1,223 matches
-
știind că atacantul nu este naiv, ar putea să plonjeze înspre dreapta. Și atacantul știe asta și astfel își va ajusta strategia la fel ca și portarul. Rezultatul de echilibru este acela că ambii jucători vor adopta o strategie mixtă: atacantul va avea tendința să șuteze spre stânga, dar mai rar decât în cazul în care portarul ar fi cu totul în neștiință de cauză, iar portarul va avea tendința să plonjeze înspre stânga, dar mai rar decât ar fi făcut
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
să șuteze spre stânga, dar mai rar decât în cazul în care portarul ar fi cu totul în neștiință de cauză, iar portarul va avea tendința să plonjeze înspre stânga, dar mai rar decât ar fi făcut-o știind că atacantul nu cunoaște situația. Deoarece strategia mixtă este rațională pentru ambii jucători, chiar și în condițiile în care există informații perfecte, rezultatul combinat va fi diferit la nivelul jocurilor repetitive - și de aceea privim jocul cu mare interes. Voi furniza un
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
conținut formativ a cunoașterii istorice moderne. În plină vârstă atomică a umanității, uitarea totalității se obține din submersia în oceanul amănuntelor. Detaliile se dovedesc uneori la fel de imprevizibile în mâna unui bun arhivist ca rotunjimea mingii de fotbal sub crampoanele unui atacant profesionist. Limitele reprezentăriitc "Limitele reprezentării" Este păcat că răspunsul dat în Răsărit la accentuarea conștiinței istorice și a simțului critic a constat mai ales într-o repliere pepremisele fideiste îmbrățișate în multe cercuri protestante. Cu excepția mediilor monastice atinse de acel
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de echipă. De cele mai multe ori era primul dintre cei aleși într-un joc, pentru că avea mișcări elastice și arăta ca un purtător de minge înnăscut. Dacă, pe teren, când purta mingea, nu-i venea subit să-și dăruiască inima unui atacant care-i ieșea în față, era, neîndoielnic, o găselniță pentru echipă. Dar, așa cum am mai spus, nu puteai ști niciodată dacă o să susțină sau o să zădărnicească planurile echipei. Odată, într-unul din momentele foarte rare și savuroase când partenerii mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
loviră cu picioarele cazanul În care ardea focul, răsturnîndu-l, și cei trei fură atacați cu lemne care ardeau. Ei reacționară Însă prompt și sistematic. Aveai impresia că au pus mîna pe niște arme eficace pentru că i-au determinat imediat pe atacanți să se retragă. Muncitorii s-au folosit apoi de foc pentru a lua cu asalt microbuzele. Au aruncat tăciuni aprinși prin ferestrele sparte și i-au atacat pe cei trei tineri cu pietre. Nici aceștia nu s-au lăsat mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Între albia rîului și drum. În clipa aceea, ultimele două microbuze, care se puseseră mai greu În mișcare, au reușit să-și croiască drum, claxonînd, cu faza mare aprinsă. Unul reuși să scape, dar celălalt pierdu viteză pe la jumătatea pantei. Atacanții l-au răsturnat și l-au lăsat așa, la poalele dîmbului. Planul Înclinat al digului era puternic luminat pe o Întindere de aproximativ douăzeci de metri. Un stîlp alb, perpendicular, În iarba uscată, mustea de semnificație, dar nu-mi puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
dîmbului. Planul Înclinat al digului era puternic luminat pe o Întindere de aproximativ douăzeci de metri. Un stîlp alb, perpendicular, În iarba uscată, mustea de semnificație, dar nu-mi puteam da seama ce anume vroia să Însemne. Pe fundalul digului, atacanții se dizolvară În Întuneric, roind În jurul microbuzului cu roțile-n sus. Dacă exista vreun instigator, atunci sigur se afla printre ei. Dacă l-aș putea vedea cum arată, să știu și eu care e dușmanul fratelui - dacă există Într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
cu luminile stinse și În mod deliberat am dat ocol albiei. Trei tineri din bandă, care se aflau pe porțiunea unde zăcea acum cazanul răsturnat, s-au repezit spre mine În căutare de ajutor, dar au fost repede prinși de atacanți, doborîți cu violență la pămînt și tîrÎți prin preajmă. Sau poate nu erau trei, ci numai doi. Nu m-am amestecat. Am redus mult viteza și, cu toate acestea, mașina tremură cu putere, de parcă ar fi fost supusă unui test
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
castelului zări, în față, tranșeea armatei Ukita. Văzând capcana, încercă să-și oprească oamenii, dar aceștia se repeziră înainte, neputând vedea pericolul. Cât ai clipi, din tranșee se stârni o salvă de gloanțe și fumul gros al prafului de pușcă. Atacanții se poticniră, căzând. — E o cursă! Nu cădeți în capcana dușmanului! Culcat! Culcat! striga comandantul. Să tragă! Așteptați să reîncarce, apoi săriți asupra lor! Cu înfiorătoare strigăte de război, mai mulți oameni se sacrificară; săreau în picioare pentru a atrage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
fluierelor, se auzeau și bătăi de tobe. Cântece populare, încărcate de accentul provinciilor din miazănoapte, pluteau până la urechile lor. — Oamenii din castel știu că e ultima lor noapte și probabil se bucură de un banchet de rămas bun. Ce trist! Atacanții din jurul castelului îi compătimeau pe locuitori. Atât oamenii din castel, cât și cei de-afară fuseseră soldați sub comanda clanului Oda și nu exista nimeni care să nu cunoască trecutul lui Katsuie. Fie și numai din acest motiv, situația era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
reușiră, în sfârșit, să traverseze primul șanț, văzură că soldații din castel dăduseră foc podului de la poarta din față. Flăcările săreau spre turnul de deasupra porții și se răspândeau către zona cazărmilor. Apărătorii opuneau o rezistență mai furioasă decât prevăzuseră atacanții. La amiază, zidul exterior căzu. Atacatorii năvăliră în fortăreața principală, pe toate porțile. Katsuie și vasalii săi superiori se retrăseseră în fort pentru a rezista pe ultimul bastion. Puternica fortăreață era o clădire cu opt etaje, uși de fier și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cameră și, în timp ce Nagato studia muscheta, un vasal al lui Nobuo răcni deodată: — Din porunca seniorului meu! Și îl înhăță de la spate. — E o infamie! gâfâi Nagato, încercând să-și tragă sabia din teacă. Fu însă trântit la podea de atacantul său mai puternic, neputând decât să se zbată neputincios în strânsoarea acestuia. Nobuo se ridică în picioare și o luă la fugă prin cameră, strigând: — Dă-i drumul! Dă-i drumul! Dar violenta încăierare continua. Ținând deasupra capului sabia scoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
au scăpat din încercuire, unii trecând munții Făgăraș, în marșuri istovitoare, târând cu ei și răniții, ceilalți, grosul armatei, cu armamentul greu, cai, aprovizionare, riscându-și fiece pas prin defileul Oltului, în care dușmanul tot mai ascunsese, din loc în loc, atacanți îndrăzneți. Despre această noapte fioroasă am avut astăzi povestirea unui martor ocular : neastâmpăratul Sandu Geblescu, flirt oficializat de-acum al lui Margot, trimis la Statul-Major cu stofa zdrențuită a drapelelor unor regimente descompletate și desființate pentru a primi descărcare și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
lucruri de neanticipat. VÎrsta națiunii de visători În lumina zilei, chiar și așa, prizonieră Într-o conservă comunistă. Speranța voastră atunci era hrănită și de momentele de magie ale echipei de fotbal Universitatea Craiova - la vremea respectivă, Rodion Cămătaru (centru atacant Înalt de 1,90 m, purtînd tricoul cu numărul 9) era pentru tine ceea ce fusese Viracocha pentru cultura Inca. Deși În anul 1989 cariera lui intrase În declin. Fusese transferat la Dinamo, echipa miliției, și avea În palmares o Gheată
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
fac pronosticuri, imaginîndu-și ratarea monumentală despre care vorbește crainicul. Din păcate, meciurile nu se termină pînă cînd Îmi vine rîndul să intru. Dar cum nevoia de igienă e mai mare decît pasiunea pentru fotbal, intru fără regrete, lăsîndu-l pe micuțul atacant Ciurea să dezlănțuie atacurile Universității asupra lui Dinamo. Sala de duș nu face excepție de la dimensiunile cazărmii, cu care deja am Început să mă obișnuiesc. Pe tavanul igrasios se află un păienjeniș de țevi și În jur de 50 de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
față-n față cu mai multe am fost căsăpiți. La Bujoru, după ce am ajuns la ieșirea din comună, trupele noastre sunt atacate din clopotnița bisericii cu focuri de mitralieră. Răsfirare. Camuflare. O grupă a reușit să-i facă prizonieri pe atacanți. Se pare că erau evrei fiindcă nemții, echipa lor de pedepsire a strâns bătrânii, femeile și copiii evrei din sat, i-a dus sub o râpă și i-a împușcat drept represalii. Ce vină aveau aceștia? Ce vină aveau femeile
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
a strigat un David furios. Nu către mine, ci către barca de lîngă noi. Barca portocalie se apropiase periculos de a noastră. Nu era David, producînd mai multă putere decît mine, era lunganul care fusese abătut de la curs, de pasăre, atacantul său. Aproape și-a izbit lama de a mea. Am privit înspre el, i-am văzut panica din privire și m-am bucurat. Nu mai putea evita următoarea baliză, portocaliul a lovit roșul, un sunet detestabil. Într-o clipă barca
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
al vieții lui cînd deja se simțea bolnav, devenise atît de intensă Încît se hotărîse să nu mai joace niciodată, altfel n-ar mai fi făcut nimic altceva. Îl luase ca model pe Frank Marshall, unul dintre cei mai mari atacanți din istoria șahului, care știa să preia rapid ofensiva. Întîlnise un mare maestru care Îi dăduse lecția asta: „Politica de așteptare nu dăniciodată roade“. „Înțelegi?“ Își spuse el. „Politica de așteptare nu dă roade. Hai! Sus! Scoală-te, Îmbracă-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
sport național, Simplu, dar deloc banal: Cu o minge cât un măr, O echipă strânsă păr Și un băț din orice lemn, Nu-ți mai trebuie alt semn. Oina Jocul ăsta-i sport sadea, Are-o faimă uriașă: Cincisprezece jucători, Atacanți, apărători, Și o minge buclucașă Care sare cum vrea ea, Pe-un teren cât un ogor Fac deliciul tuturor. Când blestemă, când înjură, Are-o gură cât o șură. Ea, de credincioasă ce-i, Bate toaca-n cuibul ei. Găgăie
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
deget pentru străin. În cele din urmă, Gaston și-a ridicat mâinile și l-a privit lung pe Nishino. Spectatorii credeau că s-a supărat și o să întoarcă atacul, dar în loc să se ridice in picioare și să se repeadă la atacant, Gaston s-a folosit de mâini pentru a-și acoperi fața lui lungă, ca un cartof de munte. A stat nemișcat o vreme, cu fața acoperită. Mulțimea aștepta tăcută, cu răsuflarea tăiată, ca străinul să facă o mișcare. Nishino, gata-gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
să vibreze la apelul adresat lor, s-au împrăștiat în toate direcțiile. Până și șeful bandei, cu haina pe umeri, a făcut stânga-mprejur și a plecat bombănind: — Ei, fir-ar să fie! Din nu se știe ce motiv, atât atacanții, cât și spectatorii au simțit un fel de rușine și regret inundându-le inimile. După ce a plecat toată lumea, Gaston a rămas nemișcat, exact în aceeași poziție. Așa l-au găsit Takamori și polițistul. — Gas! strigă Takamori, apucându-l de mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
primeau milioane de scrisori de la antisemiții anti‑dreyfusarzi. Eram de acord cu Ravelstein că Céline n‑ar putea pretinde că n‑a luat parte la soluția finală a lui Hitler. Și nu l‑ar fi dat pe fundașul Grielescu pentru atacantul Céline. Când Îi transferăm În jargonul fotbalistic, ne putem da seama ce nebunie era totul. Rosamund Îmi ținea isonul. Nu fusesem niciodată atât de bolnav ca acum. Și nici nu‑mi dădeam seama de boală. Admiteam că nu mă simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
linia mediană, o namilă care avea talentul de a călca În picioare orice adversar, până ce echipa ajungea aproape de linia de marcare. În acel moment, urma să aplice o „furișare a fundașului”, joc ce-i permitea acestuia să alerge În spatele unui atacant pe o distanță scurtă. Adaptând un astfel de joc la linia de țintă, Swag marca toate punctele și primea uralele. Era o vedetă. Pe măsură ce Swag Înscria eseu după eseu, reputația sa creștea. Era aplaudat și aclamat de fiecare dată. La
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
meciurile câștigate. Totuși, după o vreme, Swag a Început să fie ovaționat tot mai puțin. Obosiți să tot facă munca de jos În timp ce altcineva culegea roadele, coechipierii lui Swag au Început să... treacă cu vederea anumite lucruri, cum ar fi atacanți de peste 100 de kilograme din echipa adversă. Echipamentul lui Swag, odată imaculat, a Început să aibă nevoie de curățări serioase. Neînțelegând efectele acțiunilor sale, Swag a continuat să practice aceeași tactică la linia de țintă. Sezonul său s-a terminat
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
kilograme din echipa adversă. Echipamentul lui Swag, odată imaculat, a Început să aibă nevoie de curățări serioase. Neînțelegând efectele acțiunilor sale, Swag a continuat să practice aceeași tactică la linia de țintă. Sezonul său s-a terminat prematur din cauza unui atacant fioros Ă nemarcat de coechipierii săi. Monopolizarea succesului În interviul acordat, managerul de top a remarcat că filosofia sa de a conduce era, probabil, neproductivă. Ar fi putut adăuga că era egoistă, arogantă și departe de nevoile și cererile forței
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]