701 matches
-
multe altele. Ideea că „toate acțiuniile sunt motivate de voință” este o mare teorie a motivației, în aceiași măsură în care „dragostea pentru bani este sursa tuturor relelor” este o mare teorie a răului. Ambele identifică o cauză unică și atotcuprinzătoare care explică în totalitate fenomenul. Studiul istoric al motivației, de la originile filosofice până în anii 1960, arată că studiile timpurii ale motivației au îmbrățișat trei mari teorii ale motivației: voința, instinctul și impulsul (Reeve, 2009). 3.1.1 Voința Descartes spera
Atitudinea față de bani by Gabriella Losonczy () [Corola-publishinghouse/Science/843_a_1654]
-
eficiența ANI, în particular, și a oricărei agenții anticorupție, de „a asigura încrederea populației în noua organizație (...), personalul și organizația trebuie să aibă și să manifeste cel mai înalt grad de integritate posibil. (...) puterile conferite noii agenții trebuie să fie atotcuprinzătoare, dacă nu draconice; un nou sistem independent și credibil trebuie creat pentru a se ocupa de plângerile împotriva noii agenții<ref id=”5”>Robert Klitgaard, Controlling corruption, University of California Press, 1988, pp. 120-121.</ref>”. Dar rapoartele cu privire la activitatea ANI
Inerţie socială în spaţiul românesc. Deschideri pentru o analiză funcţională a comunităţilor / Social inertia in Romania. Contributions for a functional analysis of the communities by Tudor Pitulac () [Corola-publishinghouse/Science/511_a_1258]
-
a acestora. În consecință, decizia selectării unui subiect asupra căruia să ne aplecăm în analiză a fost foarte anevoioasă. În studiul introductiv la ediția a V-a a Sociologiei generale, Dumitru Stan aprecia opera lui Petre Andrei dintr-o perspectivă atotcuprinzătoare, justificând astfel valabilitatea scrierilor sale care se află în atemporalitate, fiind la fel de aplicabile astăzi ca și atunci. Cu alte cuvinte, „a elaborat o sociologie generală și, în același timp, a replicat necesității de a aprofunda cognitiv unele aspecte ale funcționării
Inerţie socială în spaţiul românesc. Deschideri pentru o analiză funcţională a comunităţilor / Social inertia in Romania. Contributions for a functional analysis of the communities by Tudor Pitulac () [Corola-publishinghouse/Science/511_a_1258]
-
dorințele corpului cu scopul virtuții și salvării, prin exercitarea puterii de alegere. Prin atribuirea unor puteri exclusive ale motivației, voinței, Descartes a asigurat motivației prima mare teorie (Reeve, 2009). Noțiunea de „mare teorie” este utilizată pentru a exprima o teorie atotcuprinzătoare care caută să explice întreaga gamă de acțiuni ce vin din motivație: de ce mâncăm, bem, lucrăm, concurăm, ne jucăm, ne este frică de diverse lucruri, citim, ne îndrăgostim și multe altele. Ideea că „toate acțiuniile sunt motivate de voință” este
Atitudinea faţă de bani by GABRIELLA LOSONCZY () [Corola-publishinghouse/Science/365_a_564]
-
multe altele. Ideea că „toate acțiuniile sunt motivate de voință” este o mare teorie a motivației, în aceiași măsură în care „dragostea pentru bani este sursa tuturor relelor” este o mare teorie a răului. Ambele identifică o cauză unică și atotcuprinzătoare care explică în totalitate fenomenul. Studiul istoric al motivației, de la originile filosofice până în anii 1960, arată că studiile timpurii ale motivației au îmbrățișat trei mari teorii ale motivației: voința, instinctul și impulsul (Reeve, 2009). 3.1.1 Voința Descartes spera
Atitudinea faţă de bani by GABRIELLA LOSONCZY () [Corola-publishinghouse/Science/365_a_564]
-
a inspirat pe artiștii de mai târziu, în mod spe‑ cial pe suprarealiștii secolului al XX‑lea precum Salvador Dali32. 4.10. Albrecht Dürer - punte între arta nordică și Renaștere Născut la Nürnberg, Albrecht Dürer (1471‑1528) demonstrează un interes atotcuprinzător pentru lumea înconjurătoare și pentru figura umană iar în sti‑ lul său se regăsește un profund sentiment religios determinat de propria dorin‑ ță necondiționată de a pătrunde atât legile naturii, cât și pe acelea ale artei. Artistul părăsește Germania datorită
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
ne eliberăm de forța coercitivă a condiției noastre pământene, încercând să ne înălțăm, având înălțarea drept obiectiv excentric, țel explicit al strădaniei noastre. După cum vom vedea, această luptă tensionată constituie o componentă vitală a expresiei artistice, pentru că ea dramatizează conflictul atotcuprinzător dintre forțele care încearcă să ne tragă în jos și propria noastră strădanie de a le învinge. În acest caz, lumea experienței noastre imediate devine parțială și îngustă. Neconsiderându-ne nicidecum particule exterioare ale sistemului centric terestru, fiecare dintre noi
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
care-l voi descrie în capitolul VIII ca un punct nodal. În cazul extrem al unei | 105Centrii ca pivoți picturi bizantine din secolul al XIII lea, Fecioara cu pruncul și tronul cilindric ce-o înconjoară se afirmă ca un centru atotcuprinzător care aproape umple spațiul întregii picturi (figura 62). Mai ales simetria creează aici centricitate, determinând extinderea centrului până acolo unde se întinde simetria. Tot așa poate fi un chip cu axa sa verticală și perechea de ochi sau o figură
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
emblema curajului spaniolilor, ca țintă a speranței lor. Cu toate acestea, și aici, ca și în Familie de saltimbanci, taurul este doar obiectivul imediat al cerinței generale. Taurul, deși înfruntă scena cu trupul său, își întoarce capul în direcția mișcării atotcuprinzătoare spre stânga. Aceasta înseamnă că și aici lupta pentru scop transcende obiectivul tangibil oferit și trece dincolo de barierele picturii către o împlinire îndepărtată. Capitolul VII Centrii ca divizori Până acum am examinat centrul de echilibru ca stabilizator al greutății. Obiectele
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
care nu poate fi experimentată nemijlocit și care, ca atare, nu poate fi decât presupusă și dedusă. În același sens, Parmenide<ref id=”1”>DK 28 B 10, 7.</ref> vorbește despre „limitele astrelor“ (perat’ astron) păzite de un cer „atotcuprinzător“ și constituindu-se el însuși ca „limită supremă“ a lumii. Însă „limita“ care strânge toate aceste elemente laolaltă, creând astfel un întreg armonic, un kosmos, deci un univers structurat și ierarhizat, în care toate celelalte elemente cu limitele lor sunt
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
putea fi experimentată sub forma unei percepții directe și simultane. Acesta este - am văzut - cazul limitei ca limită a corpurilor mari, ca perata ale pământului, astrelor, mării, bolții cerești, universului sau ca limite ale Ființei, „intuită“ în parmenidiana ei sfericitate atotcuprinzătoare. Și totuși, încă în această fază, procesul identificării prin limită, a acelei heideggeriene „țineri laolaltă ferme“ prin care orice ființă se împlinește și „intră în prezență“, este evident și ușor de urmărit. La Parmenide, to eon, ființa, se determină prin
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
armoniei între fides și ratio, Țuțea exprimă neliniștile spiritului uman la nivelul a doi poli fundamentali: credința și știința neesențială. Existența divină nu poate fi cunoscută decât teofanic și teandric 7. Pentru a putea avea acces la Adevărul Unic și atotcuprinzător (Dumnezeu), filosoful român propune gândirea dogmatic-teologală. Dogma nu reprezintă o construcție rațională, ci o formă "care îmbracă adevărul-mister revelat". În fond, pentru Țuțea, a gândi dogmatic presupune a gândi "în lumina eliberatoare a Celui de Sus". Dogma este indisociabilă Revelației
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
educațional se află mereu două persoane, diferite de vârstă, experiență, realizare. Raportul de Învățare este inevitabil, precum și unul de dominare, de subordonare, de dirijare și ascultare. Acest unghi larg de includere a responsabilității morale este și mai mult dimensionat de atotcuprinzătoarea acțiune de comunicare. Relațiile interindividuale sunt Înțelese ca rezultat al comunicării efective și eficiente. Relațiile umane devenind fundament al dezvoltării optime a persoanei. Succesul elevilor În „comunicare” abia se regăsește În programa școlară care este fragmentată pe discipline și etape
Creativitate şi modernitate în şcoala românească by Lidia Carmen LĂMĂTIC () [Corola-publishinghouse/Science/91778_a_93103]
-
Cadîr”; “Mușcata din fereastră”; “Act familiar”. G. Călinescu a ținut să sublinieze că Victor Ion Popa „s-a ilustrat în chip deosebit și în teatru”. El a avut o concepție clară, fără echivoc, considerând teatrul ca pe o artă mare, atotcuprinzătoare; ca pe o operă de educare a maselor, înclinând spre un teatru sătesc și spre un teatru muncitoresc. Teatrul trebuie să fie, spunea el, un mesaj al contemporaneității. Dar să lăsăm pe specialiștii în problemele de teatru să se pronunțe
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93467]
-
ani. Proiectul pentru un grup tânăr de medieviști, care să adune laolaltă și filologi, și istorici, și teoreticieni, ar putea începe de la studiul (jocului) deconstructivist; și nu de la canon, ci în ciuda lui. Nu sistemul, nu prescripția, nu clarviziunea, nu privirea atotcuprinzătoare; dimpotrivă, "miopia" trucată ar putea fi cauza declanșatoare, acea vedere de aproape, care te ajută să surprinzi mai ales detaliile din imaginea reflectată pe ciobul oglinzii sparte. O nouă istorie literară a textului medieval românesc poate fi scrisă, tocmai prin
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
realitate amenințătoare. Ea ne-a mutat preocupările și atenția către adepții comunismului - indivizi din țară și din străinătate, mișcări politice, guverne străine -, deviindu-le de la amenințarea reală: puterea statelor, comuniste sau nu. McCarthysmul nu numai că a oferit cel mai atotcuprinzător exemplu american al abordării demonologice, dar a fost și unul dintre exemplele extreme ale acestui tip de eroare de judecată: a plasat în general iluzoria amenințare a subversiunii interne în locul amenințării reale a puterii rusești. În cele din urmă, este
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
hai să căutăm cauza și să schimbăm lucrurile schimbând cauza. Nu există nimic esențial pentru care trebuie să te lupți; există întotdeauna ceva de analizat, de înțeles și de reformat. Cum a putut mentalitatea modernă să transforme credința în puterea atotcuprinzătoare a științei în forța care controlează politica externă? Din nou, răspunsurile trebuie căutate în premisele generale ale filosofiei raționaliste, aparent verificată în asumpțiile sale universale de experiența internă. Victoria liberalismului în politica internă a dus la o îngustare specifică a
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
însăși, Dumnezeu pentru noi toți!”. Guvernarea internațională prin conferințe nu a supraviețuit retragerii Marii Britanii. După încă două încercări eșuate - una referitoare la coloniile spaniole, a doua privind Grecia și Turcia -, ea s-a încheiat în 1825. Sistemul unei guvernări internaționale atotcuprinzătoare, instituit de articolul VI al Cvadruplei Alianțe din 20 noiembrie 1815, nu a rezistat nici măcar un deceniu. Durata de viață a conferințelor ținute de ambasadori pentru rezolvarea problemelor speciale a fost și mai scurtă. Sistemul a fost înființat la rândul
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
împotriva unei decizii, votând împotriva unei rezoluții ce recomanda intervenția. Date fiind politicile, adesea antagonice, urmărite de membrii marcanți ai Ligii, doar simpla posibilitate a exercitării dreptului de veto ducea la împiedicarea oricărei inițiative de acțiune colectivă. Numai un principiu atotcuprinzător de justiție ar fi putut să permită o astfel de acțiune. Așa cum am văzut, astfel de principii abstracte de justiție existau sub forma apărării colective a statu-quoului împotriva națiunilor înfrânte în primul război mondial și a autodeterminării naționale. În fața unei
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
sunt la fel de revoluționare în maniera în care încearcă să realizeze acest obiectiv. În trecut - în special în perioadele dintre războaie -, s-a încercat unificarea Europei de la vârf în jos. Cu alte cuvinte, a fost propusă sau înființată o organizație juridică atotcuprinzătoare; scopul acestor încercări era crearea unui cadru legal pentru o guvernare comună. Consiliul Europei, compus dintr-un Comitet de Miniștri și o Adunare Consultativă alcătuită din reprezentanții națiunilor, acționează astăzi în spiritul acestei tradiții. Comunitățile Europene pornesc de la capătul opus
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
dispute sterile referitoare la caracterul individual sau de grup al participării. Se remarcă totodată surprinderea și sublinierea clară a finalității comportamentelor participative, aceasta constituind-o „influențarea și controlarea deciziilor organizaționale”. În anii din urmă, autorii s-au orientat spre definirea atotcuprinzătoare a participării. Iată una dintre aceste definiții: # Participarea este totalitatea modurilor și intensităților prin care indivizii, grupurile, colectivele își protejează interesele ori participă la procesul de alegere prin propunerea propriilor alegeri între mai multe acțiuni posibile (Wilpert, 1998, p. 42
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
8). Termenul de incivilități este Însă oare chiar atât de clar? ν Este incontestabil că acest cuvânt reprezintă indicatorul preocupărilor și neliniștilor cetățenilor de astăzi: etichetări, insulte, provocări de tot felul. Ca și cum această noțiune ar fi un fel de umbrelă atotcuprinzătoare. Simțim despre ce este vorba, dar, În același timp, ne este foarte greu să definim cu precizie la ce anume ne referim. N-o fi oare un efect al gândirii unice a „vremurilor democratice”: o noțiune vagă asupra căreia toți
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
sa poate fi văzut ca o povestire ce poate fi revizuită: povestirea se referă la comportamentul inacceptabil din punct de vede social, cît și la mijloacele de corectare disponibile atunci cînd se manifestă un astfel de comportament. Această „povestire juridică” atotcuprinzătoare include un număr infinit de episoade specifice (reale și ipotetice), cu rezultate probabile dar contestabile: „dacă faceți aceasta, în acele condiții, atunci ați fi pasibil de cutare și cutare pedeapsă”. La fel și știința care, la prima vedere, ar părea
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
al unei narațiuni. Astfel, atunci cînd presupunem că o narațiune este teleologică, tindem să căutăm (și să găsim) material dispersat în cadrul narațiunii, făcut să susțină și să ducă spre acel scop. Funcția este mijlocul prin care se obține această coerență atotcuprinzătoare într-o narațiune, mai curînd decît orice altă logică de cauză- efect, locală sau adiacentă. Barthes distinge două tipuri de funcții: a) funcțiile propriu-zise (pe care le putem numi „funcții de tipul Propp”; și b) indiciile, care sînt o unitate
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
dacă, în aceste pasaje, Gabriel își depășește propriile limite și inadvertențe în concepție și înțelegere. Însă indiscutabil e faptul că aici spațiul preia rolul unui însoțitor și al unui vestitor, apoi rolul de catalizator, pentru ca, în final, în mijlocul zăpezii atotcuprinzătoare, să dețină rolul esențial. Desigur, pe măsură ce Gretta și Gabriel se apropie de camera de hotel, spațiul de care se apropie, adoptînd punctul de vedere al lui Gabriel, pare determinant în evoluția ulterioară a evenimentelor: înăbușiți permanent de grijile familiei și
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]