537 matches
-
de dantelă, ea, o curvă de garnizoană arătând ca o studentă de la Heidelberg... Apoi o zări pe ea, pe Marieta. Ședea cu picioarele Încrucișate, ca și celelalte, cu posteriorul revărsat, cu o țigară‑n mână, Într‑o rochie de atlaz azuriu, numai că‑n atitudinea ei, În Înfățișarea ei din lumina aceea rozalie În care părea cufundată ca‑ntr‑un acvariu (eterna Sirenă a marinarilor) era ceva care‑l va atrage imediat pe Bandura. Abia când păși În odăița ei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
teama ciudată de a nu fi dezamăgit, de parcă Întâlnirea directă cu marea Îi putea nărui acea viziune Îndepărtată care l‑a iluminat În douăzeci și opt aprilie treizeci și cinci, când a privit pentru prima oară În viață, În depărtare, În zorii zilei, albastrul azuriu al Adriaticei. Și toate pretextele de care s‑a folosit pentru a amâna Întâlnirea cu marea erau atât de neconvingătoare: nu‑i plăcea să meargă vara‑n concediu ca orice turist cioflingar, nu avea destui bani (și aici nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
când se arătase o altă lumină, desigur dumnezeiască, lumină rătăcită, depărtată și totuși apropiată, lumina unei zile cu soare, lumina vieții și a limpezimii? La Început fusese sineliul bolții cerului, depărtat, străluminat se seninul dinlăuntrul său, de deasupra capului său, azuriul potolit al mării liniștite și limpezi de după maree; apoi zări În sineliul blând al cerului câțiva nori alburii, ce n‑aduceau nici a miei, nici a cireadă, albă cireadă cerească păscând, ci doar a fuioare de lână albă plutind pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
al mării liniștite și limpezi de după maree; apoi zări În sineliul blând al cerului câțiva nori alburii, ce n‑aduceau nici a miei, nici a cireadă, albă cireadă cerească păscând, ci doar a fuioare de lână albă plutind pe mareea azurie a bolții cerului, atât cât ochiul să nu se Îndoiască de albastrul cerului, atât cât sufletul să nu aibă năluciri. Ci aceea era cu siguranță lumina zilei lui Dumnezeu, căci aceea fusese cu siguranță lumina senină a cerului ori poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
lamei de oțel a briciului pe pupilă, după care va privi În jur, În stânga și‑n dreapta, apoi la chipurile lui Ioan și Malhus, confrații săi, chipuri stinse, ca și al său probabil, dar toți trei cu ochii pironiți la azuriul cerului ca la o minune a lumii. Oare și ăsta era tot vis? Încremenirea lor Înfocată, seninătatea, cucernicia față de soare și de lumina zilei lui Dumnezeu, ochii lor țintuiți la bolta cerului, la bolta albastră a cerului, fără urmă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
și o poartă ce se deschidea în cer, deasupra mea. În fața porții se afla chipul Maicii Domnului. Nu pot să descriu exact nuanțele de albastru ale cerului din poartă și nici ale hainelor Mariei, doar atât că cerul era mai azuriu, iar hainele mai închise la culoare. și Maria era frumoasă și zâmbitoare în hainele ei albastre. și îmi zâmbea mie. și era în Lumină. În acel moment, am spus: „Uite minunea ! Să scol oamenii, să vadă și ei minunea.” Dar
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
PREA ÎNDEPÅRTATE Se ascunde sub fruntea mea timpul håituit de Eos și gândul cåutând urmele de tine nelåsate secundarul scrâșnind peste tâmplele azurii ale ferestrei precum o padelå valuri de aer måsurând Mai cald îmi este visul sau mai rece în ochiu-mi aburit de råsuflarea dimineților tale prea îndepårtate
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1610]
-
mai păgubit, odinioară și neamul nostru, când era nepotolit dărâmător de corifei, pe care, la îndemnul viclean al străinilor din cele patru vânturi, îi năruia în blasfematorie uitare. Apoi, tânăra furnică îi ceru să ia aminte la Istorisirea despre Piatra azurie: Cică strămoașele noastre găsiseră departe, pe un munte uriaș, o Piatră azurie, limpede și luminoasă, precum e primăvara Cerul cel de neatins. Mult s-au trudit ele ca, la porunca Reginei, să care Piatra aceea până în Cetatea noastră. Văzând-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pe care, la îndemnul viclean al străinilor din cele patru vânturi, îi năruia în blasfematorie uitare. Apoi, tânăra furnică îi ceru să ia aminte la Istorisirea despre Piatra azurie: Cică strămoașele noastre găsiseră departe, pe un munte uriaș, o Piatră azurie, limpede și luminoasă, precum e primăvara Cerul cel de neatins. Mult s-au trudit ele ca, la porunca Reginei, să care Piatra aceea până în Cetatea noastră. Văzând-o adusă, Vrăjitoarele acelor vremuri s-au adunat în Consiliul suprem, s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
a celor din Ordinul înaripatelor fără de aripi, era aceea că, niciodată și nicidecum, nu aveau voie să facă o solomonie cât de mică, recurgerea la astfel de metode fiind considerată o vulgară nesăbuință. Pentru a înlătura orice posibilitate ca Piatra azurie să intre în puterea unei furnici, Marea Farmazoană, știind ea ce știa, a rugat-o pe Regina noastră de atunci să dea poruncă pentru ca în Piața templului să se înalțe un Turn clădit din piatră lucioasă ca oglinda, în vârful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
poruncă pentru ca în Piața templului să se înalțe un Turn clădit din piatră lucioasă ca oglinda, în vârful căreia să fie așezat neprețuitul lucru. Nu-i era cuiva oprit să se cațere până în vârful Turnului înalt și să atingă Piatra azurie, dar nimănui nu îi era dat să facă imposibilul, atâta de înalt și de alunecos era Turnul cu Piatra azurie în vârf! Într-un rând, însă, o furnică din Ordinul înaripatelor fără de aripi, discipol mărunt al Marii Farmazoane, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
fie așezat neprețuitul lucru. Nu-i era cuiva oprit să se cațere până în vârful Turnului înalt și să atingă Piatra azurie, dar nimănui nu îi era dat să facă imposibilul, atâta de înalt și de alunecos era Turnul cu Piatra azurie în vârf! Într-un rând, însă, o furnică din Ordinul înaripatelor fără de aripi, discipol mărunt al Marii Farmazoane, s-a încumetat să încerce să fure Piatra azurie, pentru ca să o ducă la ea acasă, unde aștepta fiica ei, o furnicuță năzuroasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
să facă imposibilul, atâta de înalt și de alunecos era Turnul cu Piatra azurie în vârf! Într-un rând, însă, o furnică din Ordinul înaripatelor fără de aripi, discipol mărunt al Marii Farmazoane, s-a încumetat să încerce să fure Piatra azurie, pentru ca să o ducă la ea acasă, unde aștepta fiica ei, o furnicuță năzuroasă, care atâta își dorea acea Țandără de Cer cu puteri magice și atâta plânsese și atâtea nopți o implorase, încât maică-sa s-a decis să forțeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
dorea acea Țandără de Cer cu puteri magice și atâta plânsese și atâtea nopți o implorase, încât maică-sa s-a decis să forțeze mâna Destinului. Noaptea, furnica veni în Piața pustie și tăcută, unde vede Turnul înalt și Piatra azurie acolo, sus, în vârf. Atunci, începe să fugă prin aer, zboară de câteva ori în jurul Pietrei azurii, o ia și o duce acasă la furnicuța ei. Aceasta o înșfacă degrabă și-i cere Pietrei să o facă pe ea nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
maică-sa s-a decis să forțeze mâna Destinului. Noaptea, furnica veni în Piața pustie și tăcută, unde vede Turnul înalt și Piatra azurie acolo, sus, în vârf. Atunci, începe să fugă prin aer, zboară de câteva ori în jurul Pietrei azurii, o ia și o duce acasă la furnicuța ei. Aceasta o înșfacă degrabă și-i cere Pietrei să o facă pe ea nici mai mult nici mai puțin decât Regina Cetății furnicilor! Ca din senin, în casa furnicii-discipol apăru, atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
mai puțin decât Regina Cetății furnicilor! Ca din senin, în casa furnicii-discipol apăru, atunci, Marea Farmazoană, care-i spuse: ce vrei să faci, nesocotito? Apoi, fără multă vorbă și fără multe reproșuri, i-a smuls furnicuței sclifosite și necumpătate Piatra azurie din mână. Pe loc, le-a chemat pe celelalte Vrăjitoare, ducând Piatra, cu toatele, împreună, la locul ei din vârful cel înalt al Turnului făcut din piatră lucie ca oglinda. A fost mare tămbălău în Cetatea noastră în toată noaptea aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ascuns după un stâlp și așteptă să termine Higurashitei cu ghicitul. „Gaston s-a ascuns cândva tot aici“, gândi Takamori, cu ochii la bătrânul ghicitor. „Gaston trăiește. Va veni din nou, într-o bună zi, din țara aceea îndepărtată și azurie, să ia asupra sa mâhnirile unor oameni, să încerce să-i aline...“ Takamori Saigo (1827-1877) a fost unul dintre liderii revoltei împotriva shogunatului Tokugawa, care și-a adus contribuția la instaurarea guvernului Meiji. Terminația „ko“ este specifică numelor feminine. Ridichi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
îndrăznit să spună?”. În Aulă, soția lui Pârvulescu e întruchiparea suferinței cu prestanță, în rochie lungă, cu voal negru cu găurele, peste-o pălărie gen anii treizeci, ținută de văduvă de lux, grande dame. Pe peretele din dreapta, într-o frescă azurie cu mai mulți luceferi și-un Car Mare la scară redusă, o îngereasă cu față ovală, cu coamă bogată, brună, călare pe-un bour. Privește spre viitor. Cam o dată la două-trei minute, doamna Pârvulescu duce mâna dreaptă, plină de inele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Și-mi cufund fața în zori Printre degete-mi zâmbește Coloritul unei flori Alintate de lumină Fire verzi răsar acum Soarele măreț domină Veselia de pe drum Gândurile-mi galopează Pe aripi de bucurii Dorul însă mai oftează Trist pe norii azurii Prin frunze tremurătoare Păsări caută culcuș Iese vântul la plimbare Cântă plopii sub arcuș Azi bagheta primăverii Inima-mi o-nalță sus Ca o rugă-n pragul serii Mulțumire lui Isus Mai târziu doinind aleanul Stelele pe cer apar Înflorind
Din zori p?n?-n zori by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83304_a_84629]
-
această structură... Dar eu începusem să împing targa, deși nu știam în ce direcție s-o iau. Asistenta fugea alături de mine, încercând să mă călăuzească. Sala de operații era într-una din încăperile de la parter, în fundul unui coridor cu faianța azurie, asemănătoare cu celelalte, lumina era stinsă și se simțea un miros de dezinfectant evaporat în sticlele închise. Electrocardiograful zăcea într-un colț, alături de un cărucior de serviciu gol. Am pătruns în întunericul acela, am împins targa spre mijlocul camerei, sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Soarele cobora pe cer, în spatele meu, dincolo de fereastra pe care nu mai îndrăznisem s-o privesc, pentru că mișcarea lucrurilor nu mă mai interesa. Îi priveam rigiditatea, în timp ce lumina se retrăgea de pe ea și umbra lumii cobora spre întuneric. Și în azuriul acela vibrant care umplea fiecare colț al încăperii trupul ei deveni cenușă uscată. Am adormit șezând cu bărbia în piept. Am tras-o după mine, albastră cum era. Înainta, scufundată până la brâu, în apele mâloase ale unui bazin nemișcat, către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
și pe care tocmai l-am primit și citit, unul dintre acești tineri, Benjamín Jarnés, într-un articolaș intitulat în manieră culterană „Treier de aur, stoarceri de nectare“, ne spune că „Góngora nu face apel la flăcăruia jucăușă a fanteziei azurii, nici la flacăra pâlpâitoare a pasiunii, ci la perena lumină a inteligenței calme.“ Și asta numesc poezie intelectualii aceia? Poezie fără focul fanteziei și flacăra pasiunii? N-au decât să se hrănească atunci cu pâine făcută din acel aur treierat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
un releveu precis, mai întâi. Nu mai spuse că sistemul ce se vedea pe ecrane nu semăna nici cu Centaurul, nici cu Sol. Camerele diseminate pe suprafața coșcovită a lui Nostromo oscilară tăcute în vidul cosmic, căutând prin infinit amăgirea azurie a Pământului familiar. Pe cargou, monstruos agregat de forme voluminoase și de carcase metalice, camere secundare intrară în acțiune, multiplicând unghiurile de vedere, scotocind imensitatea. Oamenii din alte vremi s-ar fi mirat tare să afle că Nostromo remorca prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Eu am salutat și el parcă a Început treptat să se dezbrace de surtuc și de pantalonii din azugă bazonați și parcă din văzduh au apărut patru Îngeri strălucitori care Începură să-l Îmbrace cu o mantie aurie tivită cu azuriu, cu falduri mari. Avea fața curată și luminoasă, ochii săi mari și albaștri trimiteau către mine o privire liniștită și plină de slavă, apoi fața sa a Început să semene cu fața lui Iisus din Biserica din deal, iar când
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
de nerefuzat care cuprindea vizitarea celor mai frumoase și importante locuri din apropierea Tanger-ului și chiar mai depărtate. Cât timp directorul general s-a scuzat și a vorbit cu cineva important, un arab Îmbrăcat cu strai tradițional, cu turban mare azuriu, Amina l-a pus În temă cu cele mai importante date despre țară și oraș fără a uita să-i promită a vorbi, vedem noi când, despre ea și să răspundă nedumeririi românului În legătură cu limba română și o serie de
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]