1,059 matches
-
mult. Zola concepe organizarea ciclului sau că istorie a unei familii 79. Zola a urmărit devenirea și evoluția membrilor familiei la nivelul întregii societăți pe parcursul a cinci generații. S-ar părea că nu este nimic mai puțin modern și mai atemporal decât familia. Însă familia i-a dat intuiția inconștientului, neliniștii, complexului modern al lui Œdipe, catastrofelor sexului și tocmai prin aceste aspecte, mai mult decât prin tabloul unei locomotive, Zola este modern. Termenul naturalism, împrumutat terminologiei științifice, lasă să se
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
6.1. Pasivitatea comunicativă Când optează pentru a nu-și asuma explicit aserțiunile, evitând marcarea lor ca puncte de vedere personale, vorbitorii apelează la una dintre următoarele strategii ale pasivității comunicative: (i) prezintă puncte de vedere personale ca adevăruri universale, atemporale, marcate în plan textual prin alunecarea dinspre valoarea deictică a pronumelor spre valoarea generică (inclusiv a pronumelui de persoana I), prin folosirea unor substantive generice, a metaforei sau a proverbului: B: [și-atuncea dumneavoastră cum puteți să să-mi să
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
Cavaler. Debutează în 1995 la revista „Steaua”, și editorial în 1997 cu placheta De vorbă cu Domnul... . Liric sub semnul dorului, tributar modelului impus de Emil Isac și Lucian Blaga, V. depășește cu talent influențele zonale, evocând un sat românesc atemporal. Dialogurile cu Dumnezeu stau sub un fel de „râsu’ plânsu’ “, amestecând patetism și jovialitate. Seninătatea de a accepta tăcerea celui invocat se întrupează în psalmi, specie predilectă încă de la primul volum, unde contează mai mult întrebările decât răspunsurile. Emblematică este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290584_a_291913]
-
aceeași linie, într-o împărțire pe trei secțiuni (Șapte, Alone și Scrie-mi o pagină pe zi), unde titluri și expresii englezești și românești se combină în ingenioase jocuri de cuvinte și stilistice de efect. Poezia creionează un univers erotic atemporal și aduce în prim-plan, compus din piese lirice, ca într-un puzzle, chipul unui iubit misterios absent („când ajungi la ultimul rând tu o să fie un eu imaterial”). Referințele livrești apar și aici, iar obsesia scrisului, a comunicării este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290511_a_291840]
-
trandafirii de răsădit, 3.853, linia 2, Cluj-Napoca, două situri în vînt capetele fetelor în lungul liniei, întoarce-te la loc, rucsac în spate, răsucește-te, tușești, autoritate sonoră locomotiva Simeria Cluj-Napoca. În personalul de Cluj, la catul de jos, atemporal cățeaua apucă osul, în oricare strat arheologic rînjetul ei, sub grund de vorbe, nu cobor, vine vreo două ori, dă seama! depun atîta perseverență că trec prin epocă izvoare scrise, tac, un sentiment s-a constituit, pălărie cu bor țeapăn
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
op.cit., p. 126; vezi și Thieme (1987). Literal, „aproape de stat”, o apropiere care era sancționată În Germania reunificata. Ceea ce trimite la opoziția, sugerată ironic, dintre atributul weltlich (mundan, temporal) al școlilor de stat, și al celui presupus de geistlich (spiritual, atemporal) al școlilor de partid, situate de „zei” (de comitetul central, din biroul politic). Ar fi utilă o comparație Între regimul pensiilor foștilor combatanți ai Wehrmachtului (vezi dosarul care li l-a consacrat În 1995 Die Zeit), cazul foștilor dezertori și
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
ar părăsi în sfârșit, și mirosul de flăcări și pucioasă s-ar risipi. Până și acum, în timp ce scriu“, tremur și sunt scuturat de fiori. „Amintirea“ e un nume prea slab pentru o asemenea cumplită evocare. O, Hartley, Hartley, cât de atemporală, cât de absolută e iubirea! Iubirea mea pentru tine nu-i conștientă că eu sunt bătrân și că tu ești, poate, moartă. Azi-dimineață la unsprezece am mâncat trei portocale. Portocalele trebuie mâncate în singurătate, în chip de festin deosebit, atunci când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mai sinchisea de felul cum îi arăta părul, și un bigudiu uitat atârna la capătul unei șuvițe răsucite. Fața îi era uscată, uscată, cu excepția buzelor nefardate pe care și le umezea cu limba, și a ochilor albaștri, acele eleștee straniu atemporale, care se umpluseră dintr-o dată de lacrimi reținute. Își mișcă umărul, degajându-se ușor din strânsoarea mea, iar eu am lăsat-o să se îndepărteze. Pentru prima oară de la revederea noastră îi studiasem cu atenție chipul și încercam o profundă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
femeie de o rară bunătate ... mă îndopa cu cele bunătăți ... dar eu nu mai eram conștient de nimic ... căci era pentru prima dată când îmi permiteam să intru în casa unui director. După ... nu mai știu câte minute ... eram total atemporal ... Dl.Director apare cu două plicuri în mână spunându-mi: ai aici un plic pentru nea Petrache Todicescu (se tutuiau, căci erau un fel de rude ... D-na Apostoleanu și D-na Todicescu erau surori), căruia i-am scris să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
funcționarea democrației românești, ci, din contră, pentru a consfinți superioritatea unei anumite facțiuni politice asupra adversarilor de moment. O constituție trebuie să fie însă cu totul altceva. Departe de a fi doar imaginea momentului, ea trebuie să împărtășească o viziune atemporală, în care diferitele perspective individuale, doctrinare, partinice etc. să-și găsească locul fără discriminare și fără abuz în raport cu celelalte. Din această cauză e nevoie de o constituție liberală. În teoria democrației, rolul liberalismului este foarte clar asumat: acela de a
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Administrative/930_a_2438]
-
10-17 iulie 2009 intitulat Șercanul de Cătălin Manole. Ne aflăm într-o Românie indistinctivă, eternă, într-un timp fără timp, într-o zonă a Apusenilor unde nimic din schimbările moderne nu au afectat traiul localnicilor. Lumea este circumscrisă unei patrii atemporale, unde oamenii viețuiesc după legi înscrise în piatră, au practici și datini milenare; timpul segmentat istoric apare doar când acești oameni sunt tulburați în existența lor, de străinii care-i tot iscodesc. „Acești oameni ce trăiesc în sălbăticie văd ceea ce
C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
-
monedei în economie și societate, austriecii își recapătă imboldul inițial de a susține neutralitatea monedei și de a ataca absolut orice imixtiune a oricărei instituții sau agent economic sau țară în funcționarea monedei. Ei privesc moneda ca pe ceva asocial, atemporal, ori în afara realității și istoriei. Este un gen de contradicție în abordare pe care o subliniem, fără a-i combate prea puternic pe austrieci, fie și numai pentru că modelul lor despre monedă este unul splendid dar absolut în afara faptelor și
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu [Corola-publishinghouse/Administrative/1442_a_2684]
-
ei și, totodată, asemănători cu ceilalți oameni. Și regiunile României prezintă un tablou variat. Firește, toate la un loc dau o sinteză care Își are notele ei particulare. Și chiar (pentru un occidental) ciudățeniile ei. Nu există Însă o Românie atemporală. Punctul meu de vedere este că trăsăturile distincte se explică prin istorie și prin starea actuală a societății românești. România de astăzi nu seamănă prea mult cu România de ieri. Și nici România de mâine nu va mai fi ca
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
ar fi putut alipi și România (manieră sui-generis de a face unitatea românilor; Într-un asemenea stat, românii ar fi fost cam la fel de numeroși ca germanii sau ungurii!). Ceea ce nu Înseamnă că nu exista și visul — Însă destul de vag și „atemporal“ — al unei mari Românii, „de la Nistru pân’la Tisa“. Declanșarea războiului În 1914 a schimbat datele problemei. Obținerea Transilvaniei devenea realizabilă. Cu condiția ca România să treacă În „tabăra cea bună“ și aceasta să câștige războiul. Curentul acesta a fost
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
de a supraviețui, de a rezista la acele încercări și nu m-am gândit niciodată la trecerea timpului, calendarul era o noțiune scoasă din mentalul meu”. Iată cum preocuparea pentru frumos și trăirile înalte îi aduceau pe adevărații trăitori în atemporal și aspațial, adică în lumea în care numai Dumnezeu și sfinții Săi pot trăi, o lume spre care și noi jinduim, cu toate neputințele noastre, dar și cu multă nădejde în marea milostivire a bunului Dumnezeu. Aspazia Oțel Petrescu afirmă
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
a fi acceptabil, numai că el poate conduce la o Închidere utilitaristă, școala fiind socotită a fi o „antecameră” a vieții (economice, sociale etc.) și mai puțin un laborator de modelare a spiritului uman În perspectiva unor finalități mai Înalte, atemporale. Cu ochii Îndreptați către concret, imediat, circumstanțial, riscăm să formăm o persoană limitată, blocată În prezent, interesată de câștiguri palpabile și rapide. Considerăm că spațiul formării trebuie să fie dilatant, de la acceptarea metaforei „turnului de fildeș” și până la realitatea aducerii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
Putem vorbi despre o complementaritate funcțională dintre cele paliere, o dinamică permanentă a acestui raport ce se reconstruiește necontenit prin ponderări specifice, acestea fiind dictate de evoluțiile lumii În care trăim. Raportul dinamic invocat mai sus nu este unul static, atemporal, dat o dată pentru totdeauna, ci se structurează conjunctural, sub presiunea evoluțiilor ce apar. Laicii „intră” În Biserică atât cât aceasta le permite sau are nevoie efectivă de ei (cooptarea poate fi un semn al maturității sale executive, dar, la limită
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
Sartre Își deriv) definiția imperialismului de la Lenin. Substanță broșurii lui Lenin intitulat) Imperialismul, stadiul cel mai Înalt al capitalismului, scris) În 1916, a avut ca surs) de inspirație lucrarea lui John Atkinson Hobson Imperialism, publicat) În 1902. Adev)rul este atemporal, desigur, si nu trebuie s) fii contemporan că s) ai dreptate - Ins), atunci când adopți anumite poziții ori susții acțiuni care ar putea costa vieți omenești, trebuie s) fii cât mai clar cu putinț) În leg)tur) cu faptele istorice. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
nu i-a urmat. Totuși acest istoricism descendent al lui Platon are o remarcabilă forță de convingere, prezentând prima încercare de raționalizare a istoriei, adică de punere în acord a desfășurării acesteia în timp cu o ierarhie rațională și ontologică atemporală. Numai că această punere în acord a secvenței istorice cu ierarhia rațională are o „căsuță vidă”: Cetatea perfectă sau „regală” (cum o numește uneori Platon) nu are un corespondent istoric cunoscut! Nimic mai tentant și mai firesc atunci pentru cititor
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
cunoașterii inteligibilului și de mitul eshatologic din finalul textului; de partea suveranului, filosoful odiseic, care își asumă binele și conștiința restului și care legitimează minciuna politică, instituie eugenia, suspendă familia prin generalizarea ei la nivelul cetății, desființează istoria prin caracterul atemporal al regulilor instituite și suprimă, în general, întregul spațiu privat în numele stăpânirii adevărului pe care o pretind pentru sine. Dacă ahileicul și odiseicul pot explica măcar geneza acestor situații, ne putem formula o întrebare: dacă în contextul dialogurilor Menon, Phaidros
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
aceea a raporturilor dintre mărimile comensurabile și mărimile incomensurabile, dintre nedeterminarea diviziunii și limita pe care o aduce măsura (paradoxurile lui Zenon sunt cel mai bun exemplu). Problema matematicii și a numerelor nu e aceea a caracterului lor abstract și atemporal, ci aceea a confruntării dintre determinat și nedeterminat, dintre limitat și nelimitat. În acest sens, „numerele primordiale nu sunt altceva decât modelele prime, cele dintâi paradigme ale reunirii celor două principii. Ideile nu sunt altceva decât raporturile prime, raporturile originare
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
motive. Patria eroică, aureolată de figurile lui Horea, Constantin Brâncoveanu, Tudor Vladimirescu, sau țara mitică, diafană, cu zâne, zmei, vârcolaci etc., vor constitui centrul de gravitație al inspirației lirice. Ca mulți poeți ai exilului, Ț. proiectează imaginea unei Românii simbolice, atemporale. Registrul grav, emoția spiritualizată, solemnitatea, religiozitatea vor caracteriza de multe ori și textele ce alcătuiesc volumul Din crucea pădurii (1955). În general, autorul stilizează poezia populară, versul sunând deseori arghezian: „Mohorât și cu zâmbre la gură/ de-atâta clacă și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290211_a_291540]
-
literare cu știința critică, esențial pare a fi la Borges actul poetic. Și astfel, cu toate opozițiile, amândoi poeții, printr-un țesut comun al existenței, aproape "impersonal", au atins (fiecare în spațiul respectiv) o dimensiune ecumenică în care se verifică, atemporal, valorile spiritului. Aceste valori sunt o prezență, o interferență infinită, proprie literaturii. Și ca atare, această literatură nu poate fi decât universală...". (Eminescu și Borges, Poesis, Anul III, nr. 20, ian. 1992, p. 8) 4 Iosif Vulcan, Publicistică, 2, Memoria
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
teoretizările cu privire la modernism (mai ales așa cum au fost ele prezentate în Modernist Painting și After Abstract Expressionism), în particular de concepția greenbergiană potrivit căreia modernismul artistic ar fi implicat un proces de reducție a convențiilor dispensabile până la identificarea unei esențe atemporale și ireductibile în pictură, cum ar fi planeitatea (flatness) și delimitarea planeității. În ceea ce privește problema teatralității, prin intermediul căreia Fried critică arta minimalistă, aceasta ar implica peiorativ un gen de conștiință greșită a publicului, așa cum a apărut ea la mijlocul secolului al XVIII
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
esența culturii și caracteristicile ei, antropologii au recurs adeseori la metafore asociate cu domenii dintre cele mai variate (vezi HYPERLINK "http://www.culture-at-work.com/concept 2.html" \t " top" www.culture-at-work.com/concept 2.html). • Păpușile etnografice. O metaforă simplă, atemporală, dar comercială a culturii este „păpușa în costum național”. De vânzare în târguri și magazine de suveniruri, ilustrând copertele cărților și ale revistelor, păpușile evocă imaginea locuitorilor și, odată cu ea, cultura respectivă, esențializată în câteva elemente de fizionomie și detalii
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]