659 matches
-
pentru că „lichid prețios” putea să însemne și urdoare, și pipi, și mai știu eu ce sucuri are femeia în ea, adică o mulțime. Dacă toate astea puse împreună dau doi litri jumate sau trei, iar sângele încă doi, judecând după băltoaca plină de cheaguri care vopsise paiele din jur, sângele Soniei era pe terminate. Așa că am vrut să opresc șuvoiul și am apăsat încet bila, vrând s-o bag la loc, cine știe, ca un dop. Sonia a răcnit: — Scoate-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
nu disprețuiam atât de multe lucruri. Tocmai pentru că duceam o viață mai simplă. Și din toate acele sunete mărunte se distingea un foșnet lung, subțire și promițător. Mă uitam pe geam. Apa se scurgea pe streașină și pe frunzele vișinului, băltoace pline de cercuri împânzeau curtea. Mă concentram. Poate mi se păruse, așa cum se întâmpla de cele mai multe ori, când confundam cauciucurile foșnind pe șosea cu sunetul făcut de propria mea respirație. Dar câteodată se întâmpla ca foșnetul să crească, și atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
scutură soarele-n zori de zi - ploaia de astă noapte pe frunze-n stropi aurii Pe ramul golaș cioroi croncănind înfoiat - pisica neagră cu pași de odaliscă îi dă din nou târcoale Printre frunze aurii vrăbii gureșe la scalda-n băltoacă - sar stropii fără spor pe penele tot cenușii Căutând printre ramuri în tomberonul cu brazi omul străzii - de pe gard pisica își linge botul sătulă Printre merele și țelina-nghețată piețari așteptând - fumul din vreascuri de brad încălzește trei vrăbii Prin
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
rece a învins soarele-n turnir - cad castanele După ploaie mii de râme-n bejanie - deliciul ciorii Luna și-a pierdut în mărăcini parura - toți greierii tac Vântul sculpează dansul apelor mării - valuri de nisip Lipăit de tălpi goale-n băltoacele reci - ploaie de toamnă Sunetul toamnei - dintre castane ce iar cad culeg amintiri Ursuză ploaia plânge-n grădini hohotind greierii-au tăcut Fluturi galbeni se desprind ușor de copaci - valsul frunzelor Răpăit de stropi reci și castane arămii - jazz-ul
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
Alice. Arată a fi un tânăr așa de dulce. Eu m-aș duce cu el. —Eu nu vă stau în cale, s-a înfuriat Alice. Apoi s-a întors mânioasă, începând să meargă pe stradă fără să dea nici o atenție băltoacelor. Hugo, care, la rândul lui, nu dădea nici o atenție claxoanelor care răsunau în spate, a continuat să se târască în paralel cu ea, strigând și implorând-o, însă fără nici un rezultat. După câteva minute de marș furios, Alice a cotit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
lumea e plină de astfel de specimene) se împiedicase în propriile șireturi desfăcute și alunecase sub roțile metroului. Stupid. Și manșetele pantalonilor erau pline de noroi, asta însemnând că vizitatorul misterios ajunsese acolo pe jos, după ce lipăise destulă vreme prin băltoacele aflate în plină expansiune. Un impermeabil cenușiu atârna lălâu pe niște umeri înguști, iar de sub borul pălăriei îl fixau doi ochi încețoșați. Barbă nerasă de zile bune, cearcăne vineții, colțurile gurii lăsate în jos, a dezolare permanentă. Un chiștoc de
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
ușurat roberto, făcându-mi cu ochiul, ca unul născut și trăit În București, „unde numai dacă faci un semn zece femei ți se lipesc de frunte, ca muștele“ - ca să citez dintr-un vechi amic de pe vremea când mă luptam cu băltoacele din gropile Bucureștiului ca să-i umplu buzunarele marelui Boss. Șaman 159 — Și totuși era mai simplu pe atunci, Într-un fel, remarcă André. Femeia era mulțumită dacă te Întorceai teafăr seara și aduceai o bucată de vânat la copii. logodnica
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
coperta cărora era reprezentat sufletul omului din fragedă pruncie până după moarte, sub forma unei luminițe albe care se ridica la cer. După o vreme a renunțat la rochia albă, probabil a constatat că nu e practică pentru praful și băltoacele din București sau pur și simplu s-a săturat să fie ținta batjocurei puradeilor care se jucau În stradă și s-a mulțumit numai cu cărțuliile pe care le primea mereu prin poștă din America. După un timp s-au
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
capul aplecat peste alt lighean, albastru, jegos, cu smalțul sărit din loc În loc, apă să se spele pe cap. Se spălĂ cu greutate pe părul lung, alb, Împroșcând cu apă peste tot În jur, astfel Încât la sfârșit se făcuse o băltoacă sub scaun, pe care femeia se grăbi să o șteargă cu o cârpă. Undeva În capătul celălalt al mesei stătea o pâine mare aburindă, din acelea rotunde de care se fac În Ardeal, și niște pere galbene cu pete maronii
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
ușurat roberto, făcându-mi cu ochiul, ca unul născut și trăit în București, „unde numai dacă faci un semn zece femei ți se lipesc de frunte, ca muștele“ - ca să citez dintr-un vechi amic de pe vremea când mă luptam cu băltoacele din gropile Bucureștiului ca să-i umplu buzunarele marelui Boss. — Și totuși era mai simplu pe atunci, într-un fel, remarcă André. Femeia era mulțumită dacă te întorceai teafăr seara și aduceai o bucată de vânat la copii. logodnica mea vrea
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
coperta cărora era reprezentat sufletul omului din fragedă pruncie până după moarte, sub forma unei luminițe albe care se ridica la cer. După o vreme a renunțat la rochia albă, probabil a constatat că nu e practică pentru praful și băltoacele din București sau pur și simplu s-a săturat să fie ținta batjocurei puradeilor care se jucau în stradă și s-a mulțumit numai cu cărțuliile pe care le primea mereu prin poștă din America. După un timp s-au
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
capul aplecat peste alt lighean, albastru, jegos, cu smalțul sărit din loc în loc, apă să se spele pe cap. Se spălă cu greutate pe părul lung, alb, împroșcând cu apă peste tot în jur, astfel încât la sfârșit se făcuse o băltoacă sub scaun, pe care femeia se grăbi să o șteargă cu o cârpă. Undeva în capătul celălalt al mesei stătea o pâine mare aburindă, din acelea rotunde de care se fac în Ardeal, și niște pere galbene cu pete maronii
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
într-o albie și se ridică iar pe câmp. Dăduse de pârâu. Nu era decât o șerpuire de șanț mai îngust sau mai lat, în care prezența apei era dovedită doar de noroiul gros mai peste tot și de mici băltoace verzui. Un miros de lintiță trăda un ochi de apă cu broaște. - A secat de tot pârâul, observă moșierul, nu vine maredecît când plouă mult și se umflă apele. - Atunci, de unde scoate apă la grădinărie? - Din puț! răspunse Pascalopol, amuzat
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
toată fața apei verzi, și un miros pătrunzător de lintiță umplea aerul. Dinspre sălcii, câteva bivolițe și vaci înaintau până la pântece în apă, supravegheate de un copil gol, cu abdomenul prea umflat. Un muget răsună prelung din depărtare, și din băltoacă îi răspunse, cu tonuri scurte de flaut, broaștele. Era o apă mocnită, smârcoasă, cum apare uneori în visele grele în care adormitul se cufundă mereu în nămoluri universale și nu scapă de ele decât zburând pe deasupra. Un om venea de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
o chichineață de cîrciumică răsărise, fandosită, dichisită, 160 DANIEL BĂNULESCU Fata probabil auzea. Se putea spune și că nu auzea. Puteai spune liniștit chiar că tot încremenită rămăsese, tot cu nerespiratul se ocupa, dar, pe nesimțite, ceac-pac, se apropiase, prin băltoaca foșnitoare, la numai jumătate de metru de puști. - A doua zi, Fuzzy, poreclit de la un timp Mercenarul, mi-a convocat toți băieții. Erau niște țânci înfumurați și au ținut neapărat ca mai întîi să le destăinui cât porți tu la
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mult, fie și pentru o fotografie! Pentru că în felul în care zăcea între ele, excesiv de tămâiatul până atunci domn Pink Robin Floyd semăna deplorabil cu un pitic de o jumătate de metru, ce se cățărase pe masă, se murase în băltoaca mai sus numită și adormise sprijinit în baston. Omonimul său, Pink Floyd, înțelegîndu-i jena, trecu discret, dintr-o solidaritate masculină, peste ea, promițîndu-i printr-un mic semn că la plecare, profitând de haosul finalelor de concerte, îl va elibera, adică
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
să fi murit jigodia! De unde! A scheunat trei zile, Chirică 1-a oblojit cu apă de plumb și javra a rămas șchioapă. Se întorcea cu ceata pe la prânz, din groapă, sătul. Câinii erau leneși, se opreau pe la cișmele, să lingă băltoacele, și plecau mai departe. Parcă se mai lungiseră. Se opreau în fața bisericii și se întindeau pe lespezile albe, la soare. Pe la două, puteai să-i lovești cu pietre. Nici nu se mișcau. Se târa câte unul după umbră și iar
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de subversiuni care m-au făcut să mor decenii în șir într-o groapă de-ntuneric fără pic de milă și unde singura satisfacție era rapănul. Nu vreau să mă întorc acolo și să mă zbengui ca un șobolan în băltoacă. Știu, libertatea se cucerește doar în ziua în care îți este indiferent că trăiești sau mori. Am repetat alături de Telesio că Dumnezeu și Natura sunt totuna. Și m-au podidit păduchii, m-au făcut să-mi fie scârbă de mine
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
adaugă fenomenului un element tragic. Orice amator de psihologie știe că Robert J. Sternberg este autorul unei teorii a inteligenței foarte respectate În mediile academice. Pe deasupra, este și un om ager, ce reușește să facă scufundări până și Într-o băltoacă. Nu de mult a publicat o carte care previne asupra unui paradox al condiției umane: Cum se face că persoanele inteligente pot fi atât de proaste? Este ușor să ilustrezi cu exemple realitatea fenomenului. Voi Începe chiar cu mine. Întotdeauna
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
alegorie: "Să presupunem că vedem o pasăre plimbându-se prin curtea unei ferme. Acea pasăre nu poartă nici o etichetă pe care să scrie rață. Însă cu siguranță arată ca o rață. Mai mult decât atât, o vedem că merge la băltoacă și înoată ca o rață. Apoi își deschide ciocul și măcăie ca o rață. Ei bine, probabil în acest moment ajungem la concluzia că acea pasăre este o rață, fie că poartă ori nu o etichetă" (Immerman, 1982:102). Întrebarea
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
în aceeași zi la cele două ramuri creștine, ceea ce se întâmplă la un anumit număr de ani. încă nu am aflat cât de creștin sunt și credeți-mă, nici nu-mi prea dă ghesul ca să aflu. Mă complac așa, în băltoaca lină și călduță a celor care se cred creștini, dar cârtesc ori de câte ori văd cum Dumnezeu dă câte un lăboi zdravăn peste ochi, tot celor care cred amarnic în el, motivând, ba că au înălțat rugile fără săși curețe sufletele de trufie
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
Ei bine, după ce tăi un ou în două și-i mănînc ce-are-nuntru, astea-s cele două coroane ale oului. Cînd ți-ai despicat coroană în două și ai dăruit amîndouă părțile, ți-ai luat măgarul în spate să-l treci băltoaca. Puțină minte ai avut în coroană ta cea cheala cînd ai dat-o pe cea de aur în dar. Dacă acum vorbesc că cel ce sînt, să fie biciuit cine-o bagă de seamă întîi. (Cîntă) Nebunii-au trecere-n
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
-i într-un fel de mișcare dezordonată, ca apoi să se oprească în cine știe ce cotlon. Deși vremea se schimba în rău văzând cu ochii, pietonii, mai mulți ca de obicei, mișunau de colo-colo îngrijorați și atenți să nu calce prin băltoacele de apă amestecată cu fulgi de zăpadă și noroi, ce se formaseră chiar și pe trotuare. O senzație neplăcută de disconfort puse stăpânire pe el. Nu frigul era vinovat, ci vântul și umezeala care, trecând ca prin ciur prin lenjeria
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
noi, în întreaga noastă activitate din trecut, am muncit pe stoc. Nu am făcut altceva, decât un fel de amestec de materiale diferite, cu priză întârziată, pe care-l transferam câte puțin cu canciocul și-l așezam cu grijă în băltoaca ce acoperea calea spre viitorul de atunci, încă necunoscut. Cum era și normal, cu timpul s-a format o scurtătură ferită de noroi, iar trecătorii care au ales acest traseu, în loc să parcurgă în plus un drum lung, cotit și anevoios
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
se derulau cu repeziciune în fața ochilor, și să-și încerce șansa, dar mai ales curajul să traverseze succesiv râuri, mlaștini și păduri. Zărăstea pe drumuri pierdute în nori imenși de praf, care adesea se înfundau. Rămânea cu trăsura împotmolită prin băltoace, la prima ploaie torențială, și prin troiene, la prima ninsoare mai zdravănă. Și, totuși, cumva, Carpații aveau să întoarcă roata norocului și în favoarea călătorului. Deși, într-o măsură însemnată, ținuturile noastre reprezintă un apendice al stepelor înfricoșătoare, munții au puterea
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]