553 matches
-
de-și închipuie Eddie c-o să scoată vreun ban de la Don? Șansele nu sunt prea GRASE! Ai putea crede că Don o să dea dovadă de-o oarecare... larghețe... am spus eu înghețând. Vreau să spun, o oarecare generozitate. începusem să asud ca un porc. —E o pierdere imensă, a urlat Eddie către Don. Mie și lui Mike ni s-a părut că n-auzim decât IMENSĂ. Ia uitați-vă, a strigat Stalin. Uitați-vă la CUR MARE... bla, bla... S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
dacă homosexualitatea lui Don era încă prea adânc ascunsă ca Don s-o fi descoperit pe Judy Garland. Dacă era așa, atunci trebuia neapărat să-i atrag atenția asupra ei. De două ori pe zi, pentru tot restul săptămânii, am asudat în cantități industriale de teamă ca Josephine să nu-mi citească chestionarul în fața grupului. Dar chestia asta nu s-a întâmplat, iar eu am început să sper că nu se va mai întâmpla niciodată. Cu toate că eram salvată, asta nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
drogați ca pacienți. Majoritatea oamenilor se tem de ace! Ha, ha, ha! Vrei să-ți faci tu injecția? HA, ha, ha! Ți-ai adus garoul tău? Ha, ha, ha! Cel puțin n-o să trebuiască să împarți acul cu nimeni, ahahahahaha! Asudam îngrozită. Individul se înșela amarnic. Aveam oroare de ace. Și eram terifiată de grozăviile care aveau să vină. Tot corpul mi-a înțepenit atunci când doctorul mi-a ridicat buza și mi-a înfipt vârful ascuțit al acului în pielea sensibilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
sub privegherea mitropolitului Anastasie și a maicii sale Arghira. Țigăncile lustruiră podelele și înfășară paturile, coșarii curățară hornurile, alungând cucuvelele, care-și făcuseră cuib tocmai acolo, baba Saveta, pităreasa Curții, cumpărase, de la Franț, spoitorul cel neamț, toate blidele trebuincioase bucătăriei. Asudase de multele porunci date slujnicelor pricepute în facerea bucatelor, neuitând să dea porunci scurte bărbaților care se poticneau la intrarea in camarile prea putin inalte, neindemanateci in preumblarea lucrurilor fine, a sipeturilor si lazilor cu haine femeiesti. Comisul Mihăilă Furtună
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
Ștefan logofăt, purtând în mână un buzdugan de aur curat, apoi, alți mari boieri, în frunte cu Miron Barnovschi hatmanul și portarul Sucevei. Lângă domnitor, ascultând slugarnic, vistiernicul Hrize se căznea să priceapă înțelesul slovelor citite de stolnicul Neculai Ureche, asudând sub dulama cumpărată de la Liov. Alaiul, care se încheia cu cei cincizeci de slujitori tătari, aduși din câmpiile Buceagului de hatmanul Barnovschi, se îngustă la trecerea Bahluiului, lățindu-se la vederea Bisericii Sf. Gheorghe, aflată în apropierea Curții. Domnul descălecă
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
roman, tăiate în diagonale nervoase cu pixul - lectura cerea efortul ca după fiecare coală scrisă, douăzeci și ceva de rânduri cu semnele lui chinuite, să dea la o parte foaia volantă, s-o treacă sub teanc, lipind-o de palma asudată; la trecerea febrei din momentul concepției se adăugase nervozitatea dată de cititul discontinuu, deci Tudor trebuie să strângă, după nici cinci minute, pachetul intelectual și să se dedice lichidului sănătos super-rece, proletar, din apă, malț, hamei, mălai... (Mălai pe dracu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
a mai trăit. În acest context a și venit moartea să o ia. I-a eliberat sufletul de trupul uriaș în somn, iar la înmormântare n-a plâns nimeni, numai se minunau cu toții cât de mulți au venit. Cioclii au asudat din greu și, în afară de ei, aproape toată lumea a râs văzând un sicriu atât de mare. Doar mai târziu au început să amuțească când venea vorba de ea. Ceea ce se întâmpla tot mai des. Și asta așa era bine. Se povestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
toată inima. Au venit domni de la oraș care au adus coroane multe, muzică militară și au ținut discursuri. Ca și cum natura ar fi fost părtașă la această sărbătorire, cireșii toți erau în floare. Pe dedesubtul florii albă-roz au purtat opt țărani asudând trupul de plumb. Când a atins sicriul pământul din fundul gropii, zgomotul a avut o nuanță ciudată: un plescăit special, prelungit și forte, ca o sărutare pe care ar fi dat-o Wotan Endei. Preoții au continuat multă vreme cântecele
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Omului o lucrează împreună cu îngerii Tatălui divin Ceresc. Pentru că vă spun, este mai bine ca fiul să-și asculte tatăl și să supravegheze slujitorii tatălui său în câmp, decât să devină îndatorat cămătarului cel rău și să trudească și să asude în sclavie, pentru a-și plăti toate datoriile. Astfel, este mai bine ca și Fiii Omului să asculte legile Tatălui lor divin Ceresc și să lucreze împreună cu îngerii Săi în Împărăția Sa, decât să devină datornicii Satanei, regele morții, al
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
bine ca și Fiii Omului să asculte legile Tatălui lor divin Ceresc și să lucreze împreună cu îngerii Săi în Împărăția Sa, decât să devină datornicii Satanei, regele morții, al tuturor păcatelor și tuturor bolilor, pentru ca să sufere multe dureri și să asude din greu până își plătesc toate păcatele. Vă spun cu adevărat, mari și multe sunt păcatele voastre, mulți ani v-ați supus farmecelor Satanei, ați fost lacomi, bețivi și desfrânați și, tocmai de aceea, datoriile voastre trecute s-au înmulțit
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
din care străbat amenințări și lingușiri ventriloce. Fă așa, gândește așa, prefă-te așa. Apoi a apărut vocea omenească. Mă trântisem pe pat lățit cât cuprinde, mascul până-n ultima fibră, în chiloții mei pleoștiți. Tăticu, sunt o forță. Zăceam acolo, asudând și înjurând, încercând să adorm. Apoi telefonul și-a făcut numărul. Una dintre marile nasoleli legate de Selina era că, de când cu disparițiile ei, eram obligat să răspund la telefon ori de câte ori suna. Și, cum mintea mea năzuia spre tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
în care au fost omorâți curiștii. În primele luni ale anului, aerul era ca niște lături reci. Acum, de când a venit, în cele din urmă, vara, aerul era ca niște lături calde. Fierbințeala de foc a nopții te face să asuzi, dar nu te încălzește. Străzile sunt toate un carnaval și o hărmălaie. Londra e plină de baricade și drapele. Nu se vorbește decât despre regalitate și scandaluri. E sezonul în care sunt omorâte și curvele. Curvele au pătruns de curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pentru că au fundul mare și grăsuț, pentru că au fețe cu trăsături dulci ca ale copiilor, pentru că au buze pline, dinți decenți și limbi de care nu ți-e silă. Pentru că nu miros a transpirație sau a tutun prost și nu asudă pe buza supe rioară. Pentru că le zâmbesc tuturor copiilor mici care trec pe lângă ele. Pentru că merg pe stradă drepte, cu capul sus, cu umerii trași înapoi și nu răspund privirii tale când le fixezi ca un maniac. Pentru că trec cu
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
o farfurioară. E pictată de mână cu o bordură de trandafiri roșii. Afară, în stradă, urlă o sirenă de pompieri. Dintr-o altă bășică puroiește frontonul unei clădiri de bancă în stil georgian. Din următoarea bășică sare acoperișul unei școli. Asudat leoarcă. Respirând adânc. Strângând din răsputeri așternuturile jilave și moi, scrâșnesc din dinți. Cu ochii țintuiți în tavan, zic: Cineva omoară modele. Scoțând un contrafort însângerat, Mona zice: — Călcându-le în picioare? Topmodele, îi zic. Acul mi se înfige în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
singuri, să meargă singuri înainte, să domnească singuri, de vreme ce numai ei singuri au îndrăznit să-și ridice din sare și din nisip cetatea lor înghețată și fierbinte, iar eu... Ce învălmășeală, căldura se întețește, sunt lac de sudoare ei nu asudă niciodată, acum până și umbra s-a înfierbântat, simt cum soarele izbește în piatra sub care mă aflu, izbește, izbește ca un ciocan în toate pietrele, și aud cântarea, cântarea uriașă a amiezii, aerul și pietrele vibrează pe sute de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
băieți înveșmântați în chip de îngeri și de un grup de copii din Confreria fecioarei Maria, cu fețișoarele negre pline de gravitate și, în sfârșit, pe o raclă vopsită în toate culorile, purtată de persoanele de vază din oraș, care asudau în hainele lor negre, icoana Domnului Iisus Hristos, ținând în mână o trestie, pe frunte cu cununa de spini, sângerând și clătinându-se deasupra mulțimii îngrămădite pe treptele bisericii. După ce coborâră scara, cei ce purtau racla se opriră o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
deloc, că pradă celor mai intense neliniști pe care le avusese vreodată se foise în așternuturi toată noaptea avînd fierbințeli ca un bolnav. Simțindu-și pijamaua lipită de spinare, își dădu la o parte plapuma groasă care-l făcuse să asude și se ridică pe marginea saltelei. Asta e ziua cea mare, se încurajă privind la ceasul deșteptător de pe noptieră încercînd să i dibuiască secretul mecanismului care timp de aproape treizeci de ani funcționase cu precizie. I se păru că doamna
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
fabrică de conserve, stația de mecanizare și localul familial. Asatelizară lin, în chiotele de bucurie ale celor vreo cincizeci-șaizeci de lucrători câți număra singulara așezare experimentală, apoi ieșiră din navă în frunte cu comandantul Felix S 23. La picioarele scării, asudat de nerăbdare, îl aștepta responsabilul satelitului, tov. Roșca 7. — Bine c-ați mai venit, măi tovarăși! le spuse vădit tulburat tov. Roșca 7, repezindu-se spre ei și urmat cu firească emoție de grosul celorlalți. Într-o clipă, oameni și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
era sus. Razele lui cădeau drept în jos și erau arzătoare. Ele arseră pielea oamenilor, a unora mai tare, a altora mai puțin. Arsura i-a făcut pe unii aproape negri, ca noi, pe alții negri de tot. Unii au asudat și s-au fiert: aceia s-au făcut roșii. Pe alții soarele i-a fript ușor, și pielea lor s-a făcut ca arama. Dar unii au găsit umbră și peșteri și acolo soarele nu i-a mai ajuns. Au
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
lor negre sau roșii sau galbene erau încovoiate. Mulți robi cărau în spinare bolovani rotunzi sau pietre pătrate. Alți robi, înhămați câte cincizeci sau câte o sută în șir, cu frânghii groase, trăgeau din răsputeri câte o lespede uriașă. Alții asudau frecând lespezi mari cu o bucată de cremene, cu nisip și cu apă, până când lespedea se netezea ca oglinda. Străinii se uitau cu milă la acești nefericiți. Vrând să-i vadă mai bine, opriră luntrea în aer, coborînd-o aproape de pământ
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
nordul Yorkshire-ului, zâmbi. Vremea a fost foarte blândă cu noi anul ăsta, spuse el. Nici nu-mi amintesc vreun alt septembrie mai frumos. Era bine dispus, nu numai datorită vremii, ci și pentru că, În fine, terminase ilustrațiile la Trilby. — Am asudat serios la ele, spuse. Au ieșit o sută douăzeci și una. — O sută douăzeci și una? repetă Henry uimit. Sper că cei de la Harper’s Îți apreciază cum se cuvine efortul. — A, da, s-au purtat foarte frumos. Au ceva emoții În ce privește textul, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și năpasta își cunoșteau și ele sfârșitul. În basmele amerindienilor, preafericiților prinți, convertiți și excomunicați în aceeași zi, li se retează dintr-o singură lovitură gulerele, cărțile de rugăciuni, lănțișorul, grumazul. Toți se chinuie puțin, se agită pentru o clipă, asudă, transpiră, dar se trezesc apoi în fotoliul de piele scos pe verandă, bând coniac albanez și numărîndu-și degetele. Doar Celestin era profund supărat de câte șuturi în fund continua să primească de la viață. În ziua aceasta de 18 aprilie, când
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mult de o sută de ori. Așa că ideea ca o persoană să-i pregătească micul dejun, să i-l servească și după aceea să strângă masa, în propria ei casă, era de-ajuns ca s-o facă pe Susan să asude. Gândurile i s-au întors către Whitelands și superba proprietate unde crescuse Caitlin, alături de cei doi părinți devotați și de prea-iubitul ei cal. Cât de diferite pot fi două femei? s-a întrebat Susan. Caitlin a fost modelul de blondă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Găsești în lume oameni cu mințile oculte Cari cunosc a lumii gândire de titan; Să știi însă, că, oamenii în veci nu vor s-asculte Și-n basme au un nume: li zice năsdrăvan. La gânduri uriașe a lor minte asudă, Da oamenii-i înconjor și nu vor să-i audă. Deși rari și puțini-s, lumea nu va să-i vază, Viața lor e luptă, când mor se duc neplânși. Ei n-au avut la leagăn un blând înger de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
urnindu-se în marea-amară - Ca fluviu mândru, ce-ostenit mugește? Al tinereței dulce glas de mult uitară. {EminescuOpIV 248} MARIA TUDOR De ce cu ochi-ncremeniți sub bolte De marmur - tu-l privești cu spaimă crudă? Pândești ca leii, fruntea ta asudă Și pumnu-ți vra mînia-i s-o desvolte. Secerătorul tău l-ai pus la trudă Și snopi de viețe sunt a lui recolte; Pentru-al lui cap ai înfruntat revolte Și astăzi simți că strângi la piept pe-o Iudă. Te-nnalță-n
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]