64,210 matches
-
-i mai am). decorații de fericire îmi acoperă pieptul. pe o rază de vreo 3 universuri nu mai e nimeni ca mine. *** de câte ori reușesc să uit de mine, cineva mă bate pe umăr. de câte ori aud despre vreo sinucidere, cineva mă atinge discret. de câte ori duc palma spre umărul altuia, propriul meu umăr tresare. (din “Roșu pentru pietoni”, volum în lucru) o lungă întoarcere-acasă îmi plac ambuteiajele, am atunci vreme să trăiesc un pic. până la primul semafor înghit patru pagini de poezie din
Poeme noi by Ciprian Macesaru () [Corola-journal/Imaginative/4633_a_5958]
-
văzute în vis. 2. A mea e luna și cerul simplu, albastru și simplu. ( Da´ de unde, domnilor, ele n-au aparținut nici unui trecător, mie nu-mi aparține nici țărâna de sub tălpi, poate dacă aș mânca vreun bulgăre). Dacă, întristându-te, atingi marginea de dincolo a toate în nimeni nu afli mângâiere decât amestecându-te cu ceea ce nu-ți aparține, cu imposibila țărână. 3. Dar acelora (voi sunteți?) mintea nu le vedea că le măsuram în cuvinte adâncimea mierii și-i ungeam
Poeme din deceniul opt by Ioan Lascu () [Corola-journal/Imaginative/4071_a_5396]
-
Aura Christi Lecția lui Porfiri Petrovici Basta. Am atins desăvârșirea: locuiesc într-o sferă de iederă. O, ce forfotă, ce vacarm de pomină e aici! M-ai smuls din mâna iadului, Doamne. Ca o bufniță printre dărâmături, pe marginea trupului am respirat un timp. În sfârșit, am dat bir
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/4602_a_5927]
-
plante din blocuri de antracit. Ritmul cui îl urmez, îl ascult? Ce lege-și secretă nectarul în mine? Mă lipesc de rottweilerul meu, Conte - însoțitorul meu prin infern, prietenul care-mi paște brândușele. O respirare cât o silabă - și vom atinge cerul. Am spus da Duhului Sfânt al Vieții. Amin. Punct. Febra Seară. Aer încins, teribil. Marte va crește-n fața noastră curând. Febră. Senzația că mesteci nisip. Fragmente de apocalipsă strivite-n delir sub gene, ca miezul de nucă - între
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/4602_a_5927]
-
apoi le-am fumat cu poftă și-am râs vorbind despre boală și despre ruinele unor sinucideri din care ieșeam cu capetele bandajate râzând și clipa de atunci atârnă lângă mine în aer pot să întind mâna și s-o ating cineva crăpase puțin o ușiță special pentru noi cât să intre lumina cu toți fluturii ei cu râsul nostru contagios care era viața și totul a stat
O după-amiază în Karlsplatz by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/4540_a_5865]
-
chipul Împreună cu toate întâmplările; Nimeni nu rânduise nimic; Numai poezia era întreagă, Undeva lângă stele, Privind împrejur cu ochii mari Și plini de gând nerostit Să bați sfios Cuvântul e un pisc de-nchipuire Pe care urci și nu-l atingi nicicând, Când dibuie un rost să se înșire În vîrful de lumină e alt gând; Și e mereu prăpastie adâncă În care cazi bezmetic și fricos, Când pare că piciorul e pe stâncă Adâncul de-nțeles e mult mai jos
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/4543_a_5868]
-
jur încât se va re-auzi creșterea ierbii și cum razele de lună vor lovi în geam dar mai ales pentru prima oară de atâta liniște se vor auzi pașii lui Dumnezeu chiar dacă s-ar întâmpla ca tălpile Sale să nu atingă pământul... Oraș (Tarkovski) stalker Oraș stalker. Doar trecerile de pietoni trec unele peste altele (ca zebrele ce ar face dragoste s-ar putea spune glumind amar...). Doar trecerile de pietoni trec unele peste altele ca o bandă rulantă a lipsei
Poezii by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/4623_a_5948]
-
dinspre marea ascunsă undeva departe. stau dreaptă în carul de luptă. șuvițe de piele împletite cu ghinturi plesnesc sacadat crupele cailor. dau ocol zidurilor cetății o dată și încă o dată și încă până când sunt atât de aproape încât aș putea să ating piciorușele gândacilor prinși în mortarul ce leagă pietrele troiei. știu că târăsc după mine ceva însângerat carne moartă care va putrezi în curând dar nu privesc în spate. niciodată n-am să privesc în spate acolo unde soarele roșu zdrobit
Sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/4432_a_5757]
-
ce a scris nichita stănescu despre femei cînd am mers cu un tramvai obișnuit prin praga nu prea m-am gîndit la franz kafka și la zîmbetul lui obosit pictat pe tricourile vîndute în stradă nici la sufletul lui care atingea vag pietrele cubice ale pavajului ci la rîndurile lui virgil mazilescu despre copilăria lui franz kafka asemenea infirmitate pe care unii o numesc postmodernism este de neocolit nu poți scăpa de ea cum nu poți scăpa de moarte căprioare n-
Infirmitate by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/4778_a_6103]
-
prin aer cu umerii înfloriți în primăvară cristalul swarowski se mișcă pe piept și măsoară cusătura inimii o cutie plină cu funda ruptă stau pe vârfuri apoi pe călcâie încât doar o pagină de hârtie mai încape părul tău mă atinge în vreme ce ne alungim ca săgețile piciorul meu de iederă se ridică în aer ca un braț tăiat cristalul swarowski mă lovește în frunte femeia închide ochii mirosind câmpiile din buenos aires mâna mea se retrage de pe șira spinării mâna ta
Poezie by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/4565_a_5890]
-
vrea să facă mai multe mișcări spre cer cu piciorul ei deșuchea t dar bărbatul îi strânge umărul într-o menghină și nu o lasă să plece în lume decât împreună cu el. 3 . nici șoldurile nici coapsele nu vor fi atinse doar pieptul în supraelastic și părul strâns într-un coc impulsiv de divă chiar dacă e tuns scurt băiețește degetele tale de bărbat sunt strâmbe și fine degetele mele de femeie sunt drepte și aspre ne sprijinim ca niște pomi dezgoliți
Poezie by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/4565_a_5890]
-
glezne spini uriași se sparg în tulpini vrăjite dar dacă sunt șlefuiți ei vor da la iveală un ocean de coapse. 5. respiri ca o magnolie bărbătească și mă aștepți să te ajung cu piciorul pe coapsă glezna mea te atinge de parcă ai fi o pisică apoi se învârte în aer și plonjează asemenea unui înotător de data aceasta eu trebuie să străbat cu trufie respirația iar tu să fii slujitorul să muncești pentru stăpâna ta dansatoare cât pentru o viață
Poezie by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/4565_a_5890]
-
pieptului tău ca niște steaguri vii pe câmpul de bătălie în rochia mea de femeie există o violență tandră așa cum în cămașa ta de bărbat există o dulceață crudă atunci când rochia s-a despicat de la strălucirea mătasei mâinile tale au atins-o ca pe o materie invulnerabilă apoi înăuntrul rochiei femeia s-a înălțat la cer iar în afară a rămas doar mișcarea picioarelor pe vârfuri. 7. piciorul meu fuge în timp ce pieptul tău rămâne și caută urma piciorului fugit din imperiu
Poezie by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/4565_a_5890]
-
fragil Sprijinit într-o singură vertebră Pe spada ta de cavaler teuton. Remember Dar cum desprindeai Cu grijă Aripile de pe trupul meu adolescentin Luîndu-le ca amintire Ce știai tu despre locul lor rămas crud? (Două răni fără haine Sîngerînd abia atinse de aer Le păstrezi în buzunarul de la piept) Departe de mine Le porți amintirea trofeu Abandonat Aruncată pe un promontoriu cu mișcarea înapoi Aripile mele Îți rămîn pe trupul adolescentin
Poezie by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/4999_a_6324]
-
său gheorghe pe trecerea de pietoni și vorbea foarte tare și cânta mai frumos decât leonard cohen am încetinit mașina am oprit aparatul de radio ne-a văzut și el a zărit și pietricica dintre parbriz și ștergătoare și a atins-o cu mâna dintr-o dată pietricica a strălucit și a devenit instantaneu piatră prețioasă a întrebat scurt, nu știu dacă pe mine sau pe vasiliu, „ce mai face pivnița din quintelnic?” „bine”, am zis și eu și vasiliu, și ne-
Poezii by Ioan Pintea () [Corola-journal/Imaginative/4874_a_6199]
-
alături, sfioasă, și te Desprinzi: „Nu. Lasă-mă! Rămîn”. „Dar cine Mai e și ăsta?!... Iubit?... Deja?!” „El mă-nțelege”. „Dar nu vezi că e mort și putred?! Vino! Pentru tine Am îmblînzit, cîntînd, Suprema Lege...” „Rămîn... Să nu-l atingi!” „De ce?... De ce?” „El mă-nțelege”. „Dar eu... cu ce-i mai bun?!” „El e ca mine”. Acuma & Aici Tot mai ades Natura, împachetată bine, Ne ține loc de mamă, de tată și bunici. Noi trecem printre Rafturi, găsind ceea ce nici
Sonete by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/5096_a_6421]
-
mai recunoști labirintul prin interiorul copacului spre acel luminos fruct și nici din afară nu-i mai zărești sclipirea iar piciorul tău ezită să se avânte sau mâna se retrage când ar trebui să-ndrăznească sau ochiul se întunecă tocmai atins de lumina care polenizează crengile înseamnă că ai aflat: cea mai teribilă oprire în timp este clipa prezenței tale-n prezent și mai este - probabil - semnul că fructul trebuie să rămână mereu disponibil pentru cules iar tu îl poți avea
CULEGĂTORII by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/5239_a_6564]
-
în care ești și iartă-mă că-ți cer așa ceva. Primește-aceste flori duhovnicești și tot ce-i bun în inima mea. Vino, Măicuță! Măicuța Domnului, tu poți Să vii acum, aici, în toți. Vino dar tu, plutind, din astre, Și-atinge sufletele noastre. Că mult Duh Sfânt a fost în tine Când ai ținut pe cel ce ține Tot Universul viu prin sine. Tu ai născut pe cel ce are Întreaga lume la picioare. Vino dar tu, plutind, din astre, Și-
Poezii by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/4893_a_6218]
-
sufletele noastre. Că mult Duh Sfânt a fost în tine Când ai ținut pe cel ce ține Tot Universul viu prin sine. Tu ai născut pe cel ce are Întreaga lume la picioare. Vino dar tu, plutind, din astre, Și-atinge sufletele noastre. Măicuța îndurărilor Măicuța întristărilor, Regina vindecărilor, acoperă cu haina ta cea îngerească arsura minții mele din focul relelor și vindec-o cu mila ta împărătească. Vino ca șoapta, vino ca suspinul și, cu un strop din slava ta
Poezii by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/4893_a_6218]
-
e frig și ninge... Tu vino ca o briză ce scutură nectarul și mângâie, adoarme și-neacă-ne amarul. Tu vino ca ieșirea din somn către trezie și schimbă jalea noastră întreagă-n bucurie. Veșmântul tău de duh să îmi atingă mintea Veșmântul tău de aer să îmi atingă mintea și să-mi picuri în suflet acel balsam secret, Măicuță și Crăiasă a plânșilor și marea apărătoare-a noastră, al lumii-ntregi buchet adus spre închinare Fiului ce, în ceruri, pe
Poezii by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/4893_a_6218]
-
briză ce scutură nectarul și mângâie, adoarme și-neacă-ne amarul. Tu vino ca ieșirea din somn către trezie și schimbă jalea noastră întreagă-n bucurie. Veșmântul tău de duh să îmi atingă mintea Veșmântul tău de aer să îmi atingă mintea și să-mi picuri în suflet acel balsam secret, Măicuță și Crăiasă a plânșilor și marea apărătoare-a noastră, al lumii-ntregi buchet adus spre închinare Fiului ce, în ceruri, pe tronul de lumină s-a așezat și stă
Poezii by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/4893_a_6218]
-
mi acea libertate de dincolo de libertate, alungă satana din preajma mea, vindecă-mi sufletul și mintea cea nemernică și întreg trupul. Măicuța Domnului, nu mă lăsa! Diavolii se joacă în felul acesta cu mintea mea! Ajută-mă ca să mă pot vindeca. Atinge-mă cu o rugăciune! Salvează-mă cu un sărut! Fă-mă bine! Ridică-mă de unde am căzut! Umple-mi inima cu Duh Sfânt, dă-mi binecuvântarea ta... Rupe-mă cu totul de pământ și nu mă lăsa! Măicuța Domnului, nu
Poezii by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/4893_a_6218]
-
senină aproape frumoasă ca-ntre patru scânduri sub prapurii Cuvântului Înainte convingătoare definitivă îmbrăcată cu gust în sfârșit normală ușor de înțeles parcă la locul meu spre mirarea unora care mă crezuseră până atunci prea complicată plină de ciudățenii și atinsă de ciuperca inadecvării pe lumea cealaltă era vremea cireșelor vecinii mei fuseseră troțkiști maoiști activiști ai egalității în drepturi ai libertății bine plătite nostalgici după dictatura de care n-avuseseră parte plictisiți de ei înșiși dar gata să se prezinte
Nous, la multitude by Elena Ștefoi () [Corola-journal/Imaginative/5735_a_7060]
-
la marginea patului, umbre boțite în graba gesturilor ce se ascund în hăul din trup peste care se-așează apoi ca o platoșă prin care nu mai pătrund decît ochii care știu cum se dă jos fusta fără să o atingi - așa cum inelele construiesc iluzii care noapte de noapte surpă zidurile din care nu se mai ivește trupul îmbrăcat acolo, stins ca mucul unei lumînări în fumul gros de pe zugrăveala credințelor din icoane - numai din fusta din care ea lipsește se
Fusta by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/6132_a_7457]
-
ne stăpânește Și Dumnezeul din miezul nostru A plecat Noi devenim Pantofii care așteaptă În dulapul Unei Femei paralizate VÂNTUL Vântul Când întâlnește în drumul său Palmieri Le mângâie frunzele. Unde nu există palmieri Vântul trece mai departe Fără a atinge nimic Ca unii oameni MORȚII MEI Eu Din întâmplare Încă nu Am plecat Dar plec Mereu Cu fiecare plecat care îmi lasă Făclia sa aprinsă Ca far al timpului rămas Eu Din întâmplare Mă văd în acest oraș Printre atâția
() [Corola-journal/Imaginative/5978_a_7303]