675 matches
-
apar în secolul I. Rhetor-ul diferă și este superior lui magister ludi. Rhetor-ul beneficia de o schola, precum acea schola din Forul lui Traian, exedrele din Forul lui Augustus (la Roma) sau exedrele capitoline din Constantinopol; arhitectura era similară gymnasion-ului atenian. Despre arhitectura acestor săli de conferință care sunt exedrele găsim detalii interesante în H.-I. Marrou, „La Vie intellectuelle au forum de Trajan et au forum d’Auguste”, Mélanges d’archéologie et d’histoire, XLIX/1932, pp. 93-110, și F.
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Attico se melle saginavit („Ca unul care era dedicat studiilor literare, a cucerit eternitatea prin învățături savante... Dialectician înfocat în cărți, maestru de declamație plăcut în conversații... a fost un Cato al vremurilor noastre... Chiar și cercetător minuțios al preceptelor ateniene în ceea ce privește cauzele fenomenelor naturale, s-a îndopat cu miere atică”). După Courcelle (Les Lettres grecques..., ed. cit., p. 259), este vorba despre tatăl lui Felix, și nu de Felix însuși. 37. În Vita Caesarii (S. Caesarii opera omnia, vol. I
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Eleusis obiectele sacre (hiera). În ziua a doua, procesiunea se îndrepta spre mare. Fiecare aspirant, întovărășit de tutorele său, aducea un purceluș pe care-1 spăla în valuri și îl sacrifica la întoarcerea în Atena. Ziua următoare, în prezența reprezentanților poporului atenian, 2 Când, în secolul IV î. Hr., Isocrate a vrut să elogieze meritele atenienilor, el a reamintit că țării lor le-a acordat Demeter cele mai însemnate daruri: agricultura, prin care "omul se ridică deasupra animalelor", și inițierea, care aduce speranță
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
ca un sistem religios care completa religia olympică și cultele publice, fără să se opună instituțiilor religioase tradiționale ale cetății. Principala contribuție a Eleusisului era de ordin soteriologic și de aceea Misterele au fost repede însușite și patronate de către statul atenian. Demeter era cea mai populară dintre zeițele venerate în toate regiunile și coloniile grecești. Ea era și cea mai veche: morfologic, ea le continua pe Marile Zeițe din neolitic. Antichitatea mai cunoștea și alte Mistere ale lui Demeter, cele mai
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
a impus instituția fondată (pe la 335 / 334 î.e.n.) de către Aristotel, în nord estul Atenei, nu departe de tempul dedicat lui πόλλων λύκειος [Apóllon lýkeios], adică zeului socotit un adevărat lup (λύκος [lýkos]) pentru dușman. 2. Denumirea și profilul faimosului gimnaziu atenian (în lat. gymnăsĭum, în gr. γσμνάζιον, în germ. Gymnasium, în dan. gymnasium, în blg. гимназия, în maced. гимназија, în sued. gymnasiet și așa mai departe) s-a voit și a reușit să constituie o replică revigoratoare la Academia „lui Platon
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
în domeniile diplomației, apărării și finanțelor. Pentru restul prerogativelor statale, fiecare stat component acționează distinct unul față de celelalte. Suedia și Norvegia 1815-1905; Austria și Ungaria 1869-1918; Moldova și Țara Românească 1862-1864. Confederațiile de state Sunt cunoscute încă din Antichitate: Liga Ateniană, Macedoniană; Confederația Helvetică (sec. XIV-1848); Confederația SUA (1776-1787); Confederația Rhinului (1806-1815). Este o asociație teoretic permanentă de state care urmăresc obiective identice, în domeniul relațiilor internaționale și al apărării. Are unul sau mai multe organe comune ale statelor membre, care
Bazele constituționale ale administrației publice by Crina Ramona Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/219_a_360]
-
politice, pentru a se răzbuna pe sarcasmul, ironiile și libertinismul lui Socrate (pe care nu le puteau înțelege), îl condamnă la moarte. Socrate, căruia i s-a oferit posibilitatea să scape, refuză, și acceptă să fie executat în capitala democrației ateniene din acele timpuri, ca simbol al victoriei ignoranței asupra cunoașterii. Judecarea lui Giordano Bruno de Inchiziția romană Basorelief de Ettore Ferrari în piața Campo dei Fiori din Roma Al doilea exemplu este Giordano Bruno. Ptolomeu, în cartea sa "Geografia", elaborase
[Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
descrie preceptele lui Socrate și explică absurdul acuzației de corupere a tineretului și a lipsei de credință în zei. În câteva locuri redă dialogurile lui Socrate cu Meletus, acuzatorul său (24d până la 27d). Se cer argumentele care au determinat credința atenienilor că viața lui Socrate este inutilă cetății. În capitolul 31d, Socrate enunță că opoziția este, de fapt, un lucru foarte pozitiv; el credea că, dacă s-ar fi ocupat de politică, ar fi fost condamnat la moarte de mult timp
[Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
eroi! În genialul eseu al profesorului de la Salamanca, Miguel de Unamuno, Sentimentul tragic al vieții, autorul aruncă o frază care ne luminează asupra noțiunii de tragic existențial, văzut de un spirit vitalist, dogmatic - dogmatic În sensul vechii școli de filosofie ateniene. Războindu-se cu toate acele „elemente”, vizibile sau nu, care ne pun În contradicție flagrantă cu datele pozitive ale existenței și, mai ales, cu voința noastră de „a fi” Într-o demnitate a ființei și Într-un bun echilibru cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
făptuite de societăți de habeas corpus și de libertate a cuvântului în interiorul lor (Atena cetățenilor liberi i-a trecut prin foc și prin sabie pe toți locuitorii din Delos, colonia sa răsculată); c) Acest petec de pământ guvernat după formula ateniană are puternice reminiscențe spartiate, cu iloții săi și cu ai săi cetățeni-soldați chemați sub arme șapte sau opt săptămâni pe an; d) A vorbi de democrație la modul general, ca de o substanță, este o amăgire. Calificativul contează. Libanul este
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
și româna a avut o epocă scurtă, înaintea descălecatului, când a fost „italiană”, adică „a curs în măsurile sale”, cum este în firea lucrurilor: „Dar oare romanii de azi (= italienii) sânt aceiași ca cei din veacurile trecute? Sau macedonenii sau atenienii sau grecii? Laconii de azi nu mai sânt acei care au fost” (p. 227); „Iar aici (la descălecat) Dragoș, fiul unui dominus dintre cei vechi, de curând l-au numit cu acest nume corupt: domn” (p. 209). 4. Trecând peste
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
acționează ca o sită pentru profan și obligă neofitul să pătrundă prin efort în templul silvestru. „Precum lumina se naște din umbră și lupul iese din păduri. Apollo era fiu al tenebrelor. Pădurea sacră în mijlocul căreia se afla templul său atenian se numea lukaion, adică ‘tărâm al lupului’. Aici își transmitea Aristotel învățăturile (...). Lupul devine astfel inițiatorul și purtătorul unei cunoașteri”. Mersul „pe dibuitele”, în basm, activează memoria artistică a drumului chinuit, mutilant, parcurs de Mistricean până la monstrul înghițitor. Vederea percepe
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de aparatul liturgic, socotit de Platon, dar și de Diderot, ca fiind o componentă decisivă a „emoției religioase“. Luxul e o „pasiune“ universală. Îl găsim la toate popoarele, în toate epocile, în toate regimurile politice, de la satrapiile asiatice până la democrația ateniană. Instinctul podoabei prevalează adesea, în cazul semințiilor primitive, asupra instinctului de conservare. Ne-am pus cercei și mărgele înainte de a ne pune pantofi și pantaloni. Odată cu „inutilitatea“ ornamenticii, știm însă să apreciem utilitatea confor tului. Și orice confort - de la furculiță
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
statului de a facilita instruirea copiilor ca o esențială problemă civică. Obligativitatea participării copiilor la școală deriva nu doar din lege, ci și dintr-un obicei. Ca atare, încă de la începutul secolului al V-lea î. Hr., puțini oameni din statul atenian mai rămăseseră analfabeți. Administrația ateniană suporta cheltuielile școlare numai pentru copiii orfani de război. Părinții își trimiteau copiii la școala particulară, în care preda un singur învățător. Locul de desfășurare al actului didactic era locuința învățătorului sau sub porticele orașului
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
copiilor ca o esențială problemă civică. Obligativitatea participării copiilor la școală deriva nu doar din lege, ci și dintr-un obicei. Ca atare, încă de la începutul secolului al V-lea î. Hr., puțini oameni din statul atenian mai rămăseseră analfabeți. Administrația ateniană suporta cheltuielile școlare numai pentru copiii orfani de război. Părinții își trimiteau copiii la școala particulară, în care preda un singur învățător. Locul de desfășurare al actului didactic era locuința învățătorului sau sub porticele orașului. Aici copiii dobândeau noțiuni de
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
mai descoperit două interpolări. Una face referire la Alcibiade și Socrate. știți cine a fost Alcibiade? Liputin dădu din cap ambiguu. Putea fi o aprobare, o negare sau un simplu tic nervos. ă Marele și, după cum spun unii, nemuritorul general atenian, continuă Porfiri. Era la fel de cunoscut pentru dezmățul și sacrilegiile sale cât și pentru iscusința sa militară. Referința este la Banchetul lui Platon. În traducerea lui Goriancikov pasajul sună astfel: „Oare nu a dormit Alcibiade cu Socrate sub același cort și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Ravelstein devenise extrem de bogat. Și după banchetul de aseară, Rosamund Îmi spusese: - A vrut să celebreze o mare victorie. Toate mulțumirile și toată afecțiunea lui Abe s‑au distilat În ospățul de la „Lucas‑Carton” - mâncare, băutură și conversație În stil atenian. Rosamund fusese una dintre studentele lui Ravelstein. Era bună la limba greacă. Ca să studiezi cu Ravelstein, trebuia să‑i citești pe Xenofon, Tucidide și Platon În original. În timp ce râdeam de felul În care Își descria profesorul, simțeam că are dreptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
57-59) și în engleză (pp. 575-577), precum și un indice de nume (pp. 579-582). Parcurgând notele întocmite de Marius Oprea, am în minte comparația făcută de Al. Zub, prin care sugera că rolul istoricului este similar celui al corului din tragedia ateniană: comentează și judecă, el fiind un avocat al comunității în care trăiește și, de ce nu, un moralist. Aceste „glose” sunt alcătuite fără patimă, extaze sau recriminări, ci cu seninătate, iar pe alocuri răzbătând un umor fin. Ele sunt captivante, minuțioase
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
valorile culturii românești. SCRIERI: Umanistul Ștefan Bergler (1680-1738). Viața și activitatea sa, București, 1943; Bibliografia clasică în România. 1928-1939 (în colaborare cu N. I. Herescu și Constanța Elena Stoenescu), București, 1943; [Relații culturale româno-elene], Atena, 1995. Traduceri: Xenofon, Statul spartan. Statul atenian, București, 1958, Anabasis, București, 1964, Viața lui Cyrus cel Bătrân, București, 1967; Moartea palicarului. Antologia nuvelei neogrecești, București, 1967; Anthusa, fata cu plete de aur. Basme populare grecești culese de G. A. Megas, București, 1971; Viteazul Dighenis Acritas. Epopee medievală
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288036_a_289365]
-
pentru care a și fost tolerat, atacurile virulente ale reprezentanților Academiei având ca țintă pe neoplatonicienii moderați din Alexandria și nu ideologia oficială. Însă un alt aspect contează aici, și anume că, până spre finele veacului al V- lea, elita ateniană își mai găsea reflectate în paideia școlii lui Platon opțiunile sale și, în consecință, susținea financiar existența acestui centru al spiritualității clasice eline. Secolul VI consemnează însă o schimbare de înfățișare a profilului spiritual al elitelor imperiului, fapt vizibil și
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
invocate în încercarea de obținere a unor nuanțe mai adânci în expri¬marea experiențelor spirituale ori în desemnarea termenilor misticii, însă ceea ce își pierde importanța este ansamblul doctrinar neoplatonic, viziunea explicativă propusă de acesta. Rămâne, totuși, ca moștenire a școlii ateniene, un anume program al formării individului, un curriculum ce va reprezenta pentru multă vreme cheia învățământului superior bizantin. Așa cum era concepută, structura Academiei viza altceva decât dobândirea unei cât mai temeinice cunoașteri a filosofiei. O chestiune la care învățământul umanist
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
Conceptul își găsește o utilizare privilegiată la Platon, care consideră că ajungerea la adevăr, acțiune înțeleasă ca dezvăluire a ceea ce este ascuns, este un proces legat de treptele reorientării privirii, așa cum ne-o mărturisește în Republica. Tradiția pe care filosoful atenian o întemeiază a accentuat tot mai mult dimensiunea contemplativă a actului de cunoaștere, neoplatonismul însemnând, de fapt, o filosofie ce avea ca subiect esențial calea către ajungere la 0s«Qia. Această înțelegere a putințelor cognitive a omului a fost hotărâtă
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
deții adevărul, caută-l! Dar, Atena, cel mai perfecționat mediu social din întreaga lume de atunci, n-a putut suporta principiul simplu al adevărului. Viața trecea de partea răului și a minciunii. După războiul peloponeziac, s-a instalat criza societății ateniene și necesitatea reconstrucției. Oamenii erau epuizați sufletește, dezorientați. Șansa Atenei a fost existența unor personalități precum Pericle, Platon, Aristotel, Eschil, Sofocle, Xenofon, Fidias ș.a. Socrate a făcut parte din această pleiadă mărturisindu-și preocuparea de îndrumător al oamenilor. Numeroși tineri
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
lui Pericle. Se dezvoltau arhitectura, sculptura, științele, artele și filosofia. Atena era o cetate democratică, dar la treburile cetății participau doar cetățenii, nu și sclavii. De anumite libertăți se bucurau metecii (străinii), din rândul lor detașându-se sofiștii. În societatea ateniană, poziția filosofului nu era prea bună; dacă pentru un cetățean obișnuit nu era permis să facă aprecieri oriunde și oricând, pentru un filosof tratamentul era cu atât mai rigid cu cât erau priviți în diferite moduri pe o scară între
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
printre fiare, un om periculos sau, în cel mai bun caz, inutil" (Platon se adresa cititorului din vremea sa). Platon este în conflict cu atenienii pentru că rostește adevărul unei lumi bolnave spiritual, incultă, netolerantă (A. Cornea). Socrate a criticat democrația ateniană, dar a făcut o critică democratică, nu una totalitară. Plebea îl ura pe Socrate pentru subtilitatea gândirii lui. Aristofan, cu defetismul său grosolan, a fost interpretul acestui protest plebeu. Între democrația ateniană și democrația modernă există diferențe. La Atena nu
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]