739 matches
-
iar împreună cu toții? Ben mormăi ceva nedeslușit, continuând să evite privirea lui Jack, și, ascultător, își duse farfuria la mașina de spălat vasele, cum îl învățase taică-său. Apoi ridică brusc ochii, uitându-se la maică-sa cu un aer bănuitor. Aceasta notase un număr și inițialele cuiva pe blocnotesul de lângă telefon. Și Ben tocmai își dăduse seama ale cui erau inițialele. Fran își cufundă capul în apa caldă și înmiresmată din cadă și se întrebă dacă mai fusese vreodată atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Am să ți-o dau dacă-mi înapoiezi banii pe care ți i-am împrumutat luna trecută. — Glumești! Chiar nu cunosc pe nimeni cu numele ăsta. Tomoe și-a dat seama că nu minte, dar a continuat să-l privească bănuitoare. În cele din urmă, și-a vârât mâna în puloverul alb și a scos un plic. Era limpede că fusese expediat din Singapore. Adresa fusese bătută la mașină, în litere romane, și era scris clar: Takamori Higaki. Întorcând plicul ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
lua înaintea celorlalți spre ușă. Ar fi fost îngrozitor să fie ea cea atacată la ieșire. — S-a întâmplat ceva? Poate chiar din pricina lui Ōkuma, părea puțin cam afectată. — Trebuie să-ți spun ceva foarte important. Tomoe l-a privit bănuitoare, lăsând-i pe Ōkuma și pe Gaston să i-o ia înainte. — După dumneavoastră, monsieur. Ōkuma i-a deschis ușa lui Gaston și l-a luat familiar de braț. — Ce e? spuse Tomoe, privindu-l pe Takamori. Stai o secundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Gaston și au pornit toți trei spre șantier. Voia să-l împiedice pe Gaston să-i vorbească lui Kanai. Se auzea destul de aproape zgomotul asurzitor al aparatului de sudură. 8 Încredere și suspiciune Unde mergem? îl întrebă Kanai pe Endō, bănuitor, oprindu-se brusc. — Numai până acolo, răspunse Endō simplu și degajat. Femeile nu sunt japoneze și nu vor să fie văzute. Le-am spus să aștepte acolo. — Aha. Zgomotul de pe șantier se auzea și mai tare acum. Gaston era mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
vârf de ac. — De ce, Gaston? insistă ea. De ce-ai venit în Japonia? Gaston bolborosi ceva. Clipea din ochi ca o vacă și fălcile i se mișcau încontinuu. Nici un răspuns măcar la întrebarea fetei. „Ascunde ceva“, hotărî Tomoe. Devenise foarte bănuitoare. „De ce evită întotdeauna subiectul ăsta?“ S-a oprit din mâncat ca să-l privească fix un timp. Ceva ce nu se putea numi nici bănuială, nici curiozitate, puse stăpânire pe ea. Ce naiba era cu tipul ăsta? Era el oare capabil de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
pornit iar. A apărut Kobayashi. Purta o pelerină de ploaie și era încălțat cu cizme. Endō l-a fluierat. I-a zărit și a venit spre ei. Văzându-l pe Gaston pentru prima dată, ochii lui de șobolan îl priveau bănuitor. Endō s-a apropiat de el și i-a explicat ceva, întorcându-se din când în când spre Gaston. 12 Mlaștina întunecată După ce a vorbit cu Kobayashi, Endō l-a chemat pe Gaston și i-a dat să țină frânghia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
real. O, Doamne! am țipat, cuprinzîndu-l cu brațele. O să ne căsătorim! În timp ce intram În casă, Începu să sune telefonul. Am ridicat receptorul și am auzit vocea Lindei la celălalt capăt al firului. — Ei bine? ciripi ea fericită, În vreme ce mă uitam bănuitoare la Dan. — Ei bine? am Întrebat la rîndul meu. — Ei bine, familia mea s-a mai Îmbogățit cu o fiică? — Da, Linda, am zîmbit. Ei Îi scăpă un țipăt ascuțit și-l chemă pe Michael la telefon. — Felicitări, Ellie, Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
departe atît de prost remunerată pe cît pare a crede mama. În plus, primesc reduceri imense, iar jumătate din hainele pe care ea le crede de firmă sînt de fapt imitații luate de la Portobello pe cîteva lire. Arunc o privire bănuitoare către cămașa Pucci. — Atunci, asta nu e Pucci? — Mai degrabă Fucci, hohotește ea. Dacă pantofii și geanta sînt veritabile, toată lumea Își va Închipui că și restul. — Ei, drăcia dracului! M-ai dat pe spate. Acum știi din ce motiv sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
serie de comentarii sugestive făcute de Lisa, pe care Michael Încercase să le ignore, dar care Îl măguliseră Împotriva voinței sale. Dumnezeule, oare cum de ne scăpaseră aceste lucruri? Cum de n-a băgat Linda de seamă? Căci, oricît de bănuitoare fusese la adresa Lisei, nu-și Închipuise că ținta avea să fie Michael. Mi-a explicat că era obișnuit să fie flatat pentru intelectul său, pentru prestațiile sale În sala de judecată, pentru cunoștințele și mintea sa agere. Dar trecuseră ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
MARCO SALVADOR LONGOBARDUL Traducere din limba italiană și note de GEO VASILE Pentru Aurora Epilog în chip de prolog Călugărul cu numele de Teja mă fixa bănuitor. Am crezut că din pricina veșmintelor mele, prea scumpe pentru un preot. Dar nu era vorba despre asta, acum știu. Pur și simplu el nu avea încredere în cei care puneau piciorul în biserica al cărei nou custode era. Teja era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
citește în continuare. Puțin timp după aceea mi-a răspuns: - Până acum câțiva ani era un soi de joc, acum nu mai e același lucru. De ce-mi pui o asemenea întrebare? Și-a ridicat privirea din carte, fixându-mă bănuitor și jenat. Mi-am dat pe loc seama că fusesem un prost, drept care am încercat să mai repar ceva cu trucul obișnuit: - Rotari, tu poți să-nțelegi chestiile astea, ești bărbat. Simt că nu mai pot fără să am o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
unui mic ocol de ziduri. Poarta de la intrarea în curte era ferită de soare printr-o boltă de vie. Cu o mână tremurătoare, am ridicat ciocănașul. După trei lovituri, poarta s-a deschis, și servitorul nostru Augusto s-a ițit bănuitor. M-a recunoscut imediat. - Stăpâne! a exclamat el și mi-a luat mâinile să mi le pupe. Îmbătrânise, se stafidise, era adus de spate și parcă intrat la apă, degetele de la mâinile noduroase i se deformaseră și i se strâmbaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
aceeași înălțime. Cu alte cuvinte, mi s-a părut că aveam de-a face cu o minte tulburată. În timpul judecății trecea pe nepusă masă de la hohote de râs la o cruntă agresivitate, mâinile îi tremurau, și privirea, când și când bănuitoare și sfredelitoare, i se golea brusc de orice expresie. Când mi-a venit rândul să iau cuvântul, m-au apucat palpitațiile. Mi-a cerut să intervin chiar regele în persoană. - Tu, m-a apostrofat el, ești împuternicitul ținutului lui Faroald
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
eram oripilat și îngrozit. Bandiții, după un schimb de priviri, și-au zis că eram niște imbecili de pelerini străini și au început să râdă ca niște mojici. Căpetenia a descălecat și s-a apropiat de noi. S-a uitat bănuitor la giganticul Gundo și-a întrebat: - Aveți bani? Am lăsat jos, ca să atragă atenția, cele două burdufuri cu vin otrăvit și m-am prefăcut că scotocesc febril în desagi. Cei patru au remarcat micile burdufuri. M-am oprit din scotocit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
totuși o vom face, să ne abținem de la orice fel de critici, căci peste tot existau iscoade. L-am întrebat dacă putea să trimită pe cineva să dea de veste unui prieten că am ajuns în acel loc. A devenit bănuitor, dar explicația pe care i-am dat-o l-a făcut să aducă la împlinire imediat cererea mea. - Nu prea avem cu ce să te plătim, și prietenul respectiv o să vină cu bani. Unul din fiii săi a dat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
un veteran cu o față adormită și cu cicatrici pe pomeți. - Ce mai vreți și voi? a întrebat el prea puțin ospitalier. I-am răspuns pe un ton ferm: - Am venit cu vești pentru Andras. S-a uitat la noi bănuitor. - Trebuia să sosim de ieri, dar au fost probleme. Du-te și spune-i lui Andras că suntem aici, am insistat. Soldatul nu știa ce să facă. A bolborosit: - Excelența Sa a plecat la Ravenna. Căutați-l acolo. M-am arătat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
să ne-ntoarcem la colibă, un bătrân s-a apropiat de Massellio și, într-o latină stricată, i-a spus: - Tu ai febră, bea asta. I-a întins un castronaș plin cu un lichid tulbure. - Ce-i asta? a întrebat bănuitor tânărul. - Scoarță de salcie albă și alte ierburi. L-am îndemnat și eu să bea, ceea ce a și făcut, nu fără să se strâmbe din pricina gustului respingător. A doua zi nu mai avea febră. În vreme ce, odată cu răsăritul soarelui, mă uitam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
în consiliu. Eu, care preferam să nu-mi fac dușmani în nicio tabără, am refuzat, scuzându-mă că misiunea mea în serviciul lui Rotari nu luase sfârșit. Drept care multe fețe s-au înseninat, și unii, care până atunci mă priviseră bănuitori, mi-au surâs. Ne-am aranjat în casa pe care ne-o puseseră la dispoziție. Ansoald a fost admis ca elev la cancelaria ducală, iar Garibaldo a plecat pentru câteva zile la Aquileia și la Grado, ca să cerceteze niște cărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
S-au întâlnit zadarnic de trei ori, după care Rotari, Rodoald și Grimoald i-au poruncit lui Romilde să nu se mai arate pe glacisuri și să aibă grijă de Gumbert. Fapt e că după discuții devenea tot mai agitată. Bănuitor, le-am întrebat pe slujnice în ce stare sufletească se afla stăpâna. Mi-au zis că de la obișnuita ei indiferență trecea la o stranie tulburare numai auzind chemările lui Bayan. Cea mai flecară dintre ele mi-a spus la ureche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ea“, și pentru Rodoald. În fine, ne-a dezvăluit motivul invitației sale. Dorea să știe amănunte despre regele Arioald și despre cel care-l otrăvise. A vrut să știe toate câte s-au petrecut, și s-a uitat la mine bănuitoare, temându-se să nu-i ascund vreun lucru, La sfârșitul discuției, și-a pus o mână în chip confidențial pe genunchiul lui Rotari, care stătea lângă ea, și a spus: - Prietene, trebuie să ne gândim la succesiunea tronului. Binele regatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
vreme după soție. Rodoald le-a primit pe cele două femei foarte politicos, dar parșiva de Wuldetrada și-a lăsat grabnic verișoara singură cu regele și s-a întors sub un pretext oarecare în odaia unde deja aștepta un Eribert bănuitor. Prefăcându-se uluită, i-a spus fără ocoliș: - Dragă vere, eu nu știu ce să mai cred: regele ar da orice ca să rămână singur cu nevestica ta. Spre a-și face și mai credibilă minciuna, l-a dus la o fereastră de unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
anume. Se scuză, Întinzându-și pantalonii de la pijama. Se străduia să arate cât mai demn posibil. Cu greu, reprimându-și un icnet de durere, Emma ieși din cadă. — Nu contează, nu-i nimic, Îi spuse. — De ce stai În baie? Întrebă bănuitor Kevin, t-te s-simți rău? Mori? — Da’ ce spui acolo, broscoiule! râse Emma neînțelegându-l. Aruncă pantalonii uzi În coșul plin de rufe murdare. Mâine trebuia neapărat să-și facă timp pentru mașina de spălat. — J-jură că nu mo-mori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
milă pentru acel om care putea să aibă vârsta tatălui său și trebuia Încă să mai bată orașul În lung și În lat, călare pe o motoretă, ca un adolescent la prima lui slujbă. — Doamna Solari? spuse străinul, privindu-l bănuitor. — Poate mă căutați pe mine..., preciză Sasha. Privirea rușinată a celuilalt Îi aminti că era gol și cu fața Înspumată. — Trebuia să Înmânez asta. Era un coș uriaș cu lalele albastre, atât de mare, că nici măcar nu Încăpea pe ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
bine, după fractura pe care o suferise, și acum funcționau ca un barometru - anunțau ploaia care trebuia să vină, sau necazurile. Înghiți În grabă cafeaua. Ce anume era scris? Întrebă forțându-se să pară indiferentă. — Nu l-ai primit? Întrebă bănuitoare numărul 13. Emma clătină din cap. — Ai să vezi că-l primești astăzi. Cu vocea ta, ești singura care satisface clienții, o asigură. Dar nu o privea. Fixa sârmele de Înaltă tensiune suspendate ca o pânză de păianjen, dincolo de geamuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
o lua de la capăt, suspină Emma. Pentru o clipă Întâlni privirea uimită a vecinei sale de cabină, care se aplecase În spatele peretelui despărțitor. Toate telefoanele tăceau. În salonul call-center-ului domnea o tăcere de muzeu. — Ce ți-a spus psihologul? Întrebă bănuitoare. — M-a sfătuit și m-a convins să mai Încerc odată, minți Antonio, care nu se prezentase nici măcar o dată la psiholog, nici nu știa cum arată la față. Când fusese dată sentința de separare, ca să poată limita pretențiile Emmei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]