546 matches
-
îndrăznise să spună într-un grup că, "dacă Bărzăunul a ajuns să scrie poezii, înseamnă că orice vițel poate cînta în corul căminului cultural"! Alta acum! Oricine în locul Bărzăunului aproape că n-ar fi putut suporta asemenea lovituri dureroase. Dar Bărzăunul rînji nepăsător. Între timp terminase de citit "Coliba unchiului Tom", "Singur pe lume" și ciclul "Cireșarilor", iar de scris mai scrisese doar o singură poezie, de 24 de pagini, un fel de scrisoare în versuri către Ilinca, răspîndind cu fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
de scris mai scrisese doar o singură poezie, de 24 de pagini, un fel de scrisoare în versuri către Ilinca, răspîndind cu fiecare vers cele mai triste ecouri, pe care i-o trimise Ilincăi într-o seară. În acea poezie-scrisoare Bărzăunul arăta pe larg cît este de nevinovat și cîtă suferință i-a pricinuit poezia publicată. "Să știi tu, Ilinca, mărturisise el, printre altele, în cele două pagini de la P.S.-ul scrisorii, că versurile acelea pentru tine le scrisesem și le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
mi-a fost scrisă de Matei. Cum ai putut spune un asemenea lucru despre mine, cînd mă cunoști și știi bine că n-aș minți nici măcar un țînțar, d-apoi pe tine, la care țin așa de mult?" Și totuși Bărzăunul s-a folosit în aceste rînduri de un anumit soi de minciună, deși a făcut el caz că nu minte. Și minciuna a constat în faptul că a pus pe seama Ilincăi acea afirmație năstrușnică, referitoare la așa-zisele sale comentarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
minte. Și minciuna a constat în faptul că a pus pe seama Ilincăi acea afirmație năstrușnică, referitoare la așa-zisele sale comentarii în fața lui Virgil, că, adică, i-ar fi scris poezia Matei. Nici vorbă să fi afirmat Ilinca așa ceva, iar Bărzăunul n-a auzit nicăieri asemenea voroave. Dar, de, ce să-i faci? Aceasta a fost săgeata aruncată de el pentru a o determina pe Ilinca să ceară explicații, deci să-i vorbească lui din nou. Dacă Ilinca ține cît de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Dar, de, ce să-i faci? Aceasta a fost săgeata aruncată de el pentru a o determina pe Ilinca să ceară explicații, deci să-i vorbească lui din nou. Dacă Ilinca ține cît de cît la mine, și-a zis Bărzăunul, va căuta să-mi vorbească și să mă convingă că ea n-a discutat cu Virgil despre asemenea lucruri... Iar dacă nu ține, va tăcea în continuare... înseamnă că nu ține și gata! Săgeata însă nimeri drept la țintă. Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
gata! Săgeata însă nimeri drept la țintă. Nici nu trecuse bine un ceas și jumătate de la expedierea scrisorii, că se și pomeni cu Ilinca în grădină. Să-ți fie rușine! strigă ea săltîndu-și fruntea și suflîndu-și o șuviță din ochi. Bărzăunul se făcu că-i tot numai ochi și urechi, dar nu răspunse nimic. Luă deci poziția nedreptățitului. Să-ți fie rușine, mă, n-auzi!? repetă Ilinca înaintînd spre el și vrînd să pară cît mai furioasă. De ce minți ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
n-auzi!? repetă Ilinca înaintînd spre el și vrînd să pară cît mai furioasă. De ce minți ca o gogoașă?... Cine ți-a spus că eu aș fi discutat cu Virgil despre poezia ta? Adică mă crezi pe mine fără caracter? Bărzăunul se uită la ea pe de o parte înfiorat de tonul cu care-i vorbea și, pe de altă parte, bucuros c-o vede lîngă el. Dar nu se pricepu să-i dea nici un răspuns. Ilinca mai continuă să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
să-i dea nici un răspuns. Ilinca mai continuă să-l ferchezuiască pe același ton cîteva secunde, apoi se apropie de el și, privindu-1 pînă în adîncul ochilor, îi spuse încet, ca și cum i-ar fi încredințat cea mai mare taină: Prostule! Bărzăunul zîmbi și lăsă capul în jos fericit. Asta însemna că Ilinca tot ține un pic la el. Iar faptul că a venit chiar acasă pentru a-i vorbi, asta era de-a dreptul extraordinar. Tocmai cînd se cățărase într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
uriaș pentru a-și servi musafira cu cele mai mari și mai rumene pere, auzi lîngă el glasul lui Virgil: Bun noroc, fraților! salută el ca și cum atunci ar fi ieșit din mină și s-ar fi întîlnit cu ortacii lui. Bărzăunul nu răspunse decît printr-un mormăit care, dacă ar fi fost tradus în vorbe, ar fi însemnat cel puțin o înjurătură, iar Ilinca începu să țăcăne: Ce cauți, mă, aici? Nu puteai să mă aștepți la cămin? Nu ne-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
fost tradus în vorbe, ar fi însemnat cel puțin o înjurătură, iar Ilinca începu să țăcăne: Ce cauți, mă, aici? Nu puteai să mă aștepți la cămin? Nu ne-a fost vorba așa? Ți-am spus doar că vin la Bărzăun să-i cer o carte și că mă-ntorc imediat!... Iar tu... Bine măcar că nu s-a ținut și Vlad după tine! E la poartă și el, răspunse Virgil îmbujorat de reproșurile atît de ascuțite ale fetei. Și de ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
el, răspunse Virgil îmbujorat de reproșurile atît de ascuțite ale fetei. Și de ce-ați venit încoace? Păi... Și Virgil nu mai știu ce să răspundă. Se mulțumi doar să ridice din umăr și să rîdă cu un dinte spre Bărzăun, care-l privea ca un huhurez printre ramurile copacului și nu mai putea de bucurie că-i luat la rost eu atîta tărie de Ilinca. Vino și tu-ncoace, mă! îl strigă Ilinca pe Vlad. Nu mai sta ascuns după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
mîncăm cu toții cîte o pară și să hotărîm o dată ce facem, că iar ne-o iau înainte cei mari! Expresia "cei mari" fusese spusă cu o vizibilă înfiorare a întregului corp, de parcă ar fi fost vorba de mocirlă. Perele servite de Bărzăun avură darul să-i învioreze pe toți. Ilinca puse, cu ton grav, următoarea întrebare: Ce ne facem, băieți? Toți întoarseră spre ea ochi mari și mirați. Adică... ce vrei să spui?... Cum "ce ne facem?" îndrăzni sa întrebe Vlad. Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
pe care maică-sa le-a pus bine într-o ladă). Asta așa-i, zise Virgil. Dacă trece și luna asta, pe urmă... Și ce-ați vrea să facem? întrebă Vlad sceptic. Să mai mîncăm cîte o pară, trase concluzia Bărzăunul. E singurul lucru bun pe care-l mai putem face la ora asta. Mmmmm, se strîmbă la el Vlad scoțînd limba, numai la năzbîtii ți-e gîndul! Eu vorbesc serios, nu-mi vine să rîd... Eu m-am gîndit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
și la cele în care n-a apărut; să spunem că noi sîntem adevărații descoperitori și nu cei ce s-au lăudat. Nu-i bine? E o idee, se arătă de acord Ilinca uitîndu-se la Virgil. Dar proastă! sări imediat Bărzăunul. Cine o să ne creadă pe noi ? Vreți să ne-aprindem paie-n cap singuri și să ne punem rău cu tot satul? Ia uite-l pe cel care se are bine! chicoti Virgil. Ia mai tacă-ți pliscul! îl repezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
ne creadă pe noi ? Vreți să ne-aprindem paie-n cap singuri și să ne punem rău cu tot satul? Ia uite-l pe cel care se are bine! chicoti Virgil. Ia mai tacă-ți pliscul! îl repezi Vlad pe Bărzăun cu destulă răutate. Totdeauna o faci tu pe mai deșteptul decît toți... Adică de ce-i proastă ideea mea, dom'le? Nu s-au mai văzut cazuri cînd adevărul a ieșit la iveală? Ce-avem de pierdut?... Scriem peste tot și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
a ieșit la iveală? Ce-avem de pierdut?... Scriem peste tot și chemăm să se facă anchetă la fața locului. Asta-i! Foarte bine, se arătă Virgil convins. La fel ziceam și eu, vorbi mai moale Ilinca, uitîndu-se întrebătoare spre Bărzăun. Ba nu-i deloc bine! sări iar Bărzăunul. Voi nu vedeți că faptu-i consumat?... Cine credeți, mă rog, că o să se apuce de anchete, ca să ne facă nouă dreptate? Acum toți ziariștii sînt la mare... la munte... nu vin ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Scriem peste tot și chemăm să se facă anchetă la fața locului. Asta-i! Foarte bine, se arătă Virgil convins. La fel ziceam și eu, vorbi mai moale Ilinca, uitîndu-se întrebătoare spre Bărzăun. Ba nu-i deloc bine! sări iar Bărzăunul. Voi nu vedeți că faptu-i consumat?... Cine credeți, mă rog, că o să se apuce de anchete, ca să ne facă nouă dreptate? Acum toți ziariștii sînt la mare... la munte... nu vin ei pe coclauri de dragul nostru. Atunci, să stăm cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
dreptate? Acum toți ziariștii sînt la mare... la munte... nu vin ei pe coclauri de dragul nostru. Atunci, să stăm cu capul în pumni și să bocim, nu? rînji Vlad. Noi, să bocim?? se arătă grozav de mîndru și de demn Bărzăunul. Pentru nimic în lume!... Haideți, mai bine, să punem la cale altceva... ceva deosebit... formidabil... ceva ieșit din comun... Le putem rupe gura cu propria lor armă, de-or să se facă singuri de rîs! Cum? Cum? întrebară toți foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
ceva extraordinar. Și cu ocazia asta vom da la lumină și adevărul cu privire la Peștera Liliecilor. Dar cum? se arătă enervat Vlad. Zi mai repede ce vrei să zici, că pînă acum numai ai lehăit degeaba. Lasă-l în pace pe Bărzăun! îi luă apărarea Ilinca. Înseamnă că știe el ce știe. Mai bine să-l ascultăm. Zi-i, Ticule! Uite ce zic eu că putem face, reluă Bărzăunul cu însuflețire. Plecăm, cînd vreți voi, dar cu cît mai repede cu atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
zici, că pînă acum numai ai lehăit degeaba. Lasă-l în pace pe Bărzăun! îi luă apărarea Ilinca. Înseamnă că știe el ce știe. Mai bine să-l ascultăm. Zi-i, Ticule! Uite ce zic eu că putem face, reluă Bărzăunul cu însuflețire. Plecăm, cînd vreți voi, dar cu cît mai repede cu atît mai bine, la Piatra Domniței și, acolo, sus, unde se văd cele două găuri mari în stîncă, vom descoperi ceva fantastic... Pe cuvînt! Ești aiurit total! izbucni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
închipui tu că putem descoperi în găurile acelea?... Cuiburi de vulturi!... Lilieci ori păianjeni!... Altceva ce putem găsi? Cine s-ar fi putut urca pînă acolo să ascundă "comorile" pe care le visezi tu? Măi oameni buni, reluă foarte convingător Bărzăunul, deși un expert ar fi putut descoperi în vocea sa o ușoară neîncredere în reușita deplină a expediției visată de el, lăsați-mă să vă zic ce cred eu, iar voi n-aveți decît să faceți ce vreți... Dar țineți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
poate urca la asemenea înălțime? Ce, noi sîntem alpiniști?... Și, dacă nu te superi, te-aș întreba și eu, ca Virgil, pentru ce să ne urcăm? Cine ne poate garanta că găsim ceva interesant acolo? În primul rînd, începu explicațiile Bărzăunul, de urcat nu-i greu. O să vă spun eu imediat cum. Iar de găsit... nu se poate să nu găsim urme din trecutul îndepărtat... Măi fraților, porțile, ori ferestrele alea din stîncă au fost făcute de mînă omenească, nu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
alea din stîncă au fost făcute de mînă omenească, nu de natură. Așa am eu credința și voi știți că nu mă prea-nșel. Bine, bine, zise Virgil, și de urcat cum urcăm? Nu-i nevoie să urcăm, dădu lovitura Bărzăunul, ci să coborîm! Toți căscară ochii mari și se uitară la el ca la un sucit. Adică..., cum să coborîm? reuși să întrebe Vlad convins că Bărzăunul vrea să rîdă de ei. Foarte bine, răspunse Bărzăunul cu ochi de văpaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Virgil, și de urcat cum urcăm? Nu-i nevoie să urcăm, dădu lovitura Bărzăunul, ci să coborîm! Toți căscară ochii mari și se uitară la el ca la un sucit. Adică..., cum să coborîm? reuși să întrebe Vlad convins că Bărzăunul vrea să rîdă de ei. Foarte bine, răspunse Bărzăunul cu ochi de văpaie. Nu trebuie să urcăm peretele, ci, pe ocolite, pînă-n vîrful stîncii și, de-acolo, cu ajutorul frînghiilor coborîm doar cîțiva metri pînă la cele două intrări. Acum pricepeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
să urcăm, dădu lovitura Bărzăunul, ci să coborîm! Toți căscară ochii mari și se uitară la el ca la un sucit. Adică..., cum să coborîm? reuși să întrebe Vlad convins că Bărzăunul vrea să rîdă de ei. Foarte bine, răspunse Bărzăunul cu ochi de văpaie. Nu trebuie să urcăm peretele, ci, pe ocolite, pînă-n vîrful stîncii și, de-acolo, cu ajutorul frînghiilor coborîm doar cîțiva metri pînă la cele două intrări. Acum pricepeți?... Nu va fi greu deloc. Mai ales, dacă reușim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]