794 matches
-
iar tu nu numai că nu duceai lipsă, dar aveai și pentru alții. Pentru prietenele tale, Mirelo, fomistele, perversele și profitoarele care-ngroșau obrazul și căscau gura, iar pe de altă parte, pornite să te mănânce de fund, să te bârfească, să te știe tot cartierul ce bagi în cratiță și cu cine te fuți. Unele ca Roșioara, Geta și Vasilica, veșnic puse pe rele, dar pentru tine prea puțin conta, Mirelo, lăsai să treacă de la tine. Nu te sinchiseai, îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
anilor ’70, cu covoare orientale decolorate atârnate pe pereți, scaune de lemn greoaie și mese ale căror tăblii bătucite te făceau să te simți bine. Am ales o masă din colțul de lângă fereastră și ne-am instalat confortabil, ca să ne bârfim șefii și colegii Într-o atmoferă amiabilă, așa cum e tradiția printre muncitorii aflați În timpul liber. Lesley abia Își Începuse slujba la sală. Era tânără și plină de elan - de fapt, nu era decât cu vreo câțiva ani mai mică decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
a sosit vremea s-o pornim către clubul pe care niște cunoscuți de-ai ei tocmai Îl deschiseseră unde muzica era foarte lentă. Vreo trei persoane dansau superb. Ceilalți nici măcar nu Încercau. Stăteau În picioare la marginea ringului de dans, bârfind fără rost, sau se sprijineau În poziții incomode de blocurile de ciment, care erau singurele scaune disponibile. Per ansamblu, aveam dinainte un nesfârșit catalog al ororilor și n-aș fi rămas dacă vărul lui Baby, Tim, nu ni s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
eram atât de obosite, încât nici nu am putut plânge, nu mai aveam lacrimi. Zău, crede-mă. De fapt, nici n-am vrut să plângem, pentru că așa suntem noi, chiar cu riscul de a fi judecate de vecini, care au bârfit, probabil, că suntem niște fiice nesimțitoare. Poate am fi putut plânge, ca să evităm bârfele, dar n-am făcut-o. Toată lumea se aștepta să plângem, dar noi n-am vrut să le dăm satisfacție. Din punctul \sta de vedere semănăm foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
A mai comandat un Tom Collins și un bol cu fistic. După ce s-a terminat înmormântarea și a plecat toată lumea, ne-am pus pe sake și am băut până în zori. Am dat gata o sticlă și jumătate și i-am bârfit pe toți: unul a fost prost, celălalt de-a dreptul idiot, mai știu eu care un câine râios, un oarecare a fost porc, altul ipocrit, ba am găsit și un șarlatan. Nici nu poți să-ți dai seama ce bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
nu-l suporta. Trăia cu impresia că știe să cînte la pian, dar dacă reușeai să-l ții departe de piane era un tip de treabă, asta dacă nu-i dădeai să bea ceva sau nu-i ofereai posibilitatea să bîrfească, și de astea două nu reușise Încă nimeni să-l țină departe. Cel mai bine se pricepea la bîrfit și știa mereu cîte ceva proaspăt și foarte compromițător despre oricine ți-ar fi trecut prin cap din Madrid, Valencia, Barcelona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
mereu cîte ceva proaspăt și foarte compromițător despre oricine ți-ar fi trecut prin cap din Madrid, Valencia, Barcelona sau alte centre politice. Exact În clipa aceea cîntecele au Început din nou În forță și, cum nu prea poți să bîrfești urlînd, după-amiaza la Chicote se arăta a fi foarte plictisitoare, așa că m-am hotărÎt să plec imediat după ce voi fi dat și eu un rînd. Chiar În clipa aia a Început totul. Un civil Într-un costum maroniu, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
a mea e mai profundă, pentru că îmi aparține și nu vreau să trăiesc fără ea. Amintirea dureroasă e o garanție că Patrick e mereu prezent în mintea mea. Aplic cea mai bună tactică pentru a schimba subiectul: mă apuc să bârfesc niște cunoștințe comune. —Jim e pierdut pentru societate! — Mi-am dat seama. Îi e frică și de propria sa umbră. Și, pe deasupra, mai și miroase. —Pe bune? Da. Tu n-ai stat așa de aproape de el. Nu cred că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
toți vorbim în șoaptă când facem referiri de genul ăsta. Nu suntem obișnuiți să petrecem în conace luxoase, nu prea suntem în elementul nostru, facem notă discordantă cu adunătura de bogătași. Dar nu vrem să recunoaștem, așa că ne manifestăm frustrarea bârfind pe seama luxului acestei case vechi. Unde dormi? mă întreabă Vijay. —Doamne, amice, ai și tu un pic de rușine! întrerupe Stewart. Vijay roșește de-a binelea. — Nu, n-am vrut să zic - eu doar - se bâlbâieel. Mi se face milă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
plină de subînțeles. E clar că Jennifer e de partea fetelor. Dar a ridicat o problemă importantă. Cu toții ne simțim vinovați că am ignorat unele chestiuni serioase pe care trebuia să le discutăm aici, nu numai să ne apucăm să bârfim. Chiar așa, sare Charlotte. N-a fost aiurea să te prefaci că ai o relație fericită, Daisy, când, de fapt, în viața reală ăsta e tocmai lucrul care nu-ți iese cu nici un chip? Au! Charlotte are un stil de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
continuare logodiți, dar data nunții a fost amânată; între timp, merg amândoi la consiliere maritală. Vanessa nu-l mai sună deloc pe Finn. Nimeni nu spune ceva pe față la birou despre cele întâmplate cu Vanessa și Finn, dar se bârfește pe rupte pe tema asta. Băieții au un respect deosebit pentru Barney fiindcă s-a iubit cu o asemenea blondă superbă - la urma urmei, după părerea lor, Barney avea dreptul la o ultimă distracție înainte de însurătoare - dar există amănuntul picant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
o mireasă mai înaltă decât el. Mai ales că e vorba de o blondă superbă, slabă, care ar arăta splendid într-o rochie de satin alb care pe mine mă face să arăt scundă și lată ca un dop. —Ai bârfit bine? mă întreabă Finn, venind la biroul meu. — Nu știu ce vrei să spui, mă fac eu mică. Niciodată n-aș pierde vremea cu bârfe în timpul serviciului. Șefu’! — Sigur că nu, zice Finn, așezându-se pe marginea biroului. Te rog să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
cu un cap de cal de care stă lipit un nas de vultur. Mă întreb cum a reușit să spargă dulceața din borcan. Sorb din cafeaua grecească cu grijă, să nu mă tai la buze în ceașca ciobită. Începem să bârfim familia. - Asta nu-mi plăcea la Claudia - cheltuia totul pe rochii și șaluri. De asta n-au casă acuma. - Da, da, și a moștenit obiceiul ăsta tâmpit și fiică-sa. - Niște proaste! - Mai ții minte, Mizi, rochia aia cu volane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ei, marinarul rămas pe uscat din cauza unei hernii de disc și a unui tic nervos la ochiul stâng. Dar am stat și pe fotoliu, în sufragerie, la o cafea și-o telenovelă cu doamna Nicky, coafeză de mare clasă, care bârfea doar în termeni academici și pe un ton de educatoare de grădiniță. Părinții Adlinei proveneau din satele din jurul Constanței, însă se fereau ca de dracu’ de tot ce le-ar fi putut aminti originea lor țărănească: nu suportau animalele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cu mult mai tânără, văduvă fiind de câțiva ani. Este foarte vorbăreață, nu-i tace gura deloc. Îi place să discute cancanurile de la televizor cu mult haz. Știe câte se întâmplă în blocul unde locuiește, deși nu aș spune că bârfește. Cum mă vede, mi se adresează:Dom’Minache, n-ai vrea să-mi faci un serviciu?Cum să nu?... Cu cea mai mare plăcere, răspund amabil. Și doamna Cocuța îmi spune că la magazinul cutare se vor scoate pui grill
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
mea pentru totdeauna. Așa, ne iroseam întîlnirile din camera cu icoane pe sticlă în exasperări temătoare. Și la școală eram prieteni buni, eram mereu împreună. Ne mutaserăm în aceeași bancă și legătura noastră era cunoscută de toți. Probabil că se bârfea pe socoteala noastră, pentru că, din instinct, toate colegele Ginei o urau, iar pe mine, deși mă respectau, mă mai credeau un biet monstrișor nimerit pe mâini rele și care aveau sa mă strice și mai mult. Da, pe mine mă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
felicite ironic. ― Hei, Allan, ești pierdut, băiete! vorbi Geurtie. ― Dar nu e urâtă, spuse în treacăt Clara, numai că mi se pare murdară, ca orice indiană. Cu ce-și dă pa păr? Pe mine, lașitatea mă cuceri deodată. Începui să bârfesc și pe inginer, și pe Maitreyi, fără să cred un cuvânt din cele ce spuneam, dar ascultând amuzat cele ce-mi vorbeau fetele și Harold. Orice urmă de fascinație și respect pieri din conștiința mea. Mai ales că nu înțelegeam
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
în război alături de Germania ! Ei, dacă n-ai auzit, auzi acum ! Domnul Marghiloman era deodată asaltat de lume. Avea anticamera plină ! Atâția care în ultimele luni îl ocoliseră, alții care nici n-avuseseră ocazia să-l cunoască, alții care îl bârfiseră sau îl atacaseră direct acum îi solicitau ajutorul ! Dinainte încă să aibă nevoie ! Era indignat, bietul Papa, povestind. Domnul Ialomițeanu provenea dintr-o familie cândva influentă în Buzău și îl cunoștea de acolo pe domnul Marghiloman. De ce atunci să nu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și refăcând romanul. În absența unei caracterizări auctoriale supra-ordonatoare, îi revine, practic, fiecărui personaj adult și adaptat plăcerea de a râde, în sinea lui, de capul atât de serios al familiei ; de a-l minți în față și a-l bârfi ; de a-l asculta cu falsă atenție și aprobare, reținând un enorm căscat interior. În capitolul „Ora ceaiului“, Mironescu este încă respectat, statutul lui poate fi doar întrezărit printre echivocurile erotice dintre Sophie și Titi Ialomițeanu. Doi ani mai târziu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ce părere aveți despre Paștele din ziua de azi? Mai respectă tinerii tradițiile? Nu. În ziua de azi tinerii nu mai au respect pentru nimic. Dacă vin în noaptea Învierii la Biserică este pentru a râde, a se distra, a bârfi. Însă, de cele mai multe ori merg la discoteci. 2. Interviu luat, doamnei Ciobanu Virginia, 65 de ani, pensionară, domiciliată în Gura-Bustei, sora doamnei Maria, pe 24 februarie 2008 Nu am mare lucru de spus. Sora mea a cam spus tot, am
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE PAŞTE ÎN GURA BUSTEI. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Suflet Alina () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2083]
-
și răzbunător și n-a ținut dușmănie din te miri ce-i cade prost? CÎnd nu i-a fost lui frică de semenii lui? Ba că nu-l laudă destul și nu-l invidiază, ba că-l invidiază și-l bîrfesc și vorbesc despre el prostii... CÎnd nu i s-a părut lui ba că dracu’, ba că lacu’, chestie care l-a umplut de nesiguranță și de ranchiună? CÎnd și-a Întors el greșeala din drum? CÎnd n-a suferit
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
au mărturisit că le provoacă o excitație sexuală. Institutul ocupă un loc central în viața socială din Ennistone. Rolul său a fost comparat cu cel al Agorei din vechea Atena. Este locul de întâlnire al cetățenilor, locul unde oamenii huzuresc, bârfesc, se relaxează, își caută parteneri, pun țara la cale, fac afaceri, se află în treabă, uneltesc. Aici se fac și se desfac mariaje, la marginea bazinelor aburinde. Se aseamănă cu ceeea ce era pe vremuri mersul la biserică, numai că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Desigur că mă gândesc și la mine. Unii spun că a făcut un act de eroism, salvând-o pe Stella... începu Gabriel. — Știi bine că nu asta se spune, îi reteză Brian vorba. — Nu contează ce le place oamenilor să bârfească, interveni Alex. Cunoștințele pe care le întâlnise la Institut îi adresaseră și ei remarci de simpatie, dar le zărise și sclipirea din ochi. Se părea că, la nivelul superficial la care au loc asemenea consensuri, toată lumea era de acord că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
unui incident petrecut cu câțiva ani înainte. Într-o zi, Gabriel se afla în Grădina Dianei, la Băi, împreună cu câteva cunoștințe (doamna Robin Osmore, și Anthea Eastcote și o școlăriță) și, nu știu cum, venise vorba despre George, iar prietenele ei îi bârfiseră cumnatul. Vorbele le înghețaseră, însă, pe buze când s-a ivit dintr-odată chiar George care, fără îndoială, auzise totul. După ce s-a depărtat de ele, Gabriel s-a simțit obligată să fugă după el. Îl ajunsese din urmă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Dacă Stella era acasă la George? Dacă o fi fost acolo tot timpul, nu într-o groapă în grădină, ci vie și nevătămată, luând parte la o conspirație în doi, râzând împreună cu George de tot ce-ar putea gândi și bârfi orașul? Faptul că era un lucru lipsit de sens, nu o împiedică pe Diane să-l gândească totuși. Cu George, totul era posibil. Făcu cale întoarsă și se îndreptă spre Burkestown, în Hare Lane nr. 16, unde știa că locuiește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]