569 matches
-
înțelege cu el, căci plânge, plânge mereu (p. 74). Tatăl crede că această modificare dramatică este imputabilă influenței dăunătoare a lui Socrate care l-a învățat să nu-și asculte părinții (p. 74), opinie împărtășită de Meletos, indignat de impasibilitatea atenienilor în fața prezenței nocive a filosofului (Cât timp veți mai îngădui oare în mijlocul vostru pe acest Socrate care strică floarea tineretului grec ? - p. 75). Incapabil să urmeze calea cunoașterii, confuz și derutat, Eurites nu mai poate suporta lumea din jur și
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
că astfel își va asigura posteritatea în pofida faptului de a nu fi compus o operă : Oamenii, mulți și mulți ani, poate veșnic își vor aduce aminte de mine și vor spune : „Socrate, cel care a fost osândit la moarte de atenieni...” Ce le-aș putea lăsa altceva decât această moștenire grea ? N-am scris nimic. [...] Sunt om... am și eu deșertăciunea mea... Vreau să se vorbească de Socrate (p. 101). În ultimele clipe, filosoful începe să se îndoiască de natura divină
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
E adevărat, există și cazuri în care autorul român nu respectă informațiile lui Diogenes Laertios. El schimbă, de pildă, naționalitatea lui Pollis, curteanul trimis de Dionis I să-l ducă pe Platon la Egina, și-l transformă din lacedemonian în atenian. Modificarea nu este întâmplătoare, ci sporește dramatismul relațiilor dintre filosof și fostul său concetățean ajuns în slujba tiranilor Siracuzei, ins care-l va implora la un moment dat să-i înlesnească înapoierea în orașul de baștină. Preluat ca atare sau
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
experiment sicilian al lui Platon eșuează, o dată ce el nu reușește să-și realizeze planurile de guvernare, ci doar să-și pună în pericol viața. Deasupra filosofului plutește în permanență amenințarea ca el să sfârșească asemenea lui Socrate, ilustra victimă a atenienilor. Ca printr-o presimțire a posibilei analogii de destin, Platon se referă frecvent la fostul său maestru încă din primele momente petrecute la Siracuza. El îi spune de la început lui Dionis I că aplică mereu metodele deprinse de la profesorul său
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
gura lui Socrate propriile idei filosofice, dar crede că face acest lucru din modestie : L-ai născocit pe Socrate al tău, fiindcă nu ai încă destulă încredere în Platon (p. 178). Cei doi siracuzani nu pun la îndoială existența înțeleptului atenian care nu a lăsat o operă scrisă, ci se întreabă dacă el arăta într-adevăr așa cum îl înfățișează faimosul său discipol. Suprapunerea celor doi anunță oarecum tratamentul similar aplicat lor de autoritățile civile. Procesul intentat de atenieni lui Socrate este
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
îndoială existența înțeleptului atenian care nu a lăsat o operă scrisă, ci se întreabă dacă el arăta într-adevăr așa cum îl înfățișează faimosul său discipol. Suprapunerea celor doi anunță oarecum tratamentul similar aplicat lor de autoritățile civile. Procesul intentat de atenieni lui Socrate este evocat mereu, direct sau indirect. Platon caută să-i explice lui Dionis I că mai fericit e cel ce îndură o dreptate decât cel ce o înfăptuiește, unul din principalele argumente folosite de Socrate spre a respinge
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
lui Aristip, aflat în total dezacord de idei cu Platon (p. 210). Aparenta generozitate a acestui filosof jovial și afabil din Cyrene (p. 211), susținător al teoriei că plăcerea e scopul vieții, cu temperament opus celui grav, serios, sever al atenianului, ascunde un scop viclean, acela de a-l obliga să-i accepte ideile sau măcar să nu le combată : ai dori să spun și eu ca tine, că virtutea și fericirea nu sunt decât mijloace prin care omul își poate mări
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
nu are talent și nici ambiție de conducător, fiind atras doar de singurătate (p. 122). El refuză să fie sclavul ideii de libertate și preferă să rămână simbolul libertății înțeleasă ca absența oricăror reguli și norme sociale : E bine ca atenienii și toți ceilalți să știe că există un om liber, care trăiește după legea lui, care face numai ce vrea el, care nu ascultă de nimeni și nu oprimă pe nimeni, un om-câine, un câine-vagabond, o făptură între cer și
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
sângeroase, agitația străzii din marile orașe, discursul unui politician în fața mulțimilor adunate în piața publică, calamități naturale. Mai târziu, imaginile de ansamblu sunt înlocuite cu altele în prim plan. Atenția privitorilor este atrasă de întâlnirea dintre generalul spartan și cel atenian care pun la cale atacul comun împotriva orașului Delphi și spectacolul manevrelor, cu atenție la efectul vizual menit să-i impresioneze pe localnicii mari amatori de spectacole adunați ca la teatru (II, p. 69). Ulterior, ecranul este ocupat de conclavul
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
rămâne în sanctuarul Pythiei, acum lumea nu mai merge la întâmplare, căci totul pare condus de o mână sigură, totul pare să se îndrepte spre un scop precis, anume forța și bunăstarea orașului Delphi (III, p. 77). Amenințarea spartanilor și atenienilor a dispărut, dușmanii nimicindu-se între ei, Delphi a ajuns să dirijeze întregul comerț de când se fac numai plasamente sigure, numai afaceri sigure care sporesc continuu prosperitatea orașului (III, p. 78). Supre mația nu mai e asigurată de forța militară
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
planurile, sau nu este nimic. Atâtea războaie s-au gândit inițial în biblioteci. Culturile mari se împlinesc pe toate planurile; în colțurile lor de stradă se reazemă războinicul de înțelept. Neamurile care n-au tot n-au nimic. Pe timpul când atenienii au plănuit expediția de cucerire a Siciliei, se puteau vedea zilnic în piață grupulețe care demarcau pe piatră contururile insulei. Este, acesta, un caz tipic al aspectului cetățenesc al imperialismului. Acel imperialism care nu ia forme cetățenești nu este autentic
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
mă simt vinovat. Pilade!” „Și stupidul?” „A. Stupidul nu greșește În comportament. Greșește În raționament. E ăla care zice că toți câinii sunt animale domestice și toți câinii latră, dar și pisicile sunt animale domestice, deci latră. Sau că toți atenienii sunt muritori, toți locuitorii Pireului sunt muritori, deci toți locuitorii Pireului sunt atenieni.” „Fapt care-i adevărat.” „Da, Însă din Întâmplare. Stupidul poate să spună și ceva just, dar din rațiuni greșite.” „Se pot spune lucruri greșite, e de-ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
una din puterile diriguitoare ale Greciei începând aproximativ din anul 700 î.e.n) se caracteriza într-o primă perioada prin legăturile sale strânse cu muzica și dansul. Începând din anul 300 î.e.n. gimnastica devine unilaterală spre pregătirea militară. La atenieni, până la mijlocul sec. al V-lea î.e.n. gimnastica avea obiective militare fiind apoi înlocuită cu o gimnastică care constituia parte integrantă și indispensabilă, a unei educații democratice al cărei prim scop era perfecționarea individuală, atât corporală cât și morală. Gimnaziul
BAZELE TEORETICE ŞI METODICE ALE GIMNASTICII by Tatiana DOBRESCU, Eleonora CONSTANTINESCU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/421_a_928]
-
gimnastică care constituia parte integrantă și indispensabilă, a unei educații democratice al cărei prim scop era perfecționarea individuală, atât corporală cât și morală. Gimnaziul (instalație sportivă antică) devine locul cel mai important de educație și de pregătire al tineretului grec. Atenienii considerau perfecțiunea ca un ideal uman care era concretizat în formula „Kalos Kai Agatos” care înseamnă om frumos și bun. Acest ideal de perfecțiune putea fi realizat prin perfecționarea corporală și intelectual morală. Gimnasticii i se adaugă educația în filozofie
BAZELE TEORETICE ŞI METODICE ALE GIMNASTICII by Tatiana DOBRESCU, Eleonora CONSTANTINESCU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/421_a_928]
-
și ionienii, dezvoltă și ei câteva orașe, dintre care Sparta, cetate preponderent agrară, folosind munca sclavilor străini, și Atena, mic port comercial orientat integral către larg. Spartanii, țărani și sedentari, devin o națiune militară din cauza fricii de propriii sclavi, în vreme ce atenienii, negustori, știutori de carte și marinari, se dotează cu o formidabilă flotă pentru a se apăra de vecinii lor. Tot atunci, conform legendei, Troia se prăbușește sub loviturile micenienilor, adică ale cretanilor, acesta fiind primul război dintre Europa și Asia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
630, de pe pământurile lor de către mezi, care îi retrimit pe evrei în țara lor. Următoarele două secole sunt de-a dreptul amețitoare: principiile individualismului se precizează în ritmul unor evenimente cu consecințe pe termen lung. în 594 î.e.n., Solon impune atenienilor prima Constituție democratică din Istorie; în 586 î.e.n., regele babilonian Nabucodonosor distruge Ierusalismul și-i deportează din nou pe evrei, de data asta în Babilon; în 538 î.e.n., recent coborâți din munți, perșii, sub conducerea regelui Cirrus, se îndreaptă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
al vieții. Reiau firul istoriei. În Pullman, pe când bietul Goliadkin - jidan, la urma urmelor, predestinat persecuțiilor - făcea cu resemnare față neobositei și obositoarei scrime orale a baronesei, eu mă relaxam alături de Bibiloni, un tânăr poet din Catamarca, convorbind ca un atenian despre poezie și provincii. Mărturisesc abia acum că la Început chipul Închis la culoare, mai curând Înnegurat, al tânărului premiant al mașinilor de gătit Vulcan nu m-a atras. Din pricina ochelarilor-bicicletă, a cravatei cu nod și elastic, a mănușilor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
anvergură cu proza blajină, la vedere, oarecum en pantoufles, a omului bun În adevăratul sens al cuvântului, care, Între două sieste, Își termină Înm grabă, pline de praf și plictis provincial, meritoriile cronici scurte. A fost suficient zvonul că un atenian, un porteño - căruia bunul-gust Îmi interzice să-i dau numele În vileag - a consolidat deja anteproiectul unui roman care se va intitula, dacă nu-mi schimb gândul, Alde Montenegro, pentru ca popularul nostru „Bicho Feo“*, care altădată a experimentat genul epic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
prima vedere. Scurtă radiografie a unei națiuni asistate / 25 Apendice: Domnului Sugiyama nu-i place mâncarea olandeză / 27 Homo ethicus și contradicțiile sale / 29 Ipocrizii de sezon / 31 Universalitatea și farmecul nebuniei / 33 Nihilismul activ sau iluzia sinuciderii / 37 Avatarul atenianului Socrate / 43 Fuji-san ga mieru... / 45 Mita ca reflex al unui popor colonizat / 49 Milițian român și polițist nipon (piesă în două tablouri, cu un epilog) / 53 Etosul muncitorului constructor / 57 Licoarea magică și sensul contemplației / 59 Nirvana vs. anarhie
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Nu-mi rămâne decât să sper că tot mai puțini oameni vor alege să capituleze, amintindu-și, poate, și de cinicul dicton al lui Dadan Karambolo, mafiotul creat de Emir Kusturica: "moartea, din orice moment ar începe, este eternă". Avatarul atenianului Socrate Teroarea... teroarea.... Kurtz/Marlon Brando, Apocalypse Now În ziua de 11 octombrie 1947, la vârsta de treizeci și trei de ani, se stingea din viață judecătorul Yoshitada Yamaguchi. Moartea sa nu era însă una obișnuită: tânărul sucomba din cauza malnutriției. Precum arată
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
stând pe piscuri, se dovediseră În final a fi doar pozeuri și aventurieri, confundând, În cel mai fericit caz, o umbră de curaj cu substanța Înțelepciunii. Tabloul vivant al deziluziei sale a luat forma procesiunii - veche de când lumea - a profeților, atenienilor, martirilor, sfinților, savanților, Don Juan-ilor, iezuiților, puritanilor, Faustilor, poeților, pacifiștilor. Curgeau prin fața lui ca niște studenței costumați la o reuniune colegială, În ordinea În care visele, personalitățile și credințele lor proiectaseră lumini colorate asupra sufletului său. Fiecare dintre ei Încercase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
care leagă (110, p. 48). Autorii antici elini au identificat-o pe zeița tracă Bendis fie cu Hecate, fie cu Artemis, iar cei romani, cu zeița Diana. Hesychios din Alexandria scria în Lexiconul său următoarele : „Bendis : Artemis la traci, la atenieni sărbătorirea zeiței Bendis” ; și, mai departe : „Marea zeiță : zice Aristofan despre Bendis, căci este zeiță tracă”. Pindar o localizează pe Artemis („fiica Latonei, zeița cea pricepută la mânatul cailor”) în „țara istriană” (Olimpice, III, 46). Motiv pentru care scoliastul o
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
marea la capătul tablei ca de șah întunecat a caselor, era o mărturie a ceea ce este neliniștitor și fără de odihnă în lume. Și doctorul Rieux, care privea golful, se gândea la acele ruguri despre care vorbește Lucrețiu și pe care atenienii loviți de ciumă le ridicau în fața mării. În timpul nopții acolo erau duși morții, dar nu era loc suficient, și cei în viată se băteau cu lovituri de torțe pentru a le face loc pe rug celor care le fuseseră dragi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
taurul care atacă pentru ultima oară“. Aluzie la metoda maieutică a lui Socrate (c. 469-399 î.Cr.), filozoful grec a cărui gândire ne e cunoscută din scrierile lui Platon și ale lui Xenofon Xenofon (c. 430-355 î.Cr.), vestitul militar și istoric atenian. Amor y pedagogía, 1902. Operă a mai sus citatului personaj. Personaj fictiv. Creații lexicale al lui Unamuno: topofobie „ură față de locul unde te afli“; filotopie „plăcerea de a vizita locuri noi“. Duro: monedă valorând cinci pesete. În capitolul IV, Unamuno
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
e teamă... (...Nu mă tem, Ariadna. Dacă m-aș teme, n-aș fi aici. Eu i-am cerut părintelui meu să mă trimită În Creta, Împreună cu ceilalți tineri care urmau să fie dați hrană Minotaurului. Vreau să-i izbăvesc pe atenieni de acest tribut rușinos și crud. Și mulțumesc zeilor, norocul mi-a surîs În insula ta. După ce te-am Întîlnit, sînt și mai convins că voi ucide monstrul acesta născut dintr-o regină desfrînată, care l-a făcut de rîs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]