763 matches
-
picioare și întrebă cu o mutră nedumerită și prietenească: ― Da ce-i, oameni buni?... Cine v-a supărat? Zeci de glasuri răspunseră deodată, răcnind care de care mai vârtos. Erau sudălmi, și ocări, și amenințări, toate topite într-un vacarm asurzitor, din care nu se înțelegeau decât frânturi de vorbe murdare... Platamonu își rotea ochii holbați peste fețele strâmbate de furie și recunoștea țărani din Amara, din Lespezi și din Gliganu. Își opri privirea asupra lui Chirilă Păun, care era mai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
omenie, tîlharule! Vocea bătrânului Iuga se schimbase și se înmuiase. Intră repede în casă. La fiece pas își zicea că trebuie să se calmeze. Îi tremurau însă și mâinile, și genunchii, numai în inimă îi bătea un ciocan cu lovituri asurzitoare. În camera de culcare, deasupra patului, atârna o pușcă de vânătoare, veșnic încărcată. O smuci din cui. Afară toate limbile se dezlegară. Numai Luca Talabă îi strigă lui Trifon că nu face bine împungîndu-se cu boierul cel bătrân. Din toate
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
numărîndu-le pașii. Deodată răsună iar trâmbița, prelung ca o prevestire. Și îndată Petre auzi frânturile de comenzi: ― ...stai!... ochi!... foc!... Ilie începu să legene mai tare steagul alb, să nu cumva să nu-l observe soldații. Trosnitura salvei păru mai asurzitoare. Cămașa însîngerată cu pușca se prăvăli scurt ca un drapel când dă onorul. Ilie se frânse icnind: ― Aoleu! Două gloanțe loviseră și pe Petre, dar nu le simți. Nici pacea noastră nu le mai ajunge! se gândi dânsul cuprins de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
schimbul de bancuri. Era rândul lui Parker să bată câmpii. Relata, a suta oară, povestea cu inginerul stagiar în camera ermetică de gravitație zero: o pățanie care a smuls întotdeauna lui Brett un rânjet complice, iar lui Parker, un hohot asurzitor. ― ...Și așa că dama în chestiune, înnebunită de grijile pe care și le făcea, se ținea de capul meu să-l salvăm pe băiețel. Cred că habar n-avea ce era cu el în chestia asta! Ca de obicei, inginerul mugea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Se mai uită odată la nivelul oxigenului rămas în rezervoare, nădăjduind într-un miracol care să mai adauge un zero la numărul afișat. Contorul își termină calculul; ultima cifră se reduse de la nouă la opt. Dinspre intrare răsună un zgomot asurzitor care-l făcu să tresară. Se destinse la vederea lui Parker și Brett. Inginerul lăsă să-i cadă tuburile pe care le ținea în brațe. Fiecare era cam de două degete în diametru. Lo-vindu-se de podea, emiseră un sunet dogit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
îndoiau genunchii, se lăsau pe spate și, mișcîndu-și mâna stângă pe un grif imaginar, lovind cu degetele mâinii drepte niște corzi imaginare, scoteau din gură sunete stranii, care voiau să imite zz-urile de chitară. Alții băteau pe bancă un ritm asurzitor. Toți aveau în acele momente o mimică exaltată, toți știau ce cântă, pentru că ei cunoșteau discuri întregi pe de rost, notă cu notă, așa că dacă unul începea câteva măsuri dintr-un cântec, ceilalți le continuau imediat, cu o plăcere extraordinară
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
extemporale corectate cu cerneala roșie, la acea masă stătea un tânăr și bătea la mașină. Mai văzusem de vreo două ori mașini de scris, când mersesem cu mama la notariat, dar acelea erau negre, de metal, și făceau un zgomot asurzitor. Cea pe care o priveam acum era mult mai mică, de plastic albăstrui, lustruit, iar pe o plăcuță de metal așezată în stânga scria cu litere negre "Erika". Tânărul scosese capacul albastru mai închis al mașinii, așa că se vedeau acum bine
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
rămas de mai multă vreme cu ochii întorși spre terasa cu clematite. Prin geamurile limpezi, ca o apă de cristal, corolele de catifea albastră, deasupra cerul dulce - verde, roz, opalin. Și, la fel ca în primele ore ale dimineții, zgomotoasele, asurzitoarele vrăbii... Atâta oare nu ți-ar fi de ajuns ca să simți o fericire impersonală, care să te apere de toate meschinăriile existenței ? Cunoscuta stare de grație pe care ora aceasta a zilei ți-o dăruiește, fluturând năluca unei promisiuni - o
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Respiră și amintește-ți mersul în șaretă, zdruncinăturile ei prin hârtoape, legănatul plăcut când intra pe un drum lin, câmpul verde desfăcându-se la nesfârșit într-un evantai, și olanele roșii ale conacului rămânând tot mai în urmă, și ciripitul asurzitor al păsărilor, ca și când ai călca peste o grămadă de sticle sparte, oh, aerul proaspăt și viu și dudele verzi, sămânțoase și fade, spre care întindeai din mers mâna, și frunzele aspre îți biciuiau palma, lași să cadă lângă jeț evantaiul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
se auzeau strigătele încântate ale copiilor și mulțumirea generală a crescut când au apărut, sclipind pe cerul festiv, cele cinci jucării argintii - cinci avioane Taube. înainte de a avea chiar și eu gândul pericolului, pământul s-a zguduit de un zgomot asurzitor ! Tot nu am intuit unde se afla primejdia și m-am spăimântat doar de calul care, turbat, o luase razna pe câmp, în direcția opusă exploziei - mi-am dat seama pe urmă -, gata să răstoarne trăsura, aruncându-mă cu atâta
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
dispăruseră. De la reîntoarcerea în primăvara englezească, simțise din nou vechile dureri familiare, împreună cu altele noi, ciudate. Își roti capul, își smuci umerii în față și în spate, își răsuci brațele ca pe niște șerpi, oftând și apoi gemând în tumultul asurzitor al apei care curgea. Căldura era binevoitoare cu trupul lui mătăhălos, stăpânit de dureri. În timp ce se bălăcea ușurel în apă, nu putea să nu creadă în forța ei terapeutică. Dar pentru istovita diminuare a celulelor creierului nu exista leac, decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
se reverse din gură peste covor. O înghiți și răspunse cu efort: — Uite că pot. Bine, bună ziua. Se îndreptă spre ușă și o deschise cu o smuncitură. Nori groși de fum și de dogoare îl împresurară, laolaltă cu un zgomot asurzitor. O clipă, avu impresia că imobilul luase foc. Pe urmă își dădu seama că elementul era apa și nu focul. Deschisese din greșeală, ușa băii. O trânti, se îndreptă spre cealaltă ușă și ieși în coridorul cu covoare groase, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
-și mâna să gliseze pe balustrada fierbinte, foarte lustruită. Își spuse: „Trebuie să merg până la capăt, trebuie să decopăr izvorul, trebuie să ajung până acolo, e periculos, da, în orice moment s-ar putea să aud un zgomot cutremurător, mugetul asurzitor al unei structuri uriașe care se descompune, totul pare să fi scăpat de sub control. Dar poate că reușesc mai întâi să ajung până la izvor și să mă întorc repede, trebuie să găsesc locul, trebuie să-l văd, izvorul adevărat, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
stradă, cine vine și cine pleacă, când a deschis magazinul vecina de peste drum. Simți și mirosul meniurilor din bucătării sau chiar din farfuria clientului, a cărui masă este sub fereastra ta de la etaj. Nimeni nu ridică tonul, nu auzi muzică asurzitoare de la nicio fereastră. Aceasta este Franța. Pentru a o înțelege, trebuie să o simți, să ai un feeling, o anumită delicatețe și eleganță în gândire și privire, o anumită educație pentru rafinament și stil, în toate. Din toate acestea, biserica
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
înăuntru. Mama trecea pragul și se oprea pentru o clipă, aplecându-se spre el: Te rog să nu-mi faci mofturi. Aici unde o să intrăm nu-s defel manechine. O mulțime de mașini de cusut lucrau înăuntru făcând un zgomot asurzitor în timp ce picioare vânjoase de femei apăsau legănat fără încetare pedale pe sub mese ca să pună acele mașini în mișcare. Nestor se întoarse spre fereastra ce dădea în curticica pe unde intraseră, iar pe pervazul prăfuit zări o scoică uriașă în formă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
întreaga suflare a locului s-a adăpostit în grotă cu speranța salvării vieții. La un moment dat, a prins a se auzi un zgomot. Ușor la început, apoi din ce în ce mai puternic. Un scârțâit prelung și un scrâșnet asurzitor veneau din toate direcțiile și se amplificau înfricoșător. A urmat un fel de cutremur. Speriate, viețuitoarele au început să fugă care-ncotro. Urșii mormăiau înfiorător. Lupii urlau sinistru. Vulpile lătrau scheunat, Cerbii și căprioarele mugeau sfâșietor. Felurite păsări cârâiau pe
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
divină Venus, ele se potriveau în tact, parcă fuseseră făcute să trăiască împreună una pentru cealaltă! Am rămas așa, uitați, plutind în tăcere ca pe un ocean de pe altă planetă. De undeva, de sus, ajunseră până la urechile noastre câteva pocnete asurzitoare, stricând liniștea. Parcă mergea cineva pe acoperiș. Ea se strânse în mine moale și fierbinte. Mă întrebă speriată: ― Ce-i asta? N-a fost greu să pricep despre ce era vorba. Colegii mei ieșiseră sus pe terasă, adică pe acoperișul
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
deal, lipăitul pisicilor în tava cu lapte, scârțâitul carului, rotirea linguroiului în ceaunul cu mămăligă, ca să nu mai spun de îmbătătoarele ore ale vipiei de la prânz, în fâneață, când începe simfonia elitrelor, a lăcustelor, cosașilor, greierilor, într o fierbinte tăcere asurzitoare. Pur și simplu, închizi ochii și aștepți să-ți iei zborul. Să vă mai spun de divin-odihnitorul susur nocturn al ploilor prin burlane și pe acoperișul de șiță, brusc intersectat de împieptoșarea sonoră a cocoșilor la trei noaptea? De ritmica
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
monie eviscerantă. Convexitatea generoasă, pulsațiile mar su piale, melodicitatea învăluitoare, toată hipnotica încatenare de imagini ale ocrotitorului (prezente la tot pasul mai ales în Bambi și Cartea junglei) au lăsat locul stilisticii pustiirii. Concavitățile aglutinante, huruitul de șenile, tiru rile asurzitoare și urletele cotropitoare au alungat melodi cul, susurul naturii, farmecul șoaptelor, iar lentorile pufos amețitoare au fost spulberate în numele iuțimii agresiv-ha lucinante, cea care otrăvește mintea, golește sufletul, robotizează reacțiile; pe scurt - dezumanizează. Dacă le adăugăm nenoro cirea dublajului la
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
prea fericit că v-am putut fi de folos. Vă mulțumesc, și aș accepta dacă aș fi sigur că prezența mea nu-i inoportună. Sunteți prea bun. Atunci îmi voi pune paharul lângă al dumneavoastră. Aveți dreptate, tăcerea lui e asurzitoare. E tăcerea pădurilor primitive, din care pândesc mii de ochi. Uneori mă uimește încăpățânarea cu care prea tăcutul nostru prieten se înverșunează împotriva limbilor civilizate. Meseria lui e să primească marinari de toate naționalitățile în acest bar din Amsterdam, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
tot îndelung, după care, ca doi copii prostuți și neajutorați, s au prins de câte o mână, și au pozat,în neștire, mulțimii de față. Între timp, canalul de televiziune continua să transmită, lumii, tot ce se petrecea acolo. Ropotul asurzitor de aplauze, ale asistenței, i-au trezit, parcă, la viața reală, pe ambii. Deci, acea mulțime de pușcăriașe, acceptau, aplaudând acel gest, profund uman, al celor doi. Desprinzându-și mâinile, degetele, delicate și ușor, ca un frumos nor, bântuind cerul
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Nu însă pe centrul pârtiei, ci, cu câțiva metri în afara traseului, pe care-l străbătea, toată lumea. Nu pe-acolo! Nu face asta! - i s-a strigat, din urmă. N-a mai avut cine auzi. Stârnită, avalanșa a pornit, cu zgomot asurzitor, cumplit. Alinuș a fost înghițit. Și înghițit a rămas, Alinușul, atât de drag, tuturor, pentru totdeauna. De unde s-ar putea trage concluzia, că, până și excesul, poate ucide. După cum, bine știu, este posibil să n-am dreptate. Totuși, cred că
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
sunetelor pe care le auzea, căci bătăile nici unei pendule nu se potriveau cu celelalte. Ajuns aproape de fereastră, se lovi, însă, din greșeală de una din măsuțe și, îngrozit, se pomeni că pendulele de pe ea căzură pe podea cu un zgomot asurzitor. În clipa aceea, îl cuprinse panica. Dacă va fi surprins acolo? Cum putea să explice îndrăzneala de a pătrunde într-un loc interzis? Din pricina panicii, răsturnă și alte măsuțe, cu pendule cu tot. Înfricoșat de vacarm, nu mai avu puterea
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
care se formează de la sine. Se pierd în șirul mișcător. Șirurile se adună în cercuri, cercurile se îmbină în covoare. În curând, cincizeci de mii de păsări pe zi coboară în masă valea uimită, cu strigătele lor preistorice splendide și asurzitoare, un râu șerpuitor de cocori, întins pe tot cerul, cu afluenți care curg zile de-a rândul. În creierul păsărilor trebuie să existe niște simboluri, ceva care le spune iarăși. Fac o singură buclă continuă și repetitivă de câmpii, munți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Îl cercetă, dar nu văzu nimic. Total anonim. Puteau fi oriunde, între Dakota de Sud și Oklahoma. Înaintară prin bezna toamnei, cu farurile care abia făceau lumină cât să-i împingă înainte la nesfârșit, printr-un necunoscut total. Discoteca era asurzitoare, cu muzica dată atât de tare că-i juca tontoroiul pe timpane. Tot e bine că nu-i seară topless, urlă Barbara. Asta-i formația care a cântat în noaptea accidentului. Preferații lui Mark. Voia să-i spună că știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]