867 matches
-
de măsurare, eșantionare, culegerea datelor etc. În analiza componentelor principale se va descompune întreaga varianță a variabilelor. În analiza factorială propriu-zisă se va descompune doar varianța comună a variabilelor. În analiza componentelor principale, estimarea scorurilor factoriale se face pornind de la asumpția că factorii (componentele principale) explică întreaga varianță, atât cea comună, cât și cea specifică și eroarea. Acest lucru înseamnă că, în matricea de corelații ajustate, pe diagonală se vor trece comunalități egale cu 1 (matricea de corelații ajustate este, de
Metode avansate în cercetarea socială. Analiza multivariată de interdependență by Irina Culic () [Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
criterii de grupare" Variabilele care vor constitui baza de formare a grupurilor vor fi alese atât după considerente teoretice și conceptuale, cât și după considerente practice. Criteriile de grupare trebuie puse în acord cu ipotezele cercetării, fie ele bazate pe asumpțiile unei teorii formulate clar, pe baza cercetării anterioare sau pe baza unor judecăți de bun-simț. Ele trebuie să fie relevante pentru problema de rezolvat, să se refere direct la obiectivele analizei. Tehnicile de analiză cluster nu discriminează variabilele relevante de
Metode avansate în cercetarea socială. Analiza multivariată de interdependență by Irina Culic () [Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
diferențele individuale în procesele perceptuale sau cognitive care generează răspunsurile. În acest model se presupune că indivizii diferă în funcție de importanța pe care o acordă dimensiunilor, în spațiul în care se reprezintă configurația de puncte. Spre deosebire de RMDS, unde se pleca de la asumpția potrivit căreia configurația de puncte este aceeași pentru fiecare individ, diferențele individuale fiind interpretate ca erori, în WMDS se presupune că fiecare individ are o reprezentare diferită a obiectelor, pentru care există câte o configurație de puncte diferită, și că
Metode avansate în cercetarea socială. Analiza multivariată de interdependență by Irina Culic () [Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
multidimensională pornește de la această bază de date, care, așa cum am arătat mai sus, poate fi alcătuită (1) dintr-o singură matrice de similarități, preferințe sau proximități sau (2) din mai multe matrice de similarități, câte una pentru fiecare subiect. În funcție de asumpțiile de la care pornim, vom specifica un model de scalare multidimensională simplu, RMDS sau WMDS. Un lucru esențial în scalarea multidimensională îl constituie alegerea obiectelor evaluate 2. Așa cum am arătat la începutul acestui capitol, obiectele evaluate pot fi de orice fel
Metode avansate în cercetarea socială. Analiza multivariată de interdependență by Irina Culic () [Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
planificată, ordonată, asamblată asemenea unei mașini, iar indivizii care o populează nu sunt decât resorturi interne care aplică strict prevederile legale, suprimându-și propria personalitate. Birocrația este o construcție centrată pe sine, fiecare componentă având un rol în funcționarea întregului. Asumpția de bază este următoarea: standardizarea procedurilor și preformularea regulilor de interacțiune asigură rezultatul optim. Funcționarii trebuie să se asigure că aplică corect procedura și respectă regulile, rezultatele urmând pe cale de consecință. Pentru a asigura profesionalismul și imparțialitatea funcționarilor, ei sunt
Management public în România by Mihai Păunescu () [Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
birourilor (Dunleavy, 1991), în fiecare dintre cazuri urmărindu-se propriile interese și avantaje (putere și status) ale birocraților, și nu interesul public. Se asumă astfel o relație directă între mărimea biroului și utilitatea derivată de funcționari. Tullock (1965) pornește de la asumpția că birocratul este un actor rațional care își urmărește propria utilitate (presupunând totuși că utilitatea este parțial derivată din satisfacții egoiste și parțial din interesul public). „Ca regulă generală”, spune el, „birocratul va realiza că oportunitățile de promovare cresc, puterea
Management public în România by Mihai Păunescu () [Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
avantajoase între actori individuali ce urmăresc propria bunăstare; ei sunt liberi să-și maximizeze bunăstarea în limitele unor reglementări ce stabilesc regulile jocului; acestea se referă la alocarea inițială a drepturilor de proprietate în baza cărora schimburile sunt ulterior posibile; asumpția de bază este cea a raționalității actorilor și a faptului că ei posedă toate informațiile necesare pentru deciziile de schimb pe care le iau. Guvernarea presupune căutarea și implementarea unor soluții colective în cazul unor probleme ce afectează societatea (sărăcie
Management public în România by Mihai Păunescu () [Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
Lozeau, Langley și Denis (2002) prezintă modul în care tehnicile manageriale pot fi „corupte”. Autorii pleacă de la premisa că tehnicile manageriale se bazează pe niște presupoziții privind distribuția rolurilor și puterii între diferiții actori ai unui sistem organizațional. De pildă, asumpția din spatele planificării strategice este că managementul de vârf are putereade a stabili direcția strategică (Lozeau, Langley și Denis, 2002, p. 539). Astfel, prin compararea presupozițiilor tehnicilor NMP cu distribuția existentă arolurilor și a puterii în cadrul administrației publice se pot identifica
Management public în România by Mihai Păunescu () [Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
o stare considerată mai bună decât cea în care se afla înainte de efectuarea alegerii. Având în vedere această presupoziție referitoare la comportamentul actorului rațional, într-o relație contractuală, atât agentul, cât și principalul își urmăresc propriile preferințe. Vom aplica aceeași asumpție și în ceea ce privește relațiile dintre ședința de Guvern, SGG/CG și aparatul administrativ al ministerelor de linie și vom încerca să identificăm profilul acestui comportament maximizator. ședința de Guvern este un for politic în care se iau decizii cu privire la anumite probleme
Management public în România by Mihai Păunescu () [Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
precizare este că, indiferent de felul în care vom face clasificarea, modelele rezultate nu se vor aplica într-un „spațiu gol”. Fiecare țară are o tradiție, rezultat al evoluției organice a statului și instituțiilor. Această tradiție este strâns legată de asumpțiile și valorile incluse în conceptul de stat din țara respectivă, de instituțiile existente și de practicile culturale, aspecte care concurează la identificarea unui mindset al locuitorilor respectivei țări. Prin urmare, orice administrație va fi „dependentă de o cale”1, în
Management public în România by Mihai Păunescu () [Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
maximalist și egalitarianismul suficientist, și, pe de altă parte, între egalitarianismul idealist și egalitarianismul realist. Prima distincție este operată în funcție de răspunsul pe care filosofii egalitarieni îl oferă la întrebarea "acces egal la ce?", în vreme ce a doua distincție este operată în funcție de asumpțiile pe care le fac acești filosofi atunci când apără idealul accesului egal. În cele ce urmează voi prezenta aceste versiuni diferite ale idealului accesului egal la serviciile de îngrijiri de sănătate și argumentele aflate la baza fiecăreia dintre ele. În varianta
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
sociale le sunt concurente completitudinea ființei umane și complexitatea acțiunilor sociale din vechile și profundele domenii ale studiului omului: filosofia morală și literele. Nu există doar un singur fel sau prototip de om, după cum se potrivește sau nu interesului și asumpțiilor cercetătorului: un homo oeconomicus, preocupat exclusiv de procurarea plăcerilor și a utilității maxime; un homo faber în vecinătatea celui dintîi, abstras din realitatea imediată și devotat în mod absolut științei și tehnicii; un homo ludens, dedat jocului vieții și jocului
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
să surprindă la lucru o parte dintre caracteristicile enunțate ale discursivității postmoderne. Cadrul general, în mod constant avut în vedere pe parcursul lucrării, este conectat la câmpul retoricii, și în particular la cel al "retoricii postmoderne", cu nucleul său principal de asumpții și caracteristici. Alături de retorică, un domeniu de bază al cercetării va fi cel filosofic, în special filosofia din spațiul francez, deși vor fi prezente multe luări de poziție și din alte câmpuri teoretice (critică literară, literatură, sociologie, arte etc.). Un
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
importante. În funcție de origini, structuralismul derivă din lingvistică, și împreună cu aceasta împărtășește încrederea în sistem, metodă, rațiune și științificitate. Dimpotrivă, poststructuralismul derivă din filosofie, și, prin alăturare, cele două discipline au în comun scepticismul în legătură cu posibilitățile obținerii unei cunoașteri certe, atacând asumpțiile bunului simț. În ceea ce privește tonul și stilul, scriitura structuralistă valorizează abstractizarea și generalizarea, preferând un stil neutru și anonim, în timp ce scriitura poststructuralistă este considerată de către acest critic mai "emotivă", axându-se pe jocurile de cuvinte, pe metafore, precum și pe un stil
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
conceptul de semiurgie la Baudrillard și în cel foucauldian al puterii"63. Astfel, pornind de la un număr de premise structuraliste pe care le demontează, teoreticienii denumiți anterior ajung, de fapt, să alcătuiască sisteme de gândire proprii, dar care vor ataca asumpțiile de bază ale filosofiei occidentale. Foarte mulți poststructuraliști vor urma concluzia derridariană conform căreia deconstrucția filosofiei trebuie să conducă la o practică filosofică nouă, iar "moștenirea" nietzscheană și heideggeriană pe care și-au asumat-o le-a conturat importanța diferenței
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
al individualismului și al idealurilor umaniste, căutând adevăruri universale plecând de la încrederea în progres și în mișcarea istoriei către emancipare, paradigma postmodernă care a început să capete contur începând cu anul 1960, "se organizează în jurul unei familii de concepte, împărtășește asumpții metodologice și o sensibilitate generală care atacă metodele și conceptele moderne pe care le consideră totalizatoare și reducționiste"78. În acest "atac" au intrat utopiile, principiile și credințele modernismului în fundamente absolute, obiectivitate, scheme deterministe de explicare, postmodernismul deschizându-se
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
el nefiind un precursor, ci mai degrabă un gânditor care a radicalizat complet proiectul modernist. Pentru o mai clară demarcație a conceptului de modernitate radicalizată de cel de postmodernitate, Giddens oferă o perspectivă sintetică prin intermediul unui tabel comparatist, în care asumpțiile fundamentale ale celor doi termeni se află în opoziție: O comparație a concepțiilor de "post-modernitate" (PM) și de "modernitate radicalizată" (MR)132 PM MR 1. Înțelege tranziția actuală în termenii epistemologiei sau ca dizolvând epistemologia în întregul ei. 2. Se
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Thought, în care postmodernitatea este prezentată ca descriind "situația culturală pe care tocmai o trăim, în zorii colapsului modernității ca ethos cultural"138, iar postmodernismul drept "o mișcare culturală cuprinzătoare care adoptă o atitudine sceptică în legătură cu multe dintre principiile și asumpțiile care au pus temelia gândirii occidentale și a vieții sociale în ultimele secole"139. Din câte se poate lesne observa, ambele concepte sunt legate în aceste definiții de sfera culturalului, chiar dacă postmodernismul este relaționat cu respingerea modernismului și este mai
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
care teoreticienii derivă concepte ca postmodernitatea, la fel cum există practici, artefacte și autori din domeniul culturii pornind de la care teoreticienii derivă termenul "postmodernism". Totuși care fenomene, practici, artefacte etc. sunt concepute drept "postmoderne" este în sine o funcție a asumpțiilor teoretice care denumesc anumite lucruri "postmoderne", iar pe altele nu"195. Această abordare teoretică pare a fi o formă de "nominalism", care vrea să atragă atenția asupra faptului că mulți autori investesc cu realitate anumite concepte și constructe teoretice pe
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
scriitorii postmoderni (printre care Jacques Derrida este poate cel mai cunoscut mânuitor al acestei vocabule). Poate mai mult decât tehnicul concept de discurs, scriitura s-a bucurat și de o tratare profund filosofică, implicațiile sale fiind considerate importante în planul asumpțiilor generale ale postmodernismului. Fervența aparițiilor sale în contextul discuțiilor din cadrul structuralismului și poststructuralismului a marcat într-o anumită măsură și prelungirea ei în sânul dezbaterii postmoderne, deși nu cu titlu dominant în raport cu alte concepte conexe. Cred că precizările ulterioare vor
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
dintre Baudrillard și Nietzsche, prezente în literatura de specialitate. La fel cum Nietzsche nu este lecturat pentru validitatea raționamentelor sale, la fel și relevanța lui Baudrillard nu rezidă în căutarea acestei părți de consistență logică, ci în impactul pe care asumpțiile sale îl au în rândul publicului. După cum afirma și Mike Gane, scrierile filosofului francez nu sunt dominate de producerea unei analize științifice, care să respecte toate rigorile în cauză, ci de seducție și de ceea ce s-ar putea numi o
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
și ideile sale expun limitările unor anumite moduri stabilite de gândire asupra "societății", "culturii" și "semnificației". Poate că Baudrillard nu este forma lucrurilor viitoare. Chiar și așa, poate mai mult decât oricare alt scriitor contemporan, el înfruntă epuizarea multora dintre asumpțiile călăuzitoare și credințele care au constituit gândirea critică în perioada de după război"335. Această importanță strategică a modului de punere a problemelor și a ideilor sale este aceea care m-a îndemnat să-l aleg pe Baudrillard drept o figură
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
1970) și Pour une critique de l'économie politique du signe (1972), în care interpretarea sistemului de semne se află în strânsă legătură cu aceea a sistemului de obiecte sau de mărfuri (marxismul, semiologia și structuralismul alcătuind pilonii teoretici ai asumpțiilor). Analizele sale încep însă să detecteze, deja, anumite fisuri în teoriile pe care și le-a ales drept filtre hermeneutice de bază, astfel încât încă de pe acum putem vorbi despre o ușoară tendință de a căuta soluții noi la problemele discutate
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
mai importante decât descifrarea sensurilor și sistematizarea lor golirea de sens, enigma, secretul, scriitura poetică, și, în consecință, fragmentul, colajul, decupajul etc. Ceea ce este de remarcat la Baudrillard este faptul că el concentrează în cadrul aceluiași discurs atât partea teoretică a asumpțiilor sale, cât și aplicarea sa concret-practică; neavând un corpus de abordări dual, discursul său încearcă să transmită conținutul și prin intermediul formei, chiar dacă simultan forma primește explicări în conținut. David Harvey observă extrem de pertinent faptul că Jean Baudrillard, la fel ca
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
tutela generală a unor principii. Pe scurt, "paradigmele sunt acele realizări științifice universal recunoscute care, pentru o perioadă, oferă probleme și soluții model unei comunități de practicieni" (Thomas Kuhn, op. cit., p. 60); ele reprezintă o constelație de valori, credințe și asumpții metodologice care orientează omul de știință în procesul de cercetare. Deși Kuhn s-a limitat la discutarea paradigmelor științifice, termenul este folosit acum în majoritatea domeniilor, vorbindu-se și de paradigme culturale. Ideea de discontinuitate care intervine în conceperea revoluțiilor
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]