1,144 matches
-
1974, din cauza unor tensiuni În relațiile cu Nicolae xe "Ceaușescu"Ceaușescu. xe "Maxy"Maxy, M.H. (1895-1971) Născut la Brăila. Pictor evreu român, cu studii de artă la xe "București"București, xe "Berlin"Berlin și xe "Paris"Paris. Apropiat de curentul avangardist. Membru al Partidului Comunist din ilegalitate. După 23 august 1944 are un rol important În organizarea Comitetului Democratic Evreiesc, al cărui președinte va fi În perioada 1946-1948. Director al Muzeului Național de Artă până la moartea sa. xe "Moghioroș"Moghioroș, Alexandru
[Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
reprezentată de fragmentul Liuba din Los Angeles, cocotă cu zurgălăi și un pește de Neagu Rădulescu, indicând timpuriu și neechivoc direcția inspirației pe care se va instala foarte tânărul scriitor, precum și resursele umoristice ale scrisului său, și de scurta proză avangardistă a lui Jonathan X. Uranus (Mihail Avramescu), intitulată Despre șapte. Mic studiu cu consecințe nebănuite, plasată sub absurdul motou propriu „Cel mai mare număr e și cel mai vechi”. Mai sunt de menționat fragmentele selectate din jurnalul lui Eugen Ionescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290329_a_291658]
-
Sf. Sava” și Liceul „Libros”, fără a-și încheia studiile secundare. Paralel cu atracția pentru poezie, manifestă aptitudini plastice. Cultura lui T. este a unui autodidact cu lecturi dictate de afinități și de aspirații creatoare: Edgar Allan Poe, poeții decadenți avangardiști. Duce o viață de boem, în compania câtorva colegi din „generația pierdută” (între ei, Dimitrie Stelaru și Pavel Chihaia), subzistând din îndeletniciri temporare și din expediente. După însemnările autobiografice, în 1939 era funcționar la Direcția Generală PTT, iar în 1943-1944
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290224_a_291553]
-
istorism dialectic era prea global și prea cuprinzător pentru a sta în picioare ș...ț; simpla diferență mi se părea lipsită de fundal istoric, de o justificare rațională, adică era ca un fel de afirmare a unei alternative de tip avangardist, genial, cum, într-o anumită măsură, mi se pare că este încă discursul lui Derrida; deconstrucția nu se justifică, pentru că, dacă s-ar justifica, ar fi prea compromisă prin gândirea metafizică. Atunci gândirea slabă pornea de la ideea unei pierderi de
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
fac altceva decât să reflecte în lucrările lor angajamentul pentru utopia socialistă. În anul 1947 deschiderea muzeului Jeu de Paume și a Mu‑ zeului Național de Artă Modernă semnalează o dorință de apropiere între stat și pictura actuală; protagoniștii mișcărilor avangardiste din prima jumătate a secolului devin un fel de eroi oficiali și consacrați: Pablo Picasso, Henri Ma‑ tisse, Fernand Léger, Georges Renault. Încă din 1941 douăzeci de tineri pic‑ tori francezi constituie împreună cu Jean Bazaine și alții, imaginea altei școli
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
de comentatori în marginea avangardismului, fiind puse în rând cu produsele excesive ale „poeziei noi”. E. Lovinescu acuză chiar la tânărul poet „imaginea aruncată fără control” și persiflează discret ceea ce părea că ține de abuzul modernist al avangardei. Evident, experimentele avangardiste nu îi sunt străine poetului care, ulterior, în timpul celor patru ani petrecuți la Paris, frecventează chiar mediile rebelilor literari aflați în plină confruntare „doctrinară”. Modernist nu este însă primul său volum decât în măsura în care simbolismul nu poate fi asimilat tradiției. O
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288805_a_290134]
-
pronunțat idealizată; nu senzuală, carnală, ci purificată la flacăra unui rug de jertfă” (Traian T. Coșovei), mai ales fiindcă, dincolo de femeia iubită, e vizată o feminitate care nu aparține contingentului, ci ține de cosmic și primordial, trăsături preluate în manieră avangardistă și mult accentuate în personajul „dona juana” din a treia carte, nicolae magnificul (2000). Inițial Ț. scrie imnuri în tonalitate orfică și, practicând „o retorică a adorației și extazului” (Constantin Sorescu), încearcă o nouă Cântare a Cântărilor pe fundal paradisiac
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290223_a_291552]
-
la divinitate, ca personaj alături de cuplul celor doi îndrăgostiți, sunt trăsături definitorii ale acestei lirici. Începând cu anii 1997-1998, Ț. îmbrățișează poezia suprarealistă, în care crede că își regăsește timbrul propriu. În masiva carte nicolae magnificul, dedicată în primul rând avangardiștilor Ion Vinea, Tristan Tzara și Gellu Naum, el practică un discurs poetic neosuprarealist programatic, păstrându-și însă hedonismul prin natura luminoasă și stenică, omenescul euforizant, datorat echilibrului dintre joc și luciditate. Apelează la insolit și la retorica visului într-un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290223_a_291552]
-
al ambalatorilor de onoare (care așază rîndurile în pachete), un "muncitor-savant sau un savant-muncitor"45. "Și care este idealul și pivotul socialismului, dacă nu acest tip uman, acest ecotip istoric, care se va numi mai tîrziu "proletarul conștient" sau "muncitorul avangardist"? După cum știți, mediologia nu are ca obiect ideologiile, ci ceea ce le face posibile. Cel mai bun lucru mi se pare să iau de la capăt sublimul apostolat al lui Grand Soir sau al altora. Teza mea va fi următoarea: nici militanți
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
ale căror forme și volume erau modulate În cursul acțiunii, creând spații ce răspundeau destul de fidel cerințelor dramaturgice. George Constantin dispărea și reapărea În pliurile cavităților care Încercau să-l devoreze. Actorul avea de luptat la propriu cu decorul cinetic avangardist, care la orice pas Îl putea destabiliza, iar la figurat cu metaforele complexe ale textului, Însă, cu talentul său excepțional, jongla cu brio printre obstacole. Sensul piesei răzbătea clar și subversiv. Pentru toți cei prezenți În sală la premieră, era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
nostru, făcând corecturile în șpalturi și apoi în pagini până le „albeam“. Țin minte și azi care a fost primul text de care m-am ocupat în cali tate de corector: un articol al criticului ideolog Ion Vitner, fostul poet avangardist, ceva referitor la orientarea partinică a literaturii. Dar, corector fiind, „conținutul“ celor citite nu avea de ce să mă preocupe și deja aflasem, și ulterior am învățat, că lectura unui text poate fi și pur tehnică, literală. În cei paisprezece ani
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
lui Mateiu Caragiale și traducător inspirat al lui Lampedusa, își amuza copios convivii mai tineri cu istorisiri despre profesorul Ciuntu. De unde să-l fi cunoscut? Eu știam că Tașcu Gheorghiu era constănțean, fusese elev la Constanța, unde și editase revista avangardistă Liceu, pe când profesorul Ciuntu era o figură a Brăilei. Expunându-i aceste nedumeriri, Tașcu Gheorghiu m-a lămurit pe loc: — Dragul meu, poveștile cu Ciuntu le știu de la Oscar Lemnaru, el i-a fost elev la Brăila și i-a
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
, revistă apărută la Covasna, în septembrie 1934 (număr unic, în formatul „Biletelor de papagal”). Este o publicație de orientare avangardistă, îngrijită de Ioan Ștefan. Locul programului îl ține poezia lui Mircea Streinul Comă sau Elogiu pentru oameni aproximativi. Colaborează cu versuri Mircea Streinul, Teofil Lianu, Maria Oprea, Ghedeon Coca, Ioan Ștefan, Mia Moga. Restul paginilor este destinat unui fragment din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287037_a_288366]
-
fi frumos, măreț, etic, romantic etc. Își are reversul său în această mare deri ziune. Mulți critici vor vedea în carte o însăilare - și, luată-n sine, asta și e. Dar con textual ea este o palmă dată, în sens avangardist, literaturii. Gioconda cu mustăți a lui Duchamp e o tîmpenie din cele de care-s pline căr țile de școală, dar cît de semnificativă, cît de nemuritoare tîmpenie ! Ce șansă uriașă pentru Gioconda ! La fel, Daniel Abagiu este reversul celor mai multe
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
de feminismul politic, începuturile feminismului modern sunt marcate de două lucrări influente în lumea britanică, dar ideile lor au avut o circulație mai largă. În 1694, Mary Astellxe "„Astell,Mary" publica A Serious Proposal to Ladies, o lucrare cu idei avangardiste, foarte emancipate pentru acea vreme. Întrebarea pe care ea și-o pune este: „Dacă toți oamenii se nasc liberi, cum se face că toate femeile se nasc sclave?” 1. Dar lucrarea socotită de referință și prin coerența ei cu discuțiile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
la orizont” (Ovid S. Crohmălniceanu), „Calendar” (Aurel Baranga), „Cronica ideilor”, „Cronica socială”, „Probleme de literatură contemporană”. Discursul estetic se diluează pe parcurs, apropiindu-se de retorica triumfalistă ce prefigurează proletcultismul. De altfel, O. prezintă o radiografie a tranziției de la estetica avangardistă, suprarealistă, la expresia de tip realist-socialist. Redactorul-șef își menține scrisul între limitele esteticului, în schimb atitudinea colaboratorilor este mai puțin consecventă. Se întâlnesc, astfel, aici Nina Cassian, influențată încă de avangardă, Eugen Jebeleanu, autor ce oficiază pe un ton
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288579_a_289908]
-
că Literatura pentru popor, Cărți pentru popor, periodice pentru popor. Sub raport strict literar, revista pledează pentru realism (N.I. Popa, Conversiunea d-lui Teodoreanu la românul realist), luând atitudine față de invazia nonliteraturii sau față de anarhismul poetic, de curentele moderniste și avangardiste, de misticismul gândirist și deplângând devalorizarea spiritului critic. Sunt omagiați Ovidiu, Dante, Flaubert, Turgheniev, Dostoievski, Tolstoi și este respinsă literatura unor Octav Dessila, Dan Petrașincu, E.Ar. Zaharia, Pittigrilli. O rubrică de note acide este cea intitulată „Tablele beoțiene”. Publicația
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287556_a_288885]
-
și probabil printre cele mai valoroase realizări ale suprarealismului românesc. Dacă unele poeme scrise mai înainte, prin anii ’30, o parte incluse abia în antologiile din anii ’60 și ’80, erau tributare principiilor bretoniene ale dicteului automat sau simple jocuri avangardiste, cele de aici vădesc, dincolo de prospețimea adolescentină și de senzualitatea intensă a limbajului, o surprinzătoare profunzime și coerență a viziunii. Ulterior, în Spectrul longevității. 122 de cadavre, se explică „mecanismul” imaginației poetice, care funcționează ca mod al transgresării limitelor materiei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290142_a_291471]
-
proza contemporană de factură oniric-barocă a lui Mircea Cărtărescu. T. se dovedește în versurile acestor două volume unul dintre cei mai luxurianți imaginativi ai liricii române, un maestru al misterului, pe care reușește să îl comunice fără să abandoneze teritoriul avangardist al poeziei de limbaj. Această dublă articulare a discursului, la nivelul imaginii-viziune și al limbajului, se percepe și în Spectrul longevității. 122 de cadavre. În prima ei parte cartea conține o proză poetică, flancată de numeroase note de subsol, care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290142_a_291471]
-
o urgență”; ei declară că vor „puțină intelectocrație după atâta paradă de prostocrație” și se întreabă retoric: „Caragiale să fie oare singurul nostru reazem spiritual?” (Bunul simț politic ca paradox). Nu numai titlul, ci fiecare pagină emană un aer vag avangardist, ușor nonconformist, generat de un climat al momentului, de libertățile, incertitudinile, speranțele, iluziile și decepțiile unei etape din viața social-politică a țării. Versuri semnează Bedros Horasangian, George Popescu, Marin Alexandru Ioan, Max Bănescu. Revista mai publică, în traducere, o Lecție
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285136_a_286465]
-
S.L. Sandrea și C. L. Deleanu (la primul număr); director (pentru numerele al doilea și al treilea și ultimele trei): Ionel Fr. Botez. Articolul-program Către cititori promite că publicația va încuraja tinerii debutanți, dar se înscrie declarat împotriva oricăror tendințe avangardiste. Ionel Fr. Botez dă în acest sens articolele Tendințe noi în critică și literatură și Impresionism și expresionism, în care acuză „critica postbelică românească” ca fiind „cea mai extravagantă școală a exagerărilor”, iar curentele literare nou apărute le consideră „deformări
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290592_a_291921]
-
multe țări europene și latino-americane. În 1975, a înființat în satul natal Colecția de artă contemporană „Vasile Dobrian”. Primele plachete de versuri - Steaua inimii (1939), Umbra unei melancolii (1946), Alfabetul sângelui (1946), Jocuri în filigran (1947) - corespund în general orientării avangardiste a grupării „unu”, în editura căreia au și apărut câteva dintre cărțile sale, marcate în special de tehnicile suprarealiste. Cuvintele cheie ale acestei poezii sunt „mirific”, „reverie”, „somn”, „imponderabil”, creând o atmosferă de dematerializare și fluidizare a percepțiilor și trăirilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286801_a_288130]
-
literară”, „Vremea” ș.a. A semnat și Silviu d’Ilivahia. Debutând semnificativ sub semnul suprarealismului, S., interesat îndeaproape de fenomenul poeziei moderniste, realizează în 1934 Antologie de imagini din poezia nouă. Numai un accident biografic a făcut ca volumul de factură avangardistă Dicteuri pentru fantoma ta, pregătit pentru tipar încă din 1934, la editura revistei „unu”, să fie publicat abia în 1972. Acestea au fost, totuși, singurele dovezi ale înclinației pentru poezia nouă, fiindcă în rest S. a cultivat versul clasic, „caligrafiind
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289538_a_290867]
-
a da lecții de compoziție, dar nici rigoarea versificației și nici perfecțiunea aparent înghețată a imaginilor nu plasează versul în sfera construcțiilor artificiale. Asimilările culturale reprezintă particularitatea definitorie a acestei poezii, și ele transpar fie la nivelul imaginii (de factură avangardistă), fie la acela al structurării exterioare a textului poetic. Concepând limbajul poeziei drept „limbă pe cale de a deveni operă”, poetul se autodefinește în raport cu această realitate, ca „un monstru [...] lexicofag”, ca „fiul unui verb ursuz”. Ermetismul este o modalitate de apreciere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286694_a_288023]
-
inculca un nou etos, de a moderniza în marș forțat comportamentele, ci doar de a promova mărci și de a câștiga părți ale pieței într-un univers ultraconcurențial în întregime pătruns de consumerism. Societate de hiperconsum sau sfârșitul epocii publicității avangardiste cu ambiții herculeene. De unde și această constatare paradoxală: pe de o parte, puterea de influențare a publicității este din ce în ce mai extinsă; pe de altă parte, ea e din ce în ce mai slabă. Tendințele manifestate în publicitatea contemporană semnalează și refluxul vechii sale dimensiuni pedagogice
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]