1,329 matches
-
Acceptând paradigma scopuri/obiective - mijloace - modalități, definind strategia ca o modalitate de relaționare Între aceste trei variabile, Bartholomees (2006, p. 18) asimilează procesul strategic cu un complex de răspunsuri simultane la trei tipuri de Întrebări: - care sunt scopurile ce trebuiesc atinse; - care sunt mijloacele aflate la dispoziție (existente sau potențiale) care pot fi mobilizate În vederea atingerii acestor scopuri; - care sunt modalitățile prin care aceste mijloace pot fi utilizate În scopul atingerii acestor obiective. Desigur, complexitatea procesului strategic derivă și din dificultatea
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
susține că sentimentul durerii are două aspecte: „a fi o rană” și „a fi rănit”. În primul caz este vorba de o durere bruscă, resimțită ca o atingere, ca o ruptură a echilibrului dintre persoană și mediu. Omul se simte atins el Însuși În unitatea sa corporală de un pericol care Îi amenință existența. Viața sa este subit și violent confruntată cu vulnerabilitatea propriului corp. Atitudinea persoanei, În acest caz, este de apăsare corporală. În cea de-a doua situație, durerea
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
care o face Kirilov, În romanul lui F. Dostoievski Demonii, când Își descrie stările de extaz. Redăm În continuare acest fragment: „Există clipe, nu durează decât cinci sau șase secunde, nu mai mult, când simți brusc prezența armoniei veșnice, deplin atinse. Nu e ceva pământesc; și nu În sensul că ar fi ceva celest, ci În sensul că omul, În Întruparea lui pământească, este incapabil s-o suporte. Trebuie să se transforme fizicește sau să moară. Este un sentiment clar și
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
camaraderie, trebuie avută În vedere, În cazul formelor de cuplu, și asocierea. Asocierea este o relație reciproc consimțită, circumstanțială, care se bazează pe interese comune și urmărește realizarea unor scopuri pentru care cei doi conlucrează În avantajul lor. O dată scopul atins, cuplul se desface. Prietenia are Însă, prin interiorizarea reciprocă a celor doi, și o importantă și obligatorie dimensiune importantă morală. Prietenia implică Încredere, susținere reciprocă și responsabilitate. Ea este un angajament sufletesc și moral al celor doi, fiecare răspunzând de
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
cât și cele petrecute după debutul acesteia; f) amnezia tardivă (întârziată) este consecutivă unei tulburări de conștiință. AMPRENTĂ DIGITALĂ (fr. empreinte digitale; engl. fingerprint)- Configurația striurilor suprafeței tegumentare a falangei distale a unui deget; urma lăsată de degete pe suprafețele atinse (utilizată de obicei pentru identificarea persoanei). Aceste urme sunt individualizate, fiind caracteristice fiecărui individ, și se obțin prin aplicarea pe o foaie de hârtie a falangelor distale marcate/muiate în tuș. AMPUTAȚIE (< fr. amputation, cf. lat. amputatio, -onis) - Ablațiunea chirurgicală
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
poplitee sau subaxilară, chingi pentru glezne. Sugestii metodice: utilizarea acestui procedeu terapeutic impune stabilirea obiectivelor, a sistemului de acționare prin intermediul acestor aparate, instalarea pacientului, reglarea aparatului și a intensității forței de acționare, cunoașterea pacientului, în special aspecte legate de nivelul atins, poziția antalgică pe care o adoptă (poziția utilizată pentru tracțiune), vârsta și în special gradul de mineralizare a scheletului, problemele de respirație care ar putea influența utilizarea corsetului toracal, intensitatea durerii și a contracturilor musculare. Terapeutul are obligația de a
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
condițiile atingerii involuntare a obiectului, sau activ, atunci când se execută din mișcare. În acest sens, este implicată, pe lângă recepția cutanată, și cea kinestezică, ceea ce determină o discriminare a formelor realizată prin palpare. Palparea are rolul de a detecta însușirile corpurilor atinse, cum ar fi: duritatea, porozitatea, temperatura etc. Termenul este utilizat și pentru a pune în valoare strategia apropierii de altă persoană, fapt care trebuie să implice discernământ, adeziune sufletească și atenție, pentru a nu leza demnitatea celui în cauză și
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
ai ști doar, mă întrerupse el luându-mi capul în mâinile sale. Nemișcarea înghețată mă străbătuse din vârful capului până în călcâiele picioarelor! Simțeam fiecare piatră, fiecare fir de praf, fiecare fulg de nea care valsa spre pământ. Oh, Dumnezeule! Infinitul atins! Trebuie precizat pentru viitoarele generații de cronicari că legătura dintre un Împărat și istoricul său nu e totală. Există unele fenomene și stări de a exista care nu pot fi împărtășite prin această conexiune decât dacă amândoi împart aceeași stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
o vreme. Când lumina zorilor pătrunse prin hublou, am văzut cărțile și boccelele cu lucrurile noastre împrăștiate vraiște pe podea. Slavă Domnului, cabina noastră aflată cu un etaj mai jos decât cea a japonezilor nu luase apă. Cel mai greu atinsă a fost cabina cea mare a negustorilor, mai cu seamă paturile de lângă încărcătură au fost inundate și nu mai puteau fi folosite. Se pare că apa a pătruns și în cămara de provizii. Am luat o parte din hainele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
fericire, lângă orice ponton, există și vânzători care au suvenire de arătat, obiecte lăcuite de vândut sau artă populară de lăudat. Produsele erau expuse pe mese din carton, iar vânzătorii Îi Îndemnau pe turiști să admire calitatea lor excelentă - văzut, atins, cumpărat! Bennie și femeile se târguiau de zor, În timp ce Moff, Wyatt și Dwight stăteau la celălalt capăt al docului și fumau țigări de foi, remarcând că ar avea un gust Între țigările normale și jointuri. Esmé se repezi la bunătățile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
fără de consolare. Nu trebuie să mă ponegresc, nu știu ce voi face de voi afla-o moartă... Pentru că îmi arăt necazul cu mai puțin zgomot, mă cred mai puțin ridicol, iar mândria mea, printr-o sumă de complezențe, se crede mai puțin atinsă. Azi-dimineață m-am surprins trimețând Vanei o scrisoare, spunând că poate mă voi întoarce la București. Aceasta e desigur o trecere până la o nouă scrisoare: mă voi întoarce imediat! Într-adevăr, ce rost ar avea întoarcerea mea? De sunt consecvent
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
în fața propriilor ei limite. Pe de o parte, este atrasă de ceea ce duce dincolo de sine. Pe de altă parte, caută să înțeleagă ceea ce se petrece într-un asemenea loc singular. Cele două tendințe compun o antinomie insolubilă, din care, odată atinsă, nu se poate da înapoi. Este însă în joc o situație de excepție, sau, dimpotrivă, o tentație continuă și resimțită sub varii chipuri? Kierkegaard împărtășește a doua variantă, știind bine că fiecare paradox este în felul său singular. Constată că
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
atât mișcarea proprie imanenței, cât și voința singulară a celui în cauză. În una din notele sale, Kier kegaard face o precizare importantă în acest sens. Spune că repetarea este prin definiție transcendență, „o mișcare religioasă în virtutea absurdului; atunci când este atinsă limita a ceva minunat, eternitatea este adevărata repetare“. Paradoxul apare din nou, odată cu acest absurdum în virtutea căruia are loc transcenderea de sine. Semnificația termenului, ne dăm seama, este departe de cea comună sau negativă. Aflăm apoi că „atunci când este atinsă
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
atinsă limita a ceva minunat, eternitatea este adevărata repetare“. Paradoxul apare din nou, odată cu acest absurdum în virtutea căruia are loc transcenderea de sine. Semnificația termenului, ne dăm seama, este departe de cea comună sau negativă. Aflăm apoi că „atunci când este atinsă limita a ceva minunat, eternitatea este adevărata repetare“. Limita despre care vorbește aici se descoperă acelei conștiințe ce are în față ceva minunat. Iar pentru ea, adevărata repetare o aduce eternitatea însăși, când survine în existența temporală a omului. Ceea ce
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
aceasta, în fața propriilor ei limite. Pe de o parte, este atrasă de ceea ce duce dincolo de sine. Pe de altă parte, caută să înțeleagă ceea ce se petrece întrun asemenea loc singular. Cele două tendințe compun o antinomie insolubilă, din care, odată atinsă, nu se poate da înapoi. Este însă în joc o situație de excepție, sau, dimpotrivă, o tentație continuă și resimțită sub varii chipuri? Kierkegaard împărtășește a doua variantă, știind bine că fiecare paradox este în felul său singular. Constată că
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
atât mișcarea proprie imanenței, cât și voința singulară a celui în cauză. În una din notele sale, Kier kegaard face o precizare importantă în acest sens. Spune că repetarea este prin definiție transcendență, „o mișcare religioasă în virtutea absurdului; atunci când este atinsă limita a ceva minunat, eternitatea este adevărata repetare“. Paradoxul apare din nou, odată cu acest absurdum în virtutea căruia are loc transcenderea de sine. Semnificația termenului, ne dăm seama, este departe de cea comună sau negativă. Aflăm apoi că „atunci când este atinsă
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
atinsă limita a ceva minunat, eternitatea este adevărata repetare“. Paradoxul apare din nou, odată cu acest absurdum în virtutea căruia are loc transcenderea de sine. Semnificația termenului, ne dăm seama, este departe de cea comună sau negativă. Aflăm apoi că „atunci când este atinsă limita a ceva minunat, eternitatea este adevărata repetare“. Limita despre care vorbește aici se descoperă acelei conștiințe ce are în față ceva minunat. Iar pentru ea, adevărata repetare o aduce eternitatea însăși, când survine în existența temporală a omului. Ceea ce
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
învolburat, își luă puțin avânt și se azvârli în gol. Nu avu timp să i se facă frică de apă, iar râul îi primi în îmbrățișarea sa înghețată, biciuitoare. Izbitura îl făcu aproape să-și piardă cunoștința; se scufundă până atinse fundul mâlos, dar apoi, chiar apa îl readuse la suprafață, într-un vârtej de bule de aer. Ieși, zbătându-se, și imediat se scufundă iarăși, și din nou ieși; începu să înoate fără pricepere, cum învățase în copilărie, când mergea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
abilitatea pe care o arătase romanul în înfruntarea cu Gualfard și îi puse o mulțime de întrebări legate de tehnica de antrenament și de armamentul soldaților lui Flavius Etius, în special de palatini, gărzile împăratului. Foarte curând, însă, discuția lor atinse și alte subiecte: de la cai la convențiile vieții de curte la Ravena, de la spectacolele faimoșilor jongleri și iluzioniști la venationes care, după câte se spunea, îl pasionau pe împărat. Ajungând la acel punct, descoperiră că împărtășeau aceeași pasiune pentru vânătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
spuse, bătându-l pe braț cu o neașteptată familiaritate, n-o să se lase, îi urăsc prea tare pe huni ca să-i lase să treacă. Și tu? îi urăști suficient de tare? întrebarea era aproape jignitoare, însă Sangiban nu se arătă atins: — Eu mai mult decât ei, răspunse simplu. Zâmbetul său păru să-i lumineze pentru moment, de această dată, și ochii enigmatici. Dacă va trebui să rezistăm două zile, o să rezistăm, iar dacă ar fi vorba de trei sau patru sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
anumit reper la orizont, un arbore, un om, o casă, și se merge până acolo. Odată ajuns la punctul luat drept reper, orizontul s-a deplasat. Asemenea linii imaginare sunt înseși rândurile din a căror suprapunere se alcătuiește cartea, orizontul atins al lecturii. Cititorul nu-și poate depăși condiția decât într-un singur sens, printr-o lectură "vizionară": scrutând, prin fanta-vizor deschisă între două rânduri, neantul. Mihai DINU GHEORGHIU, Ibrăileanu. Romanul criticului, Editura Albatros, București, 1981, p. 136-155. OMUL DIN GÎND
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
propriu-zisă, iar de la voința politică, adică conducătorii națiunii, locul unde se dispune (se aprobă) și până la realizarea ei prin diplomații pe care îi are, distanța este ca de la directivă generală (esența), la măsura efectivă de punere în aplicare și rezultatele atinse (de la a vrea, la a putea ceea ce îți dorești), de la vis la realitate; o directivă strălucită rămâne vorbă goală utopie, dacă nu este realizată efectiv, în mod judicios, creator și cu abnegație, de profesionist; trec peste faptul că, în practică
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
securitatea europeană, distinct de structurile instituționale existente la acea vreme, a înregistrat un progres sensibil. Evocată deopotrivă în discursuri și documente de factură politică și la nivelul comunității științifice, ideea nu putea să nu rețină atenția factorilor de decizie. Stadiul atins era însă unul enunțiativ ori declarativ, fără a se fi depășit nivelul generalităților. Se resimțea, în aceste împrejurări, nevoia unor elaborări conceptuale mai aprofundate, respectiv elaborarea unor propuneri concrete de natură a substanția ideea. Este contextul în care s-a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
șefa mea, și arăta de parcă ar fi stat toată noaptea acolo să mă aștepte. A întins mâna timid, ca și cum ar fi avut de gând să mă mângâie compătimitor, apoi s-a răzgândit. Mi-a părut bine. Nu voiam să fiu atinsă. Nici să fiu consolată. —Arăți grozav! a zis. Foarte odihnită. Ți-a crescut părul. Deci! Ești gata de acțiune, da? Arătam groaznic, dar, dacă recunoștea asta, ar fi trebuit, poate, să îmi acorde un tratament preferențial. Bun, să vă spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
La Fès, refugiații granadini s-au speriat. Aveau impresia că dușmanul era pe urmele lor, că îi va vâna chiar și în inima ținuturilor islamului și până la capătul lumii. Neliniștea sporea printre ai mei, dar eu eram încă prea puțin atins, prins cu totul de învățătură și de prieteniile care atunci se nășteau. Când Harun a venit la mine acasă prima oară, încă foarte timid, și l-am prezentat unchiului meu spunându-i cărei bresle îi aparținea familia lui, Khâli a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]