500 matches
-
abătuse brutal și nedrept asupra familiei sale. Dubița neagră a demarat din fața porții cu un scrâșnet violent, scobind pământul zgrunțuros de sub roțile din spate, accelerând cu viteza ghepardului în secunda în care a hotărât prinderea și uciderea victimei. Stând pe băncuța îngustă, rezemat cu spatele de peretele dubiței în momentul demarării în trombă a mașinii, cu cătușele la mâini, tata și-a pierdut echilibrul și s-a prăvălit lovindu-se dureros la cap. Începea calvarul unui drum lung și greu, chinuitor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
am aceeași chimie cu Canada. Canada nu-mi place, cel puțin acum, la început, este prea mare, prea vastă, prea rece, prea-prea... Lumea nouă, biroul de imigrație al aeroportului Dorval, Montréal. Oameni de toate rasele și culorile, așezați cuminți pe băncuțe de lemn. Privesc cu îngrijorare grelele bagaje pe care le-au adus cu ei rotindu-se pe banda de cauciuc moale a aeroportului, ca niște câini credincioși abandonați de stăpân. Suntem supravegheați de o femeie-polițai enormă, un fel de Kapo
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
palmă, roata norocului, călușei, muzici cacofonice pretutindeni, restaurante improvizate cu fleici și mititei, fum, gălăgie, lumini stridente, mirosuri - distracție, nu glumă. Și mergeam la iarmaroc cu o trăsură: birja cu trei cai. Părinții pe bancheta din spate și eu pe băncuța din fața lor. Strada mare era bătută toată în mici prăvălii, stră moașele buticurilor de azi. Iar pentru mine nu mele patro nilor se identificau cu firmele prăvăliilor. Dom nul Ru leta ținea merceria. Domnul Modern era patronul cinematografului și al
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
față un an greu deoarece obligațiile ce mi s-au dat sunt mai mari. Lăcrămioara, în clasa a XI-a, are un program la fel de încărcat ca și anul trecut. Se pare că practica va fi tot construcția de scăunele și băncuțe pentru șoimii patriei, și nu ceea ce s-a anunțat pentru această nouă etapă: stenodactilografie. Nuța, în fiecare zi 8 ore. Lucrul cel mai important este să fim sănătoși că le vom duce cu bucurie pe toate. Chiar și politehnizarea învățămîntului
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
despre ayahuasca ca să știu la ce să mă aștept. Știu doar că vreau să văd ce se întâmplă și sunt deschisă la orice îmi vor aduce următoarele ore din existența mea. Mergem în cabinet și ne îngrămădim toți patru pe băncuța de lemn, îmbrăcați în haine albe, noi, strângând câte o lumânare în mână. Alfonso începe să cânte melodios, aprinde o țigară, suflă fumul în jur și în jurul nostru. Deschide o sticlă de aguardiente (palincă ecuadoreană), și scuipă alcoolul în direcția
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
cu mult în spatele casei și la ceva distanță pot vedea straturi lungi, bine îngrijite. Emile mă prezintă „grădinarului” de la Takiwasi, Jose, care se oferă să-mi prezinte grădina mai în detaliu, după care se îndreaptă spre o vale cu o băncuță pentru a înfrunta programul de purgație. Rămân cu Jose, pasionat de plante și foarte mândru de grădina care, în mare parte, este creația lui. Îmi arată o porțiune în care Takiwasi cultivă ayahuasca de la cuiburi foarte tinere până la cele în
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
cititul presei. M. M.: Cititul presei era acțiune prinsă în programul pregătirii de luptă. S. B.: Cititul presei era înainte de telejurnalul de seară. M. M.: Înainte de a merge la masă. S. B.: Exact. Înainte de a merge la masă stăteam pe băncuțe, pe interval, la cititul presei, și ni se dădea câte un ziar Scînteia sau Scînteia tineretului, la două persoane. Dar, cum să spun, era o formalitate. Citeam pagina externă. M. M.: Așa era, o formalitate. S. B.: Rubrica sportivă era
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
B.: Divizia cum v-a comunicat acest eveniment, cum vi l-a prezentat? Comandantul dumneavoastră ce v-a spus? M. M.: Ni s-a comunicat punctul de vedere oficial. S. B.: Când a venit știrea, noi eram în dormitor pe băncuțe, iar pe platou, afară, erau boxele și erau fixate pe radio. De la boxele de afară auzeam totul. A intrat imediat căpitanul Scărlătescu, însoțit de încă doi ofițeri (cred că Iancu de la noi și Bratu de la Bateria a III-a), foarte
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
la o măsuță florentină, cu ochii plecați pe o carte; ochii mari, încremeniți, o trădează nu citește. E înveșmântată într-o rochie neagră, lungă, închisă la gât; părul e adunat, strâns într-un coc greu. Puțin mai încolo, pe o băncuță, o tânără vestală înveșmântată în alb, coborâtă parcă de pe o antică amforă, ciupește corzile unei harfe, cântă în surdină un vechi și nostalgic cântec grecesc. O dimineață friguroasă de februarie, în iatacul Doamnei Maria... Maria ridică ochii, privește în gol
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
rămână, să dureze zeci de ani, acolo, într-un ungher al memoriei care l-a înregistrat cândva, în treacăt, distrată... Până astăzi, primul nostru vecin de pe Florilor, de la numărul 18 (noi stăteam la 20), vine și se așază pe o băncuță în fața casei sale fără etaj, sistem vagon, cu o curticică lungă și îngustă (casă pe care mai târziu au cumpărat-o niște macedoneni). E un om în vârstă, despre care știam că e grav bolnav, deși pare mereu bine dispus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
pentru mama, de care îi era milă văzând-o mereu înrobită la treburile casnice și lucrând noaptea la fabrica de țesut covoare de iută. Într-o zi, unchiul Umberto ne-a construit cu mâinile lui frumoase de inginer constructor o băncuță cu două locuri, care putea fi deplasată în toate locurile din grădina noastră plină de gutui. Acest fapt a trezit gelozia tatălui nostru; care era ebenist și nu se gândise niciodată să ne facă din mâinile lui o asemenea trăsură-bancă
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
suplinească furarea Sucevei și Bucovinei. N-a fost de-ajuns și, pe dealul de la Oprișeni, ani și ani soarele, aerul, lumina, demnitatea răzeșească a oamenilor și a caselor, m-au Îmbogățit. Din oraș de multe ori nu mă Întorceam pe la Băncuțe ci o luam În sus pe ulița Rădășenilor și, nu râdeți, Îmi spuneam că sunt pe Champs Elysée, pe care le-am văzut de două ori, o dată Împreună cu soția, și la Fălticeni mergeam În sus, pe Rădășeni trecând pe lângă atâta
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
era mai bătrân ca Sadoveanu, l-am cunoscut, era un om care vorbea mai mult cu pomii, era pomicultor. Apoi la casa lor venea și scriitorul Cezar Petrescu de se Întâlnea cu Stoleru și Sadoveanu. Terasa respectivă se numește „La băncuță?” sau „La băncuțe?” Îmi scrieți data viitoare și o Întreb pe Eufrosina sau pe băiatul ei, deputat astăzi. Soția mea era soră cu Eufrosina, nu cu Neculai. Am iubit Fălticeniul pentru spiritualitatea locului și a oamenilor, nu pentru că aveam rude
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
ca Sadoveanu, l-am cunoscut, era un om care vorbea mai mult cu pomii, era pomicultor. Apoi la casa lor venea și scriitorul Cezar Petrescu de se Întâlnea cu Stoleru și Sadoveanu. Terasa respectivă se numește „La băncuță?” sau „La băncuțe?” Îmi scrieți data viitoare și o Întreb pe Eufrosina sau pe băiatul ei, deputat astăzi. Soția mea era soră cu Eufrosina, nu cu Neculai. Am iubit Fălticeniul pentru spiritualitatea locului și a oamenilor, nu pentru că aveam rude acolo. Sărut mâna
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Mici, am luat legătura cu fiica sa la Iași, dar fără rezultat. 1007 TEODORESCU, Paul659 1 București, 6 aprilie 1977 Stimate domnule Dimitriu, Mulțumim călduros, și Lenuș și eu, pentru delicata d-tale atenție. Duioase aduceri aminte ne-a stârnit Băncuța, În colorata d-tale evocare 660. Aceste rânduri confirmă că suntem zdraveni, după cutremurul care a făcut ravagii În cartierul nostru. Două blocuri, Îndeajuns de apropiate de locuința noastră, s-au prăbușit. Casa În care stăm, veche de un veac
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
activitatea pe care o desfășurați, telefon acasă: 12.48.55 Paul Teodorescu 659 Ziarist din București, căsătorit cu Elena, fiică a profesorului de latină din Fălticeni, Anastase Spiridonescu, care a trăit pe str. Boian (Ion Dragoslav). 660 Vezi: Eugen Dimitriu, Băncuța, loc de popas și aducere aminte - Din hronicul acestor locuri, „Zori noi”, Suceava, Anul XXXI, nr. 8520, duminică, 6 februarie 1977. 1008 TODICESCU, Gheorghe 661 1 Botești, 23-I-1968 Iubite Eugen, Am primit scrisoarea din 15 cr. bucurându-mă mult și
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
astfel că sunt În siguranță... 1023 Dacă-mi dați un semn de viață (printr-o c.p.) și dacă nu vă răpesc de la Îndatoriri mai urgente, aștept cu mare plăcere acest semn. Am citit consemnarea publicată de dvs. privitoare la „Băncuța”. Impresionantă reconsiderare! Am aflat Între timp despre necazul survenit În acest an, prin pierderea mamei; primiți vă rog, chiar tardiv, prieteneștile mele sentimente de compasiune și sincere condoleanțe. De ce l-au mutat pe ștefan cel Mare din colțul parcului?699
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
toată Moldova și ajungând la Fălticeni, să Vă pot strânge mâna cu căldură pentru minunata Dstră activitate și să pot cunoaște personal pe toți amicii mei literari de acolo. Cred că m-aș simți grozav de bine chiar și la „Băncuța” amintirilor lui Artur Gorovei, acolo unde el dezgropa vremurile de altădată Împreună cu prieteni mai tineri (G. G. Ursu, M. șerban etc.). Vă mulțumesc mult și Vă rog să transmiteți mulțumirile și gândurile mele bune și mult stimatei Doamne Stino - pentru
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
de cafea prinsese o crustă groasă. Tavanul mi se părea mai înalt ca altădată și totul se acoperise de praf. Lumina era stinsă, iar în beznă nu răsunau decât pașii mei. Ea nu se afla acolo. M-am așezat pe băncuța de lemn, derutat. Nu știam încotro s-o apuc. Am decis s-o aștept totuși. M-am gândit că era cazul să vină pentru că nu găsisem ușa de la intrare încuiată. Așteptam și tremuram de frig. Așteptarea a fost zadarnică, pentru că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
membrele mi se înmoaie, iar capul se contractă și se dilată după bunul lui plac. Nu mai aveam nici un control asupra lor. Parcă stăteam în fața unei oglinzi contorsionate și încercam să mă mișc puțin câte puțin. M-am ridicat de pe băncuță și am aprins lumina. Am luat niște așchii, le-am aruncat în sobă, am pus niște cărbuni peste ele și am făcut focul. La lumina lămpii și a focului, camera părea mai întunecoasă și mai friguroasă. Mă afundam tot mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
m-a lăsat pe mine să intru primul și apoi a intrat și el. Terenul era pătrat, iar în capătul lui se vedea Zidul care împrejmuia orașul. Într-un colț se înălța un ulm bătrân sub care fusese pusă o băncuță. Chiar că trecuseră ani mulți peste bietul ulm! Lângă Zid fusese înălțată o cabană mică, făcută din resturi de lemn și acoperită cu țiglă veche. Fereastra nu avea geam, ci doar un oblon din lemn. N-am văzut nici coș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
lumea. Poate că nu avea obiceiul să prindă de poalele cămășii, cu ac de gămălie, un număr de ordine. Nu puteam suferi sistemul acesta și de aceea nu-mi mai duceam de mult cămășile la curățătorie. În fața curățătoriei era o băncuță pe care tronau niște ghivece cu plante ornamentale. Le-am privit atent, dar nu le știam numele. Oare de ce nu-mi aminteam? Erau flori obișnuite și cred că oricine ar fi putut spune dintr-o suflare cum se numeau, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ani! Stând în fața curățătoriei mi-am dat seama că nu știam nume de flori și am aflat că în zilele ploioase prețul se reduce cu 10%. Bună lecție! Am mai constatat, pentru prima oară în viața mea, că pot exista băncuțe cu ghivece. Până atunci nu observasem. Picăturile de ploaie cădeau de pe streașină exact într-unul în care se lăfăia un melc. Alt lucru câștigat! Până atunci am crezut că melcii ieșeau doar în anotimpul ploios, nu și când ploua accidental
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
legate de structura lumii. Melcul, ploaia, obiectele etalate la ferometal... Chiar mă preocupă. — Să strâng lucrurile de jos? Nu, lasă-le așa. Îmi dau o senzație de liniște. — Spune-mi și mie ceva despre melc. Am văzut un melc pe băncuța din fața spălătoriei. N-am știut că se pot vedea melci și toamna. Ei există în tot cursul anului, sublinie fata. — Așa o fi. — În Europa, melcii au semnificație mitologică. Cochilia reprezintă lumea de dincolo, iar ieșirea din cochilie, sosirea în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Umbrei era afânată și adâncă. Mi-a înghițit imediat pașii, dar aceștia răsunau de parcă un animal de pradă pusese ghearele pe o vietate oarecare și o ronțăia cu poftă. Înaintam greu, lăsând în urmă două șiruri drepte. Am trecut pe lângă băncuța încărcată de zăpadă și am simțit deasupra capului crengile amenințătoare ale ulmului. Am auzit și un țipăt ascuțit de pasăre. Nu mi-am dat seama de unde venea. În cabană era mai frig decât afară. Aerul părea înghețat. Am ridicat trapa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]