KorAP: Find »[drukola/base=bărzăun & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...18 19 20 ...22 >

546 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799

mîncăm cu toții cîte o pară și să hotărîm o dată ce facem, că iar ne-o iau înainte cei mari! Expresia "cei mari" fusese spusă cu o vizibilă înfiorare a întregului corp, de parcă ar fi fost vorba de mocirlă. Perele servite de Bărzăun avură darul să-i învioreze pe toți. Ilinca puse, cu ton grav, următoarea întrebare: Ce ne facem, băieți? Toți întoarseră spre ea ochi mari și mirați. Adică... ce vrei să spui?... Cum "ce ne facem?" îndrăzni sa întrebe Vlad. Da

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
pe care maică-sa le-a pus bine într-o ladă). Asta așa-i, zise Virgil. Dacă trece și luna asta, pe urmă... Și ce-ați vrea să facem? întrebă Vlad sceptic. Să mai mîncăm cîte o pară, trase concluzia Bărzăunul. E singurul lucru bun pe care-l mai putem face la ora asta. Mmmmm, se strîmbă la el Vlad scoțînd limba, numai la năzbîtii ți-e gîndul! Eu vorbesc serios, nu-mi vine să rîd... Eu m-am gîndit la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
și la cele în care n-a apărut; să spunem că noi sîntem adevărații descoperitori și nu cei ce s-au lăudat. Nu-i bine? E o idee, se arătă de acord Ilinca uitîndu-se la Virgil. Dar proastă! sări imediat Bărzăunul. Cine o să ne creadă pe noi ? Vreți să ne-aprindem paie-n cap singuri și să ne punem rău cu tot satul? Ia uite-l pe cel care se are bine! chicoti Virgil. Ia mai tacă-ți pliscul! îl repezi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
ne creadă pe noi ? Vreți să ne-aprindem paie-n cap singuri și să ne punem rău cu tot satul? Ia uite-l pe cel care se are bine! chicoti Virgil. Ia mai tacă-ți pliscul! îl repezi Vlad pe Bărzăun cu destulă răutate. Totdeauna o faci tu pe mai deșteptul decît toți... Adică de ce-i proastă ideea mea, dom'le? Nu s-au mai văzut cazuri cînd adevărul a ieșit la iveală? Ce-avem de pierdut?... Scriem peste tot și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
a ieșit la iveală? Ce-avem de pierdut?... Scriem peste tot și chemăm să se facă anchetă la fața locului. Asta-i! Foarte bine, se arătă Virgil convins. La fel ziceam și eu, vorbi mai moale Ilinca, uitîndu-se întrebătoare spre Bărzăun. Ba nu-i deloc bine! sări iar Bărzăunul. Voi nu vedeți că faptu-i consumat?... Cine credeți, mă rog, că o să se apuce de anchete, ca să ne facă nouă dreptate? Acum toți ziariștii sînt la mare... la munte... nu vin ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
Scriem peste tot și chemăm să se facă anchetă la fața locului. Asta-i! Foarte bine, se arătă Virgil convins. La fel ziceam și eu, vorbi mai moale Ilinca, uitîndu-se întrebătoare spre Bărzăun. Ba nu-i deloc bine! sări iar Bărzăunul. Voi nu vedeți că faptu-i consumat?... Cine credeți, mă rog, că o să se apuce de anchete, ca să ne facă nouă dreptate? Acum toți ziariștii sînt la mare... la munte... nu vin ei pe coclauri de dragul nostru. Atunci, să stăm cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
dreptate? Acum toți ziariștii sînt la mare... la munte... nu vin ei pe coclauri de dragul nostru. Atunci, să stăm cu capul în pumni și să bocim, nu? rînji Vlad. Noi, să bocim?? se arătă grozav de mîndru și de demn Bărzăunul. Pentru nimic în lume!... Haideți, mai bine, să punem la cale altceva... ceva deosebit... formidabil... ceva ieșit din comun... Le putem rupe gura cu propria lor armă, de-or să se facă singuri de rîs! Cum? Cum? întrebară toți foarte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
ceva extraordinar. Și cu ocazia asta vom da la lumină și adevărul cu privire la Peștera Liliecilor. Dar cum? se arătă enervat Vlad. Zi mai repede ce vrei să zici, că pînă acum numai ai lehăit degeaba. Lasă-l în pace pe Bărzăun! îi luă apărarea Ilinca. Înseamnă că știe el ce știe. Mai bine să-l ascultăm. Zi-i, Ticule! Uite ce zic eu că putem face, reluă Bărzăunul cu însuflețire. Plecăm, cînd vreți voi, dar cu cît mai repede cu atît

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
zici, că pînă acum numai ai lehăit degeaba. Lasă-l în pace pe Bărzăun! îi luă apărarea Ilinca. Înseamnă că știe el ce știe. Mai bine să-l ascultăm. Zi-i, Ticule! Uite ce zic eu că putem face, reluă Bărzăunul cu însuflețire. Plecăm, cînd vreți voi, dar cu cît mai repede cu atît mai bine, la Piatra Domniței și, acolo, sus, unde se văd cele două găuri mari în stîncă, vom descoperi ceva fantastic... Pe cuvînt! Ești aiurit total! izbucni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
închipui tu că putem descoperi în găurile acelea?... Cuiburi de vulturi!... Lilieci ori păianjeni!... Altceva ce putem găsi? Cine s-ar fi putut urca pînă acolo să ascundă "comorile" pe care le visezi tu? Măi oameni buni, reluă foarte convingător Bărzăunul, deși un expert ar fi putut descoperi în vocea sa o ușoară neîncredere în reușita deplină a expediției visată de el, lăsați-mă să vă zic ce cred eu, iar voi n-aveți decît să faceți ce vreți... Dar țineți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
poate urca la asemenea înălțime? Ce, noi sîntem alpiniști?... Și, dacă nu te superi, te-aș întreba și eu, ca Virgil, pentru ce să ne urcăm? Cine ne poate garanta că găsim ceva interesant acolo? În primul rînd, începu explicațiile Bărzăunul, de urcat nu-i greu. O să vă spun eu imediat cum. Iar de găsit... nu se poate să nu găsim urme din trecutul îndepărtat... Măi fraților, porțile, ori ferestrele alea din stîncă au fost făcute de mînă omenească, nu de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
alea din stîncă au fost făcute de mînă omenească, nu de natură. Așa am eu credința și voi știți că nu mă prea-nșel. Bine, bine, zise Virgil, și de urcat cum urcăm? Nu-i nevoie să urcăm, dădu lovitura Bărzăunul, ci să coborîm! Toți căscară ochii mari și se uitară la el ca la un sucit. Adică..., cum să coborîm? reuși să întrebe Vlad convins că Bărzăunul vrea să rîdă de ei. Foarte bine, răspunse Bărzăunul cu ochi de văpaie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
Virgil, și de urcat cum urcăm? Nu-i nevoie să urcăm, dădu lovitura Bărzăunul, ci să coborîm! Toți căscară ochii mari și se uitară la el ca la un sucit. Adică..., cum să coborîm? reuși să întrebe Vlad convins că Bărzăunul vrea să rîdă de ei. Foarte bine, răspunse Bărzăunul cu ochi de văpaie. Nu trebuie să urcăm peretele, ci, pe ocolite, pînă-n vîrful stîncii și, de-acolo, cu ajutorul frînghiilor coborîm doar cîțiva metri pînă la cele două intrări. Acum pricepeți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
să urcăm, dădu lovitura Bărzăunul, ci să coborîm! Toți căscară ochii mari și se uitară la el ca la un sucit. Adică..., cum să coborîm? reuși să întrebe Vlad convins că Bărzăunul vrea să rîdă de ei. Foarte bine, răspunse Bărzăunul cu ochi de văpaie. Nu trebuie să urcăm peretele, ci, pe ocolite, pînă-n vîrful stîncii și, de-acolo, cu ajutorul frînghiilor coborîm doar cîțiva metri pînă la cele două intrări. Acum pricepeți?... Nu va fi greu deloc. Mai ales, dacă reușim

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
faptul că ajungem pînă acolo și intrăm într-o lume nouă, necunoscută și plină de taine, tot ar fi destul!... Dar, în afară de asta, noi vom descoperi înăuntru lucruri interesante... Pun rămășag cu oricine că-i așa cum zic eu! În ochii Bărzăunului se aprinseră două steluțe de aur. Vlad se scărpină după cap, Virgil mușcă zgomotos dintr-o pară, iar Ilinca sări cît putu strigînd: Bravo, Bărzăune!... Extraordinar!... Măcar și pentru faptul că ai putut visa așa ceva meriți să fii felicitat!... Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
faptul că ai putut visa așa ceva meriți să fii felicitat!... Dar dacă într-adevăr va fi așa cum zici... ar fi o faptă colosală! Și... dacă nu găsim nimic? rîse Vlad. Dar poate găsim! Cine știe? trecu și Virgil de partea Bărzăunului. Tocmai atunci intră pe poartă actorul Petrică Ciuraru, venit să-l caute pe Matei. Văzînd că nu-i acasă, își făcu puțină vorbă cu Bărzăunul și cu musafirii săi. Înainte de a-și lua rămas bun se arătă grozav de dornic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
nu găsim nimic? rîse Vlad. Dar poate găsim! Cine știe? trecu și Virgil de partea Bărzăunului. Tocmai atunci intră pe poartă actorul Petrică Ciuraru, venit să-l caute pe Matei. Văzînd că nu-i acasă, își făcu puțină vorbă cu Bărzăunul și cu musafirii săi. Înainte de a-și lua rămas bun se arătă grozav de dornic să mai meargă o dată la Piatra Domniței. Toți încruntară din sprîncene, crezînd că li se pregătește o nouă cursă. Dar actorul n-avea nici un gînd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
pe mine?... Am eu fason de arheolog, ori de guzgan?... Am auzit că-i vorba de văzut ceva frumos și am mers. Voi nu faceți la fel?... Iar acum, de cînd am văzut Piatra Domniței și găurile acelea arătate de Bărzăun, port un ghimpe în suflet. Și mi-am zis să nu mă las pînă nu mă mai duc o dată acolo... Că Ticu ăsta al vostru a reușit să mă-mbolnăvească și pe mine de dorul umblatului. Asta-i! Și nea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
mă-mbolnăvească și pe mine de dorul umblatului. Asta-i! Și nea Petrică privi lung la fiecare, dornic să fie înțeles și, dacă se poate, ajutat să ajungă iar la Piatra Domniței. Ilinca se uită într-un anume fel la Bărzăun, apoi amîndoi la Virgil și toți trei la Vlad. Dar toate aceste priviri s-au succedat într-o fulgerare de secundă. În ochii fiecăruia fu descoperită înțelegerea necesară pentru a-l primi și pe actor în grup. Gata, nea Petrică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
convins că ții cu noi și ai noroc că ne ești drag la toți. Vom merge împreună acolo, că tot despre asta discutam și noi. Numai să rămînă hotărît de la început: nimeni nu mai știe afară de noi! Dar Tomiță? sări Bărzăunul, nu că l-ar fi vrut neapărat în grup, dar... uite-așa. Aa, da, se corectă Ilinca. Numai noi și Tomiță știm! Nu mai vrem să se țină nimeni de urma noastră, ca s-o facă după aceea pe grozavul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
nimeni de urma noastră, ca s-o facă după aceea pe grozavul! Actorul se arătă mai mult decît bucuros și nu mai conteni cu laudele pentru fiecare în parte. Dealtfel și lui Petrică Ciuraru îi plăcea să viseze ca și Bărzăunului, de pildă, iar de comportat în viață se comporta aidoma copiilor... dar copiilor frumoși la suflet. Făcură apoi un plan bine chibzuit, stabiliră ziua plecării, ce trebuie să ia fiecare și toate celelalte. Și, după ce mai mîncară cîte o pară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
se comporta aidoma copiilor... dar copiilor frumoși la suflet. Făcură apoi un plan bine chibzuit, stabiliră ziua plecării, ce trebuie să ia fiecare și toate celelalte. Și, după ce mai mîncară cîte o pară și-l ridicară cu toții în slăvi pe Bărzăun, de parcă el ar fi fost tatăl perelor, actorul lovi cît putu de tare cu pumnul în masa de lemn de sub păr strigînd: Fraților, țineți minte ce vă spune nea Petrică: o să fie extraordinar!... O să vedeți voi! Unde se vede cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
fi fost tatăl perelor, actorul lovi cît putu de tare cu pumnul în masa de lemn de sub păr strigînd: Fraților, țineți minte ce vă spune nea Petrică: o să fie extraordinar!... O să vedeți voi! Unde se vede cum s-a convins Bărzăunul că lîngă orice înălțime cucerită se ascunde și o prăpastie C ine s-ar fi putut aștepta la așa ceva?... Cine și-ar fi putut măcar închipui că Nuțu lui Răstoacă o să se întoarcă de la mare cu 10 zile înainte de termen

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
pus în gardă cu toate pregătirile nu se știe de cine, dar existau bănuieli că de Ilinca) și nimeni nu s-a opus, mai ales că tot Ilinca a fost aceea care a declarat, de față cu Vlad, Virgil și Bărzăunul, că Nuțu are dreptul să meargă la Piatra Domniței chiar mai mult decît Tomiță. Iată deci care era atmosfera din preajma ultimei și celei mai importante expediții pregătită în cea mai mare parte de Bărzăun. Or, este cunoscut din timpuri străvechi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
de față cu Vlad, Virgil și Bărzăunul, că Nuțu are dreptul să meargă la Piatra Domniței chiar mai mult decît Tomiță. Iată deci care era atmosfera din preajma ultimei și celei mai importante expediții pregătită în cea mai mare parte de Bărzăun. Or, este cunoscut din timpuri străvechi că atunci cînd ai de îndeplinit o treabă grea (și nu cred să fie nimeni care să declare că expediția de la Piatra Domniței putea fi considerată ușoară), trebuie exclusă de la bun început orice adversitate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]