587 matches
-
Să tăbărîm pe paralitice! Ținînd În mîini una dintre revistele cu cea mai mare densitate de femei exploatate pe centimetrul pătrat de pagină, numită chiar Emmanuelle. Printre toate acele fotografii dramatic-obstetricale găsești Însă uneori cîte o frază stingheră ca o bătrînică cînd pune gogoșaru’ și se-ntreabă dacă e bine, Îl Îndeasă și ridică complexe probleme semantice. În editorialul „Sfaturi pentru tinerele femei” dăm astfel peste următoarea construcție: „Pentru majoritatea femeilor cuvîntul care interesează cel mai mult este cuvîntul popular a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Vezi Dan Popa (Săptămîna): „SÎntem o țară cu un nivel intelectual și profesional dintre cele mai ridicate din lume”. Din lumea celor care nu cuvîntă. La televiziune ni s-a arătat, mustrător, din cauză că nu prea venise lumea la vot, o bătrînică sprijindu-se În două bastoane ce Înainta vertiginos spre urnă. Presupun că era domnul Bârlădeanu. Apoi ni s-a spus că „au votat chiar și cei spitalizați”. La Spitalul nr. 9, e foarte probabil ca bolnavii să fi Înghițit din pură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
arătîndu-se topit de grijă pentru toate popoarele prietene și Îndurerate și ce-o să ne facem noi de-acum Încolo fără Marele Conducător și așa mai departe. În cele din urmă a Încheiat cu „Dumnezeu să-l ierte”. La care o bătrînică a șoptit: „Dac-o putea”. *Text apărut În volumul Cum era? Cam așa... Amintiri din anii comunismului românesc ((Editura Curtea Veche, 2006), coordonator Călin-Andrei Mihăilescu. Fiecărui autor dintre cei 24 i-a căzut o literă, prin tragere la sorți, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
noi cît timp sîntem aparent În viață, pentru a stabili ei cu cît mai mare acuratețe data morții. Într-o secvență pe care o păstrez cu drag În minte de cîțiva ani, se ivește chipul de mărimea ecranului a unei bătrînici moarte din nările căreia curg (sau intră) două triunghiuri mari și galbene de viermi. Exact În genul ăsta e „cartea anului 2000” În topul New York Times, de unde trag concluzia că tot mai mulți oameni sînt interesați de aspectele post-mortem ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
niciodată ca s-o primească, dar eu i-o lăsam (cu paiul aferent, fireșteă lângă cot În fiecare dimineață și cafeaua era de regulă dusă - cu el cu tot - atunci când făceam al doilea drum după cafea, câteva ore mai târziu. Bătrânica proptită În căruciorul ei, care ținea În față un carton pe care scria NU AM CASĂ/ FAC CURĂȚENIE/ AM NEVOIE DE MÎNCARE, primea un Caramel Macchiato. Am aflat curând după aceea că o cheamă Theresa și i-am cumpărat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
sînge și măruntaie În ultima vreme. Și nu cineva prea greu. Săptămîna trecută era să-mi rup spinarea cu polițistul ăla din Ecclestone Square! Nu, cîteva fetițe slabe cu genunchii rupți ar fi foarte bine. — Mie mi-ar plăcea o bătrînică drăguță, zise Mickey, căscînd la rîndul ei. Stătea Întinsă pe podea, pe o saltea de campanie, citind un roman cu cowboy. O bătrînică drăguță, cu o pungă cu dulciuri. Tocmai lăsase cartea jos și Închisese ochii cînd Binkie, șefa stației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Square! Nu, cîteva fetițe slabe cu genunchii rupți ar fi foarte bine. — Mie mi-ar plăcea o bătrînică drăguță, zise Mickey, căscînd la rîndul ei. Stătea Întinsă pe podea, pe o saltea de campanie, citind un roman cu cowboy. O bătrînică drăguță, cu o pungă cu dulciuri. Tocmai lăsase cartea jos și Închisese ochii cînd Binkie, șefa stației, intră În sală bătînd din palme. — Scularea, Carmaichael! Îi spuse lui Mickey. Fără moțăieli În timpul serviciului. Aia a fost Alerta Galbenă, ai auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
dacă vă vine a crede. Slavă Domnului că n-au mai ajuns acasă! Bărbatul e destul de tăiat de sticla de la ferestre. Ceilalți au fost mai mult sau mai puțin aruncați În sus, o să vă dați seama cît de rău. O bătrînică a fost cel mai rău lovită: cred că pentru ea o să aveți nevoie de o targă. Le-am spus tuturor să nu părăsească grădina pînă nu veniți. Ar trebui să-i vadă un doctor, pe bune, dar cei de la Control
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
vreuna cînd am venit? GÎndul că o lăsa de una singură o Îngrozea. — Nu pleca! — Mai curge? Se uită Între picioarele ei și trase o Înjurătură. Îi puse mîna pe umăr. Uite ce, zise el. O să mă duc jos la bătrînică. O să-mi spună unde găsesc un telefon. — Ce-o să-i zici? — O să-i spun că am nevoie de-un telefon. — Zi-i... se prinse Viv de el, zi-i că pierd un copil, Reggie. El se răzgîndi. — Să-i spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Era cel mai bun crainic de fotbal după Țopescu, pe care l-am auzit vreodată. Avea un comentariu plin de sevă, știa echipele și jucătorii pe de rost. Era de-ajuns o aluzie despre o anumită vedetă din fotbal și bătrânica dădea drumul comentariului care ne lăsa uimiți aproape cu gurile căscate.. - Ehe maică! N-o să aibă românii jucător ca Dobrin. Adevărat vrăjitor al balonului rotund. A reprezentat România de 48 de ori. Ultimul meci pentru echipa națională a fost cu
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
sprințare, săreau jucăușe depășind orice barieră. Toți eram în admirație cu zâmbetul plimbat de la un chip la altul. Ne despărțeam greu de ea și așteptam cu nerăbdare o altă ocazie, altă poveste din mirifica lume a fotbalului. O adevărată enciclopedie, bătrânica. O priveam cum pleca, cu o mâna pe bățul alb și cu cealaltă strânsă în jurul câtorva bănuți pentru o pâine. La colțul străzii dispărea discret, la braț cu seara tainică. Are aproape 60 de ani. Cum mai trece timpul. Adoarme
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
am În minte tot timpul faptul că, atunci când vând un pachet de acțiuni la o companie aeriană În valoare de trei milioane de dolari, cum am făcut azi-dimineață, mă număr printre singurii oameni din lumea asta care pot lăsa o bătrânică din Dumbarton fără pensie Într-o clipită. Dar nu-ți face griji, Julian, stagiarii primesc o sumă limitată cu care pot face tranzacții. O să vă dăm 50 000 la Început, ca să exersați. Obrajii lui Julian Își schimbă culoarea de la somon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
să mă supere. Doar așa ai și scris în pagina pe care mi-ai adus-o ieri, nu? Edo și Carla se întâlnesc la mare... — Nu, nu m-ai înțeles! aproape că îi strig eu, speriind fără să vreau o bătrânică în baston care tocmai trecea pe lângă noi. Trebuie să mergem la mare de adevăratelea, amândoi! De acolo începe povestea, de la țărmul mării! N-am nici o îndoială! Hai să mergem la mare cât de curând, fie chiar și pentru o singură
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
gândit la noi, deci și la mine. - Îi citeam Nataliei din Capote, ea e mare și Înțelege. O amintire de Crăciun parcă-i zice povestirii. I-a plăcut, m-am gândit la scrisorile voastre. În Capote, am aflat atunci, o bătrânică prepară la fiecare Crăciun plăcinte cu nucă și whisky. Pe care le trimite cu poșta unor persoane importante. An de an, până și președintelui SUA. Care-i mulțumește de fiecare dată. - Ar fi o idee, recunosc eu. Și mă pleoștesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Mă avusese În grijă de mic, continua s-o facă și acum. Când am deschis cafeneaua literară, s-a oferit să mă ajute, i-am dat și acțiuni În firmă, bine am făcut. Clienții se mirau văzând la pult o bătrânică albită, dar cu ținută, elegantă și amabilă. Părea un fel de mascotă a localului, nu aveau de unde să știe că ea ținea de fapt afacerea. O simpatizau Însă, era femeie deșteaptă, citită. În plus, părea atât de inofensivă că, vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Intră la cofetăria "Aida", discret ascunsă în spatele unei curți grădină, care vara este folosită ca și terasă pentru numeroșii clienți. Vine mereu aici, atras de atmosfera intimă și plăcută. Înăuntru nu este aglomerat. O fată brunetă și prietenul ei, două bătrânele simpatice, cu numeroase pachete de cumpărături frumos ambalate, iar în spatele lor, un ofițer german aparținând vreunei Panzer Division 67 ce conversează animat cu o blondă atletică, echipată în uniforma personalului feminin din Luftwaffe. Miroase plăcut a mentă și esență de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
onoarea să vă salut! Pe hol, pașii îl îndreaptă automat spre ieșire. Simte nevoia unei țigări. Țăranii încă nu plecaseră, dimpotrivă, vin din ce în ce mai mulți. Unii dintre ei aruncă priviri curioase peste pervazul scund al geamului către chipurile celor dinăuntru. O bătrânică ce ține de mână un copilaș îmbrăcat cu o cămășuță largă, lungă până la glezne, întreabă cu glas șoptit un vecin mai tânăr, ascunzându-și gura cu un capăt al basmalei albe de pe cap: "Au venit americanii, maică?" Chiar când strivește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ca o fructieră enormă, gata să arunce cu mere și pere în toate părțile. Râdeam ca proștii, fete și băieți, ca oricine. Între timp, noi crescusem, iar el se-oprise pe la 14 ani. O cunoșteam și pe mama lui, o bătrânică adorabilă, cu trandafiri în ghiveci și borcane de dulceață-n geam, fostă activistă la școala generală unde învățasem. Tovarășa Protase (nu suporta să-i zici doamnă) condamna și înfiera dușmanii Partidului cu aceeași generozitate cu care împărțea șerbet și nuci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
volan. „O groapă!“ E bine să asculți de instructori: sunt pisălogi, dar au dreptate. Am intrat cu viteză prea mare și Opelul s-a zdruncinat ca o ladă de cartofi. În plus, am reușit să pulverizez toată apa pe-o bătrânică ieșită în poartă. Am tras o înjurătură, una din puținele din ultimii ani. Mă stăpâneam cu eleganță, încercând să par sobru și cuviincios, ca un stră-strănepot de boier pașoptist. Sau poate chiar eram. „S-a zis cu băbăciunea!“, a observat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
marchizele încărcate de frunze sau ai fi dat obloanele la o parte, doar ca să prinzi holul sau un colț de sufragerie. Dintr-unul din cartierele uitate ale Bucureștilor, scăpat de furia lui Ceaușescu, îmi adunasem grosul Pif-urilor: vizitasem biblioteca unei bătrânici și plecasem de-acolo cu trei sferturi din colecția nepotului. O plătisem de trei ori peste prețul pieței, dar asta nu trebuia să se știe; Maria m-ar fi ucis. După o ultimă coborâre, 38-ul a încetinit, răsucindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ales praful din toate, a rămas singură ca... o muscă acolo, purtând din veac stigmatul blestemului. Și iată că, în sfârșit, Dumnezeu a chemat-o la el. Odată cu asfințitul soarelui, într-o seară tihnită de vară își ia zborul și bătrânica mea, firește, aici nu se poate să lipsească o intenție moralizatoare, și chiar în acest moment, ca să zic așa, în loc de-o lacrimă de bun-rămas, un sublocotenent tânăr și îndârjit, cu mâinile proptite în șolduri, țanțoș, o petrece de pe fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
zic nimic, lui n-am ce-i cere. Maman e, desigur, o femeie cumsecade; ia să încerce cineva să-i propună o josnicie și o să vadă el atunci! Dar în fața acestei lumi... mizerabile se închină! Nu numai de Belokonskaia vorbesc: bătrânica-i ticăloasă, are un caracter mizerabil, dar e deșteaptă și se pricepe să-i țină pe toți în frâu. O, ce josnicie! Și-i caraghios: întotdeauna am fost oameni de condiție mijlocie, de cea mai mijlocie dintre condiții, iar acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ca să deretice trei sau patru zile la rând; așa-i la mine rânduiala. Așa că nu știu cum să fac să nu se afle că în noaptea asta stăm aici... Stai puțin! spuse prințul. Mai înainte i-am întrebat pe portar și pe bătrânică dacă Nastasia Filippovna n-a înnoptat cumva aici. Înseamnă că au aflat de la mine. — Știu ce i-ai întrebat. Pafnutievnei i-am spus că Nastasia Flippovna a trecut ieri pe aici și tot ieri s-a întors la Pavlovsk. Pasămite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
dacă așa va fi voia Lui Sfântă. Lui mă voi ruga neîncetat”. Dar iată, vuiet, larmă, zgomote, cântece, strigăte și urlete se aud dinafară. Năvălitorii, îndârjiți de asprimea războiului, de foame și frig, pătrund prin case cu sălbăticie. Dar netulburată, bătrânica cu credință se ruga mai departe. După cum credința ei înfruntase batjocura tânărului său nepot, așa de neclintită era și acum, când groaza domnea în jur. Văzând cu spaimă cum se apropia zgomotul înfricoșător al dușmanilor, tânărul nepot se apropie de
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
în cadrul culturii de carnaval și în satiră. În cadrul operei literare, Marchizul de Sade joacă un rol principal în folosirea oximoronului pentru oferirea unor imagini neutre dar cu efect. Dar oximoronul este prezent și în pictură, de exemplu în F. Goya - Bătrânele sau timpul unde sentimentul exprimat este ironia satirică. Apoi, parafraza desemnează o expresie descriptivă ce acționează prin înlocuirea unui obiect sau a unei persoane cu atributele sale. Obiectele de artă dobândesc prin parafrază o descriere atributivă indirectă. O analogie vizuală
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]