503 matches
-
de parcă ar fi vrut să-i facă în ciudă lui Lențâca. Spaima mare era că fapta ei va fi dată în vileag de feliile de pepene ce pluteau pe iaz, ca o dovadă de netăgăduit că ea, Lențâca, pe care bădia Costică o lăudase că este descurcăreață și ființă cinstită, i-a înșelat așteptările. Cu capătul de seceră se chinui să taie o nuia de salcie, de vreo doi metri, cu care să tragă spre mal blestematele de felii, ca să le
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
în reușita căreia credea și nu prea, dar și-a zis în sinea lui: „Vom trăi și vom vedea, nu dăunează cu nimic și dacă se va termina cu bine, cu atât mai bine pentru toți”. Vasile Chiriac îl întrebă: − Bădie Costache, mai mergi la Băcești ? − Da Vasile, trebuie să duc niște bagaj al lui Iosub, covrigarul, că se mută din Pungești. Dar vrei să mergi și tu acolo? − Da, aș merge cam pe joi, am auzit că acolo e un
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
și mai trebue să trec și pe la Emilia, la Galați, încheie discuția Mihai. Capitolul XXVII Spovedania − Marie, ți-a mai scris Mihai pe unde mai merge? știam că face serviciu pe un vas de război, parcă, îi spune „Mărășești”; − Da, bădie Costică, tot pe el este. Am primit scrisoare de la Emilia și spune de el că tot acolo este, numai că umblă mult și greu ajung scrisorile de la dânsul; − Da Emilia ce face, tot la Galați, nu s-a măritat încă
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
pe el este. Am primit scrisoare de la Emilia și spune de el că tot acolo este, numai că umblă mult și greu ajung scrisorile de la dânsul; − Da Emilia ce face, tot la Galați, nu s-a măritat încă? − Apăi de, bădie Costică, pe vremurile astea...știi că ea-i ambițioasă tare, nu se aprinde așa ușor ca să facă pasul ista...ș-apăi s-o luăm pe cea dreaptă, cum a stat atâta, mai poate aștepta să se isprăvească războiul aista nenorocit, care
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
care a înghițit atâtea vieți și de care neam săturat și noi; fie ce-o fi, că pentru noi nu cred c-a fi mai bine, am dus-o din rău în mai rău; − Auzi, Marie, auzi? − Ce s-aud bădie? Parcă-s tunete, poate că vine oleacă de ploaie și pe la noi; − Ce tunete, Marie, ce tunete? Aestea nu-s tunete de ploaie, că nu ne-ar strica un chic de ploaie că s-o uscat tare pământul; 2 − Da
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
ce se auzeau în depărtare iar moș Lisandru rupse tăcerea : − știți ce-am auzit eu, măi oameni buni? Cică rușii au rupt frontul la Iași și în câteva zile s-ar putea să-i avem musafiri nepoftiți; − Vai de mine, bădie Lisandre, și o spui așa de liniștit de parcă i-ai aștepta, zise Maria; − Nu că-i aștept, tu Marie, că nu mi-s dragi; pe Ion al meu l-au trimis cu ceilalți premilitari prin Muntenia sau Oltenia, acum câteva
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
lui, m-a salutat militărește și a plecat, privind spre copil; − Apăi la ei s-au schimbat multe de atunci, Marie, n-ai auzit că nu mai cred în Dumnezeu? − Nu cred eu că-i chiar așa, adu-ți aminte, bădie Lisandre, de avionul rusesc care a căzut în pădurea Cursești. Aviatorul care era mort din pricina arsurilor nu știi că avea cruciuliță la gât? Poate că nu-i adevărat tot ce se spune despre ei, încheie Maria; − Așa să fie, poate
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
o miruit el harapu' la scăfârlie, da' și eu când am dat odată cu capu'... mamăă!! Numai surcele i-am fărâmat sărăcia ceea de măciucă, spune el fonf, scuipând cu sânge și câteva măsele. Gheorghiță hâhâie schimonosindu-se de durere: 'Mnetale, bădie Toadere, și când o suna Apocalipsa, tăt a șugui ț-a arde... Și zi așa, că eu dormeam somnul drepților, Măria sa o dat cu cracii-n sus păgânătatea?! Izbândă deplină, moșule! spune Gheorghiță cu mândrie. Cum alta? Că nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Un oștean purcede a aprinde lumânări la căpătâiul morților și luminițele licăresc ca o puzderie de licurici. Și mie mi-i în grijă, gângăvește Gheorghiță. Copchiii, muierea și oile le-am băjenit la codru. Tot codru' sireacu'... De mă duc, bădie Toadere... cum îi lăs de mă duc?... Că totu-i scrum și cenușă... O ave grijă Domnul? se întreabă și își cufundă obrajii în palme. Ține-ți firea, Gheorghiță-taică... Nu dăm ortu' popii cu una cu două, suntem neam tare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de șăpte bocitoare ce urlă, trag la măsea și nu le stă gându' decât la pomană, mai bine călare, învârtind toporișca, chiuind ca la nuntă, strigând până la ultima suflare: "Pentru Moldova și Ștefan!!! Moldovaaa!!!" Gheorghiță dârdâie încetișor: 'Mnetale ce gândești, bădie? S-or mântui cu rezbelele aistea? Că tăt la oaste, la oaste numa' bozii și buruiană pârloagă-i ogoru... Toader se scarpină în creștet: Apăi... după scărmăneala aiasta, o da Dumnezău și-om apuca câțiva anișori de tihnă și pace
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
limba de-un cot!... Pe mine unu' m-a cocoșat, m-a secat! se vaicăre el și mustețile îi fâlfâie în bătaia răsuflării gâfâite. Șendrea scoate din sacul său un bolovan de râu, îl cântărește în mâini și râde: Lasă bădie: nădușești cu folos! Ce folos?! Ce folos?! Până ne belesc turcii, ne belește Vodă! S-au încins zalele pe mine ca pe frigare și n-avem îngăduință să le scoatem. Cică tot "călire-i" și chinul aista! Tataie, folosu-i că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
sub coordonarea Prof. Cristea Sandu Timoc și la Herculane cu sprijinul guvernului român. Perspective Încurajatoare au fost expuse la Simpozioanele de la Iași de către Dimitrie Crăcinovici și Pătru Iancu Iancovici ziarist, poet și militant. Nu putem uita spiritul combativ a lui bădia Pătru care nu mai este printre noi și până la moartea sa În anul 2000 a condus Filiala „Ginta Latină” de la Bor și revista „Curcubeul Timocean”. Vocea lui a răsunat mobilizatoare dezvăluind piedicile oficialilor În acordarea drepturilor pentru Timoceni. Ardoarea sa
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
ai Bunei Vestiri - niciunul nu avea calitățile necesare unui șef politic. Căpitanul le dăduse acest grad (cel mai înalt în Legiune) drept o recunoaștere a credinței lor neclintite, prin atâtea suferințe, fără să le atribuie un rol special de conducere. Bădia Ilie Gârneață , pe vremuri admirabil luptător, era mult prea „moale”. Radu Mironovici, dârz la datorie, n-a avut nici el însuși altă veleitate decât de a lupta în Legiune și pentru ea; Mille Lefter și Inginerul Blănaru erau luptători modești
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
mai pornit pe front nicio unitate românească și de aceea am fost ținuți la Craiova. În aceeași situație cu mine mai erau la regiment alți camarazi, printre care C. Chelaru, dirigintele P. T. T. Chișinău și C. Gârneață, unul dintre frații bădiei Ilie, director de școală primară în Bucovina. Mobilizat în condiții „speciale” de aproape un an, fusese pe front până la Don, rănit la picior și, abia ieșit din spital, trebuia să fie din nou trimis pe front: căci din grația și
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
vreau să-l recunoască protector(bade). Cum falnicii geți nu aveau în obicei să umble în patru labe în fața altora(așa cum o fac urmașii lor astăzi) și-au strunit sirepii, au dat săbiile la tocilă și l-au așteptat pe bădia Filipoi Enia să-l între- be de ce poftește la toriștea lor. Pentru că urgia era mare, s-a adunat neamul geților din toate ținuturile și rău i-au hăcuit pe macedoneni cu toată fala și falanga lor. După ce și-au îndepărtat
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
luat, dis dediminață, Sfânta împătășanie la piept, molitfelnicul, crucea și patrafirul în spate și am plecat. Zăpada era afânată, proaspătă, dar ajugea până la brâu. Distanța era cam 14 kilometri. Drumul neumblat. Zăpada ne ruptă. Până am ajuns la casa lui bădia Andrei Vleju, poreclit Hompuă, luptând cu troienii, s-a făcut ora 10. Eram transpirat și obosit. Când am deschis poarta la ograda casei celui ce m-a poftit, dânsul ieșea din „bucătăria de vară”pe ciardac, cu o scobitoare între
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
rămână numai la secretarul de partid. În același timp cu deconectarea telefonului, mi s-a impus schimbarea pălimarului de la biserică pe motiv că este necorespunzător, deși nici eu, nici Consiliul Parohial nu ne plânsesem de comportarea lui și până la urmă bădia Arcadie Baltag , pensionar de la C.F.R., a fost scos din serviciul de pălimar, împotriva voinței mele și a Consiliului Parohial, și mi s-a impus ca pălimar un membru de partid care până la numirea lui ca pălimar nu venea la biserică
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
timp după asta, că „prea despic firu-n patru”. Ca să nu fac figură de filosof sau de moralist („Un filosof la un ospăț e ca un cîine în baie”, scrie Lucian de Samosata), am plecat, nu înainte de a-l felicita pe „bădia Ghiță” pentru norocul de a se retrage din activitate însoțit de bunăvoința generală. Puțini îl au. Nu mi-a scăpat pînă acum nici un episod din serialul Umbra Turnului, despre domnia lui Henric al VII-lea, întemeietorul dinastiei Tudorilor. Îl urmăresc
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
englez plecat într-o lungă expediție, cu pieptul și spatele acoperite de curele și curelușe de care agăța reportofonul, două-trei aparate de fotografiat, acumulatorul etc. Ca șofer, era pur și simplu infernal. Cînd trebuia să meargă împreună cu el pe teren, „bădia” George Sidorovici, căruia din respect i se dădea întotdeauna scaunul din față, după un deal și o vale în care „GAZ”-ul redacției parcă zbura, îl ruga să zăbovească atît cît să-și scoată ochelarii. „De-acum, barem nu văd
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și de cel ce conduce actualmente Cultura: „e un instalator... de veceuri!” Nu mi-a explicat ce anume i a provocat scîrba, iar eu nu i-am cerut lămuriri, ca să nu par că mă îndoiesc. * Imediat după ce ne-am salutat, bădia Lazan m-a reținut ca să mă întrebe „Care-i culmea «spațiului mioritic»?” știam că urmează un banc, dar am făcut o mutră gînditoare, așteptînd să-l spună. „Să ai oi și să n-ai brînză!”, mi-a zis el, trecîndu-și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Sfat din Piața 23 Aug., a rămas pentru documente istorice, iar celălalt pentru artă, cu sculptură și pictură. Aci sunt săli frumoase, În fața parcului central, dar majoritatea lucrărilor stau Încă Într-o cămară mare În dezordine. Dl. Teodorescu, zis aci Bădia 101, are un singur tablou micuț, cam 30/40 cm, intitulat: „Poarta Ecaterinei”. După rugămintea mea, a fost căutat 2 zile și n-a fost găsit. Direcția Îmi spunea că l-ați putea cere printr-o adresă aprobată de Direcția
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
și cei trei Manolii (Lucreția, Victor și Maria) și cei trei Todicești (Jănică, Mihai și Jorjâcă). Noi suntem prin urmare, veri al doilea. De aceea Îmi permit să-i zic pe nume; iar voi să-mi ziceți cum doriți: moșul, bădia, nenea ș.a.m.d. Frații mei vă mulțumesc pentru urări și vă urează și ei La Mulți Ani! Noi vă dorim un an bun cu sănătate și voie bună. Al vostru, M. V. Pienescu P.S. Cartea În ce situație a venit
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
poate găsi nimeni. Pe lângă aceasta doresc să las un tablou În ulei, cu ramă și geam reprezentând M-rea Probota. După părerea mea o piesă bunișoară. Autorul este sucevean și tu ai știri despre el, de la fratele lui D. Teodorescu Bădia 309, mort și Îngropat la Brașov. 309 Dimitrie Teodorescu, profesor, pictor din Dolheștii Mici, cumnat cu pictorul ieșean Otto Briese. Coleg și prieten cu prof. Vasile Ciurea. Frate cu Ion Teodorescu, specialist În cooperație. Ambii, fii de preot. Pe Ion
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
sunt Îndreptățite. Cercetați-le și unde credeți că e bine de schimbat sau de adăugat ceva, acționați! În general lucrarea se citește cu plăcere: e bogată, interesantă, cu multe noutăți. Cu privire la fotografii, trebuie să vă mai dau 80 lei pt. bădia Moscaliuc și restul pentru fotografiile ce mi-ați dat acum 3 zile. Ne Înțelegem și ne decontăm săptămâna viitoare când ne Întâlnim. Cu amiciție, V.G. Popa 9 Folticeni, 14 august 1975 Signor Eugenio, Am vorbit cu doamna Butnaru despre dactilograma
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
la rând). Picta mult și, Între altele, a dat o nouă viață și acestei icoane. Informația o dețin de la Ion Teodorescu, cu prilejul unei vizite ce i-am făcut, spre a-mi oferi date despre fratele său, pictorul Dimitrie Teodorescu (Bădia). 542 Cred că i-am răspuns pentru a doua oară profesorului, că nu mi s-a dat nimic din materialul trimis Liceului Nr. 2. Am precizat că nu vreau să-i Împiedic cu nimic În ceea ce, poate, aveau de gând
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]