1,886 matches
-
de fiecare zi. Oamenii zilelor noastre, din păcate majoritatea creștini, au pierdut noțiunea virtuții, înlocuind-o cu mare fast cu o concurență a patimilor de neegalat. Fie că e vorba de minciună, la ordinea zilei, fie că facem referire la bârfă și judecarea aproapelui, ori la falsificarea cu bună știință a adevărurilor de orice natură ar fi acestea, toate acestea ne duc cu gândul la o societate modernă viciiată, la o eră a minciunii, a haosului și a manipulării. Este aproape
MAICA DOMNULUI – O ALTFEL DE ABORDARE A LIBERTĂŢII RELIGIOASE de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384603_a_385932]
-
spus mie, dar m-a rugat să nu spun că știu de la ea, că altfel nu mai poate afla nimic din ce vorbesc zdrențele alea despre mine. —Doamnă, stați puțin, să ne înțelegem! am întrerupt-o eu. Astea sunt doar bârfe. Pentru ca asemenea invective să constituie contravenție ele trebuie să vă fie adresate direct și în public. În plus, ar fi bine dacă am avea și un martor ocular în acest sens. — Păi de unde martor, domnu’ șef?!... că Mihaela nu vrea
DIN CICLUL: ÎNTÂMPLĂRI REALE DIN LUMEA SATULUI- ÎN AUDIENȚĂ de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384679_a_386008]
-
sale? Măiestrie, nu alta! Calofilie, ce mai! adăugă Mihnea. -Și ce? se contră Vasilică. Antonel e cult, e academician, nu ca noi absolvenți doar ai Școlii de Poliție! Și-ncepură să râdă strâmb, amăgindu-se că terminaseră favorabil pentru ei bârfa. Așa petrecu Antonel orele până la sfârșitul programului, găsind cuvântul ce-ar fi putut să fie passpartout-ul căutat. Întârzie chiar, încercând să facă și ceva conexiuni. Faptul fu iertat de ceilalți, mocăindu-se prin preajmă și ei. Dar, nerezistând peste sfertul
GRAFFITI (PRIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382492_a_383821]
-
jelanii, E teafără lumina dintre mâini, Nici nu mai știu cum ne trecură anii, Aproape că suntem și noi bătrâni... Cât încă e lumină și se poate Și soarele mai are un contur, Nu-i timp pentru nimicurile toate Și bârfele drumeților din jur. Tineri, maturi, acum când scriu, bunici Și mai departe ce vom fi nu știm... Tot mai avem de rânduit pe-aici Și-i vreme îndestulă să iubim! Tot mai aproape-i zarea cea albastră, Nici zeii câteodată
NU-I TIMP... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383854_a_385183]
-
putea folosi altora și implicit lor, vreodată. Își fac așadar “provizii”, adică vara-car, iarna-sanie... poate că or fi rămas destui șomeri de la revoluție încoace, însă dacă și-au păstrat “bunele obiceiuri” acelea de a scotoci și a aduna cuvinte, gesturi, bârfe, au toate șansele să fie ”reciclați”, dacă încă n-au fost. Căci nu se putea ști la ce, sau cui ar putea folosi ceea ce-ar avea ei de vânzare. Și-apoi te bagă ei în seamă, ce dacă nu
TĂBLIȚELE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383905_a_385234]
-
care se umilește singur. • Chestionar: la ce lucrați, la cine lucrați, pe cine lucrați, dacă lucrați... Numai cine nu are conștință e în stare să o cumpere pe a altuia. • Păcat că weekend-ul e numai la sfârșit de săptămână. • Bârfa trebuie întărită cu dovezi palpabile (Andrei Bacalu). • Doamne, paneta noastră nu-i în mâini bune ! • Cine nu-i iubește pe proști are foarte mulți dușmani. • La egală distanță între polul nord și polul sud se află Interpolul. • Situație: te urâște
ZICERI (233/234) – CUIB DE VULTUR & UN LOC CIUDAT de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383328_a_384657]
-
adăugă: -Femeie, acuma mergi de culege toate penele și pune-le înapoi, în pernă, apoi coase perna la loc. Biata femeie rămase stupefiată și îi răspunse preotului că așa ceva e imposibil. Atunci preotul replică: -Vezi, așa stau lucrurile și cu bârfa: cuvintele de ocară, odată împrăștiate, nu mai pot fi niciodată adunate la loc și încuiate într-un sertar. Referință Bibliografică: Bârfitoarea / Florin T. Roman : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1989, Anul VI, 11 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright
BÂRFITOAREA de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383590_a_384919]
-
preluat de Titu Maiorescu. Socotea că trebuie curmată și legătura cu Veronica. Ea era soția unui om onorabil pe care-l respecta și mama a două fete. Oricât păstrau ei aparențele și îndeosebi Veronica, tratându-l în societate cu răceală, bârfele existau. Despărțirea de Iași avea să-i fie foarte grea, mai ales că acest oraș îi devenise oraș de baștină și tot în el își lăsa iubirea. 1877-10-15 Mihai Eminescu, după ce s-a consultat și cu Veronica, răspunde afirmativ propunerii
EMINESCU, VÂRF DE LANCE AL SPIRITUALITĂŢI ROMANEŞTI de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383570_a_384899]
-
nebună când a văzut atâta forță în râtul lui. - Fii serios! a mormăit nea Martin. Are ea un leopard, nu se încurcă cu nespălatul de mistreț. Și tot așa se bârfi pe seama acestora, în hazul tuturor. Se vede treaba că bârfa este universală... Pe un gard, o nuntă de pisici era în toi și adunarea fu intrigată de atâta miorlăială obraznică. Domnul Leo spuse unui dulău să facă ordine. Acesta lătră scurt la ele: - Hei, ia mai terminați cu miorlăitul că
CAP.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382849_a_384178]
-
Off! Că mare-i răutatea omenească! După ce mi-au descoperit locul, au avut grijă să ducă vorba, pentru a face cunoscut „adevăratul” motiv al surghiunului meu. Sigur că „binevoitoarele” de aici, cu iubiți sau amanți, m-au luat în colimatorul bârfei, având grijă să mă țină în carantină, cât mai departe de bărbații întreprinderii. Habar n-au avut ele că situația asta mi-a convenit de minune. Mai rău cu părinții. Mai ales cu tata, când vedea disperat cum îmi creștea
CAP. 3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2215 din 23 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383078_a_384407]
-
de tolerarea încălcărilor eticii profesionale. Am invitat-o la un dialog pe Brîndușa Armanca, jurnalist și profesor de jurnalism, să facă o radiografie a situației. Pentru a ajuta și publicul să înțeleagă ce se întâmplă. „Practica românească de a escamota bârfe, supoziții, colportări sub acoperirea «pe surse» nu face decât să discrediteze profesia” Doamnă Armanca, mediul virtual, cu preponderență, e invadat de articole de presă de proastă calitate, și ca fond, și ca formă, de articole care, în mod normal, ar
Brînduşa Armanca: „Social vorbind, jurnaliştii sunt zero în faţa societăţii, neavând niciun fel de protecție socială” [Corola-blog/BlogPost/92929_a_94221]
-
să obișnuiești publicul cu subiecte ușoare, cu lucruri care se fac din mers, cu poze senzaționale, fete goale, de care abundă Internetul. În consecință, scuza presei că asta vrea publicul nu stă în picioare. Iar practica românească de a escamota bârfe, supoziții, colportări sub acoperirea „pe surse”, deci fără verificări rezonabile, nu face decât să discrediteze profesia. Am ajuns în situația că oricine care produce și distribuie conținut media să se autointituleze sau să fie considerat jurnalist. Ziariștilor profesioniști, celor care
Brînduşa Armanca: „Social vorbind, jurnaliştii sunt zero în faţa societăţii, neavând niciun fel de protecție socială” [Corola-blog/BlogPost/92929_a_94221]
-
Nu vreau să fiu rea, mai ales acum, când sărbătorile Pascale au trecut. Dar în ultimul timp, am auzit tot felul de bârfe. Când spun asta, mă refer la faptul că românul este inventiv și se gândește cum poate face mai bine ca să înșele statul german; cum să ia cât mai mulți bani, fără a face nimic. Ideile sunt acum diverse. M-am
Copiii de azi- copiii depresivi de mâine?! [Corola-blog/BlogPost/93528_a_94820]
-
mai apropie de iubita lui nici cu plată, așa cum făceau, de la o vreme, cei din port. Degeaba a insistat, a și plâns; pentru aceea care mai târziu va fi numită Caravella, nu mai însemna nimic, se dovedise un marțafoi. O bârfă, probabil. Filozoful crede că nu. Caravella - atunci când cineva aduce vorba - râde și evită tema. E puțin necăjită, și-a pierdut o parte din clienți; pofticioșii care nu vor să se pună rău cu Magistratul. Unul singur nu va renunța la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
am verificat deja e că în timpul războiului din Bosnia a strâns o avere considerabilă și că îi plac sporturile periculoase. Și pentru ce acceptăm asemenea oameni într-o competiție de felul ăsta? — Cine suntem noi să judecăm un om după bârfe? Și apoi, ține cont că sunt multe zile de competiție, multă căldură și multă tensiune, încât până și cel mai corect concurent poate să-și piardă cumpătul și să facă o greșeală. — Tu ai face o astfel de greșeală? — Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
mînjită de ruj care arde singură În scrumieră. — MÎine o să vuiască tot orașul. Asta și vreau! Că nu te simți bine, dacă nu-ți cari brelanul după tine. Craii tăi nesărați. Ce-oi fi găsit la haimanalele astea? — Publicitatea, păsărico. BÎrfa, intrigile! Un artist care nu scandalizează nu e artist. Ai sta mai mult de o zi lîngă o cîrtiță ca ăsta care doarme pe el și visează o lume morală? Ipocrizie de impotent! Adică, ce te-a adus pe tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
asta în oraș. Trebuia să ai aceleași păreri cu cele în care a crezut tatăl tău toată viața lui și asta era convingerea tuturor. Știam ce gândea toată lumea despre mama. Nu mai avea prieteni în oraș care să se împotrivească bârfelor, așa că povestea Florei devenea din ce în ce mai dezvoltată. Știam că Flora era iar de partea predicatorului și conducea chiar școala de duminică pentru adulți. Era de rău dacă predicatorul ajungea să fie liderul vreunei inițiative. Cu excepția întâlnirilor ălora ale lui Bobby Lee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
uitat spre Will și Joe sperând să găsesc o portiță de salvare, dar aveau deja limbile atât de adânc unul în gura celuilalt că probabil își blocau reciproc căile respiratorii. Am renunțat, dând din umeri. Ei bine, măcar să fie o bârfă. Mâna lui Will era acum pe coapsa lui Joe, cu jointul încă arzând între degete. L-am recuperat. O să am nevoie de o ocupație în timp ce vorbea Claire cu mine. Am luat-o spre sufragerie, care era plină de lume. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
dimineața asta - a, dar, desigur, dacă ar fi venit m-ar fi sunat să-mi spună ce se întâmplase și eu n-aș mai fi venit degeaba până aici. Pe neașteptate, fața ridată a tresărit, dar nu cu aerul de bârfă de mai devreme. Declanșasem o reacție mai intensă decât mă așteptasem. într-adevăr, arăta aproape speriată, nu de mine, de ceva ce-și amintea. A mai făcut un pas pe coridor, oarecum involuntar, și pentru prima oară vârsta ei o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
va obține? Asta depinde în totalitate de influența pe care o are asupra lui Clifford Hammond. —Și ce știi despre soția lui? Catherine Hammond? —Dumnezeule. Că tot am vorbit de femei ambițioase. Acum Anne-Marie adoptase de-a binelea tonul de bârfă. —O admir pentru ce a realizat. E președinte la Economic Research Foundation, dar de fapt ea deține toată puterea. Sir Nail Fisher, șeful ei, e un bețivan senil care a investit atât de mulți bani în conservatori încât a obținut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Învățătura lui Ben Haas, numindu-l șarlatan și otrăvitor de suflete. Apoi, tot În spiritul denigrărilor, se va ralia cu adversarii Maestrului și, Într-o revistă abia apărută, Kadima, va porni un atac josnic și prelungit Împotriva acestuia, apelînd la „bîrfe și intrigi, dovedind că nu era lipsit de o anume vocație“. O parabolă neterminată găsită printre scrierile lui Ben Haas avînd titlul Povestea cu maestrul și discipolul, fiind, așadar neterminată, nu putea avea deci o morală În sine. Poate doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Fermín hotărîse că era necesar să-l facă să-și exerseze oratoria latentă și sociabilitatea. — Omul, ca o bună maimuță ce se află, e un animal social: de o mare trecere se bucură, În cazul său, clientelismul, nepotismul, bișnița și bîrfa ca jalon intrinsec de conduită etică, argumenta el. E pură biologie. — Iată că s-o schimba. — Ce mojic mai ești și dumneata uneori, Daniel. Tomás moștenise Înfățișarea de dur de la taică-său, un prosper administrator de terenuri care avea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
vremuri, Îngăimă el nostalgic. Adevărul e că eu Îl cunoșteam chiar pe Fortuny bunicul, care a Întemeiat magazinul de pălării. Despre fiu, ce să vă zic. Ea, Într-adevăr, era teribilă. Ce femeie! Și cinstită, știți? În ciuda tuturor zvonurilor și bîrfelor care circulau... — De pildă, că Julián nu era fiul legitim al domnului Fortuny? — Dar dumneavoastră de unde ați auzit așa ceva? Cum v-am spus, fac parte din familie. Totul se știe. — Din toate astea nu s-a dovedit niciodată nimic. — Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
știu, adică, ce pune la cale nemernicul ăla de comisar. Strada e mai plină de lume decât de obicei. Sunt mici grupuri în fața clădirii unde locuiește soția medicului, sunt oameni care locuiesc în acest cartier și care, mânați de o bârfă, în unele cazuri inocentă, dar de rău augur în altele, au venit, cu ziarul în mână, la locul unde domiciliază acuzata, pe care o cunosc mai mult sau mai puțin din vedere sau din mici dialoguri ocazionale, dată fiind inevitabila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
cultivată ca o artă; o replică pertinentă era prețuită mai mult decât trosnetul lemnelor sub o oală. Iar maximele nu erau încă socotite un mijloc mecanic prin care proștii pot să simuleze vorbele de duh și, deci, încă mai înviora bârfa, celor rafinați. E trist că nu-mi pot aminti nimic din toate scânteile care săreau atunci prin saloane. Dar cred că niciodată conversația nu se instala mai comod decât în momentul când ajungea la amănuntele negoțului care constituia cealaltă latură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]