună și apoi revena pe orbita lunară. Cuprindea două componente majore, modulul de
Modulul lunar Apollo () [Corola-website/Science/308751_a_310080]
-
zile pe suprafața lunară. Modulul lunar era partea astronavei Apollo care ateriza pe Lună și apoi revena pe orbita lunară. Cuprindea două componente majore, modulul de coborâre și modulul de ascensiune. Modulul de coborâre conține trenul de aterizare, scara pentru astronauți, antena radarului de aterizare, motorul de coborâre precum și combustibilul pentru aterizare. Avea câteva compartimente folosite pentru transportul componentelor experimentelor pentru suprafața lunară ALSEP, căruciorul pentru echipament (folosit doar în cadrul misiunii Apollo 14, roverul lunar (Apollo 15, Apollo 16 și Apollo
Modulul lunar Apollo () [Corola-website/Science/308751_a_310080]
-
14, roverul lunar (Apollo 15, Apollo 16 și Apollo 17), camera de televiziune, unelte și cutiile pentru eșantioane lunare. Tot aici se afla și cea mai mare parte a oxigenului, apei de răcire și băut precum și bateriile principale. De scara astronauților era fixată și o placă comemorativă. Modulul ascensional conține cabina echipajului, panoul de instrumente, portul de andocare, ușa pentru coborârea astronauților, sistemul reactiv RCS, antenele de comunicație și radar, motorul ascensional, combustibil și oxigen suficient pentru revenirea pe orbita lunară
Modulul lunar Apollo () [Corola-website/Science/308751_a_310080]
-
se afla și cea mai mare parte a oxigenului, apei de răcire și băut precum și bateriile principale. De scara astronauților era fixată și o placă comemorativă. Modulul ascensional conține cabina echipajului, panoul de instrumente, portul de andocare, ușa pentru coborârea astronauților, sistemul reactiv RCS, antenele de comunicație și radar, motorul ascensional, combustibil și oxigen suficient pentru revenirea pe orbita lunară și întâlnirea cu modulele de comandă și de serviciu.
Modulul lunar Apollo () [Corola-website/Science/308751_a_310080]
-
parțial autobiografic "Edificiul nebuniei absolute" în 1949, dar publicarea acesteia a fost blocată de autorități până în 1955, când i-a adăugat o continuare mai acceptabilă din punct de vedere al doctrinei realismului socialist. În 1951 a publicat prima sa carte, "Astronauții", care a fost încadrată în genul SF-ului juvenil și în care Lem a fost obligat să insereze referințe la „viitorul glorios al comunismului”. Ulterior avea să își critice romanul (ca și alte opere de început care au cedat în fața
Stanisław Lem () [Corola-website/Science/308060_a_309389]
-
dimensiuni noi, în centrul căruia se situează ființa umană, raportul dintre om și tehnologie, atitudinea omului față de marile progrese ale științei și tehnicii, locul și rolul elementului uman în viitoarea societate, dominată de aceste uluitoare progrese. În primele sale romane, "Astronauții" (1951) și "Norul lui Magellan" (1955), S. Lem înfățișează societatea viitorului, pe care și-o închipuie izbăvită de urgia războiului, unită, vorbind o singură limbă. Sunt romane pline de optimism: în sec. XXXI sunt lichidate definitv mizeria și foamea, se
Stanisław Lem () [Corola-website/Science/308060_a_309389]
-
de la Kaliningrad în vest, la Chukotka în est. Torța olimpică a ajuns și la Polul Nord pentru prima dată printr-un spărgător de gheață nuclear și tot pentru prima dată, a ajuns în spațiu la Stația Spațială Internațională, fiind dusă de astronauții ruși Oleg Kotov și Serghei Riazansky. Torța a atins și cel mai înalt punct din Europa, Muntele Elbrus și cea mai mare adâncime, la Lacul Baikal. Torța olimpică este de culoare roșie, culoarea tradițională a sportului rus. Conceptul din spatele torței
Jocurile Olimpice de iarnă din 2014 () [Corola-website/Science/308190_a_309519]
-
lansat pe 12 aprilie 1981 și s-a întors pe 14 aprilie 1981, orbitând planetă de 36 ori. "Columbia" a mai zburat trei misiuni pentru a testa caracteristicile și performanțele sale. Prima misiune operațională, cu un echipaj format din patru astronauți, a fost STS-5, care a fost lansată pe 11 noiembrie 1982. De la acest punct, naveta Challenger a zburat următoarele trei misiuni. În 1983, Columbia a zburat cea de-a doua misiune operațională a ei (STS-9), de data aceasta cu șase
Naveta spațială Columbia () [Corola-website/Science/307595_a_308924]
-
a fost STS-5, care a fost lansată pe 11 noiembrie 1982. De la acest punct, naveta Challenger a zburat următoarele trei misiuni. În 1983, Columbia a zburat cea de-a doua misiune operațională a ei (STS-9), de data aceasta cu șase astronauți, incluzând primul astronaut non-american pe o navetă, Ulf Merbold. Columbia nu a fost folosită în următorii 3 ani, timp în care flotă a primit două noi navete, Discovery și Atlantis. "Columbia" s-a reîntors în spațiu pe 12 ianuarie 1986
Naveta spațială Columbia () [Corola-website/Science/307595_a_308924]
-
care a fost lansată pe 11 noiembrie 1982. De la acest punct, naveta Challenger a zburat următoarele trei misiuni. În 1983, Columbia a zburat cea de-a doua misiune operațională a ei (STS-9), de data aceasta cu șase astronauți, incluzând primul astronaut non-american pe o navetă, Ulf Merbold. Columbia nu a fost folosită în următorii 3 ani, timp în care flotă a primit două noi navete, Discovery și Atlantis. "Columbia" s-a reîntors în spațiu pe 12 ianuarie 1986, o dată cu lansarea STS-61-C
Naveta spațială Columbia () [Corola-website/Science/307595_a_308924]
-
al stelei. Pe durata furtunilor magnetice, fluxurile pot fi mai puternice, asemenea câmpului magnetic interplanetar apărut între două corpuri celeste, determinând conturbarea ionosferei în răspuns la furtuni. Asemenea tulburări afectează calitatea comunicațiilor radio sau a sistemelor de navigare, putând afecta astronauții din aceste regiuni, celulele solare ale sateliților artificiali, indicația busolelor și acțiunea radarelor. Acțiunea ionosferei este complexă și dificil de modelat, îngreunând prezicerea fenomenelor de acest tip. Magnetosfera terestră este o regiune din spațiu dominată de câmp magnetic. Ea se
Auroră polară () [Corola-website/Science/306524_a_307853]
-
de televiziune în direct între S.U.A., Europa și Japonia. De asemeni a transmis convorbiri telefonice și redarea câtorva sute de stații radio. Astăzi cea mai mare construcție aflată în spațiu este Stația Spațială Internațională, care este permanent locuită de 3 astronauți și orbitează Pământul la o altitudine de circa 350 km. Alte nave spațiale au devenit sateliți artificiali după ce au ajuns la destinație (sondele de tipul MRO, aflate în orbita marțiană, sonda Cassini (Saturn), Galileo (până în 2003 a orbitat sistemul jovian
Satelit artificial () [Corola-website/Science/306545_a_307874]
-
celor 12 zăvoare cu resort cu care era prevăzut mecanismul de legătură. Desprinderea modulelor (după reîntoarcerea pe orbita Lunii) era posibilă doar pirotehnic și întregul mecanism de andocare rămânea atașat de "Modulul lunar". Compartimentul central presurizat era singurul în care astronauții puteau să trăiască. Avea un volum interior de 5,9 m³ și găzduia pe lângă astronauți panoul central de comandă, scaunele echipajului, sistemele de ghidaj și navigație, mâncarea, rastelurile cu echipament, sistemele de management a deșeurilor și tunelul de andocare. Panoul
Modulul de comandă și serviciu Apollo () [Corola-website/Science/308345_a_309674]
-
reîntoarcerea pe orbita Lunii) era posibilă doar pirotehnic și întregul mecanism de andocare rămânea atașat de "Modulul lunar". Compartimentul central presurizat era singurul în care astronauții puteau să trăiască. Avea un volum interior de 5,9 m³ și găzduia pe lângă astronauți panoul central de comandă, scaunele echipajului, sistemele de ghidaj și navigație, mâncarea, rastelurile cu echipament, sistemele de management a deșeurilor și tunelul de andocare. Panoul de afișaj central, în formă de semicerc, domina partea frontală a cabinei. Acesta avea 2
Modulul de comandă și serviciu Apollo () [Corola-website/Science/308345_a_309674]
-
său. Odată cu intrarea la școală, își schimbă și preocupările, orientându-se către construcția de navete spațiale în podul casei, din resturi de televizoare și frigidere. Acest elan creator dispare în momentul intervenției locatarilor, îngrijorați de ascensiunea foarte gălăgioasa a micului astronaut. Totuși, reușește să se consoleze împreună cu prietenii tăind cablurile antenelor TV și aducând astfel pentru o săptămână liniștea absolută în casele vecinilor. Marcat puternic de separarea părinților, pe când avea 12 ani, găsește remediul citind foarte mult și devenind un client
Traian T. Coșovei () [Corola-website/Science/302283_a_303612]
-
a jucat pe agentul FBI sub acoperire din filmul "Donnie Brasco", alături de Al Pacino. În 1998, a apărut în "Fear and Loathing in Las Vegas" ("Spaimă și scârbă în Las Vegas"), iar apoi în 1999 în SF-ul horror "The Astronaut"s Wife" ("Soția astronautului"). În același an, a făcut din nou echipă cu Burton în "Sleepy Hollow" ("Legenda călărețului fără cap"), interpretându-l pe Ichabod Crane. a jucat multe roluri în cariera sa, inclusiv un personaj dintr-o carte, inspectorul
Johnny Depp () [Corola-website/Science/302147_a_303476]
-
FBI sub acoperire din filmul "Donnie Brasco", alături de Al Pacino. În 1998, a apărut în "Fear and Loathing in Las Vegas" ("Spaimă și scârbă în Las Vegas"), iar apoi în 1999 în SF-ul horror "The Astronaut"s Wife" ("Soția astronautului"). În același an, a făcut din nou echipă cu Burton în "Sleepy Hollow" ("Legenda călărețului fără cap"), interpretându-l pe Ichabod Crane. a jucat multe roluri în cariera sa, inclusiv un personaj dintr-o carte, inspectorul Fred Abberline din "From
Johnny Depp () [Corola-website/Science/302147_a_303476]
-
În 1997, a jucat rolul unui agent FBI sub acoperire în "Donnie Brasco", alături de Al Pacino. Un an mai târziu a apărut în "Spaimă și scârbă în Las Vegas", în regia lui "Terry Gilliam", iar în 1999 horrorul științifico-fantastic "The Astronaut's Wife". În același an a făcut din nou echipă cu Tim Burton în "Sleepy Hollow". Urmează apoi rolurile din "From Hell" (2001), "Once Upon a Time in Mexico", "Pirates of the Caribbean: The Curse of the Black Pearl" (2003
Johnny Depp () [Corola-website/Science/302147_a_303476]
-
(n. 5 august 1930 - d. 25 august 2012) a fost un astronaut american, pilot de încercare și pilot naval, cunoscut ca fiind primul om care a pășit pe Lună. Primul său zbor s. În această misiune el a executat prima andocare a două nave spațiale, împreună cu pilotul David Scott. Cea de a
Neil Armstrong () [Corola-website/Science/302942_a_304271]
-
hidrogen și oxigen lichid) care ar da rachetelor o rază mai mare de acțiune. Ideile sale nu s-au oprit doar la tehnica rachetelor, ci și la stațiile spațiale, costumele spațiale și chiar dușurile pe care le-ar putea utiliza astronauții în condiții de imponderabilitate. În 1926, Țiolkovski propunea crearea de sateliți artificiali în jurul Pământului, inclusiv platforme locuite, ca avanposturi pentru zboruri către și dinspre alte planete. În 1929 a elaborat teoria deplasării rachetelor în mai multe trepte, pe care le-
Konstantin Țiolkovski () [Corola-website/Science/298989_a_300318]
-
a extins principiul inerției și mai departe, explicând că sistemele de referință supuse accelerației cu viteză constantă, cum ar fi cele în cădere liberă spre un obiect masiv, sunt echivalente fizic cu sistemele de referință inerțiale. De aceea, de exemplu, astronauții sunt în imponderabilitate pe orbită de cădere liberă în jurul Pământului, și de aceea legile lui Newton se observă mai bine în astfel de situații. Dacă un astronaut pune un obiect cu masă în aer lângă el, acesta rămâne în repaus
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
masiv, sunt echivalente fizic cu sistemele de referință inerțiale. De aceea, de exemplu, astronauții sunt în imponderabilitate pe orbită de cădere liberă în jurul Pământului, și de aceea legile lui Newton se observă mai bine în astfel de situații. Dacă un astronaut pune un obiect cu masă în aer lângă el, acesta rămâne în repaus în raport cu astronautul datorită inerției. Același lucru se întâmplă și dacă astronautul și obiectul sunt în spațiul intergalactic fără ca vreo forță să acționeze asupra sistemului lor de referință
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
în imponderabilitate pe orbită de cădere liberă în jurul Pământului, și de aceea legile lui Newton se observă mai bine în astfel de situații. Dacă un astronaut pune un obiect cu masă în aer lângă el, acesta rămâne în repaus în raport cu astronautul datorită inerției. Același lucru se întâmplă și dacă astronautul și obiectul sunt în spațiul intergalactic fără ca vreo forță să acționeze asupra sistemului lor de referință. Acest principiu de echivalență a fost una din importantele fundamente ale dezvoltării teoriei relativității generale
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
și de aceea legile lui Newton se observă mai bine în astfel de situații. Dacă un astronaut pune un obiect cu masă în aer lângă el, acesta rămâne în repaus în raport cu astronautul datorită inerției. Același lucru se întâmplă și dacă astronautul și obiectul sunt în spațiul intergalactic fără ca vreo forță să acționeze asupra sistemului lor de referință. Acest principiu de echivalență a fost una din importantele fundamente ale dezvoltării teoriei relativității generale. O formulare modernă a celei de-a doua legi
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]