987 matches
-
înconjoară în fiecare zi”, în Renașterea, nr. 2, aprilie-iunie, pp. 21-22. Vernette, J. (1996), Sectele, Editura Meridiane, București. Vlachos, H. (1998), Psihoterapia ortodoxă, Editura Învierea, Timișoara. Vlăduțescu, Gh. (1974), Ereziile Evului Mediu creștin, Editura Enciclopedică Română, București. Vlăduțescu, Gh. (1978), Ateismul în Antichitate, Editura Enciclopedică Română, București. Vlăsceanu, M. (2003), Organizații și comportament organizațional, Editura Polirom, Iași. Wilson, B. (1970), Les sectes religieuses, Hachette, Paris. Zub, Al. (1998), „Teologie și politică în epoca regenerării naționale”, în Dacia literară, nr. 31, pp.
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
fizice nu era totuși singurul punct de pe agenda bolșevicilor. Aceștia doreau o revoluție culturală, crearea unui om nou. Membrii intelighenției laice erau cei mai devotați partizani ai acestui aspect al revoluției. La sate s-au organizat campanii de promovare a ateismului și de suprimare a ritualurilor creștine, s-au inventat cu multă pompă noi ceremonii funerare și nupțiale „revoluționare” și a fost Încurajată o alternativă la botez, un ritual numit „octombrizare”. Se pleda, de asemenea, pentru incinerare, aceasta fiind considerată rațională
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
cere cetățeanului să participe la „fericirea patriei“, a „poporului“, a „țării“ și-i impune ascultare. Pe cât este de greșit să folosim termeni religioși pentru realități politice, vorbind despre state ortodoxe cu o politică ortodoxă (și aceasta după decenii lungi de ateism), pe atâta este de nefiresc să ignorăm elementul religios în construcția politică“10. Într-un studiu intitulat Europele provinciale, Sorin Alexandrescu oferă o „șansă“ și „marginilor“ Europei: „Noua Europă este una a nesfârșitelor diferențe, nu a blocurilor închise, omogene în
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Sămănătorul”, „Viața românească”), „Gândirea” s-a străduit să exercite un rol orientativ nu doar în literatură, ci în toate sferele culturii, să îndrume întreaga spiritualitate românească, să influențeze chiar și politica de stat. În eseuri și articole ca Parsifal, Titanii ateismului, Roma universală, Rasă și religiune, Ortodoxie și clasicism, Providența în istorie, Sensul tradiției, Nichifor Crainic, pornind de la gânditori ca Oswald Spengler, Nikolai Berdeaev, Hermann Keyserling, consideră cultura și civilizația realități nu numai deosebite, dar și antagonice, afirmă că ele se
GANDIRISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287147_a_288476]
-
secolului al XVIII-lea, care i-a și desființat? Nu se vorbește despre Opus Dei În termenii unei societăți discrete, care Încearcă să acapareze averi și poziții pentru a dirija cât mai Îndeaproape mersul lucrurilor? Privite astfel, convertirile Încercate de ateismul comunist În secolul XX par aceleași mijloace - desigur, radicalizate la maximum - puse În slujba altui tip de putere și a altei ideologii. Întrebarea rămâne Însă: dacă Biserica le-ar Încerca, exact la fel, conferindu-le Însă un sens schimbat și
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
au decis să se izoleze de bună voie. Era mai ales cazul celor care ocupaseră funcțiile cele mai desconsiderate Înainte: polițiști sau informatori (IM) ai Stasi, membri ai PKK, „poliția de partid”, profesorii specializați În „viața de partid” sau În ateism. Foștii membri ai departamentului de ateism de la academie dispăruseră cu toții „din peisaj”, fără a fi cineva preocupat să afle ce deveniseră „dispăruții”. Unul dintre cazurile de „dispariție” evocat era cel al lui Wolfgang Schneider, fost prorector la Parteihochschule Karl Marx
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
bună voie. Era mai ales cazul celor care ocupaseră funcțiile cele mai desconsiderate Înainte: polițiști sau informatori (IM) ai Stasi, membri ai PKK, „poliția de partid”, profesorii specializați În „viața de partid” sau În ateism. Foștii membri ai departamentului de ateism de la academie dispăruseră cu toții „din peisaj”, fără a fi cineva preocupat să afle ce deveniseră „dispăruții”. Unul dintre cazurile de „dispariție” evocat era cel al lui Wolfgang Schneider, fost prorector la Parteihochschule Karl Marx, cunoscut pentru articolele lui Împotriva politicii
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
1948. Raporturile istorice stabilite Între literatura și religie au favorizat transferurile dintre cele două câmpuri, sub tutela statului sau Împotriva ordinii politice stabilite. Profetismul naționalist, literar și religios În același timp, a putut astfel să supraviețuiască În plină perioadă de ateism oficial, grație pe de o parte izvoarelor sale folclorice și pe de altă canonizării acestui gen bastard care este «poezia patriotică» și care a permis unui număr Însemnat de autori să seântoarcă la ortodoxie și ortodoxism după 1989. Un moment
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
și pentru Firul ierbii (1998). Este căsătorit cu Mariana Șora. În anii debutului său Ș. era un gânditor de orientare existențialistă (Martin Heiddeger, Jean-Paul Sartre), dar cu o metodă fenomenologică (Edmund Husserl) ce își are sursa în Descartes. Înclinat spre ateism, se reconsideră, sub influența unor filosofi precum Martin Buber și Emmanuel Levinas, îmbrățișând creștinismul, argumentat și prin Toma d’Aquino. În 1978 își publică prima scriere în românește, eseul Sarea pământului. Subintitulată Cantată pe două voci despre rostul poetic, elaborată
SORA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289793_a_291122]
-
în 1890 -, Corneliu Botez, Ion Catina. Revista era gândită ca o publicație „socialistă, ateistă, materialistă, realistă - în sfârșit, revoluționară în toate direcțiile”. Modelul, urmat îndeaproape, ca orientare și în organizare, a fost „Contemporanul”. Articolele din Ș.n. se referă la ateism, morală, sociologie, filologie, știință popularizată; s-a reluat, după „Contemporanul”, campania contra plagiatului și pentru emanciparea femeii. Profilul revistei a fost însă literar. Contribuția Ș.n. este legată îndeosebi de colaborarea lui G. Ibrăileanu. Cu titlul Note sau Din caiet
SCOALA NOUA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289565_a_290894]
-
radicale ca ale celor ce le-au lansat în altă zonă a continentului. Preoți în majoritate, iluminiștii ardeleni nu aveau cum să practice un laicism ca acela voltairian, care viza distrugerea Bisericii („Écrasez l’infâme”), nici să împingă raționalismul până la ateism sau măcar la deism, ca enciclopediștii francezi. Ideologia Ș.A. este un iluminism atenuat, modelat de varianta austriacă, „iosefinistă”, a curentului, fără a avea un caracter universalist, ca în Apus; ar fi fost un nonsens să se preconizeze o limbă universală
SCOALA ARDELEANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289563_a_290892]
-
greutăți materiale, deoarece, între timp, tatăl său sărăcise. În ultimii ani de școală manifestă interes față de ideile noi ale timpului, citește și comentează cu însuflețire operele lui Ludwig Büchner și Charles Darwin, ceea ce determină conducerea școlii să o acuze de ateism și socialism. În 1886 își ia bacalaureatul și se înscrie la Facultatea de Litere și Filosofie din Iași, pe care o termină fără să se prezinte la examenul de licență. Dând curs unei vechi pasiuni, își dedică cercetărilor folclorice întreaga
SEVASTOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289651_a_290980]
-
Demiurgul, unde un medic experimentează modificarea firii unor animale, și La pragul minunii, care relevă drama unui tânăr evreu înapoiat de peste Nistru în târgul natal. Nesatisfăcut de răspunsurile date întrebărilor capitale de legea mozaică și de cea creștină, Ițic îmbrățișează ateismul și începe să lupte cu îndârjire împotriva tuturor confesiunilor. Însă în loc de a contribui la eliminarea credinței, redevine credincios el însuși, predicând o religie a înfrățirii universale, înăuntrul căreia să coexiste armonios toate cultele. Cu publicarea în 1966 a povestirilor lui
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
un portar, fost boxer) împotriva celor „reacționari” (un bigot perfid și un șofer afemeiat, vinovat moral de moartea unei fete înțepate de un roi de albine). Are loc și o dezbatere privind existența lui Dumnezeu, uzând de „ironiile” ieftine ale ateismului. Motivul accidentului este reluat și în romanul Ziua în care vine Papa (2002). Autorul pare să fi rămas fidel manierei sale, adaptându-și doar, cu zel oportunist, tematica la vremurile actuale. Reportajul îl reprezintă mult mai adecvat pe T. Sunt
TANASACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290049_a_291378]
-
la ceva ce, într-un context diferit, a reprezentat o condiție de succes. Provocarea unei astfel de abordări constă în detașarea de reflexul măsurării și revitalizarea unor valori tradiționale, noncantitative, ca identificatori ai unei vieți bune; altfel spus, acceptarea existenței ateismului într-o lume guvernată în spirit religios. Bibliografie Alber, J., 1988, „Is there a crisis of the welfare state? Cross-national evidence from Europe, North America, and Japan”, European Sociological Review, vol. 3, nr. 4, Oxford University Press. CSD, 2005, Sesiunea
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
scris și s-a comentat enorm. Evenimentul a avut loc în anul 399 î.Hr., când tribunalul atenian l-a condamnat la moarte pe marele înțelept, cu o majoritate de 60 de voturi. Lui Socrate i s-au adus trei acuzații: ateism, introducerea unor zei noi în cetate și coruperea tineretului. Acuzatorii erau: Anytos, un important politician și adversar al lui Socrate care participase la răsturnarea tiraniei „Celor 30” (în rândul cărora fuseseră mai mulți discipoli socratici); Meletos, un tânăr poet tragedian
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
să se fi blocat într-o secularizare fără de sfârșit, lipsită de continuitate. Dar a fost o „epocă grăbită”, care nu a apucat să se desăvârșească și a dat naștere unei lumi incerte, amenințată de nihilism. Un nihilism asortat însă cu ateism care se manifestă printr-o indefinită proliferare a credințelor, sectelor, ereziilor și dogmatismelor locale. Într-un fel, la sfârșitul secolului XX, secularizarea modernă a fost „atacată” de o „desecularizare” bizară, dovedită prin marele număr de mișcări religioase și prin noi
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
în mod deschis antiintelectualist: „Postulatele sale nu erau decât mituri absurde, exprimate într-un limbaj complet primitiv”; comunismul, în ceea ce-l privește, chiar când propovăduia ura, pretindea că există o raționalitate „științifică”, susceptibilă să antreneze adeziunea (Kende și Smolar, 1994); • ateismul declarat al bolșevicilor exersa o seducție deosebită asupra anumitor spirite: „Atacul său frontal împotriva creștinismului i-a entuziasmat pe cei care îl repudiaseră sau se credeau victimele lui”; • Al Treilea Reich a fost în mod violent antisemit și doctrina care
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
nonconformistă. Până și manualele de sexologie deveniseră locul de manifestare a pudibonderiei regimului care totuși, în urma decretului din 1966, devenise unul foarte natalist! În ceea ce privește religia, erau admise textele referitoare la rolul ei în cultura românească veche și, bineînțeles, textele de „ateism științific”. Când, în anii ’80, s-a început o oarecare recuperare a operei științifice a lui Mircea Eliade, cenzura preventivă a fost înlocuită cu una „prin difuzare”. Exemplarele din Istoria credințelor și ideilor religioase nu au fost distribuite prin rețeaua
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
a impus în primul rând prin prestația de la „Contemporanul”. Aici își valorizează pornirea polemică în mai multe campanii, în care temeritatea inițială se metamorfozează aproape reflex în agresivitate și exces, în rigiditate ideologică. Declarându-se adept al darwinismului și al ateismului, el receptează de fapt ideile mai noi printr-o grilă pozitivistă, frecvent empirică. Traduce, prelucrează cu zel și consacră acestor subiecte numeroase articole, unele organizate în cicluri. Aceeași perseverență în numele umanitarismului o pune în răspândirea unor teorii sociale antiburgheze. Două
NADEJDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288346_a_289675]
-
prin care directorul revistei era autorizat să îi reproducă fabulele, ca și articolul Ce vrea bolșevismul?, unde acestui „curent social”, considerat „o boală molipsitoare, care, pe toate căile, caută să subjuge omenirea”, i se demască esența distrugătoare (anularea identității naționale, ateismul, dictatura proletariatului, confiscarea proprietății și colectivizarea bunurilor). Numărul 4 este consacrat „memoriei Marelui Om al Școalei, Spiru C. Haret”, personalitatea fiindu-i evocată de George Grecea, M. Antonescu și I. Răileanu. I.R.
PLAIURI MOLDOVENE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288837_a_290166]
-
a bărbilor ultimilor preoți (sau, în imaginația viscerală a lui Diderot, que le dernier des rois fût étranglé avec les boyaux du dernier prêtre) - și-a etalat toată elocvența. Dosariada a oferit un ultim pretext pentru o altă solfegiere a ateismului militant. Ni s-a sugerat imediat cât de bine i-ar sta capitalei țării fără cruci în Piața Universității, fără troițe în drum și - de ce nu? - fără pomi (brazi naturali) de Crăciun. Pe scurt: s-a vorbit prea puțin despre
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
N-a fost loc, în toți acești ani, pentru o „ieșire” definitivă în fața „terorii istoriei”? N-a apărut niciodată o soluție religioasă printre posibilele variantele metafizice la îndemână? Cu greu ar fi fost posibil, ne sugerează autorul, în contextul unui ateism generalizat, când până și calendarele creștin-ortodoxe marcau cu caractere roșii zilele de naștere ale cuplului prezidențial și sărbătorile comuniste (p. 59). Forjat, turnat, excavattc "Forjat, turnat, excavat" Ion Manolescu ne introduce în colecția sa de „obiecte pierdute și amintiri inutile
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
-R. Patapievici nu discută complexitatea preistoriei acestui moment, cu excepția referinței la Abélard (1079-1142) sau Guillelmus din Conches (1080-1154). În mod special, nu este limpede ce fel de teologie naturală a permis nașterea științei moderne și, în cele din urmă, reacția ateismului ideologic împotriva tradiției creștine 1. La fel de puțin discutată este genealogia „teologiei seculare” care a condus la fetișizarea științei naturale în secolul al XVII-lea. Putem vedea în voluntarismul nominalist premisele spirituale ale „morții lui Dumnezeu”? Firește, Gott ist todt! Gott
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
în Grădina Ghetsimani? Tradiția n-a vorbit decât într-un sens metaforic despre „moartea-și-învierea lui Dumnezeu”5, preferând mai degrabă să aleagă limbajul despre „moartea și învierea lui Hristos”. După Învierea Domnului și pogorârea Duhului, ochii credinței - care practică obligatoriu „ateismul” conceptual în rugăciune (refuzând identificarea lui Dumnezeu cu orice concept sau imagine) - pot percepe absența lui Dumnezeu doar ca retragere și niciodată ca dispariție. Pentru a folosi o imagine din Sf. Maxim Mărturisitorul (recurentă și la neoplatonici), această fenomenologie a
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]