482 matches
-
constituia mustul lecturii mateine și captivantul grotesc al deriziunii din partitura caragialiană pare că devine sim plă lectură funcționărească în lumea Mușatinilor și a hi me rismului novalisian. Timbrul lui Iureș rămâne magnific, cadențele sunt copleșitoare, dar întregul sună rece, aulic, departe de palpitul, de esența fierbinte a onirismului eminescian. Mă gândesc totuși că voi fi eu copleșit de prejudecăți și că exact asta își va fi dorit acel Cărtărescu al „visului chi meric“: un limbaj oniric rece, ca o fișă
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
la continua primenire a gândirii umaniste, la înnoirea cugetării românești și integrarea culturii noastre în orizontul european. Ca un „complement” necesar al școlilor și, ulterior, al tipografiilor, la noi bibliotecile s-au constituit mai întâi în preajma unor mănăstiri, în mediile aulice și la curțile aristocratice. Bibliotecile confesionale, care au vechimea cea mai mare în spațiul românesc, cuprind manuscrise și cărți, multe păstrate până astăzi. Fonduri bogate s-au constituit la Mănăstirea Neamț, la Putna, la Dragomirna. „Neprețuite și rare odoare” adăpostește
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93273]
-
nu pot s' aștept un program, numai d. Cogălniceanu putea să facă un program de guvernare, are cunoștințele cerute. ["DACA ȘINCAI... "] 2263 Daca Șincai ținea la pântece desigur Iosif II, care-a vorbit cu dânsul, l-ar fi făcut profesor * aulic * la Viena; se 'ngrozește *. Dar Șincai era român, era mândru. Șincai n-a fost la Roma și la Iosif II ca să se vânză *; a murit sub un gard. ["E CURIOS... 2275B E curios că 'ntr-o rasă pură nu există invidie
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
cu turlă pe naos”, susținută de 12 stâlpi și cu alte două turle în partea vestică este un monument desăvârșit de arhitectură medievală răsăriteană, expresia unui mod original de integrare a modelului bizantin și a altor influențe stilistice în tradiția aulică valahă. Din descrierea lui Gavriil Protul se deduce că, după modelul templului lui Solomon și al canoanelor bisericești, „au făcut în mijlocul tinzii bisericii 12 stâlpi înalți tot de piatră cioplită și învârtiți foarte frumos și minunați, care închipuiesc pe cei
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
de ani. Dacă s-a greșit, nu noi am făcut-o, stelele greșesc. — De zece ani tot asta aud. Cu David Corbea cum a fost? Din trimisul lui vodă pe lângă țar, s-a împăunat când Petru l-a făcut consilier aulic. Atunci a început Corbea să-l vândă pe Brâncoveanu la Rakoczi și la țar, uitând să mai fie om de legătură. Doar noi mai primeam vești de la el. Și? Când a murit Corbea s-a bucurat de mare cinste, n-
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
am muncit pe brânci. Mi-am văzut de treabă și-am ținut cu casa mea și familia mea. Tot așa mi-am învățat și copiii. Păi, ce impresie-ți faci, domnu’ Ogrinjan, că copiii mei ie ca ăștia de-aici? Aulică, cu mâna mea i-aș omorî! Toți trei, da, io v-am făcut, io vă omor! Păi, ce vorbă-i aia?! Copiii miei? Nu-mi suflă-n față! De mici i-am învățat! Și să fie spirt, auzi, spirt! Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
direct din câmp, din noroi și clisă... o senzație pe care nu o pot descrie, pentru că ține de originalitatea cazului românesc. Un milion de dolari băgați în căsoi / Răsare direct din păpușoi! Ajungem în fine la Palatul Mogoșoaia (Muzeul Civilizației Aulice - sic!). O instituție culturală ce ține de Primăria Municipiului București. O bijuterie arhitectonică, dotată cu un parc magnific ce o înconjoară! Pe malul lacului din față se construiesc de cu zor vilă lângă vilă, bunker lângă bunker. Evident, fără nici un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
înțeles. În limba sacră se numește ta te-hen, pământul și cerul, adică mintea omului care se înalță în căutarea divinității și se luminează când o întâlnește. Folosea vocabule și construcții sintactice care duceau cu gândul la autorii antici; cunoașterea sa aulică a limbii grecești se datora probabil cărților. — Dacă veți călători mult în sus pe fluviu, veți ajunge într-un loc numit Muntele Morților. Veți vedea două statui ale unui vechi phar-haoui. Sunt enorme - un om poate sta întins pe mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
se poate păstra tăcerea. Pauzele dintre cuvinte erau lungi, glasul părea că nu-i al lui. Făcu o pauză mai lungă; întreaga sală rămase cufundată în tăcere. — Este bine să fie citite aici, în public, în fața voastră... patres. Apelativul senatorial aulic veni după o pauză - era respect, ironie sau altceva? Callistus se ridică, luă primul codex, îl deschise și începu să citească, cu glasul lui inexpresiv, rece. În spațiul imens al Curiei se materializară fulgerător acuzațiile, apărarea, mărturiile, sentințele pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pretoriene care mai înainte fuseseră blocate. Din înaltul Capitolium-ului, senatorii asediați văzură că, asemenea mării, mulțimea se retrăgea, revărsându-se pe străduțe. Cavaleria o împinse spre Suburra. — Am reușit, spuse Valerius Asiaticus - și slobozi o înjurătură, uitând de latina sa aulică. În curând, centrul imperial al Romei începu să fie patrulat de pretorieni și vigiles; în urma mulțimii revoltate rămăseseră doar grămezi de gunoaie și pietre. Să așteptăm să treacă noaptea, le sugeră Valerius Asiaticus colegilor săi, adăugând că n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
demersul se relevă a fi maximalist... În exces: o Încercare de a dobândi totul, totalitatea, invocând strategic piedicile puse În cale de practica excesivă a umilinței față de artă, dublată de practicarea agresivă a unui ton peremptoriu, mai potrivit unei dizertații aulice decât unui text ce vorbește despre moliciunea etică a ființei umane, o moliciune Întrecută doar de slăbiciunea acesteia față de propriile inconsistențe. Portretul lui Dorian Gray confirmă plăcerea enormă a lui Wilde de a povesti. (Jurnalul fraților Goncourt ș1956, p. 1005ț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
au încetat să se întrebe asupra vinovăției sociale și a remediilor posibile. Tabloul e complex și derutant. Ecaterina II întoarce spatele "luminilor", Pavel opune tendințelor iacobine un absolutism anacronic, Alexandru I visează, în plină epocă romantică, la hegemonia continentului. Spiritul aulic e încă departe de a se putea întâlni efectiv cu nevoile societății, tensiunile sporesc, odată cu subversitatea și violența. Utopia conservatoare, cultivată la curte, coexistă cu alte utopii. Secolul XIX dezvăluie eforturi dramatice de acomodare a monarhiei la tendințele timpului. Pușkin
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
Ion Luca Caragiale, decît în Remember, și anume prin împărtășita știință a aluziei discrete eșafodînd arhitectural..." Pe terenul exemplificărilor enunțate în principiul lor demonstrativ revine P. Constantinescu cu referire la limbajul celor doi scriitori ("Alternarea lui Matei Caragiale între expresia aulică și argot, între suav și trivial, repetă alternarea lui Ion Luca între comedii și Momente și între nuvelele lui fantastice. În limbajul realist, Matei merge un strat mai jos decît Ion Luca, în cel rafinat un strat mai sus. Excepționala
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
sensul violenței simbolice) pacea aproape idilică a universităților din Vest, instituții din care tensiunile și conflictele nu au lipsit niciodată, dar care până atunci, cu excepția gravelor tulburări din anii ’20-’30, provocate în special de extrema dreaptă, rămăseseră în general aulice și intelectuale. În anii ’60 în schimb, agitația studențească a redevenit violentă și antiintelectuală, reușind să clatine serios, dar nu decisiv, tot ceea ce era de schimbat și sfârșind prin a submina cu mare succes fundamentele și însăși rațiunea de a
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
definiția speciilor poetice, vizând aceeași preocupare de a oferi reguli clasice de urmat. Începuturile poetice ale lui A. au fost „uitate” în manuscrise - cel mai compact fiind Alăuta a lui Alvir Dachienu (1819-1820) - de poetul-editor devenit un personaj oficial, chiar aulic, incompatibil cu revărsarea sentimentală a „cântecelor” de tinerețe. Scrise sub influența literaturii anacreontice și a curentului arcadic, idilele pastorale, inspirate de muze artificiale (Filide, Silvia, Tirsi), având o imagistică bucolică și convențională, se contaminează de lirismul autohton al cântecelor de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
verișoare, Tullie și Octavie. Autorul presupus al celui de-al doilea volum este Nicholas Chorier. Despre Nicholas Chorier există mai multe date, știm că a fost avocat, scriitor și istoric. Una dintre scrierile sale, intitulată Duarum Virginum Colloquium de vita aulica et privata de Luisa Sigea, s-a bucurat de un mare succes, fiind tradusă în mai multe limbi. Antonia Fraser, care a studiat evenimentele petrecute în jurul budoarului Regelui, spunea că în spatele monarhului, țara este condusă de fapt de femei, referindu
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
vienez Neue Freie Presse, la 27 octombrie 1903. Filozofia, care pretinde că este regina tuturor științelor, este comparată aici cu „o fecioară dedicată lui Dumnezeu, care tocmai deoarece e dedicată lui Dumnezeu va trebui să rămână pentru totdeauna stearpă. Consilierul aulic Boltzmann a declarat că, în calitate de fizician, nu ar trebui să i se ia în nume de rău dacă vrea să vadă sustrase filozofiei lucruri ce pot fi tratate în mod exact de fizică“. (Citat după Brian McGuiness, Approaches to Wittgenstein
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
sunt rejectați de sistemele politice din țările de origine și au impresia că, punându-se la dispoziția marilor finanțe mondiale trebuie să impună voința acestora. Poate majoritatea sunt niște EBA și Becali ceva mai școliți. Nici Poarta Otomană sau cancelaria Aulică de la Viena nu erau atât de vehemente cu popoarele aflate sub dominația lor, ca acești satrapi europeni actuali. Un lider, care astăzi este destul de șifonat, al acestei Huniuni Europene, este și cancelarul Germaniei, primul cancelar femeie din istoria acestei țări
AMERIC?INII, HUNIUNEA EUROPEAN? ?I POPEYE MARINARUL by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Science/84039_a_85364]
-
instituția ar fi durat, ea ar fi asigurat acestora o preeminență deplină asupra autorității imperiale. Maximilian I a făcut totul pentru a o desființa, și pentru aceasta i-a suprapus în anul 1501 un alt organism, ales de el: Consiliul aulic (Reichshofrath). De asemenea, a creat o armată puternică la dispoziția sa, formată din infanterie (Landsknecht) și cavalerie (Ritter). În aceste condiții, "regența imperială" se dizolva de la sine, în anul 1502. În perioada ce corespunde sfârșitului domniei lui Maximilian I și
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
pricina din Familia a fost retras, de altfel, de pe piață, iar Analfabeților circulă în còpii manuscrise și dactilografiate în toată țara (...). Cât privește bizantinismul și duplicitatea lui Vasile Nicolescu, ele sunt notorii. în particular însă, acest personaj cultivă poezia estetă, aulică, total dezangajată și traduce ostentativ în special poeți anglo-saxoni. Mai mult, când șeful statului cu prilejul recentei ședințe inchizitoriale a somat pe față pe poeți să se inspire numai din poezia populară românească, Vasile Nicolescu publică, în numărul următor din
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
politică, a fost un foarte activ luptător pentru drepturile naționale ale românilor. Trimis la Viena în 1849, ca unul dintre reprezentanții politici ai românilor, el rămâne în capitala Imperiului și ocupă diferite funcții administrative și judecătorești, ajungând, în 1860, secretar aulic. În 1862 este transferat, ca referent și judecător, la Pesta. Încă la Viena, publicase, în germană și română, Cauza limbelor și naționalităților în Austria (1860), prin care se impune ca un apărător al egalității în drepturi a naționalităților de pe teritoriul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285515_a_286844]
-
literare la orice formă alienantă; cu alte cuvinte, recuperarea esenței printr-o absență. Preluând această particularitate modernă a valorizării negației, d. nu rămâne imun la efectele adverse: nonconformismul său sistematic generează un nou tip de conformism; respingerea și combaterea artei aulice, a „artei pentru artă” recunoaște indirect conceptul de artă, chiar dacă este vorba de un alt tip de artă. Abolirea literaturii devine un adevărat ritual, și negația în general aproape o convenție. Adept al antiestetizării, d. denunță în primul rând orice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286653_a_287982]
-
și disponibilitate permanentă. O urmare firească este denudarea procesului creator („Nu trebuie ascunse sforile - spune Eugen Ionescu -, ci făcute mai vizibile, deliberat evidente, ajungându-se la grotescul profund, la caricaturi”) și, odată cu aceasta, prozaizarea poeziei, evadarea de sub teroarea locului comun „aulic” prin imersiune directă în banal și cotidian. Cuvinte și expresii simple, antistil, antifrază devin instrumente utile în alimentarea efortului vizând deconvenționalizarea tuturor artificiilor și clișeelor. Rupând convențiile anterioare prin eliberarea semnificantului, poezia pornește în căutarea unui limbaj al esențelor revigoratoare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286653_a_287982]
-
încât a ajuns să creeze "lumi posibile" în imaginarul colectiv sau în scrierile oficiale ce puteau avea o circulație mai mare și în cele din urmă un rol major pentru spiritul românesc. Prin stemmata, pareneză, cronică sau oratorie laică, formele aulice ale artei cuvântului s-au adăugat hagiografiei, romanelor populare eroice și folclorului literar, dar și oratoriei religioase, care s-a pus și ea în slujba stimulării entuziasmului general pentru apărarea ortodoxiei. Domnitorii Țărilor Române, prin strategii abile, mai mult sau
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
a folosit ca argument diplomatic rezistența/lupta (comună) împotriva occidentalilor catolici sau protestanți; nu a reușit nici "a treia Romă", Rusia, deși avea în comun cu Țările Române dezideratul ortodox. Imaginarul politic medieval românesc, așa cum o demonstrează iconografia, cultura scrisă aulică și cultura populară, istoriografia și literatura religioasă, documentele de cancelarie și urmele materiale, are, în același timp, un caracter comun, pentru gândirea medievală, și unul insolit, ca soluție practică locală. Consolidat în baza unei tradiții religioase neinstituționalizate timp de un
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]