527 matches
-
genezei și al proliferării, al împreunării și al continuității. Muma apare ca principiu zămislitor al lumii fenomenale. Muma-zeiță, Muma Maria, Maica Mumă, Maica Zână, sunt invocate în poeme în care se țese alegoria fecundității desfășurate ritualic, Muma este zeitatea simbolică atotputerniciei, a indestructibilei luxuri, zeița nemuritoarei frumuseți, sau alteori apare într-o ipostază delirantă, dimensionată caricatural, sau rămâne estompată și se pierde misterioasă și eclipsată în ceața veacurilor, imperceptibilă pentru mințile exacte și accesibilă spiritelor vizionare poate într-un fel nevrozate
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
dintre membrii lor și-au sacrificat viața, mulți alții s-au refugiat în emigrație 17. Adevăratul rol pe care 1-au avut societățile catolice secrete după căderea regimului napoleonian nu are, conform opiniei generale a istoricilor perioadei, nici o legătură cu atotputernicia atribuită fanaticilor Companiei. În ceea ce privește complotul evreiesc, nu numai că toate analizele încearcă să arate că răspîndirea antisemitismului nu este în nici un fel legată de o realitate măsurată statistic a prezenței evreiești, dar și că postulatul principal în jurul căruia se organizează
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
cum n-a fost niciodată", în care cel bogat este protejat de cel sărac, iar cel sărac este neprotejat de cel bogat, cum n-au fost niciodată". Străvechea Franță a murit, un "popor" e dispărut, a fost contaminat, "infectat" de atotputernicia banului și de ascensiunea unei mici burghezii: "Am cunoscut [scrie Péguy], am atins vechea Franță, am cunoscut-o pe cînd era neatinsă. I-am fost pruncii. Am cunoscut un popor, 1-am atins, am fost poporul pe cînd nu exista
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
constituie astfel, la fel ca în cazul Trinității teologice, o osmoză și o coprezență a uneia în alta a celor trei instanțe: maternă / paternă / filială și a celor trei entități: Popor / Stat / Națiune. Este ceea ce conferă statului-națiune conjugarea dintre o atotputernicie politico-militară și o atotputernicie mitico-religioasă. Statul-națiune dispune nu numai de puterea de coerciție implacabilă a administrației sale, a poliției sale, a armatei sale, ci și de întreaga măreție a Sacrului, a Ritului, a Tabuului. Din acest moment, individul regăsește temelia
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
ca în cazul Trinității teologice, o osmoză și o coprezență a uneia în alta a celor trei instanțe: maternă / paternă / filială și a celor trei entități: Popor / Stat / Națiune. Este ceea ce conferă statului-națiune conjugarea dintre o atotputernicie politico-militară și o atotputernicie mitico-religioasă. Statul-națiune dispune nu numai de puterea de coerciție implacabilă a administrației sale, a poliției sale, a armatei sale, ci și de întreaga măreție a Sacrului, a Ritului, a Tabuului. Din acest moment, individul regăsește temelia identității sale deopotrivă în
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
cunoașterea fenomenelor și i-a retras orice putere de a cunoaște ce se află dincoace și dincolo de fenomene, adică realitatea în sine. Legînd în mod decisiv problema posibilității cunoașterii de cea a limitelor acesteia, Kant a pus în lumină simultan atotputernicia și atotneputința rațiunii umane... Rațiunea n-a fost niciodată pe deplin triumfătoare în istoria culturii europene. Ea a trebuit mereu să se înfrunte cu experiența, existența și credința. Astfel, raționalismul nu a domnit nicicînd asupra științelor; acestea au fost în
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
Cu cît mai mare este victoria, cu atît mai insidios este riscul de a ceda tentației stagnării vanitoase; dar cu atît mai mare va fi și forța sufletului de a rezista la asaltul periculos al vanității, gata oricînd să renască. Atotputernicia vanității nu se bazează însă decît pe forța sugestivă a exaltării imaginative. Iată de ce sens suprem al tuturor mitologiilor, precum și al mitului creștin vanitatea orbitoare rămîne sub controlul adevărului supraconștient și al forței sale clarificatoare. Mitul ispitirii lui Iisus din
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
coordonate fundamentale ale traiului isvorenilor, generând drame și acționând ciclic, implacabil, asemenea destinului. „Țara sălciilor” se conduce după legi proprii, cu reminiscențe venite din timpuri străvechi. Imaginea satului este, astfel, ușor aureolată prin transfigurare mitică și infuzii de lirism. Dincolo de atotputernicia tradiției se conturează, totuși, într-o serie de tablouri răzlețe, în genul lui Jules Renard, un om al pământului, având rosturi, calități și defecte general umane. Personalitatea artistică a scriitoarei se manifestă într-un amplu registru expresiv, talentul său ilustrându
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285720_a_287049]
-
mecanismelor de elaborare a unui vocabular în științele umane. Pragmatica limbajului, care merge în această privință pe urmele lui Wittgenstein, contestă chiar ideea de "concept": nu există definiție eternă într-un vocabular adecvat obiectului. E un fel de fantasmă a atotputerniciei să crezi că poți îngloba total un obiect într-un cuvânt. Cuvântul, utilizările acestui cuvânt nu sunt niciodată decât descrieri situate, limitate la puncte de vedere, descriind imperfect lucrurile. Filosoful american Richard Rorty a tras poate concluzia ultimă pentru cercetarea
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
în mâinile unui "stat" sacralizat , al cărui rol nu este să facă lucrurile în locul echipelor, ci să le ajute. Un exemplu? recurentul discurs ministerial despre "restaurarea autorității"! Da, domnule ministru, o să "restaurăm autoritatea". À propos, cum facem asta? Credința în atotputernicia ministerială se transformă repede în scepticism. Acest lucru e cu atât mai adevărat într-o țară ca Franța, unde este privilegiată o logică a "planului național" împotriva violenței cu intenții foarte bune ce se transformă repede, pentru public, într-o
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
sau a unui hermafrodit în vis înseamnă că subiectul trebuie să-și pună întrebări asupra sexualității sau asupra identității sale. Poate revela dificultatea propriei situări sau a situării celuilalt în funcția sau în comportamentul său, dar și o dorință de atotputernicie: de a fi în același timp și bărbat, și femeie. În plan psihologic, tematica androginului sau a hermafroditismului trimite la implicațiile stadiului falic. Între trei și șase ani, copilul învață diferența dintre sexe (identitate sexuală) și restricția pe care o
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
niciodată fată», și invers. Acceptându-și sexul, copilul renunță la sexul opus, pe care nu îl posedă și nu îl va poseda niciodată. Percepe astfel - la un nivel simbolic - diferența dintre indivizi, limitările propriei puteri, ceea ce constituie o renunțare la atotputernicie. În această viziune, hermafroditismul este un eșec al recunoașterii diferenței dintre sexe, existând dorința de a vrea să fie în același timp și băiat, și fată, și deci un atașament față de atotputernicia originar. Iar androginul, din punctul de vedere al
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
limitările propriei puteri, ceea ce constituie o renunțare la atotputernicie. În această viziune, hermafroditismul este un eșec al recunoașterii diferenței dintre sexe, existând dorința de a vrea să fie în același timp și băiat, și fată, și deci un atașament față de atotputernicia originar. Iar androginul, din punctul de vedere al lui Jung, reprezintă un stadiu evolutiv superior, permițând echilibrarea dintre anima și animus, dintre yin și yang, fără a nega apartenența la un sex specific. Înger Îngerul simbolizează intermediarul dintre Dumnezeu și
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
persoanei. Aceasta nu este de piatră. Poate fi cuprinsă de emoții, poate intra în empatie cu cei din jur. Castrare Castrarea intervine ca un substitut simbolic al morții. Conform abordării psihanalitice, la copil, complexul de castrare merge până la renunțarea la atotputernicie. Castrarea exprimă, prin urmare, necesitatea de a se separa de o parte din ființa ori din viața sa. Vizează eliberarea, emanciparea și progresul. Cu toate acestea, este o formă de sacrificiu. E drept necesară, dar adesea dureroasă. În visul unui
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
și suveranitatea. În imaginarul popular, Moș Crăciun este și el reprezentat cu o barbă albă și lungă, semn al vârstei sale înaintate și al înfățișării protectoare pentru copil. Barba sa mătăsoasă îi îmblânzește trăsăturile și expresia, dar îi subliniază și atotputernicia: el hotărăște dacă îl răsplătește sau nu pe copil. În anumite religii, mai ales în Islam, purtarea bărbii este o cerință . Ea devine aici o marcă a apartenenței religioase și a ascultării regulilor dicate de Profet. Interpretarea devine negativă atunci când
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
1977 cu atâta îndrăzneală, romancierul Paul Goma fusese amenințat, lovit de Securitate și obligat să ia drumul exilului. El apărea atunci în România ca un trădător care își abandonase patria. Să fi crezut Ceaușescu și să se fi sprijinit pe atotputernicia și loialitatea serviciilor de Securitate? Unul dintre frații săi, Andruța, general-locotenent, conducea echipele de antrenament ale trupelor de Securitate de la Băneasa, în imediata apropiere a capitalei. Să fi crezut Nicolae că opozițiile exprimate erau atât de divizate un Ion Iliescu
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
Prometeu onorantul merit de a fi fost un „erou civilizator”, care nu a ezitat să-și riște viața pentru a-i ridica pe oameni pe trepte superioare de cunoaștere și de civilizație, transformîndu-i astfel din ființe ignorante și resemnate În fața atotputerniciei și abuzurilor zeilor În ființe demne și iscoditoare, animate de dorința de a cerceta și descoperi lucruri noi despre fenomenele naturale, despre ei Înșiși și despre existența lor În lume. * „Mulți oameni sînt cinstiți din orgoliu.” (Francesco Orestano) SÎnt, Într-
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
la Sf. Altar de când se naște. Acest sentiment a fost sădit de Dumnezeu în inima fiecărei mame, pentru ca ființa aceasta mică să fie pregătită să-L cinstească, săL iubească și să-L slăvească pe El, Creatorul lumii. înțelepciunea, măreția și atotputernicia lui Dumnezeu sunt cunoscute, așadar, încă din pruncie, prin rugăciunea mamei. Credința și rugăciunea nu se pot despărți de dragoste, cu ele mama luminează mintea copilului, îi mângâie inima, îi limpezește conștiința când este mai mare, și îi întărește sufletul
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
și mai ales din Psaltire și din cântările bisericești, omul își cunoaște toată goliciunea sa, adânca-i cădere și putreziciune, neputința, sărăcia, blestemăția, extrema sa păcătoșenie, dar și milostivirea fără sfârșit, dreptatea și sfințenia lui Dumnezeu, necuprinsa Sa înțelepciune și Atotputernicie. Aici este locul cel mai potrivit pentru a ne împăca cu Dumnezeu, pe care îl mâniem în fiecare ceas. într-adevăr, sfintele rugăciuni din biserică îl aduc lesne pe om la cunoașterea de sine, îi storc lacrimi de umilință, îi
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
toate ale sale și din jurul său, sfințește viața și sufletul său. Rugăciunea este sfânta noastră datorie și bucuria de a fi creștini. Să prețuim și să iubim sfințenia, harul, ajutorul și bucuria ei; nu după puținătatea noastră omenească, ci după atotputernicia, mila, bunătatea și dragostea lui Dumnezeu arătată față de noi prin Slava Tatălui, a Fiului și a Sfântului Duh. Nici un lucru creștinesc nu se poate împlini fără rugăciune. Primul pas al legăturii omului cu Dumnezeu este credința curată, întreținută de rugăciune
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
iertarea este acțiunea morală a unui individ. Ea nu este accesibilă celor slabi. Cei slabi nu iartă și nu pot ierta. Sunt dominați, mai degrabă, de resentiment, de răzbunare, de ranchiună; ei nu-și pot depăși slăbiciunea (percepută distorsionat ca atotputernicie). Sufletul neiertător este plin de teamă și nu oferă iubirii, pentru a fi el însuși, niciun loc unde să-și poată desface aripile în pace și să se avânte deasupra zbuciumului lumii. El este un suflet trist, fără speranța unui
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
dreptate; • ei sunt proști, eu sunt deștept; • oamenii amabili sunt niște proști (trebuie profitat de amabilitatea oamenilor; nu eu le cer să fie amabili). În ceea ce privește emoțiile resimțite, pot fi menționate: • furie, iritare, enervare, agasare, exasperare, mânie, turbare, ură, nemulțumire, revoltă, atotputernicie. Ca tendințe comportamentale, sunt adoptate: • aer superior, pretențios, agresiv, scandalagiu, coleric, arogant; • impulsiv, umor răutăcios, persiflant, malițios, disprețuitor, umor caustic, batjocoritor, revoltă neadaptată (venită din vanitate). Pe scurt, atacul. Mesajele tipice acestei atitudini sunt: • voce puternică, ritm rapid și sacadat
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
e nevricos, intră la o idee; a intrat la o idee? Fandacsia e gata; ei! Și după aia, după fandacsie cade în ipohondrie. Văzuși?“ (Actul I, Scena III) Ultima replică a lui Leonida scoate în evidență pe de o parte atotputernicia poliției, iar pe de altă parte, considerația războinicului pensionar pentru ordinea constituită. Dacă Efimița nu se poate stăpâni și spune ironic: Ei! Soro! Parcă ziceai că nu e voie de la poliție să se dea cu pistole în oraș?, Leonida răspunde
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
Goff: "Sau creștinismul ar fi înclinat către doctrina strictă a predestinării, așa cum voiau maniheenii, și atunci determinismul divin ar fi cîntărit greu asupra unui Occident abandonat, fără scăpare, claselor dominante care n-ar fi pregetat să se autoproclame interpreții acestei atotputernicii divine. Sau pelagianismul 6 triumfător ar fi instaurat supremația liberului arbitru și atunci lumea, pradă unei asemenea amenințări, s-ar fi distrus prin anarhie. Vedem însă că Occidentul nu avea de ales (...) Construită ca să aștepte sfîrșitul lumii, societatea Evului Mediu
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
relații indisolubile dintre limbă și gîndire, încît funcționarea gîndirii este de neconceput fără participarea forme-lor limbii la raționaliști, iar formarea gîndirii este, de asemenea, de neconceput fără limbă, în cazul empiriștilor. Tot atunci (îndeosebi în secolul al XVIII-lea), ideea atotputerniciei rațiunii, căreia i se atribuia capacitatea de a transforma viața popoarelor, s-a reflectat pe terenul limbii prin încercările de reformare intențională și de ameliorare dirijată a limbii (literare). Ca atare, cînd au apărut zorii lingvisticii moderne, s-a afirmat
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]