592 matches
-
fata nu le-a priceput. Ce concluzie am tras eu din toate astea? Că ar fi cazul s-o las mai moale cu facerea de bine (pentru că orice faptă bună are și ea o limită). Asta, evident, până apare următoarea bătrânică. TRIMISUL NOSTRU SPECIAL Florin L|Z|RESCU Scrisul și descrisul Exceptând grădinița și vreo două clase din primară, nu cred să fi avut o pasiune aparte pentru cărțile cu poze. Am trecut destul de repede de hopul imaginilor frumos colorate, oferite
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
patru cupluri din trei generații iar împreună cu copiii, formau o familie care număra patru generații. Cei mai vâstnici, Artenie și Ulitia, aveau spre optzeci de ani. El înalt, osos și încă foarte drept și dârz pentru anii lui. Ea, o bătrânică micuță, firavă, cu ochi albaștri limpezi și expresivi. Fetele lor, două gemene blonde zdravene, Olga și Ana și bărbații lor, Andrei și Vadim, doi slăbănogi înalți de parcă ar fi fost fii iar nu ginerii lui Artenie. Ana avea la rândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Carmina mea. Avea o fustă cu șase pliuri în față. Perdeaua din cameră era adunată spre mijlocul ferestrei. Nu te-am mai văzut cu bluza asta, îi spuse Ovidiu în timp ce coborau scările, cu un ton de reproș, prevestitor de furtună. Bătrânica de la etajul întâi se afla la postul de veghe. Părea o statuetă așa cum stătea în cadrul ferestrei, fără să miște sau să clipească. Desigur, îi era greu să înțeleagă ce se petrecea în apartamentul de deasupra ei. Era ceva care depășea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Apa din cadă, săpunul și șamponul pe marginea etajerei, o bluză trasă din raft, abandonată pe canapea atunci când se hotărâse să îmbrace bluza cea nouă, papucii din mijlocul dormitorului, ușița de la dulapul de încălțăminte rămasă descuiată, și, desigur, martorul ocular, bătrânica de la etajul unu care-i văzuse plecând pe amândoi cu mașina. Pe cine interesa toate astea? Va încerca cineva să înțeleagă ce se petrecuse cu ea? Totul arată că cei doi se grăbeau să ajungă undeva. Unde? Cine? Cum? Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și scârboase? Nici un cal lihnit de foame nu s-ar atinge de porcăriile alea. Mi-au plăcut întotdeauna gustările cu plătică, pe care le cumpăram din gara Gotenba. Dacă vorbești așa, trebuie să mă port cu tine precum cu o bătrânică. Asta se întâmpla demult. Păi sunt bătrânică, nu? răspunse Reiko. În trenul de Kichijoji, a privit tot timpul pe fereastră, cu deosebit interes, peisajul oferit de câmpia Musashino. — S-a schimbat mult peisajul, în opt ani? am întrebat-o. — Ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
anomaliile agresive. („asta nu mai e anomalie, este o nouă realitate.”) Bineînțeles, autobuzul nu vine. X este singurul pasager care așteaptă în stație. Dimineața, cînd la ora de vîrf autobuzul trece din cinci în cinci minute. („Unde sunt cele două bătrînici pe care le întîlnești în fiecare luni în stație ?”) X așteaptă zece minute. Un sfert de oră. Douăzeci de minute. („Unde este bărbatul cu ochelari fumurii și cu baston ?”) Liniștea instalată peste oraș i se pare din ce în ce mai mult lui X
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
cum e Satyricon, unde nici o conștiință nu se cutremură? Ți-amintești cum începe? Povestitorul, care e un tânăr și ai zice curat (nu e tinerețea expresia inocenței?), după ce ascultă niște discursuri incoerente, părăsește adunarea și se apropie de o femeie: "Bătrînico, o întrebă, nu cumva știi unde stau eu?" "Cum să nu, zice bătrânica, uite aici". Și îi arată o casă. Era un lupanar. Și astfel, cu acest dialog strălucit începe vesela carte. - Mai întîi că nu e veselă, i-am
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Povestitorul, care e un tânăr și ai zice curat (nu e tinerețea expresia inocenței?), după ce ascultă niște discursuri incoerente, părăsește adunarea și se apropie de o femeie: "Bătrînico, o întrebă, nu cumva știi unde stau eu?" "Cum să nu, zice bătrânica, uite aici". Și îi arată o casă. Era un lupanar. Și astfel, cu acest dialog strălucit începe vesela carte. - Mai întîi că nu e veselă, i-am răspuns. E străbătută de sinceritate, tânărul latin își povestește degradarea sa și a
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Chiar și acum, amestecul amețitor alcătuit din mirosul de tutun tare și de piele și din sunetul comentariilor la curse, cu crescendoul lor plin de suspans, o făcea pe Fran să se simtă în culmea fericirii. Se așeză între două bătrânele care stăteau cu ochii zgâiți la televizorul prin satelit. Twinkle Toes nu părea să aibă șanse de câștig, dar Fran știa bine că nu trebuie pună la îndoială autoritatea tatălui ei când era vorba de cai. Însă de data asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
capot refuza cu hotărâre terciul. Luați porcăria asta de-aici, repeta plină de importanță. Vreau un croissant. Umplut cu cremă de migdale și învelit în zahar și nucă. Chiar acum. Fran fu uluită recunoscând-o în această scorpie irascibilă pe bătrânica aproape catatonică așezată de obicei într-un scaun cu rotile, la doar câțiva centimetri de televizor. Poate că nu-i plăcea să se uite la televizor și un îngrijitor extrem de sadic o așeza acolo dinadins. Fran își propuse ca data
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
sunt voci adevărate, sunt imitații. COTRONE (către Conte) — Ce-are a face, din moment ce te ajută să pătrunzi într-un alt adevăr. Apoi Cotrone își continuă dialogul cu Contesa/Ilse, invitând-o să încerce și ea să privească „la fel ca bătrânica asta care l-a văzut pe Înger”. Pirandello înscrie astfel în spațiul teatrului un mod de a vedea și de a auzi capabil să înlesnească accesul la adevărul unui alt univers, al unei alte realități. Vila lui Cotrone este bântuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
ultima noapte de groază și de nebunie. După ce furăm mutați în altă cameră, trompetul rămase singur. Sora Nineta ne povestise mai târziu că nefericitul îi vorbise toată noaptea de măicuța lui care trăise într-un sat de lângă Fălticeni, și că bătrânica îi făgăduise să nu moară, până când nu o să-l mai vadă încă o dată. Și ne mai spuse sora Nineta, că toată noaptea, Gheorghe Chihaia dădea fuga la hârdău, apucat de pântecărie, pe semne din pricina groazei de moarte. La revărsarea zorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
clar În ochi. Vă rog! Am alunecat! Logan oftă. — Ne-ai zis deja chestia asta. Ce căutai acolo? — Eu... eu eram la treabă. Nicholson privi În ochii lui Logan, iar Logan știu că Îl Înduplecaseră. — Continuă. — Eram la treabă. O bătrânică. Văduvă. Avea ceva bani În casă. Niște argint. Ceva bijuterii? — Și-așa c-ai jefuit-o? Nicolson scutură din cap, iar lacrimile Îi cădeau ca diamantele, explodând pe tăblia murdară de plastic a mesei. N-am ajuns până acolo. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
de făcut: te duc pe tine cu mașina și așa mai departe. O să dureze enorm chestia asta! — Cu cât stăm mai mult aici, cu atât o să dureze mai mult. Începură cu blocul În care locuia Chalmers. La parter În stânga: o bătrânică cu ochi nestatornici, păr gălbui ca urina și o respirație ce duhnea a vin de Xeres. Refuzase să deschidă ușa până când Logan Își scosese legitimația și o băgase prin deschizătura pentru corespondență și până ea sunase la secția de poliție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
începu să se înroșească, zise: — Grecul e ca și mort! Să fiu al dracului dacă nu! Ca un câine turbat! Doi ospătari se apropiară, dar rămaseră țintuiți locului, tremurând. Țărănoii de la masa de alături aveau niște fețe tare speriate. O bătrânică căscase gura atât de tare, că falca de jos îi ajungea până la farfuria de supă. Buzz le făcu semn ospătarilor să plece, se strecură lângă Cohen și îl prinse cu brațul pe după umerii lui nervoși. — Mickey, nu poți s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
dovedit profitabile? — Fără discuție. Hughes își încărcă degetele arătătoare ca pe niște pistoale. Îți amintești de premiera de la Billy the Kid? Legiunea pentru Decență era masată în față la cinema la Grauman’s și striga la mine „Curvarule!”, iar niște bătrânele din Pasadena aruncau cu roșii în Jane Russell. Amenințări cu moartea și tot tacâmul... Buzz se puse picior peste picior și-i trase un bobârnac scamei de pe manșeta pantalonilor. — Eram acolo, șefu’. Hughes suflă fumul imaginar din vârful degetelor. — Buzz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
nimic neobișnuit la numărul 2307, în garaj sau în apartamentul de deasupra. Nici o față străină, nici un zgomot suspect. Zero. Și nimeni nu menționa Chevroletul lui cafeniu, parcat pe stradă. Începuse să se simtă foarte mândru de manevrele lui, când o bătrânică ce-și plimba schnautzerul pitic îi răspunse la prima întrebare cu un da. Cu trei nopți în urmă, în jurul orei 10, se plimba cu Wursti și văzuse un bărbat înalt, cu un superb păr argintiu, îndreptându-se spre garajul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
pe proprietăreasa casei din față. Nu, bărbații nu vorbeau între ei, iar ea se îndoia că ar fi fost în stare să-l identifice pe cel cu păr argintiu dacă l-ar mai fi văzut o dată. Danny o lăsă pe bătrânică și se întoarse la mașină, hotărât să țină numărul 2307 sub observație. Instinctul îl fulgeră puternic: Da, asasinul ținuse și el apartamentul sub observație, ca să vadă dacă apăreau polițiștii. Da, stabilise dinainte să arunce cadavrele în Griffith Park. Numele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
bine. O femeie bătrână deschise ușa. — Quién? Buzz spuse: — Poliția, doamnă. Și nu vorbesc spaniola. Bătrâna duse mâna la șiragul de mărgele din jurul gâtului. — Eu vorbesc inglés. E ceva în legătură cu Sammy? — Da, doamnă. Cum de v-ați gândit la asta? Bătrânica arătă spre peretele de deasupra șemineului ciobit, din cărămidă. Acolo se vedea un diavol pictat, costumat în roșu, cu coarne și trident. Buzz intră și se duse să-l studieze. Acolo unde ar fi trebuit să fie fața diavolului era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Tomnaia noci, Dasfidanie, mama...: Pasolstvo... ambasadă... rumînskoie pasolstvo! Sau rumînskaia? Am străbătut peronul întrebând, fără să aștept răspuns, și Cuda rumînskoie pasolstvo? Și Cuda rumînskaia...?, genul adjectivului mărindu-mi spaima; mă loveam de oameni, alternând femininul cu neutrul; până când o bătrânică m-a luat de mâna în care țineam valiza și m-a dus la o stație de autobuz spunându-mi (sau așa mi se păru): spakoina ingheală... spakoina ingheală..., acest ingheală de la bunică-mea având o oarecare putere de calmant
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
fac astea și el tot mai dădea În mine. M-a dat afară din casă, mi a spus că până se Întoarce el să plec... a plecat două zile acasă, atunci. Am plecat și mi-am găsit gazdă la o bătrânică, și am stat acolo...și În timpul ăsta cât am stat despărțită de el, am cunoscut un băiat, care se purta foarte frumos cu mine și care m-a ajutat mult. Pe acest băiat l-am cunoscut la tipografia la care
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
am putut să rezist, ne-am Întâlnit și mi-a spus că Îi pare rău, că și-a dat seama că a greșit, chiar Îi părea rău. Ei și până la urmă ne-am Împăcat, dar cum: eu stăteam iarăși la bătrânică, o doamnă care, cât am stat acolo era ca și mama mea. Am uitat să menționez ceva: ca să pot Închiria un apartament, cel În care stau și acum, după un timp ne-am mutat iarăși Împreună, aveam nevoie de bani
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
40 și 50 de kilometri la oră. Partenerul meu, Harry, zice că dacă ar fi vreodată să cumpere o mașină la mâna a doua, ceea ce ferească Domnul să facă vreodată, ar cumpăra-o de la mine. Ori de la mine, ori de la bătrânica aceea care o folosea doar ca să se ducă duminica la biserică, adaugă el, pentru a mă asigura că vrea doar să mă tachineze. Harry poate să glumească oricât poftește, dar nu înțelege cât de ușor se produc accidentele. Chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
balcon, ele intră. Eu le scot pe ușa apartamentului, ele intră iar pe cea de la balcon ...Și iar, și iar... -Ducă-se, Doamne, zic speriată, și-mi scuip în sân. Povestea asta mărunțică, mi-a spus-o, chiar de dimineață, o bătrânică și mi-a mai spus că poate fi povestea orișicui, ce are o nevastă-n curtea lui... Iar despre tipul cu profile,mi-a spus că-și ține acum, povestea-nchisă-n mii și mii de file. Și-ar vrea
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
cu brutalitate de niște spații dezolante cu imagini de cimitire fără de sfârșit. Ici-colo, câte-un ciopor de oi, ce amintește de stânile de altădată, mai pigmentează pajiștile din preajma șoselei șerpuinde printre dealuri. Numeroase locuințe au rămas pustii. Arar câte o bătrânică așteaptă înlăcrimată în gura porții sau la fereastră nu știe ce anume și nici pe cine, că au plecat cu toții. S-au pustiit și școlile!.. Dar și casele de vacanță ce fuseseră construite cu ceva timp în urmă... Spurcata Dobarilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]