707 matches
-
vrea pe sine, își vrea naționalitatea, dar aceasta o vrea pe deplin." În cei 200 de ani de dominație rusească (exceptând scurtele perioade), acesta a fost argumentul-cheie al rezistenței Basarabiei: "În limba sa numai i se lipesc de suflet preceptele bătrânești, istoria părinților săi, bucuriile și durerile semenilor săi." Cine a spus aceste cuvinte? Eminescu, desigur, dar nu seamănă ele izbitor cu ale lui Grigore Vieru din celebra lui poezie În limba ta? Și chiar în studiul din care citez emite
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
Remus B. Papadopol se plimba țanțoș cu un Maseratti Sport ultimul răcnet. Și Remus nu era cu nimic mai deștept, mai harnic sau mai talentat decât Julius! Ceea ce l-a făcut pe Julius să sufere. Julius Zimberlan locuia în casa bătrânească, unde au locuit și părinții săi, și bunicii și cine știe câte generații înaintea acelora. Era o casă solidă, cu o curte primitoare, cu o pivniță rece și cu o fântână cu apa despre care se spunea că e cea mai bună
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
Da, dar vecinul Sigfried Popescu-Ialomița, nou venit în oraș, și-a construit o vilă numai din oțel și sticlă. "Viitura asta", cum vorbea Julius Zimberlan despre Sigfried Popescu-Ialomița, pur și simplu nu face decât să umilească fără rușine casa mea bătrânească, unde au locuit și părinții mei, și bunicii și cine știe câte generații înaintea acelora! Ceea ce l-a făcut pe Julius să sufere profund. Julius Zimberlan a fost, este și va fi mereu un vandan mândru de faptul că s-a născut
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
mașină. Care-și făcea conștiincios datoria, cu care m-am obișnuit și pe care o iubesc ca pe o rudă apropiată. Păi, până n-a apărut vecinul Sigfried Popescu-Ialomița să-și ridice vila, am fost foarte mulțumit cu casa mea bătrânească, unde au locuit și părinții mei, și bunicii și cine știe câte generații înaintea acelora. Păi, până să aflu de cum trăia Vinicius (pentru prieteni, Viny), am fost mândru că m-am născut vandan." Așa că, dând dovadă de voință, Julius Zimberlan a izbutit
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
Remus B. Papadopol se plimba țanțoș cu un maserati sport ultimul răcnet. Și Remus nu era cu nimic mai deștept, mai harnic sau mai talentat decât Julius! Ceea ce l-a făcut pe Julius să sufere. Julius Zimberlan locuia în casa bătrânească, unde au locuit și părinții săi, și bunicii și cine știe câte generații înaintea acelora. Era o casă solidă, cu o curte primitoare, cu o pivniță rece și cu o fântână cu apa despre care se spunea că e cea mai bună
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
Da, dar vecinul Sigfried Popescu-Ialomița, nou venit în oraș, și-a construit o vilă numai din oțel și sticlă. "Viitura asta", cum vorbea Julius Zimberlan despre Sigfried Popescu-Ialomița, pur și simplu nu face decât să umilească fără rușine casa mea bătrânească, unde au locuit și părinții mei, și bunicii și cine știe câte generații înaintea acelora! Ceea ce l-a făcut pe Julius să sufere profund. Julius Zimberlan a fost, este și va fi mereu un vandan mândru de faptul că s-a născut
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
mașină. Care-și făcea conștiincios datoria, cu care m-am obișnuit și pe care o iubesc ca pe o rudă apropiată. Păi, până n-a apărut vecinul Sigfried Popescu-Ialomița să-și ridice vila, am fost foarte mulțumit cu casa mea bătrânească, unde au locuit și părinții mei, și bunicii și cine știe câte generații înaintea acelora. Păi, până să aflu de cum trăia Vinicius (pentru prieteni, Viny), am fost mândru că m-am născut vandan." Așa că, dând dovadă de voință, Julius Zimberlan a izbutit
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
sunt Barbu Lăutarul, Starostele și cobzarul Ce-am cîntat pe la Domnii Și la mîndre cununii... (ș.a.m.d.) Al doilea cîntec era: Dragi boieri, din lumea nouă, Ziuă buna vă zic vouă, Eu mă duc, mă prăpădesc, Ca un cîntec bătrînesc. ș.a.m.d. și sfîrșea cu strofa: Ah! gîndiți c-am fost odată, Glasul lumii desfătată, Și-nchinați cîte-un pahar Lui biet Barbu Lăutar." Cînd pronunța Eminescu versul: "Eu mă duc, mă prăpădesc, ca un cîntec bătrînesc", era așa de
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Ca un cîntec bătrînesc. ș.a.m.d. și sfîrșea cu strofa: Ah! gîndiți c-am fost odată, Glasul lumii desfătată, Și-nchinați cîte-un pahar Lui biet Barbu Lăutar." Cînd pronunța Eminescu versul: "Eu mă duc, mă prăpădesc, ca un cîntec bătrînesc", era așa de melancolic și cuprins de atîta emoțiune, încît mai că lăcrăma; iar cînd ajungea la versul: "și-nchinați cîte-un pahar lui biet Barbu Lăutar", el își ridica paharul dacă eram la pahare ciocnea cu noi, îl golea dintr-
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
3); albă (3); armonie (3); avere (3); bucurie (3); cameră (3); cărămidă (3); construcție (3); dragoste (3); frumos (3); geam (3); mamă (3); pat (3); părinte (3); de piatră (3); prag (3); proprietate (3); relaxare (3); bani (2); baștină (2); bătrînească (2); bine (2); camere (2); cîine (2); colibă (2); construcție (2); copii (2); cuib (2); dorință (2); ferestre (2); flori (2); mașină (2); mea (2); nouă (2); odihnă (2); patrie (2); părăsită (2); piatră (2); sat (2); sfînt (2); singurătate
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
2); țigani (2); unchiul Tom (2); vară (2); adăpostire; afară; ajută; albastră; amintiri din vie; animal; antic; apă; arhaism; ascunzătoare; de aur; avere; baci; bine; bîrlog; bojdeucă; bol; bomboane; bordel; boschetari; bunic; bunica; bunici; cafenie; caiet; capre; cară; caraghioasă; casă bătrînească; casă de lemn; casă de vacanță; casă de stuf; căldare; cămăruță; cămin; cătun; ciobani; ciori; de cîine; clădire; coboară; colină; colivă; copii; copilăria mea; din crengi; cuib; dărăpănată; dărăpănătură; deasupra; disconfort; distracție; distrusă; dorință; dos; durere; eu; excursie; explorare; foc
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
obicei (2); obiceiuri (2); orășel (2); patrie (2); plai natal (2); populație (2); puțini (2); vacanță (2); vale (2); vecin (2); verdeață (2); abundență; adrenalină; adunat; adunătură; aer curat; aer proaspăt; agricultură; alai; amintire; apropiere; arhaism; armonie; ascuns; autenticitate; Bardar; bătrînesc; bătrînețe; bio; bîrfă; bogat; bogăție; Bucovina; bucurie; bunătate; cal; casa părintească; casă de vacanță; case cu hornuri; case pe pămînt; căldură; călduri; căsuțe; cerc; cetățeni; ciobani; colectivism; colibă; colină; coline; constrîngere; conviețuire; copil; cultură; dărăpănat; dealuri; distracție; drum neasfaltat; după
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
umbră; un nou început; un om; valută; vechi; venit; viitor cunoscut; vizită; xenofobie (1); 763/248/76/172/0 strămoșesc: vechi (292); moștenire (37); neam (30); bătrîn (22); tradiție (22); antic (21); istorie (16); pămînt (16); bunici (16); străvechi (14); bătrînesc (12); obicei (11); bunic (9); trecut (8); de demult (7); străbun(7); vechime (7); avere (6); cîntec (6); daci (6); demult (6); obiceiuri (5); tradiții (5); amintire (4); datină (4); datini (4); de mult (4); folclor (4); păcat (4); părintesc
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
2); lemn (2); lucru (2); moș (2); mucegai (2); neinteresant (2); pantofi (2); produs (2); rugină (2); ruină (2); sat (2); străbun (2); strămoși (2); tradițional (2); vin (2); alterat; ani grei; antichități; anticvar; arhivă; artefact; artizanat; aruncare; autentic; ban; bătrînesc; biblie; bibliotecă; bijuterii; bine; bine făcut; bogăție; brînză; bucurii; și bun amic; bunici; călimară; ceva ce nu mai e bun; ceva ce s-a uitat; clădire; clădiri; clasic; colecție; de colecție; conflict; copac; cufăr; cultură; cunoscut; dar de valoare; dărăpănat
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
al meu. Te rog. Bunica: (știe că nu scapă) Bine. Dar să nu mă mai puneți să și cînt, ca de obicei. Maria: Asta depinde de cum se vor desfășura lucrările. Da' să nu-mi vii cu vreo doină sau baladă bătrînească. Ceva din folclorul nou. Bunica: Folclor nou nu știu. Maria: Ba știi. Îl știi pe ăla cu foaie verde de cicoare... Bunica: A, acela de la căminul cultural din sat... da. Maria: la zi-l oleacă. Bunica: (ce să facă) " Foaie
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
sau un sentiment; aflăm că într-o seară un oaspete cu spadă îl vizitează pe poet, zborul lui Icar amintește de "zborul invers" barbian. Poetul surprinde stări de neliniște ("Requiem"), își face biografia ("Moartea lui Făt Frumos"), iar ciclul "jocuri bătrânești" ne trimite din nou la Ion Barbu. "Lovite iar, metalele răspund/ cu somn în trup și gură jumătate/ cu arcul strâns ecouri refuzate/ definitiv le-alunecă-n afund." Citindu-l pe G. Călinescu apropo do poezia lui Simion Stolnicu, Al. Piru subliniază
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
anul ești sănătos. Apa în care se ciupăiește* pruncul sîmbătă sara nu se țipă afară. Cînd ai pus la foc o oală sau un ceaun pentru scăldătoarea unui copil și dacă apa se umflă îi semn că copilul are să îm bătrînească. în timpul cît un copil suge, femeia ce-l alăptează să nu bea apă, căci ia copilul vînt* în nas. Apa primită pe fereastră nu se bea, nici se aruncă nimic la cîne, căci turbă. Cine bea apă dintr-un vas
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
în natură "printre stele", "printre pești", febril, dorind o dovadă materială: "Vreau să te pipăi și să urlu: Este! " În ultimii Psalmi se revoltă împotriva dumnezeirii, blestemă zăvoarele care ascund misterul, amenință cu sfărâmarea mitului și, în preajma morții, dă dispoziții bătrânești: "Aibi grije mai cu seamă, strămoșule, de fată/ Mi-e frică ce se face, pe lume, fără tată", iar îngerii sunt rugați să aibă grijă de staul, de livadă, de ființele fără apărare, versurile constituindu-se într-un "gingaș franciscanism
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
ale artei simple, spontane s-a ridicat sufletul țăranului nostru ca să exprime suferințele și bucuriile lui cu tot ce aduc ele din depărtarea veacurilor ori din întâmplările de fiecare zi.” Ovid Densusianu apreciază mai mult doinele și strigăturile decât cântecele bătrânești, trăgând concluzia că poezia populară răsfrânge sufletul românesc mai mult cu aplecări spre lirism și satiră decât spre creațiuni epice " Această antologie, Flori alese ale poporului nostru, este structurată astfel: doinele și strigăturile sunt așezate la începutul lucrării, după care
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
că poezia populară răsfrânge sufletul românesc mai mult cu aplecări spre lirism și satiră decât spre creațiuni epice " Această antologie, Flori alese ale poporului nostru, este structurată astfel: doinele și strigăturile sunt așezate la începutul lucrării, după care urmează cântece bătrânești . Să urmărim câteva fragmente care ne demonstrează că folclorul păstrează în stare nativă o frumusețe unică „simțirea frumuseții care, sunt dovada, bogăției sufletești, a însușirilor artistice ale neamului nostru” „Doină doină, glas de jele, / tu îndulcești zilele mele / Doină, doină
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
ale neamului nostru” „Doină doină, glas de jele, / tu îndulcești zilele mele / Doină, doină, glas de dor, / Tu nu mă lăsași să mor ". Sau strigături ca : Cine joacă și nu strigă / Facă-i-sar gura strâmbă / C-așa-i jocul românesc / Obiceiul bătrânesc / Să strigăm de 35 veselie, / Chiuind de bucurie” sau bocete ca : Nici o moarte nu-i amară / Ca moartea de primăvară, / Pe înfrunzitul codrului, / Pe cântetul cucului, / Pe ieșitul cucului / Moarte, moarte, rea mai ești / Tu acolo năzuiești / unde tu nu
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
de orgolii și vânduți domnitorilor sau facțiunilor boierești mai puternice ori mai generoase, cei moldoveni au bunul-simț să lucreze în consonanță și să-și continue unul altuia letopisețele: de la Costin, ștafeta este preluată de Ion Neculce). După cum observă, cu onestitate bătrânească, N. Cartojan, "[v]remurile pe care Miron Costin ni le înfățișează, cu un rar talent de povestitor, reprezintă în istoria Moldovei panta de decădere, epoca de agonie a ultimelor rămășițe de autonomie" (1996: 265). Dan Horia Mazilu punctează, la rândul
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
străin. Jules Michelet în Légendes démocratiques du Nord207 se arăta interesat de poezia lui Vasile Alecsandri, ciclul Doine și lăcrămioare publicat în 1853, și mai ales de balada Miorița, pe care poetul o publicase în volumul Poezii poporale. Balade (Cântice bătrânești). Adunate și îndreptate de d. V. Alecsandri, împreună cu alte balade, în 1852, într-o versiune stilizată, facilitând asimilarea lor cultă. Figurile eposului eroic popular sau cele ale basmului precum Făt-Frumos208 sau Ileana Cosânzeana constituie pentru L. Bachelin un punct de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
unele înclinații spre literatură, care, în 1850, ridică această clădire pe vechile temelii ale caselor familiilor Coroi și Cerchez. Poate părea inexactă sintagma "case mari părintești" folosită de Vasile Pogor, dacă e înțeleasă sub aspectul echivalenței între "casă părintească" "casă bătrânească". Referința panuiană vizează ideea de moștenire, căci, fără îndoială, după două decenii de folosire, casa nu putea crea impresia de bătrânesc. Din punct de vedere arhitectonic, Vasile Pogor (tatăl) a dovedit o înclinație pentru un eclectism foarte la modă între
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
inexactă sintagma "case mari părintești" folosită de Vasile Pogor, dacă e înțeleasă sub aspectul echivalenței între "casă părintească" "casă bătrânească". Referința panuiană vizează ideea de moștenire, căci, fără îndoială, după două decenii de folosire, casa nu putea crea impresia de bătrânesc. Din punct de vedere arhitectonic, Vasile Pogor (tatăl) a dovedit o înclinație pentru un eclectism foarte la modă între ceea ce criticul de artă Valentin Ciucă numește "joncțiunea tiparelor clasiciste cu cele medievale sau postmedievale", joncțiune având ca rezultat "o sinteză
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]