810 matches
-
tot pe dos, Mirelo, păi, cine-i de vină? Nu e vorbă, c-a făcut ce-a făcut și, până la urmă, l-a rezolvat ea. L-a dat de suflet. I l-a înfiat o familie de francezi, printr-o avocată, care mai apoi a fost arestată... Știa și Roșioara, dar Geta știe mai bine, că i-a botezat copilul și a stat mai mult pe lângă ea și a ajutat-o cum a putut... Păi, avocata aia, deh, cică ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
familie de francezi, printr-o avocată, care mai apoi a fost arestată... Știa și Roșioara, dar Geta știe mai bine, că i-a botezat copilul și a stat mai mult pe lângă ea și a ajutat-o cum a putut... Păi, avocata aia, deh, cică ar fi scos bani grei din adopții... Geta a mai auzit că francezii ăia i-au lăsat Mirelei niște bani în contul copilului, cică vreo trei mii de dolari... Păi, nu doar Getuța, ci toate au ajutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
îl dai, cum e familia aia. Aș merge la noroc. Și o familie bogată dacă ar fi, nu poți să știi cum îi îngrijește... — Pot să te trimit la sigur, îți garantez c-o să încapă pe mâini bune. Am o avocată care se ocupă de chestii d-astea, de adopții. Lucrează numai cu străinii, familii pricopsite de francezi, italieni, nemți... Străinii are condiții, dragă, ie de alt fason. Poți să ai toată-ncrederea că-i asigură copilului un viitor. Nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
simțit cumva datoare să-i spună că da, s-a gândit zilele astea și i se pare bun sfatul pe care i l-a dat în privința lui Petrișor. Altceva n-ar avea de făcut... Cum ar face să dea de avocata aia de care i-a spus? La care Geta că nici o problemă dacă te-ai hotărât. Da, s-a hotărât, întări Mirela, dând să-și alunge îndoielile, copiii, deh, copilul, cui i-ar mai păsa când ești încolțită și ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
îndoielile, copiii, deh, copilul, cui i-ar mai păsa când ești încolțită și ți se pare?... Oare chiar i se pare sau chiar asta e? E cu spatele la zid și n-are încotro, iar Getuța că o s-o sune ea pe avocata aia să-i spună, și bine, nășico, mulțumesc, mulțumesc pentru tot, sărbători fericite, te las cu Roberto, să ai parte de el și să-ți ajute Dumnezeu... Mulțumită Getei a cumpărat și brad. Mugurel a atârnat în el beteală și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
până-n Revelion i-au luat sigiliul de pe contor, și din nou s-a gândit la Getuța, că mulțumită ei, iar la trei zile după Revelion, din nou a trebuit să se gândească, fiindcă s-a pomenit la ușă cu doamna avocată. Era o femeie trecută, de o vârstă incertă, cu părul coafat înfoiat, vopsit morcoviu, și o față cenușie, cu trăsături pulsânde, părând să se schimbe de la o clipă la alta. Avea o haină lungă de blană ruginie, de vulpe sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
înfipse într-un țigaret scurt, din lemn. Râdea la Petrișor, ținut de maică-sa cu fața la ea, ca la fotograf și parcă îndemnându-l să zâmbească, să ia o mină veselă și binevoitoare, și copilul chiar asta făcea. Gângurea la doamna avocată, venită special pentru el. Trăsăturile și surâsul buzelor ei groase păreau să se spulbere odată cu fumul, în timp ce întreba, parcă într-o doară, ca și cum ar fi conversat să-și treacă timpul, ce vârstă are Petrișor, ce mănâncă, dacă l-a înțărcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
N-am apucat să vorbesc personal cu ea. I-a lăsat un mesaj secretarei, cu numele tău și adresa și că ai vrea să găsești o familie, că ai un copil în întreținere... — Am doi. O fi uitat doamna Timuc. Avocata trase chiștocul din țigaret și-l strivi în scrumieră. Se foi puțin, trăgându-și mâinile din mânecile hainei, care rămase întoarsă pe dos, cu căptușeala de satin la vedere și învelind fotoliul ca o husă. Se încălzise și avea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
-i făcu semn Mirelei să i-l dea pe Petrișor. Îl lăsă pe spate pe brațul ei și-l apăsă cu arătătorul pe bărbie, făcându-l să gângurească, și râdea și ea din toată inima. Avea chef de joacă doamna avocată, și totodată ai fi zis că-l probează, și cum îl cheamă, aha, Petrică, Petrișor, să-l pupe tanti pe el că prea-i frumos. Îi găsește tanti, o să-i găsim... Ridică privirea spre Mirela: — Să nu ne grăbim totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
dacă mi-aș găsi de lucru, cu un salariu tot nu aș ieși la capăt cu amândoi. D-aia am zis și-am hotărât când mi-a spus Geta că dumneavoastră mi-ați putea aranja... — Oh, nu se poate! izbucni avocata, smucind geanta și trântind-o la loc pe genunchi. Așa ceva nu se poate, repetă gâtuită de indignare. Scoase din geantă o agendă, o răsfoi și notă ceva în ea. Extrase apoi dintre file două bancnote de o sută de dolari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
nevoie până peste două luni, când s-ar fi văzut din nou, și vorbea în numele amândurora. Colaborau, da, deveniseră asociate. Mirela chiar era hotărâtă de-acum să facă tot ce i s-ar fi spus pentru a fi pe placul avocatei. 24. Măcar că Mărgărit stătea pe picior de plecare, să ajungă acasă să-i facă toaleta maică-sii, se lungiseră iarăși la sporovăială, umblând pe străzi și mutându-se din local în local. Rafael știa, se familiarizase cu problemele lui Mărgărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
rugaseși și nu fuseseși în stare să te bucuri îndeajuns. Copilul, deh, se bucurase cât se bucurase de ea, până ce bucuria-i ostenise... Poftise la cârnați în post. Se spurcase, da, tot așa cum se lăsase ispitită cu bani de doamna avocată... A tras de dolarii doamnei Petronela până spre sfârșitul lui aprilie. Zici că barem să ieși din primăvară, dar degeaba s-ar desprimăvăra dacă n-ai pe ce pune mâna. La cine să fi căscat gura, dacă nu tot la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
acum simțea că ar pierde-o și s-ar prăbuși și ar dispărea pentru totdeauna dacă i s-ar da bani în schimbul... N-avea decât să aștepte, uitându-se iarăși pe fereastră și iar îndepărtându-se, înstrăinându-se... Și doamna avocată părea să aștepte. Își strânsese picioarele și se ghemuise peste geanta diplomat pe care o ținea pe genunchi în chip de masă, pe care lucra în timp ce aștepta. Să nu piardă timpul, timpul costă... Răsfoia agenda pe măsuța ei improvizată, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
interesează, nu vrea, cred că-i e frică de fapt... — Păi, nu i-ai trimis citație?! Nu l-ai chemat în judecată pentru pensie alimentară? — N-aveam cum să-l dau în judecată. Dacă el n-a recunoscut copilul... — Aha. Avocata o fixă cu privirea câteva clipe lungi; din nou nu-i venea să creadă. Nici asta n-ai știut, că ai fi putut să-l dai în judecată pentru pensie, chiar dacă nu l-a recunoscut? — Ba am știut, da’ n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
de ce ești așa? Te văd cam supărată sau mi se pare? Să nu-mi spui... Lângă fereastră, pe jumătate întoarsă către ea, Mirela nu spunea nimic. Acceleră legănatul. Petrișor începuse să plângă. — Uite că știm și să plângem, se alintă avocata. Nu te-am auzit până acum, Petrișor. Și tu? se adresă maică-sii cu blândețe, pe un ton cooperant. Ți-am spus doar că trebuie să fim hotărâte. N-avem motive să ne răsucim așa, aiurea, dintr-o toană... Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
a vrut. Poate dacă ar fi scăpat, asta nu i-ar fi schimbat prea mult soarta, Mirelo, fiindcă te-ai lăsat ispitită în postul ăsta care nu se mai termină și tânjești neîncetat, îndatorându-te, îndatorându-te... În lunile următoare, avocata o mai vizită de trei ori, ca să-i lase bani și s-o încurajeze, dându-i de veste că treburile sunt în curs de rezolvare. În septembrie abia, veni cu actele de adopție. Mirela semnă fără să le mai citească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
și că din banii ăștia să se achite de datorie. Cei cinci sute cu care o sponsorizase până acum, iar Mirela dădu din cap absentă: să-și ia banii doamna Petronela, din teancul de pe masă. Odată rezolvate problemele financiare, doamna avocată îi justifică pe clienți râzând: se grăbesc, desigur, să nu le-o ia alții înainte, că prea-i frumos copilul ăsta. Nu-i așa? Repetă toate astea și-n franțuzește, și ei aprobară entuziaști. Era singură iarăși și tot uitându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
trântise un articol de zile mari. Fiul dictatorului nu crede-n lacrimi... Codruț citea pe sărite, mda, ăsta era un film, n-are a face, Nicu Ceaușescu a cucerit asistența... Farmecul și elocvența i-au făcut totodată faimă și renume avocatei Paula Iacob... Da-da-da, charisma fiului dictatorului, pe care românii deja au început să-l regrete. Bla-bla-bla... Ceaușescu, să ne ierți, în decembrie-am fost beți! Ești nebună, Angelico, asta ai scos-o de la tine... Ba bine că nu, mă rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
a apărut un grup mare de turiști germani. Erau pensionari, în jur de șaptezeci de ani, senini și zglobii cu toții. La un moment dat am intrat în vorbă cu ei, făcînd pe traducătorul. Erau din toate „stările sociale”, o fostă avocată, un fost mecanic auto, un funcționar, o casnică... Era și o familie de turci, stabilită în Germania acum patruzeci de ani. Își petreceau bătrînețile împreună, călătorind prin lume cu oferte turistice speciale pentru vîrsta a treia, promovate de statul german
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Ispășești și Bârzu și cum vă mai cheamă, nu ratați ocazia și poftiți la vot ! America vă așteaptă ! TRASUL DE COADĂ Onorat public, completul de judecată e complet. Domnul Dânsul e din partea Comisiei de apărare în contra abuzurilor iar doamna e avocata Societății pentru protecția animalelor cu blană de casă. Mâță. Pardon ? Mâță Ofelia - jiuristă de drept comun și animalier. Începeți. Să-nceapă Domnu’Dânsu de la abuzuri. Încep dacă se-nchid ușile. Vreți un proces cu ușile închise ? Da. Că vine tot
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
unei femei de patruzeci de ani, pe nume Maria, care suferea de ceva care se numea sindromul Anton. Am stat la taclale cu ea în casa ei din Hartford, impecabil mobilată. Era o femeie vioaie, atrăgătoare, care fusese multă vreme avocată de succes. Părea fericită și întreagă în toate privințele, în afară de faptul că avea impresia că vede. Când i-am sugerat că era posibil să fie oarbă, a râs de absurditatea ideii și s-a străduit să-mi demonstreze că greșesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
una care îți permite să iei singur deciziile, fără să te trezești mai târziu că ești ostracizat pentru ele. Și aș aminti aici o scenă din serialul de mare succes Ally McBeal, în care superba blondă Portia de Rossi, fiind avocata reclamantului într-un proces intentat companiei de o proaspătă mămică - care, abia întoarsă din concediul de maternitate, s-a trezit că ajunge în scurt timp pe un post inferior celui deținut la plecare -, oferindu-se pe sine drept exemplu, încearcă
Curățenia de primăvară. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Cristina Ispas () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1771]
-
la plecare -, oferindu-se pe sine drept exemplu, încearcă să explice de ce nu e corect față de femeile care decid să-și sacrifice viața de familie în folosul carierei (rămânând singure) ca mămicile să primească anumite avantaje la locul de muncă. Avocata mută, cu alte cuvinte, discuția din zona femeie versus bărbat în zona femeie versus femeie, încercând să arate că, până la urmă, femeile decid singure ce vor de la viață, familie sau carieră, și că după ce o fac ar trebui să-și
Curățenia de primăvară. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Cristina Ispas () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1771]
-
la înaintare; după meci băieții se duceau la bere, luau tramvaiul, țineau deschisă ușa de la coborâre, scuipau fetele pe rochie, se distrau grozav și terminau seara la vreun cinema sau cine mai știe unde, pe când eu vizitam o prietenă, o avocată mult mai în vârstă decât mine (împlinise douăzeci și patru de ani), o frumoasă cu părul complet alb, îmi ștergea cu spirt arcadele sparte sau omoplații jupuiți, făceam dragoste. O dată, într-o duminică de toamnă, la dușuri, după meci, a venit Constantin
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
pe vesta lui Marat : „Vivre libre ou mourir !“, în fața ei îmi plăcea să vorbesc, eram politicos și blând, nici n-o sărutam măcar, ea tăcea și ofta, mai bine aș fi plâns, cred că m-ar fi mângâiat cu plăcere; avocata aceea plecase pentru totdeauna în Moldova, ca un erou am condus-o la gară, ne-am îmbrățișat la despărțire, spunea : „Să ai grijă de tine“, zâmbeam, multă vreme am avut inima înghețată, multă vreme, curând o fată m-a invitat
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]