841 matches
-
până acum în câteva rânduri, că toți acei ce nu mă cunoșteau ajungeau neapărat să mă iubească de îndată ce relațiile noastre deveneau mai strânse. Am constatat însă că am dușmani mai cu seamă printre cei care nu mă cunoșteau decât din auzite și pe care eu nu-i cunoșteam deloc. Fără îndoială, bănuiau că-mi trăiesc viața din plin, fără nici o constrângere, lăsându-mă cu totul în voia fericirii; și asta nu se iartă. Succesul, când e afișat într-un anume fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
a chipului, vestmintele modeste îl fac un Simon-Petru gata de a primi răstignirea, fie și cu capul în jos, pentru Hristos și Neamul nostru românesc. Crez, convingeri, idealuri, și vai! atâtea valuri de lacrimi și sânge!... “Luați seama la ce auziți: Cu ce măsură măsurați, vi se va măsura; iar vouă celor ce ascultați, vi se va da și se va prisosi”. (Ev. după Marcu, cap. 4;24) Atâtea neliniști! Și atâtea suspensii... Mă obsedează incredibila asemănare dintre anumite răvășiri ale
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
auzi, cu putere de tunet, vocea sărbătoritului: hai! Să apuce, fiecare; de ce poate; și să recuperăm, cât mai iute, prețiosul timp pierdut, că, pe mine, mă apucă iar! Hai! Ce stați, și vă benoclați așa, la sărbătorit. Apucați-vă. N auziți, uite, m-a și apucat, iar! Și, fără să privească în urmă, o rupse de fugă, spre bae, cu pantalonii în vine, trântind cu ciudă, ușa, după el. RĂZBOI ÎN TIMP DE PACE Ai lui Golu trăiau, toți trei, sub
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
ori prin atelierul propriu. Pentru că omul nu mai schiță alt gest, noul venit se recomandă : - Căpitan Meițanu. Cu chipul torturat de plâns, începu a-și destăinui soarta. Buimăciți, oamenii nu-l contraziceau dar nici bani mulți nu dădeau pe cele auzite. Așa începuse să cerșească căpitanul Meițanu. Câteodată se întovărășea la câte o muncă. Tovarăș cu Voicea, Meițanu ajunsese mai bine îmbrăcat : acum era în posesia unei mantale subțiri și a unei căciuli cu clape, uzată. Tovărășia asta mergea de câtva
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
capabil. Se plimba încet pe culoarele familiare, printre arcade strălucitoare și prin camere ce scânteiau de bogățiile familiei Linn. Peste tot erau bărbați masivi, cu barbă, care veneau din îndepărtata Europă pentru a cuceri un imperiu despre care aflaseră din auzite. Uitându-se la ei, se simțea îndreptățită în toate acțiunile necruțătoare pe care le întreprinsese la vremea ei. Erau, așa cum i se păreau unei bătrâne femei posace, personificările vii ale haosului, împotriva căruia luptase toată viața. În timp ce intra în camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
și strigăte, fluierături batjocoritoare, fâșâituri, alunecări, arpegii și game. La ora asta, riscul să fie arestat pentru vagabondaj era mic. Se opri la capătul cel mai îndepărtat al parcării de la MotoRest, își închise ochii încețoșați și ascultă. Cântecele se făceau auzite, matematic, melodios, cu temele lor complicate modificându-se lent. Unele erau la fel de ușor de cântat ca orice melodie umană. Începu să țină socoteala, atent la strigătele care se țineau lanț, fiecare fiind un solo pe fundalul unui cor numeros. Ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
balaur. O zmeoaică. Eu n-am mai văzut până acum nici un zmeu adevărat, copii. Ana către zmeoaică: Am venit să-l văd pe Împărat! Zmeoaica: ─ Eu sunt Mama tuturor Zmeilor și dacă nu pleci imediat, te zdrobesc, proasto! ...Ah, copii, auziți ce urât vorbește? Pe coada mea zbârlită, ce frică îmi e! Zmeoaica nu mă vede, dar mie tot îmi vine s-o rup la fugă. Știu, nu-i frumos deloc. Trebuie să rămân, n-am ce face. Ca să mai capăt
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
și ai celorlalte viețuitoare. Fabricăm, în același timp, oxigenul cel dătător de viață. Dar acum s-a sfârșit, pentru că noi ne-am vestejit și s-a vestejit și Țara lui Verde Împărat. ....Praful și otrăvurile își vor face de cap... (Auziți, copii? Arborele secular tocmai izbucnește în plâns.) Ana vrea să-l liniștească: Aveți răbdare, stimate Arbore secular. Știu de la unii de vârsta dumneavoastră că Oxigenul, Hrana, Iubirea și Informația ne țin pe toți în viață. În curând va fi din
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
celula de mai înainte. "...Ăștia nu riscă nici un pic!" Lucru de două ori mai interesant, făcând abstracție de tuburile flexibile de cauciuc încă atașate de corpul lui, se părea că acum se putea ridica. Dar n-o făcu. Amintirea celor auzite, îl împiedică să facă vreo mișcare bruscă. Amintirea despre împrejurările în legătură cu Gilbert Gosseyn - credea el - sugera un tablou cu corpul unui bărbat care fusese descoperit plutind într-o capsulă. Asta părea să însemne că el se afla acum într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
înțelepțit de luptele cele îndelungate, că acum s-au împlinit cele profețite. Și ce face, în asemenea situație, UDMR? Păi, nu aș putea spune ce face, decât povestind o altă poveste, în așa fel încât cei care au urechi de auzit și minte de priceput vor pricepe. Se face că suntem la o sindrofie, poate să fie una referitoare la integrarea europeană, poate să fie altfel, una economică sau culturală, sau, de ce nu, una pentru susținerea copiilor străzii, a canalelor și
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
Sinaia s-a apucat să-l înjure în gura mare. Cunoștea multe, se știau din școală. Râse în barbă. A doua zi am ieșit la raport. ― Dintr-un spirit de echitate, presupun. ― Bineînțeles. N-am făcut decât să reproduc cele auzite. Aveam și martori. ― Apoi? ― În toamnă, l-au pus pe liber. Pensionat la 39 de ani... Toma lucra repede. Făcu o pauză: Ați fi procedat altfel? Cristescu nu-i răspunse. Simțea un nod în gât. ― Am să vă dau un
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
a făcut-o cu mâna lui", mai zise Marta și tăcu. Îmi relatase totul, la fel cum îmi relatase moartea bărbatului ei, cu o simplitate rece care mi-a dat o mare uscăciune în tot trupul. Eram dezgustat de cele auzite, de liniștea Martei și de mine. Ar fi trebuit în mod normal să urlu. În loc de asta am murmurat: "Dumnezeu să-l ierte". Atât. Pe urmă am vrut să plec. Dar unde să mă duc? Nu, la azil nu mă grăbeam
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
care ne este oferit tocmai pentru ca să alegem. Suferința copiilor este pâinea noastră amară, dar fără această pâine sufletul nostru ar pieri de foame spirituală. Aici zgomotele și mișcările înăbușite care însoțeau în general pauzele părintelui Paneloux începeau să se facă auzite când, fără veste, predicatorul a reluat, cu putere, având aerul de a întreba în locul auditorilor săi, care e, la urma urmelor, comportarea necesară. Îi era teamă că se va rosti cuvântul înfricoșător numit fatalism. Ei bine, n-o să dea îndărăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
a SUA - trăiesc astăzi într-o sărăcie agrariană. Ați auzit despre întreaga creștere rapidă înregistrată de China, dar prosperitatea nu face parte din existența celei mai mari părți a populației chineze. Iar acei sărmani agricultori au început să-și facă auzite vocile din ce în ce mai tare decât oricând în altă vreme. Anul trecut, s-au înregistrat peste 70.000 de proteste sociale în China. Nu este ceva neobișnuit. Vă amintiți de Piața Tiananmen? Aceasta este îngrijorarea leadershipului chinez - că această frământare socială va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
a făcut-o cu mâna lui”, mai zise Marta și tăcu. Îmi relatase totul, la fel cum îmi relatase moartea bărbatului ei, cu o simplitate rece care mi-a dat o mare uscăciune în tot trupul. Eram dezgustat de cele auzite, de liniștea Martei și de mine. Ar fi trebuit în mod normal să urlu. În loc de asta am murmurat: „Dumnezeu să-l ierte”. Atât. Pe urmă am vrut să plec. Dar unde să mă duc? Nu, la azil nu mă grăbeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
în ’99 pe Jilava. Am avut o formă periculoasă de apendicită. M-au dus cu escortă în spitalul Baltazar și după două zile am fost pe spitalul Jilava, unde condițiile au fost foarte grele. De la mâncare la atenția medicilor. Din auzite vă spun că cineva a murit fiindcă cineva era ocupat cu vizionarea unui meci al Naționalei. Regula nu face excepția și orice mecanism nu merge ca uns. Schimburile, după un anonim În orele fără program, cu cadrele ignorând, după ce pleacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
nu vede ăla de sus cine schimbă. La normali, Afterșef la două-trei bune. Okmenele se înregistrează și sunt interzise. Bine, avem cu manele casete înregistrate, dar nu avem la ce să ascultăm. Pe meseveu nu se face rachiu, dar din auzite, o jumate merge un carton, dar e rar, cine e prins, e ras. Checeapul, dulceața aia, nu iau, merge la unu’ de fumat, cum merge și o conservă de pateu sau de pește. Conserva de patru sute e două bune. Cearceafuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Făcusem prea multe descoperiri urâte într-un timp scurt și nu am deloc calități de stoic De altfel, trebuie să-ți spun că, dacă dau la o parte unele exagerări, portretul pe care mi l-ai făcut pe baza celor auzite e real. Mai bine zis, a fost real. N-am suportat să fiu contrazis și mi-am înmulțit dușmanii cu o mare ușurință. Am supraevaluat și posibilitățile mele și răbdarea Inchiziției. M-am bizuit prea mult pe steaua mea norocoasă
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
într-o vale de la poalele acelui munte, nu departe de râul Trebbia, peste care exista un pod de piatră. Călugărul Colombano din Irlanda se stabilise la Bobbio prin anul 614, arătând pe-ade Teodolinda, care îl împroprietărea cu acel loc. Din auzite, poate, mi-l închipuisem a fi îmbelșugat și înfloritor; în realitate, era pustiu și părăginit, un morman de ruine cotropit de buruieni, printre care se afla biserica San Pietro. Colombano venise însoțit de o mână de călugări, vreo doisprezece, cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mai mici detalii. Știa chiar și gustul spermei lor. Grețos, ca niște brânză acră. Valentina se rușina când Îi Întâlnea pe vreunul dintre băieții aceia. Sperma n-o văzuse niciodată. Știa că băieții o Împroașcă din cocoșel, dar numai din auzite. Miria spunea că băieții ți-o freacă de amigdale și vor s-o Înghiți, dar e tare. Valentina n-ar fi supt niciodată, chiar niciodată cocoșelul unui băiat. Numai gândul la asta o făcea să vomite. Când Își scoase hanoracul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
zise: Îți mulțumesc, voinicule! Numele meu este Niciodată ți vin de departe, de pe tărâmul Nicăieri. După cum vezi am o aripă rănită ți nu am mai avut puterea să zbor până la un izvor. Stejărel, cu ochii luminoși și surprins de cele auzite, îi spuse: Nu trebuie să-mi mulțumești! Pe mine nu m-ar fi ajutat prea mult acea micuță cantitate de apă și cred că Dumnezeu te-a trimis în calea mea. Te-aș ruga să mi arăți drumul spre ținutul
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
sora ei ținuse secretul pentru că era vorba despre o conspirație împotriva ei, ca s-o facă de rușine, ca să-și asigure rolul de primă soție și ca să-l facă pe Iacob s-o abandoneze pe ea. Acuzațiile Rahelei puteai fi auzite de la fântână, care se afla destul de departe de cortul unde țipa ea. O acuza pe Lea că uneltise cu Zilpa ca s-o priveze pe ea de dreptul ei legitim de primă soție. Insinua că Lea nu era însărcinată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
cu pînze... Vreau doar să mă dedic ceva mai mult vieții mele personale. Se Întoarse atunci către Marie. - Vom putea să ne gîndim un pic și la noi și la copilul pe care-l dorim amîndoi... CÎteva aplauze se făcură auzite. Christian se apropie de logodnica sa, care se Încordase imperceptibil. - CÎnd ai acceptat să-mi devii soție, a fost cea mai frumoasă zi din viața mea. Acum viața ne oferă o a doua șansă, dragostea mea, să n-o lăsăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
un animal pe care îl dor genunchii, ca un animal obosit... Priviți, domnule, priviți aici, această lespede... acest peron lung... fiți atent, domnule... (Se lasă în genunchi și ciocănește ușor în peron, apoi ascultă fascinat cu urechea lipită de piatră.) Auziți? Auziți cum sună? Domnule! Acest peron e mai subțire decât o foaie de hârtie! E atât de subțire, încât mă tem uneori să nu-l înfășoare vântul... ca pe un cearceaf... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Ascultă tot mai amuzat; din când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ciocan de șine și bate ușor într-o șină.) Ei? Auziți? Auziți cum sună? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu aud, îmi pare rău, dar nu aud nimic... HAMALUL: Sună altfel... Vibrează... Fiți atent... (Bate de trei ori; ecoul amplifică puternic sunetele.) Auziți? S-a format ecoul. Noi n-am avut niciodată ecou, aici... Niciodată. E pentru prima oară când avem ecou... (Bate din nou.) Ce frumos sună! Chiar nu auziți nimic? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu... nu... deși... simt cum undeva... parcă picură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]