541 matches
-
văduvelor, numiți-l mai degrabă negustor decât cleric. Și nu putem nici să ne apărăm, spunând: „Nimeni nu ne-a acuzat vreodată de invadatori; nimeni nu ne-a acuzat de violență“, ca și cum învârtelile nu smulg banii văduvelor căzute pradă acelorași asupriri; nu-l interesează nici măcar pe Dumnezeu, în cel fel se înstăpânește cineva de bunurile altuia, dacă cu violența sau prin înșelătorie, atâta timp cât deține bunurile altuia. Având de-a face cu o lume primitivă, rustică, și dedicată meseriei armelor, sfântul episcop
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
armelor, sfântul episcop a crezut necesar să se refere și la îndeletnicirile militare pentru a obține cele mai mari efecte din învățăturile sale religioase, dar și pentru a insufla curaj credincioșilor săi, adesea puși la încercare de invaziile și de asupririle armatelor străine: Soldații duc steagul armatei lor, iar creștinii trebuie să ducă Crucifixul, steagul oștirii lor; ostașii se înarmează cu armele lor, iar creștinii au arme mult mai puternice decât cele ale soldaților. Nu trebuie să se teamă de soldatul
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
virtuțile romanilor și insistă asupra unor probleme morale, care interesau îndeosebi această creștinătate. Apostolul i-a îndemnat să aibă compasiune față de cei săraci și să nu se complacă în propria tărie (Rom 15, 1), să-l iubească pe aproapele evitând asuprirea acestuia (cf. Rom 13, 9-10), să se îmbrace cu armele luminii și să fie supuși conducătorilor lor mai mult din sentimentul datoriei decât din cel al temerii (cf. Rom 13, 3-4), să respecte autoritățile constituite (cf. Rom 13, 1-2), să
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
constituie lupta de clasă; pe parcursul formațiunilor social-economice întemeiate pe "clase antagoniste" (sclavagism, feudalism și capitalism), omenirea a cunoscut o necontenită luptă între clasele dominate și clasele dominante. Statul însuși, în aceste formațiuni, este un instrument utilizat de clasa dominantă pentru asuprirea claselor dominate. În aceste condiții, educația însăși are un caracter de clasă. Potrivit teoriei marxiste, preluate de V. I. Lenin, la o educație nouă, care să cuprindă toate categoriile sociale cărora să li se asigure "dezvoltarea multilaterală" nu se poate
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
de încăierarea fratricidă, și mă durea că fusese disprețuit pentru faptul că nu putuse să accepte disprețuirile naționale. Am iubit atît de mult muzica, poezia, gîndirea germane, încît nu am putut niciodată, nici chiar în momentele cele mai rele ale asupririi hitleriste, nici chiar în ceasurile cele mai înverșunate ale Rezistenței, să identific Germania cu nazismul. Chiar pe cînd luptam împotriva sa, n-am încetat nici o clipă să iubesc această țară, și nu am reușit niciodată să mă hotărăsc, cum o
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
că într-o seară, la Kandy, după o cină cu felul tradițional curry și un dans pe ritm de tobe Magul Bera, i-am declarat însoțitoarei mele că eram "îndrăgostit de lume". Bineînțeles, nu uitam de lipsuri și nenorociri, de asupriri și de lipsa de înțelegere, de deliruri și de neputințe; dimpotrivă, toate acestea îmi întăreau preocuparea și dorința de a contribui la depășirea "epocii de fier planetare". Cultura noastră de europeni începea să capete o dimensiune planetară. Mă aflam la
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
și sterilizat. Cînd îți închipui că scoți la iveală trăsătura sa autentică, ești condamnat să eclipsezi o trăsătură contrară, nu mai puțin europeană. Astfel, dacă Europa este drept, ea este în egală măsură forță; dacă este democrație, este de asemenea asuprire; dacă este spiritualitate, este de asemenea materialitate; dacă este măsură, este de asemenea ubris, lipsă de măsură; dacă este rațiune, este de asemenea mit, inclusiv în interiorul ideii de rațiune. Europa este o noțiune incertă, născută din haos, cu granițe vagi
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
ales ideea de Umanitate, nouă Matrie, potrivit expresiei lui Auguste Comte, care, înglobînd și provincializînd patriile, va aduce laolaltă toate ființele omenești. Comte și Marx își vor însuși cunoașterea "științifică" a Legilor Istoriei, care aduc certitudinea eliberării omului de toate asupririle și de toate barbariile. Astfel, Umanismul reprezintă sursa vie a unor curente de idei foarte diverse, toate laice și universalizabile însă. Fundamentul acestui universalism laic este Omul. Însă Umanismul, crezînd că dezintegrează orice Mit și orice Religie, așezînd la temelia
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
revărsat sub forma raționalității critice, sub forma raționalizării aflate în slujba miturilor și sub forma raționalității instrumentale aflate în slujba barbariilor. Umanismul s-a răspîndit și a favorizat introducerea drepturilor omului în multe locuri, însă a lăsat de asemenea ca asuprirea oamenilor să-și găsească un nou adăpost sub numele său. Știința și tehnica își continuă procesele ambivalente, aducînd imense binefaceri și imense flageluri. Cultura europeană s-a universalizat, nu doar sub efectul hegemoniei puterilor europene asupra lumii, ci și pentru că
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
inserare a localului în globalitate, de împuternicire a diverselor tipuri de alteritate. Corpul, indiferent de culoare, poate fi împuternicit în rețea. De pildă, Chela Sandoval (2000Ă, cuplând feminismul digital cu feminismul postcolonial, lărgește noțiunea cyberfeminismului prin deschiderea acesteia înspre „metodologia asupririi”. E vorba de o asuprire din motive rasiale căreia îi contrapune o conștiință marginală opozițională pentru „supraviețuirea în condițiile tehnoumane” ale dominării transnaționale. Conștiința cyborgică devine în acest caz un concept legat de strategiile opoziționale ale grupurilor asuprite prin intermediul tehnologiilor
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
de împuternicire a diverselor tipuri de alteritate. Corpul, indiferent de culoare, poate fi împuternicit în rețea. De pildă, Chela Sandoval (2000Ă, cuplând feminismul digital cu feminismul postcolonial, lărgește noțiunea cyberfeminismului prin deschiderea acesteia înspre „metodologia asupririi”. E vorba de o asuprire din motive rasiale căreia îi contrapune o conștiință marginală opozițională pentru „supraviețuirea în condițiile tehnoumane” ale dominării transnaționale. Conștiința cyborgică devine în acest caz un concept legat de strategiile opoziționale ale grupurilor asuprite prin intermediul tehnologiilor comunicaționale ale puterii. Teoretizarea acestei
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
pornită în anul 66. Familia lui Filon era numai una din familiile ivrite favorizate de curtea imperială de la Roma dar favorurile se răsfrîn- geau asupra întregii comunități pe cînd egiptenii, populația băștinașă și cea mai numeroasă, aveau parte de o asuprire cruntă atît din partea stăpînilor romani cît și a cămătarilor mozaici. În Iudeea, Frăția zeloților de la Qumran defila cu flamurile tot mai sus iar prozeliții lor numai la conspirații se gîndeau astfel că în anul 50 Alexandru Tiberiu a răstignit pe
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
ca moment de fractură a istoriei românilor, marcând climaxul eroismului românesc și totodată începutul decadenței politice pe măsură ce statele române intră din ce în ce mai adânc în zodia dominației otomane, a cărei maximă expresia va fi în ceea ce R. David (1937) a numit "Culmea asupririi turcești: Epoca Fanarioților". Din nou, ponderea Transilvaniei este neglijabilă: viziunea regățeană este cu atât mai pregnantă cu cât la sfârșitul manualului este atașat inventarul "Domnilor Țărilor Române" (Petrescu, Ilie și Totoiu, 1935, pp. 393-400), în care sunt listați pe două
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
practică unei probleme teoretice aparent ireconciliabile a fost V.I. Lenin, prin a sa doctrină a dreptului la autodeterminare națională al popoarelor. Chiar dacă legitimează ideologic dreptul de separare politică a națiunilor oprimate de statele asupritoare și ordonă chiar declanșarea luptei împotriva asupririi naționale, "țelul socialismului" rămâne "nu numai lichidarea fărîmițării omenirii în state mici și a oricărui separatism al națiunilor, nu numai apropierea între națiuni, ci și contopirea lor" (Lenin, 1964, p. 264). Cu toate că ideea auto- determinării naționale a fost reabilitată parțial
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
morale a poporului muncitor, fără deosebire de naționalitate, pe drumul construirii socialismului" (Roller, 1952, p. 752). Aceeași rezoluție adoptată în Plenara CC al PMR definește naționalismul ca o ideologie burgheză întemeiată pe o "politică de dezbinare, de subjugare și de asuprire a popoarelor". Zvâcul antinaționalist al doctrinei comuniste se face simțit prin catalogarea naționalismului drept "cel mai primejdios dușman al unității celor ce muncesc în lupta pentru interesele lor de clasă" (Roller, 1952, p. 753). Antidotul pe care clasicii marxism-leninismului l-
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
p. 753). Antidotul pe care clasicii marxism-leninismului l-au imaginat pentru combaterea naționalismului, iar comuniștii români îl administrează ideologic, este internaționalismul proletar, "arma cea mai puternică a clasei muncitoare și a tuturor oamenilor muncii împotriva oricărei forme a șovinismului, oricărei asupriri naționale și exploatări de clasă" (Roller, 1952, p. 753). Prin această luare de poziție explicit antinaționalistă poate fi consemnat un moment critic de torsiune a concepției despre naționalitate în imaginarul politic românesc. Naționalismul etnic, configurat către sfârșitul secolului al XIX
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
luptei de veacuri a poporului [român] împotriva exploatării" (Roller, 1952, p. 6). Înlocuind ideea națională ca vector al istoriei românilor, istoriografia socialistă restructurează desfășurarea istorică a poporului român în funcție de marile momente de tensiune socială, exprimate prin răscoale și revoluții împotriva asupririi. Momentele critice care punctează firul istoric devin Răscoala țăranilor de la Bobâlna (1437), Răscoala condusă de Gheorghe Doja (1514), Răscoala țărănească a lui Horea, Cloșca și Crișan (1784), Răscoala populară sub conducerea lui Tudor Vladimirescu (1821), Răscoala țăranilor din 1888 și
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
reconstrui noua formulă națională a memoriei românești, este regăsibil în același Program..., unde este realizată o "retrospectivă sintetică" a existenței bimilenare a poporului român, reliefând "rolul maselor largi populare în lupta îndelungată și grea pentru progres social, împotriva exploatării și asupririi sociale și naționale, a dominației străine, pentru apărarea ființei sale, a libertății și neatârnării, pentru o viață mai bună, mai demnă" (Programul PCR, 1975, p. 8). Expresie a "înțelepciunii colective a partidului, a clasei muncitoare, a tuturor oamenilor muncii", în
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
sunt "momente cruciale", "de o deosebită importanță istorică" atât în perspectiva dezvoltării capitalismului, cât mai ales al luptei de unificare și eliberare națională. Cucerirea independenței de stat în 1878 a împlinit "lupta eroică desfășurată de poporul român împotriva exploatării și asupririi, pentru eliberare națională" (p. 35). Începând cu ultima parte a secolului al XIX-lea, destinul istoric al românilor devine indisociabil de aventura mișcării muncitorești și socialiste, a cărei intrare în arena socială este oficializată în 1893 prin înființarea Partidului Social-Democrat
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
al "răscoalei populare" (Daicoviciu et al., 1984, pp. 216, 213). Momentul protocronist este și el vizibil, manualul subliniind "răsunetul european al răscoalei", diplomația europeană reținând "caracterul românesc și țărănesc al mișcării", precum și hotărârea cu care "țărănimea s-a ridicat împotriva asupririi sociale și naționale" (Daicoviciu et al., 1984, p. 217). Antagonismul clasial între țărani și nobili este îmbogățit prin adăugarea antagonismului etnic dintre români și maghiari. Semantica pur clasială a conflictului este astfel combinată cu semantica națională, ceea ce face ca revolta
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
întreagă serie de virtuți duhovnicești, ce stau la baza vieții creștine așezate pe dreptate, dragoste, respect reciproc, încredere, cinste și demnitate. în acest chip, rugăciunea devine mijloc de unitate în întreaga comunitate creștină, de solidaritate în dragoste, înlătură egoismul, nedreptatea, asuprirea care generează ura; vrajba, răutatea și neînțelegerea dintre oameni, așa cum ne cere învățătura Domnului nostru Iisus Hristos. în acest sens, omul tinde spre Dumnezeu și Dumnezeu se apleacă spre om cu mila și cu îndurările Sale. Dar, de cele mai multe ori
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
Evul Mediu a supraviețuirii. Numai că această supraviețuire se poate obține pe două căi, diferite dar care duc la același rezultat, însă cu un aspect moral diferit: - Cea a „capului plecat” pe care ” sabia nu-l taie”; - A luptei împotriva asupririi, fie că vine din interior sau din afara spațiului național. Din păcate, România nu poate fi considerată o țară cu drepturi depline în cadrul organismului european ci, având statut de colonie. Cum poate fi considerat un stat de mărimea Italiei, ca suprafață
AMERIC?INII, HUNIUNEA EUROPEAN? ?I POPEYE MARINARUL by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Science/84039_a_85364]
-
este instaurarea regimului totalitar comunist. Ca și fascismul sau nazismul, regimul politic de factură comunistă trebuie să soluționeze problema libertății, moment în care apare în chip clar și distinct caracterul său totalitar, deoarece "logica comunismului sugerează că libertatea forță de asuprire, de lipsuri și de exploatare nu poate fi cucerită decât simultan, pentru toți, prin distrugerea structurilor ce se împotrivesc libertății celor mulți și susțin privilegiile celor puțini. În condițiile comunismului, libertatea ar urma să caracterizeze în egală măsură comunitatea și
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
taină; * funcționar, geamantan, realitate, dezechilibru, respectabil, astral; * imbold, frumos, inamic, aclimatizare, literalmente, concomitent; * calendar, tablă, întrebare, hidratare, sandviș, inflamabil, ingenios; * mobilitate, perfect, răzgândi, contraatac, aparat, îmbinare, maleabil; * minune, funcționar, constructiv, superb, demers, ochelari, inegal; * ceașcă, instrument, echilibru, epilog, alee, înspre, asuprire, perfect; * inflamabil, condiment, posibilitate, trasee, spaimă, ireversibil; * dezarmant, șarmant, imprevizibil, ingenios, practică, dezechilibrare; * punctual, perfecțiune, interesant, inadaptabil, miliardar, grandoare; * instrumental, ficțiune, inadaptabil, mască, remediu, autodidact; * încălzire, tablă, arctic, servietă, privește, realitate, impediment; * localitate, coliziune, hidratare, transliterație, compătimire, dezbinat. Selectați, din
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
și dezinvolt. Tot ce este dificil, complicat, voluminos, erudit, planificat pe mulți ani sperie, este bagatelizat, respins. România nu are școală... se ferește de efort. Stagnează. Așa este, din nefericire. O explicație este și starea noastră istorică de subdezvoltare, de asuprire sub diferite stăpâniri. Cultura are nevoie de libertate, care la noi a lipsit secole la rând. Ediția de Opere a lui Tudor Vianu n-a avut nici un ecou. O lucrare (compilatorie sau nu) ca Istoria culturii și civilizației, de Ovidiu
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]