599 matches
-
citirea și apoi evaluarea compozițiilor. Oferim în cele ce urmează o serie de expresii artistice selectate fie din compozițiile elevilor, fie din opere literare, grupate după tematică: Despre albină: auritele albine darnice și grabnice; harnicele lucrătoare; muștele lui Dumnezeu; stol bălai de îngerași; murmur alb ca de albină; se țes albinele; zbor subțire; alai de toporași. Despre cer: bolta sură ca cenușa; cer senin ca sticla; cer albastru ca apele mării; cer spuzit de stele; cer albastru ca floarea de nu-mă-uita
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
flutur mic cu rugină pe albăstrele aripioare; făptură săltăreață; aeroplanul visurilor mele; rai de fluturi albi; fluturii se scaldă în culorile florilor; fluturii torc în firele de iarbă; fluturi albi cum e omătul. Despre insecte: zbor subțire de gândac; stol bălai de îngerași; diamante de seamă ce strălucesc prin cupe de flori; furnica cu antene curioase; piciorușe ca niște firicele; furnica negricioasă; greierul mic muiat în tuș și pe-aripi presărat cu brumă. Despre iarbă: iarbă de mătase; iarbă groasă și
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
de rubin; revărsare de strălucire; frumusețe nemărginită; diamante de rouă acoperă-n mii de luminițe; lumină verzuie; se înflăcăra răsăritul; zări ca de cicoare; miresme calde de cimbrișor; văzduhul - fagure încins; mierea soarelui se revarsă în valuri calde, cu sclipiri bălaie; zumzetele gâdilitoare ale albinelor; clinchetele moi ale apelor; foșnetele pline ale frunzișurilor; hohotirea despletită a vânturilor; ținutul diafan al câmpiilor de argint; urme viorii de conduri împărătești; câmpul adormit; dealuri mucezite cu arături de catifea; dorm câmpurile-n lumină; iè
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
raze; bulgărele de aur trimite văpăi; transformă văzduhul într-un fagure încins; raze încălzitoare; aruncă văpăi; îmbrăcat în aur; bunul soare; răsărit înflăcărat într-o fierbere argintie; dealurile, văile se rumeniră; mierea soarelui se varsă în valuri calde cu sclipiri bălaie peste pământ; soarele a fost eliberat din leagănul norilor și-și înalță discul pe cer; tăcut și ușor, astrul ceresc alunecă pe deasupra copacilor ca o luntre pe apă; răsfrângerile palide ale răsăritului peste violetul întunecat al bolții; astrul zilei descinzând
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
III-a C Primăvara Primăvara este cea dintâi și cea mai gătită fiică a bătrânului an. Mingea de aur și de foc a soarelui a transformat văzduhul într-un fagure încins. Mierea soarelui se revarsă în valuri calde, cu sclipiri bălai peste pământul reavăn. Primăvara aduce în coșulețul ei cele mai diverse și frumoase flori: ghiocei, vestitori ai căldurii, toporași și viorele. Toate își desfac la vederea ei petalele viu colorate ca și cum ar spune: Bine-ai venit, dragă Primăvară! Mugurii copacilor
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
rămas pe pătură. Am închis ochii și deodată mi s-a părut că aud o voce care mă întreba dacă nu mă joc. Am încercat să aflu cine este, dar n-am văzut pe nimeni. Mai târziu, am văzut fața bălaie a unei persoane, cu părul lung, revărsat pe umeri. Părea să fie o fată, dar nu știam sigur. Am întrebat cine este, iar ființa mi-a răspuns că se numește Vântul de la Miază-Zi. După vocea lui blândă și duioasă, mi-
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ce o cunoaște îndeaproape cu o muzică plină de nostalgie. Orașul e încă tânăr. Nici nu se cunoaște că are șapte vieți. Casele întineresc văzând cu ochii, acoperișurile se spală de ani și de praf, geamurile scot la iveală căpșoare bălaie cu ochi mari și obraji rumeni. Portița scârțâie... Bate vântul. Aduce o boare din trecut. Miroase a Ștefan cel Mare și a Cantemir. Dacă bătrânul castan ar putea vorbi, ne-ar spune că orașul acesta a văzut multe. El însă
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
parcă spre o țintă nedorită. Era mijlociu ca statură și avea puțină barbă, care-i dădea o înfățișare de milițian sedentar, deși altfel nu părea mai mult de treizeci și cinci de ani. De sub casca de fier lătăreață, fața lui rotundă și bălaie apărea chinuită, mai cu seamă din pricina ochilor cafenii, mari și ieșiți din orbite, care priveau înfrigurați stâlpul spânzurătorii, fără a clipi, cu un nesațiu bolnăvicios. Gura, cu buzele cărnoase, era strânsă într-un spasm dureros, tremurător. Mâinile îi atârnau țepene
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
se întoarce în pat ca o somnambulă. Hipnotizată de frică, merg pe urmele ei, parcă ar fi un obiect suspect descoperit în stația de autobuz, privesc patul acela îngenuncheat sub greutatea membrelor ei fierbinți, a firelor căzute din părul ei bălai, așternuturile de-a valma unele peste altele, ca și când un cu totul alt om va ieși în cele din urmă de sub pături. Mă simt bine în compania tăcerii sale somnambule, atât de tare mă tem să fiu părtașă la durerea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Gândindu-te la mai multe, te gândești de fapt la o noțiune. Și-ascultați-mă pe mine, cu noțiunea te descurci mult mai ușor. închipuiți-vă ce-ar fi dacă în toiul unei bătălii m-ar apuca dorul după una oacheșă sau bălaie lăsată acasă! Cum aș mai lupta eu? Pe când așa, te gândești c-ai lăsat acasă o noțiune și lupți ca leul! De-aia vă și batem pe toți, din Caucaz la Pirinei. Toți vă gândiți aiurea. Amintiți-vă ce i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cu privirea asupra lor, remarci la ei multe particularități dintre cele mai imperceptibile, acești domni, deci, sunt grozav de dificil de prins într-un portret“. Gogol se oprește asupra acestor oameni „așa și-așa, nici una, nici alta, nici laie, nici bălaie“. Din capul locului, Gogol ne anunță cu ce fel de oameni avem de-a face. Atenție, ni se descrie contextul, ni se spune cum arată trăsura, ni se dau o mulțime de detalii minuscule care fac trimitere la erou, ba
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
C-am îndrăznit ? S-a dat la o parte... Îngerul de la poartă Doamne, ce cătușă Nu m-a oprit ; Ne mai desparte?... Îngerul de la trepte Am intrat în odaie, Nu s-a uitat. Ferestrele deschise; Albe și drepte Fata cea bălaie Trepte-am urcat; (Îngerul din odaie) Mi-ntinsese mâna și murise. La 13 mai 1928 Adunarea generală a Societății Scriitorilor Români îi decerna premiul de poezie lui Vasile Voiculescu pentru volumul Poeme cu îngeri, dar gândurile sale îl mânau și
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
din totdeauna, al meu o venit aseară făcut și cu nazuri, m-o vrut la pat, da numai bărbat nu era el, că adormea, se trezea, iar adormea, iar se trezea. Măi omule, i-am zis, apoi ori laie ori bălaie, că vine dimineața și numai eu știu ce trag cu frecatul holurilor, prin curent și apă rece, c-am înțepenit, nu alta. I-a sărit țandăra, domnișoară, alelei, m-a lovit pe unde a apucat, până la urmă am reușit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mult și Mihail nu avea voie să riște o compromitere. După cît înțelesese de la Lică Făinaru cam așa stăteau lucrurile, dar pînă nu verifica singur, cu ochii și chiar cu pielea sa nu-și putea permite că-i laie ori bălaie. Sigur că le-a scăpat. Păi nu vezi, dom'le, că nu doar Dimineața scrie despre Cocoș? Toată lumea, toate foile, zbîrnîie reporterii ca bondarii în jurul lui Cocoș și toate gazetele sînt pline ochi. Cumnatul lui Cocoș; O femeie de lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
fi răsplătit pe acei secui, care știau ei ce făcuseră, și nu să dau ordin să fie... Hop! Sania se opri și urmă o foială. Am intrat în casă, am ajuns... Codrin avea o soră de o frumusețe deosebită, față bălaie, cu părul galben... De revelion o răsucea un flăcău în învîrtite amețitoare... Stătea parcă pe loc și ai fi zis că doar ea juca. Fustele ei zburau în aer, picioarele acestei cosânzene i se dezveleau până sus. Până la revelion am
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
cu ochii desișurile, doi oameni. Unul era „boierul“: se cunoștea după îmbrăcămintea de postav verde, după pălărioara cu pană de gaiță, după pușca curată și lucitoare, fără cucoașe. Era un bărbat tânăr încă, cu fața plină, roșcovană, cu puțină mustață bălaie, cu puțin pântece. Un om bine hrănit, cu obrazul mulțămit și cu ochii veseli. Celălalt, pădurarul, era un zdrahon nalt și spătos, cu mustața groasă, întunecoasă, dar cu privirea limpede și senină. Avea tașcă cu nasturi de alamă la șold
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
caselor de vălătuci. La ferestre fâlfâiră perdelele albe - parcă se desfăcură niște pleoape; ușa se deschise și călugărița se strecură în cerdac, subțirică, în cațaveica-i de vulpe, privind c-un zâmbet încremenit pe fața-i fină la cuconița cea bălaie. Din toate părțile veneau bordeieni și se adunau în jurul săniei, cu căciulile în mână. Se desfăcu întăi din blănuri și se coborî sprinten cuconu Jorj, cu fața-i smeadă plină de un zâmbet fericit. Pe urmă se dădu jos, trăgându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ploșnițe plesnind sub torța hîrtiei de ziar, pe cînd flacăra lingea striurile din fierul patului de campanie; despăducherea, aidoma maimuțelor, seara, la o lampă chioară, pe cînd copiii se aplecau unul deasupra creștetului celuilalt găsind la rădăcina smocurilor de păr bălai sau negru ciorchini de lindini; mîinile puhave ale mamei de atîta spălat părînd niște barbuni fierți... Discursul său În fața mormîntului deschis era pe alocuri Întrerupt de icnetele isterice ale bătrînelor curve (căci cine altele dacă nu ele presimt mai viu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Parker. Știe toată lumea. — Nu, nu sunt. (Foarte șoptit.) Tăcere, În timpul căreia Amory exulta. Era ceva fascinant În legătură cu Myra, așa cum stătea Închisă aici, confortabil, ferită de aerul opac și rece de afară: Myra, o grămăjoară de hăinuțe, cu șuvițe de păr bălai ieșind Îmbârligate de sub căciulița pentru patinaj. Pentru că și eu sunt Îndrăgostit de cineva... S-a oprit, fiindcă auzise În depărtare voci tinere râzând și, privind prin parbrizul Înghețat În lungul străzii luminate, zărise conturul Întunecat al saniei. Trebuia să acționeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de loc Înclinat să ia pentru moment lucrurile În serios, Îl mustra blând pentru că, În acest moment nepotrivit, manifesta curiozitate față de complexitățile sistemului social. Îi plăcea Însă foarte mult de Amory, care-l interesa și distra În același timp. Burne, bălai, tăcut și preocupat, Își făcea apariția În casă numai ca un fel de vedenie cu multe treburi pe cap, lunecând tăcut Înăuntru seara și afară dis-de-dimineață, când se ducea să citească la bibliotecă. Dorea să câștige premiul The Princetonian și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ce trăiai înfrățit cu doina și cântecele ciocârliei; vei fi vreun neobosit muncitor din fabrici, dogorât de vâlvătaia focului și asurzit de huruiala fierului; vei fi vreun călător al patriei Tale obidite și al dragostei tinerești; vreun copil cu păr bălai, născut în palat și-nfășurat în scutece de mătase; vreun străin născut și crescut pe sfântul pământ al țării românești; vei fi avut altă credință religioasă decât a noastră, amestecată cu religia iubirii de glie a acestui neam; vei fi fost
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
cu orele meditând pe marginea, să spunem, unei imagini cu un palmier la malul unei mări atât de albastre, că părea vopsită, sau a unei frumoase din vreun sat elvețian, cu un corset strâns bine cu șiret și două codițe bălaie și groase, care semănau cu ceva bun de mâncat. Elveția era o țară unde nu exista fir de mizerie. Acolo, în căldura după-amiezii din Shahkot, Sampath își imagina atât de bine frigul și curățenia, încât fiecare fir de păr de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
animal, îl omora, pe urmă voia să-și omoare propriul nepot, dar i s-a înfundat.) într-adevăr, omul sub imperiul naturii sau al dragostei, mai ales, dacă e un moș hâtru cu barbă albă sau o fată cu părul bălai, nu-ți oferă nici o enigmă a existenței lor de dezlegat, după concepția făcătorilor de cuvinte, ci numai aceea a unei deveniri vegetale și animale care are ca focare vizuale prisăcile, florile, butoaiele, cramele, pădurile, frunzele galbene, țigăncile, haiducii, cușmele, flintele
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
de curată În gura lui Vilmoș mă mira numai pe mine. Ajunsese, Îmi povesteau prietenii, pe la Turnu Severin cu armata și tot Într-acolo trăsese după aceea ca zilier pe la oprit spulberăturile de nisip. Pusese mîna pe el o olteancă bălaie și-l făcuse aproape bucureștean. Se În torsese la Rătești ca să-și ia un frate la muncă În sud. Vorbea românește tare și corect, ca să se audă limpede că el e domn, și Întreba pe toată lumea: Știi cum o cheamă
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Izbucnea ca o văpaie și se stingea cu aceeași repeziciune. Pomean lua de fiecare dată cu sine cîte un mujic din cătunul prizonieratului său, pare-se că asta era regula, iar de la o vreme, Îl prefera pe Zahar, un tînăr bălai și gros, puternic ca un taur, ajutor potrivit la scosul căruței sau al saniei din cîte o capcană ori la oblojitul cailor, dacă se Întîmpla să se rănească vreunul. Se Întorceau Într-un octombrie de la stația de poștă unde zăboviseră
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]