KorAP: Find »[drukola/base=bârlog & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...18 19 20 ...23 >

560 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798

situația se agravează. Devine tot mai activ, mintea lui bolnavă îl împinge să ucidă tot mai des. Probabil că acum se odihnește după noaptea care a trecut, savurându-și isprava. Ar fi numai bine să mergem să-l surprindem în bârlog. Pe de altă parte, ar trebui să mergem la tabăra țiganilor să vedem ce urme putem găsi. Acum, cât sunt încă proaspete și nu le-a tulburat nimeni. În concluzie? Mergem la zlătari, spuse Toma pornind mașina. Știi unde? E

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
devreme, a atacat de două ori noaptea trecută, poftele lui sunt acum satisfăcute. Cred că nu se mai află în zonă. Se bucură de isprăvile lui nocturne, pe undeva prin partea cealaltă a drumului forestier. Rămân la părerea mea că bârlogul lui se află pe Muntele Rău, acolo unde am fost eu ieri. În timp ce vorbeau, mergeau umăr la umăr printre copaci, privind în toate părțile. Văd că ești foarte preocupat. Spune-mi și mie după ce te uiți? întrebă Ileana la un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
Ileana, nu pe aici se urcă pe Muntele Rău. Eu pe aici am fost. Ții neapărat să mergem pe aici sau vrei să folosim poteca obișnuită? Mi-ar place să urmăm același drum. Poate că reușim să-l scoatem din bârlog. Ne va vedea venind și poate se va da de gol. Doar ți-am spus că individul supraveghează zona. Domnule inspector, se întoarse Ileana spre el, nu-mi vine să cred că ești atât de naiv. Chiar crezi că un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
pe care o aruncă pe obraji. Își umezi fruntea și dădu cu apă și pe ceafă. Fără să știe de ce, avu grijă să nu spele zona unde îl sărutase Ileana. Acum își amintea și pricina pentru care venise acolo. Căuta bârlogul ucigașului. Trebuia să dea ocol vârfului în formă de piramidă ca să vadă dacă nu cumva acesta se ascundea acolo. Bă nuia că pe partea cealaltă ar putea fi o peșteră ori vreun adăpost pe care și-l înjghebase acesta, ferit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
paznicul este de nedetectat pentru vâlvă, dar restul? Cu ei cum rămâne? Să știi că nu e puțin lucru! continuă Ileana, ca și cum i-ar fi citit gândurile. Paznicii pot face ceva ce nimeni altcineva nu poate. Intră după ea în bârlog și, dacă o găsesc dormind, o pot fereca acolo, prăbușind peste intrarea în sălaș o grămadă de bolovani. Foarte tare! nu se mai putu abține Toma. Mai sunt paznici din ăștia? Moș Calistrat este ultimul dintre ei. Moșul? se miră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
într-o parte a intrării, zăceau aruncate crengi și rugi de mure uscați. Se vedea că cineva le dăduse în lături ca să poată elibera intrarea. No, aici e, arătă Calistrat spre gaura întunecoasă care se căsca în munte, acesta este bârlogul vâlvei. Ce facem? întrebă Toma. Intrăm? Încă nu, băiete, încă nu. Paznicul intră în bârlogul bestiei numai atunci când e pregătit să o ferece înăuntru. Haide acum să ne găsim un loc unde să ne ascundem și s-o așteptăm să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
că cineva le dăduse în lături ca să poată elibera intrarea. No, aici e, arătă Calistrat spre gaura întunecoasă care se căsca în munte, acesta este bârlogul vâlvei. Ce facem? întrebă Toma. Intrăm? Încă nu, băiete, încă nu. Paznicul intră în bârlogul bestiei numai atunci când e pregătit să o ferece înăuntru. Haide acum să ne găsim un loc unde să ne ascundem și s-o așteptăm să iasă afară. Nu mai e mult până ce soarele se duce la culcare. În noaptea asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
Simțea din nou sub picioare pietrele de pe drum. Bătrânul ridică toiagul în poziție verticală și îl sprijini de pământ. Toma îl privea curios. Aștepta să vadă ce se întâmplă. Băiete, îi atrase atenția răstit Calistrat, când vâlva este ieșită din bârlog, niciodată nu-ți iei privirea de la ea. O clipă numai dacă te uiți în altă parte, te poate înhăța. Cristian tresări și se întoarse spre norul de ceață din fața lor. I se părea că este mult mai aproape de ei acum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
că între timp situația se schimbase radical. În minte, gândurile i se succedau cu viteza luminii. Acum se temea că se lăsase ademenit într-o capcană întinsă cu vicleșug de moșneag. Îl atrăsese singur noaptea în pădure, scosese bestia din bârlog și acum îl împingea în ghearele ei. Nici măcar nu se mai putea baza pe sprijinul Ilenei, care nu se afla acolo. Dracul de moșneag avusese grijă să o trimită departe de el. Probabil că nu-i spuseseră tot, e drept

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
a v-ați ascunselea cu ea pe toate coclaurile? întrebă inspectorul plictisit. Atâta timp cât bestia iese la vânătoare, păzitorii trebuie să o împiedice să ucidă. Nu-i obligatoriu dar rostul nostru ăsta este, s-o închidem cât mai repede înapoi în bârlog. Și unde mă rog ai fost săptămânile trecute? No, de acum am cam terminat pentru noaptea asta, spuse Calistrat, evitând întrebarea, nu mai avem ce face aici. Putem să ne ducem la casele noastre. Cocoșii au cântat pentru a treia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
Și cum vrei să-ți spun? Mă cheamă Cristian Toma. Nu, băiete, nu asta era întrebarea. Până ce nu te fac paznic adevărat nu pot să-ți spun altfel. Numele ți-l vei căpăta doar după ce închizi tu însuți bestia în bârlog. Până atunci te vei mulțumi numai cu atât, indiferent dacă-ți place ori ba. 20 Împinse poarta și intră în curte. Ieri, când venise însoțit de Ileana acasă la Moș Calistrat, nici nu băgase de seamă cât de multe flori

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
perete. Reveni apoi lângă inspector, așezându-se pe locul lui de lângă geam. Privea înainte fără nici o țintă, bătând darabana cu vârful degetelor pe marginea laviței. Eu am avut noroc, băiete, rosti el într-un târziu, tata deja închisese bestia în bârlog când m-a dus pe mine acolo, la mina părăsită. Tot ce mi-a spus și mi-a arătat după aceea a fost lesne de priceput pentru mine. E ușor să înveți fără ca vâlva să se repeadă peste tine, fără

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
că trebuie să o împiedicam să mai ucidă. Nu se poate, trebuie să ai un plan de bătaie. Eu propusesem chiar s-o ucidem, dar tu mi-ai spus că e imposibil deci trebuie măcar s-o închidem înapoi în bârlogul ei. Ușor de spus, băiete! Ia spune, cum vrei tu să facem asta? Pe mine mă întrebi? întrebă Cristian uimit. Tu ești specialistul, ai uitat? Nu-i venea să creadă ce auzea din gura bătrânului. Fusese convins că acesta știe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
bine se putea ca vâlva să se plictisească de acest joc, să-i lase în plata Domnului cu amăgelile lor și să se ducă spre oraș. Nu, unica lor preocupare trebuia să fie aceea s-o bage din nou în bârlog și asta pentru vecie. Din păcate, la această problemă încă nu avea soluție. Ba da, știa că îi scapă ceva și era sigur că nu era vorba de nimic legat de Calistrat. Văzuse el ceva noaptea trecută peste care trecuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
se servească din pachetul lui. Lângă el se adunase o grămăjoară de chiștoace stinse, inspectorul numărase deja douăsprezece țigări fumate de bătrân. Toma își ținea tălpile apăsate pe pământ, așteptând febril să simtă tremurul ușor care preceda ieșirea bestiei din bârlog. În fiecare seară va trebui să venim aici? întrebase Cristian la un moment dat. Numai dacă vrem să ținem vâlva sub control, îi răspun sese bătrânul plictisit, fără să-l privească. Putem să n-o facem, însă atunci bestia va

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
toată inima să fi rămas nemișcată tot acolo. Ce face? nu se putu el abține să întrebe. Vine încoace? Nu, stă pe loc. Ai răbdare! Nu mai e mult până ce cântă cocoșii, poate avem noroc și pleacă singură înapoi în bârlog. A trecut atât de mult timp? Mă înnebunește așteptarea asta. Dacă se mișcă, te rog să-mi spui! Nu vreau să mă ia pe nepregătite, Nu pricep de ce stă acolo, spuse Calistrat și el nerăbdător. Ar fi trebuit să se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
spune-mi dacă te doare ceva! îl întrebă Cristian pe bătrân. Toate, icni Calistrat, mă simt ca și cum am trecut prin mașina de tocat carne. Unde-i vâlva? A plecat, cocoșii au cântat a treia oară și s-a retras în bârlog. În timp ce vorbea se întreba de unde știa că bestia plecase în bârlog. Nu auzise nici un cocoș, pur și simplu știa că sosise vremea ca aceasta să plece. No, bine, șopti Calistrat, înseamnă că în noaptea asta ne-am liniștit. Da, ne-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
Toate, icni Calistrat, mă simt ca și cum am trecut prin mașina de tocat carne. Unde-i vâlva? A plecat, cocoșii au cântat a treia oară și s-a retras în bârlog. În timp ce vorbea se întreba de unde știa că bestia plecase în bârlog. Nu auzise nici un cocoș, pur și simplu știa că sosise vremea ca aceasta să plece. No, bine, șopti Calistrat, înseamnă că în noaptea asta ne-am liniștit. Da, ne-am liniștit. Important acum este să știu dacă nu cumva ești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
paharul în mână așteptând răspuns la întrebarea pe care o pusese mai devreme. No, bea și tu, că astăzi e zi mare, bucură-te împreună cu noi! Și, mă rog, ce sărbătoriți? Ați reușit să închideți vâlva la locul ei în bârlog? Cu tine, mai stau eu de vorbă! îl amenință ea pe Toma. Ai dispărut de două zile, fără să lași nici un semn. No, ai încurcat-o, dragul meu! chicoti Calistrat care era în vervă mare. De acum, ai intrat la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
că scapi așa ușor? Gata! V-ați făcut destul de cap. M-am săturat de vorbe în doi peri, vreau să știu și eu ce se întâmplă! Păi, ce să se întâmple? îi răspunse Calistrat. Vâlva e la locul ei în bârlog, asta ca să-ți răspund la întrebarea de adineauri. Nu pentru totdeauna, dar măcar astăzi nu va mai ieși de acolo. Și numai pentru atâta lucru v-ați apucat de cinstit? No, și pentru asta, dar cel mai important este că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
Vin cu voi ca să mă asigur că totul este în ordine, îi replicase hotărâtă Ileana, ieșind pe poartă împreună cu el. Nu mai încăpea nici o îndoială că nici un argument n-ar fi putut-o determina să renunțe, așa încât plecaseră împreună spre bârlogul bestiei. Habar n-am avut că moșul este atât de bogat, spuse la un moment dat Cristian. De unde până unde ai scos asta? N-ai văzut câte sfeșnice erau îngrămădite pe dulapul acela? Cel pe care l-a luat cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
să se poată strecura afară. No, ce faci? auzi el în spatele său glasul lui Calistrat. Vrei să intri și nu ai curaj? Nu-i cea mai fericită alegere. Chiar dacă încă nu a apus soarele, nu știu cum se comportă vâlva în propriul bârlog. Ai întârziat! Unde ai stat până acum? îl apostrofă Ileana țâfnoasă. Ți-am spus să n-o aduci și pe ea! îi reproșă bătrânul lui Toma, făcându-se că nu o aude pe domniță. Calistrat ținea la subsuoară o cutie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
peșterii. Nu de alta, dar n-aș vrea să ne trezim că astupăm o intrare și deschidem alta. Cristi, dragul meu, nici nu poate fi vorba de așa ceva! sări imediat Calistrat. Nu trebuie să te încumeți să intri acolo, e bârlogul bestiei și nu-i bine să te bagi peste ea. Nu știe nimeni ce face ea peste zi. Poate doarme, dar poate că nu. Mai bine nu te apropia! Dacă îmi dai toiagul, voi putea intra fără teamă. Și dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
ascunsese în spatele trunchiului unui gorun bătrân, chiar în fața porții principale. Ileana avusese dreptate, lucrurile se schimbaseră față de cum le lăsase el în urmă cu trei ani. Se afla chiar în locul unde, împreună cu Moș Calistrat, pătrundeau în pădure ca să urce înspre bârlogul bestiei. După ce reușise să găsească toiagul, o condusese pe Ileana acasă iar el plecase pe munte. Nu mai avea răbdare, trebuia să vadă cu ochii lui ce se întâmpla acolo. Bineînțeles că nevastă-sa insistase să vină și ea cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
nici un paznic nu s-a aventurat în vizuină, îi răsunară în minte cuvintele lui Calistrat. Își amintea că mai încercase o dată să intre în peșteră, în urmă cu trei ani, în ziua în care, împreună cu prietenul său, aruncaseră în aer bârlogul bestiei. Stătuseră exact acolo unde se afla acum. El, plin de entuziasmul descoperirii secretului toiagului și gata să se arunce în necunoscut, Calistrat, cumpătat de experiența atâtor ani în care fusese singurul paznic al peșterii. Tot el îl învățase că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]