489 matches
-
coroanele sărăcăcioase ale zarzărilor. Iarba și florile de câmp ne ajungeau până la genunchi. Aerul era șfichiuit de aeroplane și bombardiere: bondari, albine, viespi, musculițe. Cam o dată la treizeci de secunde înghițeam o insectă. Avea gust amărui și mă gâdila în timp ce bâzâia în josul faringelui. I-am dezvăluit Sabinei că mai ales musculițele conțin proteine. Ajunși în vârf, ne-am aruncat la rădăcina unui molid răcoros. Mi-am scos tenișii și mi-am afundat tălpile printre frunzele de afin. Sabina și-a pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
și el arestat, Zare Popescu se juca În tufele de zmeură din curtea bunicului său, iar Radu A. Grințu, despre care Zare credea că e sora lui mai mare, Îl căuta, nu-l găsea și, ca de obicei, Începea să bâzâie. Astfel. Am uitat să spun că În tot acest timp soția Învățătorului Popescu agoniza. Ea a murit abia după arestarea lui Florea. La moartea ei a venit și Niculae, nebunul satului, și acesta a fost un prilej de mare furie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
descoperit de privirea neobișnuită de mobilă a bătrânului Bobocică. — Să trăiți, domnule profesor! - spune el. Îi răspund la salut și iată că Întrebarea pe care tocmai mi-o puneam În legătură cu felul caracterului acestui om (personaj) rămâne suspendată. Ca o muscă bâzâind În jurul craniului meu, ea va asista de acum Înainte tot ce aflu. eram pe malul mării, pe o șosea care făcea legătura Între două orașe mari, cam la jumătatea distanței, ne uitam pe mare cum valurile se mișcau furioase, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
o să zică mama? Pe bulevard la ultimul etaj trebuie că cineva ori nu doarme ori a adormit cu lumina aprinsă. Dacă nu doarme, ce face la ora asta? Scrie? Își bate nevasta? Are părul creț? Cu gene ostenite? Întrebările acestea bâzâie în fiecare noapte în capul lui Arion călare de delfin, înfățișat în basorelief pe zidul muzeului Aman. Noaptea, pentru că atunci prind viață statuile și chiar semistatuile, cum e cazul lui. Poate că nu e chiar viață, ci semiviață. Pe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
făcându-și o pernă, și se băgă sub pături. Privea prin deschizătura cortului cum strălucea focul când vântul nopții sufla peste el. Era o noapte liniștită. Din mlaștină nu se auzea absolut nimic. Se Întinse sub pături. Un țânțar Îi bâzâi lângă ureche. Nick se ridică-n capul oaselor și aprinse un chibrit. Țânțarul se așezase pe pânză, deasupra sa. Mișcă iute bățul Într-acolo. Sfârâitul țânțarului la contactul cu flacăra fu un zgomot satisfăcător. Apoi chibritul se stinse. Se Întinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
capul, oftând. Contemplă umbrele lungi ale copacilor pe pajiște, tufele de arcoantus pline de flori albastre. Totul în jurul lui răspândea atâta seninătate... O rază de soare se strecură printre frunzele platanului și îi lumină mâinile sprijinite pe masă. Câteva albine bâzâiau în jurul lor. — Sunt obosit, șopti. Se gândi la fratele său, care nu voise să-i vorbească. Îl durea refuzul lui dictat de ranchiună. Valerius ar fi vrut să-l ucidă pe Vitellius acolo, în pulvinar, dar Antonius îl împiedicase. Valerius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
sau de grup, mai mulți domni și doamne. 2. Bâza s-a desfășurat corect, conform tradițiilor strămoșești și europene. 3. Nu s-a constatat violențe. S-a tras cu grijă și imparțial din toate părțile. 4. Participarea a fost generală, bâzâindu-se la unison și în limba de stat a fiecărei naționalități conlocuitoare. 5. Casetele prezentate de unele posturi sunt contrafăcute și antiparlamentare. Casetele noastre, nu ! în condițiile de mai sus pomenite cerem Constituirea unei Comisii Parlamentare Internaționale, a unei Comisii
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
s-a tras ? Da ! S-a tras cu sete, cu forță ancestrală, cu aceleași mâini care au ținut poate sapa, plugul și condeiul dar,. . . și aici rog să se consemneze, se pare că și reprezentanții celorlalte fracțiuni au făcut bătături bâzâind alături de noi Sperând în reconciliere, PROPUN CA BÂZA Să INTRE îN PROGRAMA ȘCOLARĂ OBLIGATORIE ! Se aplaudă frenetic. Se fluieră puternic. Ca rîspuns la atenționarea prin fluier, pătrunde în sală, ritmic și pașnic, un grup de scutieri. După ce fac onoru la
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
de diabet?... Copleșit de emoție recunoscătoare din adâncul ființei Inițiatorului aflui un ușor râgâit. De Sus, de la Nivelul Superior, un alt gârâit, cel al Cuvioșiei Sale Acachie Jr. pluti câteva clipe nesigur, alăturându-se apoi celuilalt. Între ele, ușor meditativă, bâzâi... o muscă. VIOL între sutele de scrisori care de care mai serioase și mai bine timbrate care aterizează pe masa mea din motive complet necunoscute familiei, mi-a reținut atenția una zurlie foc. Un concetățean de profesiune fără întreabă cum
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
În general și să scriu În particular, să urmez medicina, să m-apuc de ceea ce crezusem cu nestrămutare că-i literatură, nu era, eram siderat. Au mai vorbit și alții. Pe același ton. Abia-i mai auzeam. Scriam prost, Îmi bîzÎiau urechile, scriam banal În cel mai fericit caz, ceva vîjÎia deasupra mesei de lectură, a capului, probabil din vina mea. Plutea ca o bărcuță de ziar Întrebarea ce căutam aici, printre scriitori adevărați și filologi. De fapt nu găseai mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
decembrie ’89 și aflăm că nici măcar nu era visul nostru. S-au reinstaurat teama și frustrarea. Printre atîtea scenarii, coborînd În avalanșă, provocînd lumii un nesfîrșit dezgust. ZÎmbetul de aur al securității. Recuperat. În neputința colectivă. Desăvîrșita intoleranță. Ziarele. Zvonurile. BÎzîind ca liniile de Înaltă tensiune. Indivizi normali gata să se arunce pe ferestre, și jigodii agitate sau calme. Meditative. De ce n-ar profita de noile vremuri așa cum au făcut-o În epoca de metal? Democrația să nu le aducă chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ruj ca să-l farmece pe director, nu-l farmecă și țipă. Fane reușește În cele din urmă să participe la o manifestație muncitorească, ia cuvîntul, strigă ca Vasile Roaită cu sirena-n mînă și acuză lumea Întreagă de pe acoperiș. Vine bîzÎind elicopterul, simbol. El cade și moare. Privește Înainte cu mînie este un simbol și totodată un film dezastruos pentru că n-are nici o legătură cu parafrazarea discutată ori cu cinematograful, ci doar imită. Imită fără reținere și fără nici o surdină, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și pitic. Am plîns cînd a murit Gheorghe Gheorghiu-Dej la radio, eram În sufragerie și ascultam cum bocea lumea la difuzor la Înmormîntare, aveam opt ani și murise omul acela care semăna cu un tătic de-al doilea, și am bîzÎit pînă m-a cîrpit tata, n-a mai suportat atîta durere și m-a trimis În camera mea cu un habar n-ai de nimic. Și iar Înapoi la medicină, cînd am Învățat să cînt la ghitară, cu stativ, portativ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
venit În oraș, fusese oricum o mare prostie din partea lui să intre la Chicote În condițiile alea. — John, cum Îți e? — MĂ simt bine. E bună băutura asta. MĂ face să mă simt poate puțin beat. E face bine la bîzÎitu’ din cap. Chelnerul se apropie. Era foarte agitat. — L-am denunțat, spuse. — Ei, atunci nu mai ai nici o problemă. Nu, spuse cu mîndrie. L-am denunțat. SÎnt deja pe drum, vin să-l prindă. — SĂ mergem, i-am spus lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Îi fi având tu dreptate, dar vorba ceea: „Cade omul din copac și se mai hodinește”, dar noi, care am bătut atâta cale până aici, în Bucium, și pe deasupra am pus și capetele la treabă?... Nici nu știi ce îmi bâzâie mie prin cap. Nu sunt ghicitor, dragule, ca să știu ce fluturi îți zboară ție prin minte, dar s-ar putea să ne fi gândit amândoi la același lucru. Să nu spui că te-ai gândit la prima atestare documentară a
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
omului și prostul. Uite de-o pildă Georgel. Dacă Dinuța avea alt bărbat, mai avea ea un sărvici atât de greu?...Nuuu! Venea acasă fuguța...” medita Ion Cotman cel tăcut. Mitruță, însă, nu reușea să adoarmă. Roiul de gânduri îi bâzâia în cap fără milă...” Oare Zâna mea îi de aceea?...Ferească Dumnezeu! Dcă îi așa, apoi numai netrebnicul cela de Iordache i-o sucit capul...Da’ de unde să știu eu dacă îi adevărat?...Asta vine cam așa: prinde orbul, scoate
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
se soldează cu răpunerea citopului și triumful binelui, găsirea armoniei etc. - Lasă-l pe ăsta! Mai zi din ăla cu pițele și cudatele! "...să mulgi un bleazăr, să cînți la ran, s-arunci cu pietre-n apă, s-asculți cum bîzîie hondrii peste cîmpia înflorită!... Odihnește-te lîngă mine, iubito! Nu pleca!..." Am rîs împreună. El de fragmente și eu de el. În miezul zilei ne întrerupem orice activitate și ne așezăm pe pietrele rotunde. Ne concentrăm și ne unim energia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85073_a_85860]
-
argăsite și n-am văzut luxurianța vegetației și Înflorirea deșănțată a murdăriei; pe lângă garduri mișună haite furișate de câini sau de oameni la pândă. Mirosul greu de mortăciune, intrată de mai multe zile În putrefacție, mă paralizează; muște mari, roșcate bâzâie soioase peste tot. De după câte o perdea, pătată violent de culori indecise, mă privește cineva cu atenție; când ridic privirea, colțul perdelei cade brusc și nu văd decât mâna uscată cu degete negre ce o ține. De la o casă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
că ești foarte drăguță. Am simțit imediat că roșesc. Nu știu de ce, dar asta m-a bucurat mai mult decât dacă și-ar fi proclamat iubirea nepieritoare pentru mine, dar n-am avut timp să savurez, pentru că mobilul Începu să bâzâie cu un mesaj urgent: Păpușă, unD ești? Am nevoie de Cristal URGENT. De ce nu putea Philip să ceară unuia dintre cei treizeci de manechini/chelneri care se Învârteau pe acolo era peste puterea mea de Înțelegere, dar știam că trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Alex:... O să mă faci să cred din nou că știi să patinezi... Mihai: Și în primul rînd să n-o faceți pe deștepții, auzi! Val: Dar... Mihai: Tu să stai în banca ta. Crezi că nu știu ce fel de filosofie îți bîzîie prin cap? Bagă de seamă! Și dumneata, domnișoară! Să nu crezi că lumea nu știe cu ce talente ai făcut tu filmul ăla...! Lasă, fără scene, se știe! (Irina îl privește cu ură, apoi tace și e la frontiera unde
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
da, ăsta!" Doctorul: Auzi, băiatule, eu n-am venit aici să-mi faci mie giumbușlucuri... circărie răsuflată! Octav: Da de ce-ați venit, dom' doctor! Păi n-ați venit să-mi faceți foaia de observație! Așa că treceți acolo că-mi bîzîie prin cap, în afară de vocile alea..., o mică destabilizare a țării... a Balcanilor... Am programat și un miting... eu și cu tipul ăla dubios din cort... doctor în gropi... Avem lozinci... cîntece... după aia programul mai prevede o brigadă artistică... de
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Da... foarte simplu...! Dom' profesor, domnule, dar cum a putut rezista un asemenea coșmar jumătate de secol?! Groparul: A rezistat tocmai pentru că avea sub mînă o societate de delincvenți... E mult mai ușor de condus decît niște oameni cărora le bîzîie prin cap chestii ca demnitatea, cinstea, curajul... Octav: Bătrîne, spune-mi și mie cum pot oamenii să uite o asemenea grozăvie! Groparul: Uită, domnule, uită pentru că omul nu poate trăi amintindu-și mereu că e vinovat... Și-atunci uită. Gata
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
ții morțiș să-ți spui, să-ți strigi toate adevărurile tale...; la ce bun? Gh. P. doi: Hm! știi chestia cu musca, nu? Gh. P. unu: Care? Gh. P. doi: Aia de pe căciulă... Gh. P. unu: Și ce te deranjează?! Bîzîie și ea pe unde poate... Gh. P. doi:...Numai că în cazul nostru bîzîie în urechi, în ochi, pe mîini, pe picioare, în cap, în suflet... Și asta cu atât mai al dracului cu cît ne prefacem că n-avem
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Gh. P. doi: Hm! știi chestia cu musca, nu? Gh. P. unu: Care? Gh. P. doi: Aia de pe căciulă... Gh. P. unu: Și ce te deranjează?! Bîzîie și ea pe unde poate... Gh. P. doi:...Numai că în cazul nostru bîzîie în urechi, în ochi, pe mîini, pe picioare, în cap, în suflet... Și asta cu atât mai al dracului cu cît ne prefacem că n-avem nici o muscă... Gh. P. unu: Și dacă-ți bolborosești toate adevărurile, nu mai ai
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
care Charles, văduv, face o vizită fostului său pacient, Rouault, tatăl Emmei. Pe la trei după-amiaza, În vreme ce Charles o aștepată pe Emma În bucătărie, vede cum muștele urcau de-a lungul paharelor golite de cidru și se Înecau, rînd pe rînd, bîzÎind, În lichidul lipicios rămas pe pereții recipientului. Cred că, În lipsa altor lecturi poate mai concludente, literatura de apartament se naște În secundele Înregistrării literare a primului masacru dipteric. Să nu uităm că musca este cel mai neînsemnat animal de casă
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]