504 matches
-
vrei, da’ n-o spui - a răspuns el strângându-i mâna. Mâine seară să mă vestești dacă nu-i vreo primejdie pe aici. Voi veni și poate aduc leacul care trebuie, ca să-ți liniștești bărbatul... ― De ce nu te cumințești matale, bădie? Vrei să se întâmple vreo nenorocire? ― Nu te teme. Nu se va întâmpla nimic... În acest răstimp, hangiul și-a terminat treburile prin beci. După ce a tras o raită și prin curte, să vadă dacă lucrurile sunt în ordine, strigând
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
a zări-o pe hangiță. Și nu mică i-a fost mirarea când, ieșind, a găsit-o afară, chiar în fața ușii hanului. ― Ce faci aici, frumoaso? - a întrebat-o el, cu mâinile întinse, gata s-o îmbrățișeze. ― Da’ ce faci, bădie? Vrei să ne vadă bărbatul meu? Am ieșit să iau o gură de aer înainte de culcare... ― Ce n-aș da să mă pot furișa și eu în așternutul tău... ― Doamne! Ce poate să-ți treacă prin minte! - a răspuns ea
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
prins-o de mijloc. În clipa următoare, cele două trupuri au devenit unul singur, iar focul din suflet l-au liniștit cu un sărut disperat... Când strânsoarea s-a mai domolit, hangița s-a tras într-un loc întunecos: ― Doamne, bădie! Ești nebun, nu alta! Cum să vii noaptea și să mă aștepți aici? Dacă ieșea bărbatul meu? Și amu’ dacă întârzii la fântână ar putea să iasă și, Doamne ferește!... Ne împușcă!. Am venit fiindcă nu ai mai trimis băiatul să
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
noaptea și să mă aștepți aici? Dacă ieșea bărbatul meu? Și amu’ dacă întârzii la fântână ar putea să iasă și, Doamne ferește!... Ne împușcă!. Am venit fiindcă nu ai mai trimis băiatul să mă cheme. ― Da’ nu ți-am făgăduit, bădie. ― Nu trebuie să-mi făgăduiești nimic, ci vreau să fii a mea! Așa că mâine seară am să vin la han, să-ți aduc leacul de care ți-am pomenit. Trimiți băiatul mai devreme la mine numai dacă este vreo primejdie
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
făgăduiești nimic, ci vreau să fii a mea! Așa că mâine seară am să vin la han, să-ți aduc leacul de care ți-am pomenit. Trimiți băiatul mai devreme la mine numai dacă este vreo primejdie. ― Mă bagi în păcat, bădie! De ce vrei să... Celelalte cuvinte au fost zăvorâte cu un sărut arzător. Apoi lotrul i-a umplut cofa cu apă și înainte de a pleca a prins-o de mijloc, gata să i-l frângă. De această dată, însă, două brațe
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
o umbră de tristețe în ochi. ― Acum... du-te, dar fii atentă să nu-ți vadă ulciorul. Nu-mi duce grija, că mă întorc eu. Până atunci, am să-ți duc dorul. ― Să ai... Să fii cu băgare de seamă, bădie... „Fiindcă știu eu că faci numai lucruri cu primejdie” - ar fi vrut să-i spună, dar s-a oprit și, cu un oftat nereținut, s-a depărtat. Din ușă, i-a aruncat o privire care părea să pârjolească totul în
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
îndemână... După câteva clipe, galopul s-a oprit. Nu a trecut multă vreme și a auzit chemarea știută: un strigăt de pitpalac. Asta însemna că este feciorul hangiului. A ieșit. Din spatele tufanilor care mascau intrarea în bordei, a ieșit flăcăul: ― Bădie, m-o trimis tata să-ți spun că mâine, la al doilea cântat al cocoșilor, să fii acolo unde știi matale... ― Am înțeles. Mergi cu grijă, să nu te vadă cineva prin locurile iestea... A plecat îndată, să-și anunțe
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
la fiecare pas: Alt ciung, păcatele mele, rosti îndurerat Vasile. De, oftă Dumitru, păcatele oamenilor. Că tare mai suntem păcătoși! D-apoi, ista i Gheorghe! țipă Vasile, frecându-se la ochi, bucuros că presimțirea lui nu a dat greș. Da, bădie, încredință și Dumitru, asta-i minune mare! Și cei trei frați s-au îmbrățișat cu putere, bucuria lor stârnind interesul celorlalți consăteni, care, parcă uitaseră de rânduiala rândului. Vorbe repezite cereau lămuriri despre peripețiile bărbatului socotit mort în război, despre
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
L-a urmărit un timp și a văzut că, deși omul făcea eforturi sporite, nu reușea să urce dealul. S-a gândit Norocel ce s-a gândit și a găsit de grabă o idee, poruncindu-i străinului: -Oricine ai fi bădie, stai pe loc! Să nu cumva să faci ca data trecută, că sunt hotărât și pregătit să dau de cheltuială, fiindcă amu știu cum. Cel căruia se adresa Norocel, n-a răspuns, doar s-a uitat la el și în
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
de pe cap, picioarele-i slăbesc și pe spinare sudoarea rece curgea ca firul unui izvor. Și cum sfaturile zânei erau proaspăt sădite în mintea lui, puțin câte puțin toate au revenit la normal și a căpătat glas. -Mulțumesc pentru laude, bădie eu știu că nu este așa dar dacă și dumneata spui la fel ca și Zâna curajului, sunt nevoit să cred. Dar... nu mi ați spus dacă îmi dați voie să vă ajut până acasă. -Și dacă îți spun că
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
am reușit așa cum m-am priceput și am făcut cât am putut, să alung tristețea de pe chipul lui și să izolez singurătatea în care el era învelit, precum viermele în gogoașa de mătase. El a continuat, povățuindu-mă: -Să-mi zici „bădie,” că tu nu știi, dar eu sunt mai tânăr decât părinții tăi. -Bine, bădie, am zis închizând poarta după mine. -Să mai vii pe la mine, că mă roade boala asta de singurătate, așa cum caria roade lemnul. În timp ce două lacrimi mari
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
tristețea de pe chipul lui și să izolez singurătatea în care el era învelit, precum viermele în gogoașa de mătase. El a continuat, povățuindu-mă: -Să-mi zici „bădie,” că tu nu știi, dar eu sunt mai tânăr decât părinții tăi. -Bine, bădie, am zis închizând poarta după mine. -Să mai vii pe la mine, că mă roade boala asta de singurătate, așa cum caria roade lemnul. În timp ce două lacrimi mari cât boabele de mazăre se rostogoleau peste obrazul lui, deși tânăr, adânc brăzdat de
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
peste obrazul lui, deși tânăr, adânc brăzdat de riduri, a continuat să-mi spună: -Uite amu-i sara și pentru că am stat de vorbă cu tine, la noapte o să dorm neîntors, înțelegi tu, ca un butuc. -O să mai vin bădie, i-am promis eu în timp ce am sărit peste șanț în șosea, am aruncat încă o dată ochii spre locul unde era. Omul stătea cu privirea îndreptată în direcția în care mergeam, bucuria pe care i-am produs-o se disipa de pe
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
eu, cu cap, cu mâini, cu picioare, ca toți oamenii! Dacă vă mai holbați la mine așa, apoi să știți că o să mă cam duc de unde-am venit. O să mă duc la... ei, da, la fabrica de scriitori a lui bădia Mihai și n-o să mai auziți din gura mea nici un stih!... V-ați lins pe bot!... O poezie, maestre, spune-ne o poezie!... Pe-aia cu căprioara!... îi cerură în cor toți studenții, de parcă l-ar fi cunoscut de când lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Apoi cum ce, cumetre? Am venit și eu să cumpăr de ale gurii sămi hrănesc feciorii, că-s bărbați în toată firea și au nevoie de putere, să se apere de tine, mârșavule! Ha! Ha! Ha! a început a râde bădia, dar nu era râsul dânsului. Știa el că cu Mărioara nu se poate pute el, că s-a fript și-n alte dăți. Văd că ai chef de glume, cumătră! Ba deloc. Doar și că mi-s dragii ca sufletul
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mare?! Ei bade, și eu cu ale mele nevoi, m-am dus să văd cum este sfecla și văd că-i bună. Am auzit că o primește la gară pentru Roman, la fabrică. Fa... Ileană, da ia spune tu lu’ bădia tău cum de ești mereu așa de frumoasă, fa? Ai vre-o dragoste ascunsă sau mănânci anume feluri de mâncare? Da de unde, bade! Păi, atunci -zise Morțun, descălecând de pe calul său roib, lăsându-l să pască iarbă verde sub privirile
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
școlii și, printre cocenii de porumb în picioare uscați și numai buni de cules, după ce s-a asigurat că nu-i vor asculta nimeni, i s-a adresat ca unei ființe la care ținea mult. Numai în fața acestora întrebuința apelativul "bădie". Bădie Costache ai sfeclit-o rău... și noi pe lângă tine! Poate nu știi ce perdaf mi-a făcut tovarășul secretar? Anul acesta ne-am ras cu primele de orice natură! Vin sărbătorile. Toți au nevoie de bani. Cum crezi că
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
și, printre cocenii de porumb în picioare uscați și numai buni de cules, după ce s-a asigurat că nu-i vor asculta nimeni, i s-a adresat ca unei ființe la care ținea mult. Numai în fața acestora întrebuința apelativul "bădie". Bădie Costache ai sfeclit-o rău... și noi pe lângă tine! Poate nu știi ce perdaf mi-a făcut tovarășul secretar? Anul acesta ne-am ras cu primele de orice natură! Vin sărbătorile. Toți au nevoie de bani. Cum crezi că o să
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
că persoana respectivă murise cu mai mulți ani în urmă. Totul era nefiresc, absurd și confuz. Confuzia se accentuă când se convinse că vocea, ce venea din gol, îi ghicise cele mai intime gânduri și îi cunoștea și numele. Nu, bădie Costache, ești neîncrezător ca de obicei! Eu sunt, într-adevăr, vocea este a mea. Ți-ai amintit aproape bine: "cu mai mulți ani în urmă" însă nu sunt mort cum crezi tu! Ca și mulți alții, pe care îi vei
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
în gândul său complet nedumerit. Tocmai în momentul când era sigur că nu va găsi nici un răspuns la multele întrebări ce-i stăteau pe vârful limbii, auzi o voce, ce i se părea foarte cunoscută, chiar deasupra umărului său: Sărmăluțe, bădie Costache, sărmăluțe! De când nu mai ești cu picioarele pe pământ ai uitat de sărmăluțe! "Ce să uit?" se întrebă bietul de el, în viața lui nu a mâncat și nici nu a auzit de așa ceva. A mâncat carne de ren
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
însă de altă culoare. Sunt nervoși pentru că vor să pună mâna pe castroanele cele mari. Dar spiritele acelea agitate cu pumnii strânși din fruntea fiecărui grup, ce vorbesc fără întrerupere în cornul acela uriaș, ce mai vor? Nu-i corn, bădie Costache; e portavoce electronică. Vorbesc prin ea ca să auzim toți ce spune. Mai bine privește-i mai atent! Observi cât sunt de neastâmpărați? Își rotesc ochii în toate direcțiile și sunt foarte buni meteorologi. Presimt cu o secundă înaintea altora
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
în alburia cerului, pregătit să primească marele astru, regele regilor, domnul domnilor, Măria Sa Soarele. Pe pămînt era o liniște desăvîrșită, lighioanele savurau dulceața somnului de la ivirea zorilor, iar oamenii, cu excepția lui Ion Rotaru, erau scufundați în cele mai fantasmagorice trăiri. Bădia Ion Rotaru s-a foit cît s-a foit, a mers la baie, a dat cu apă rece peste față și a decis că azi nu se bărbierește. Mai merge o zi, spune el frecînd zona păroasă de lîngă perciuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
nici de praful de pe picioare, unii spuneau că este un fel de rapăn. Îi plăcea vara să meargă desculț, în pantaloni scurți și într-un maiou, care acum era mai mult negru decît alb. Dar ce eveniment îl făcea pe bădia Ion să vegheze la ivirea zorilor? Nu-și mai amintește de cînd n-a mai văzut un răsărit de soare, deși casa era pe un deal care domina împrejurimile și de acolo, pentru cei sensibili, era o priveliște care îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
-și vadă visul dar izbutise ceva mai măreț: să-i convingă pe ceilalți de adevărul visului său. Înmormîntarea secretarului adunase toate satele din comună. Se năștea solidaritatea acestui popor pînă mai ieri neîncrezător în idei. Rotundă și căruntă, căpățîna lui bădia Nică, brigadierul, apărea lîngă sicriu, parcă neînstare să înțeleagă pactul solemn. Se stropșea la copii și la femeile care se înghesuiau să vadă de aproape sicriul acoperit cu flori, cu capacul așezat alături. Cu nelipsita lui geantă la șold, atîrnată
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
înțeleagă pactul solemn. Se stropșea la copii și la femeile care se înghesuiau să vadă de aproape sicriul acoperit cu flori, cu capacul așezat alături. Cu nelipsita lui geantă la șold, atîrnată de o curea încrucișată peste pieptul lui lat, bădia Nică opunea reguli meschine într-un moment a cărui măreție ciocănea în piepturi cu degete de gheață. A doua zi, același Nică adună căruțele și oamenii pe șantier. Canalul se transformă într-un furnicar. Adjunctului i-a apărut atunci viziunea
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]