975 matches
-
puse la dispoziție îl forțează să pună mai mult accentul pe pregătirea fizică și reflexe. Amintindu-și de înfiorătoarele lupte corp la corp din tranșee, își fixează obiectivul prioritar ca fiecare om din unitatea lui să devină expert în mânuirea baionetei. Chiar dacă pentru asta trebuia să stoarcă și ultimul strop de energie din corpul lor. Mai bine își beau sudoarea în fața sacilor de antrenament, decât să simtă gustul propriului sânge în gură. Este o zi superbă, cu soare bogat și varul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
oameni bogați deoarece înăuntru poate să încapă o întreagă echipă de bucătari, împreună cu ajutoarele lor. Acum nu se vede decât uriașa sobă ruginită de tuci, precum și numeroase oale sau lighene metalice sparte ce zac împrăștiate peste tot. Crispat, trage încetișor baioneta din teacă. Protejat de întuneric, continuă să aștepte într-o imobilitate totală. Tăcerea grea a nopții îi mătură în rafale creierul surescitat, adâncind și mai mult tensiunea ce se deșiră de-a lungul venelor lui ca un ghem de sârma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ochi speriați dar feroci deopotrivă. Lipiți unul de celălalt cei doi luptă cu înverșunare, pe viață și pe moarte. Nu se aud decât mârâieli și icnete înăbușite. Disperat, germanul încearcă să îndepărteze mâna ucigașă a adversarului său. Nu reușește. Vârful baionetei se îndreaptă încet, dar sigur, către pieptul lui. Realizează îngrozit că dacă slăbește strânsoare, fie și numai pentru o clipă, lama s-ar înfige exact în inimă. Zvâcnește din șolduri și lovește puternic cu pumnul bărbia lui Darie. Cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
diferența între curajul adevărat și cel inconștient Aveți dreptate, domnule locotenent, dar pentru mine sperietura de dinainte și mai ales cea de după, îmi arată că încă trăiesc. Rezemat de perete, soldatul Iovuț Florea face o cruce mare apoi deschide cu baioneta conserva nemțească pe care o ține între picioare. Zvâcnind din gâtul scurt, puternic, ridică ochii, agitând lingura în direcția lui Carol. Vino încoace, măi Suflețel și bagă ceva în tine. Avem nevoie de toată vlaga ca să o scoatem la capăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
și plete lungi, șatene ce ies de sub căciula de blană, îndreptă arma spre capul rănitului. Privește către comandantul său. Acesta face un semn negativ din cap. Pușca Mauser, revolverul din toc, un Parabellum nou-nouț, grenadele agățate de centură, chiar și baioneta sunt culese rapid de către partizan. Apoi, fără să-i mai dea nici o atenție, pășește peste el în direcția peretelui din spate unde, într-o nișă joasă, se văd numeroase lăzi însemnate cu vulturul nazist. Totul este scos afară și dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
inevitabilă. Urechile lupului sunt date pe spate, lipite aproape pe ceafa cu părul zburlit, în timp ce botul larg căscat lasă să se vadă strălucirea palidă a caninilor lungi. Mârâie amenințător și face un pas înainte. Încet, cu mișcări precaute, Marius scoate baioneta. Toți mușchii îi sunt încordați, privirea focalizează mișcarea imperceptibilă a labei din spate, semn că jivina se pregătește să atace. Nu are timp să reacționeze, luat prin surprindere. Aproape că simte colții la gâtul lui, când mai mult mânată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
simte colții la gâtul lui, când mai mult mânată de un reflex inconștient mâna înarmată țintuiește gâtul animalului și îndepărtează pericolul mortal al fălcilor. Se prăbușește sub șocul loviturii. Ghearele ascuțite îi caută fața. Într-o fracțiune de secundă scoate baioneta, împlântând-o din nou puternic în carnea încordată, până la plăsele. Apoi încă o dată. Sângele aburind îl stropește pe față, aproape că se îneacă sub șuvoiul lichidului cald, dar nu se oprește. Continuă să lovească. În sfârșit se oprește, epuizat. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
în stare să ajungi până acolo? Toată distanța trebuie acoperită târâș. Păi, oi face-o și pe asta. Că altfel, stând așa, ne prinde primăvara aici. Americanul scoate de pe el tot ce poate să-i stânjenească mișcările. Își păstrează numai baioneta. Târându-se ca o șopârlă, dispare fără urmă în marea albă a zăpezii. Jetul de lumină taie din nou noaptea. Cu inima cât un purece, Marius așteaptă inevitabilul. Din fericire, liniștea rece continuă netulburată. Florea scăpase neobservat. Zâmbește scurt. Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
chiar își aprinde liniștit o țigară. Își bate palmele înmănușate ca să se încălzească în timp ce îngână ușor: "Unsere beide Schatten/ Sah'n wie einer aus/ Daß wir so lieb uns hatten..." 131. Marius strânge convulsiv în mâna dreaptă mânerul rece al baionetei de la șold. Îmi pare rău pentru tine soldatule, din păcate doar o singură umbră va rămâne sub bătrânul felinar." Șerpește, fără ca cel mai mic zgomot să-i trădeze prezența, înaintează precaut. Desface tufișurile joase cu pieptul, lăsându-se indiferent plesnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
apoi dispare brusc. Romulus, Nicky, vă ocupați de adăpost. Și mai ales, nu uitați. Nici un foc de armă. Se întrerupe brusc, lovit în stomac de bubuitul tunurilor bateriei. Electrizați, soldații se ridică de la pământ. Fiecare are în mâini cuțite sau baionete. Ca o maree ucigașă, valul atacatorilor se prăvale peste artileriști. Romulus strânge în mâna dreaptă coada solidă a lopeții de infanterie. Dărâmă cu piciorul ușa micului adăpost. Dă nas în nas cu un soldat care tocmai dă să iasă. Înfige
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Se apleacă asupra lui și cu un gest scurt îi rupe gâtul în trosnet de oase frânte. Ceva mai încolo, soldatul Anghelache Constantin, căruia îi spuneau Pomană, pentru că fusese gropar, se zvârcolește sub greutatea unui neamț. Cu două lovituri de baionetă în burtă, Pomană își dă duhul repede. Abia se ridică neamțul, că Americanul îi zdrobește fața cu patul puștii. Înfruntarea continua tăcută și feroce. În fața atacului metodic și organizat, puțini sunt cei care încearcă, inutil, o rezistență. Artileriștii cad rând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
și trei germani și doi români așa cum fuseseră surprinse de coasa morții. Aflate departe, familiile lor habar nu au că fratele, soțul sau copilul lor murise într-o obscură luptă corp la corp în munții Slovaciei. Probabil că atunci când lama baionetei intrase în carnea vie a celui iubit, nici nu tresăriseră, continuându-și liniștiți somnul. Ce a rămas în urma luptei? Cadavre însângerate, mirosul de fecale calde și cel dulceag al sângelui ce încă curge din rănile proaspete. Dintre toți, Suflețel pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
lopata de infanterie în cealaltă Caraiman se repede peste șanțuri, sare dincolo de sârma ghimpată și cade exact în clipa când, întors către soldați, strigă un nou îndemn pentru ei. Peste puțin timp companiile se încaieră cu nemții. Corp la corp. Baionetele înjunghie, paturile armelor sfarmă maxilare și țeste. Cazematele sunt cucerite una după alta. Urletele și vaietele se împletesc cu rafalele armelor automate și detunăturile seci ale puștilor. Romulus trântește un subofițer neamț la pământ. Baioneta sclipește o dată, de două ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cu nemții. Corp la corp. Baionetele înjunghie, paturile armelor sfarmă maxilare și țeste. Cazematele sunt cucerite una după alta. Urletele și vaietele se împletesc cu rafalele armelor automate și detunăturile seci ale puștilor. Romulus trântește un subofițer neamț la pământ. Baioneta sclipește o dată, de două ori. Mâțu se preface că se ferește de lovitura inamicului și îl pocnește cu patul armei în gură. Turbat de furie, Iovuț folosește arma ca o ghioagă. Strigă și înjură cu glas neomenesc. Ofensiva a reușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
bobiță mică de foc trădează poziția santinelei. Iese din întuneric și pășește agale, prin fața clădirii. Se oprește și rezemat de zid, trage din țigara ascunsă în pumn. Pe muțește, Marius face un semn lui Mâțu. Imediat, acesta pornește târâș, cu baioneta între dinți. Imaginea îi aduce în minte un film cu pirați, în care junele prim pune la pământ toți băieții răi fără ca el să fie măcar zgâriat, salvează fata răpită, ba rămâne și posesorul unei comori fabuloase. Numai că aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de sudoare, Marius încearcă să urce, dar este întâmpinat cu foc viu de armă automată. Se trage înapoi. Oamenii lui Mâțu s-au încăierat cu cei din camerele de la parter, pe care le curăță mai mult cu patul puștii și baionetele. Cel care barează scările coboară două trepte, pentru un câmp mai larg de tragere, dar asta face din el o țintă ușoară. Ascuns după un stâlp, Romulus îl ia la ochi. O rafală scurtă și neamțul se rostogolește pe scări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mult instinctiv, Marius ghicește în spatele lui o umbră cu țeava unei arme îndreptată către el. Ridică brațele și cade la pământ ca și cum ar fi fost secerat de gloanțe. Descumpănită, umbra devenită trup iese în fugă din cameră ca să sfârșească cu baioneta lui Marius în vintre. Iovuț țintește mitraliorul care trage din spatele balustradei în cei din hol. Simțindu-se vizat, neamțul aruncă cu un gest reflex o grenadă. Oul metalic alunecă pe mozaicul coridorului către locotenent. Ca într-un film rulat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
un braț greu ca un fier și se ridică chinuit în picioare. Clătinându-se ca un om beat, iese afară ca să dea nas în nas cu un neamț care îndreaptă spre el o pușcă Mauser. Cu o mișcare rapidă bagă baioneta în gâtul soldatului. Cu ochi holbați, acesta dă un pas înapoi și scapă arma din mână. Face o piruetă lentă înainte să cadă la pământ. Brusc, sunetul strident al mitralierelor pătrunde brutal în urechea lui Marius. Privirea se mai limpezește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
față de ordinele primite și subordonații săi. Secondat de Lazăr, organizase o subțire linie defensivă, folosind puținul armament funcționabil găsit. Scoate încărcătorul din automat. Este gol. Rămăsese fără muniție și nici nu speră să găsească alta. Mai are doar pistolul. Și baioneta. O înfige în pământ, lângă el, să fie la îndemână. Se trage mai aproape de perete și așteaptă calm dimineața. Cu coada ochiului, înregistrează automat cum Romulus introduce o bandă nouă de cartușe la mitralieră. Uniforma lui este albă de la praful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Exemplu: "Oh! Pădure tânără!...Unde sunt moșii voștri? Presărați...la Orbic, la Chilia, la Baia, la Lipnic, la Soci, pe Teleajen, la Racova, la Războieni...”( B.Șt. DelavranceaApus de soare ); Prin foc, prin spăngi, prin glonț, prin fum, Prin mii de baionete. „(V. Alecsandri-Peneș Curcanul) Epitetul este figura de stil constând în determinarea unui substantiv sau verb printr-un adjectiv, adverb etc., menit să exprime acele însușiri ale obiectului care înfățișează imaginea lui așa cum se reflectă în simțirea și fantezia scriitorului. Exemplu
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
sânt pironiți cu flămîngiune asupra Apusului, cercurile culte umplu golul sufletesc cu fantasmagoria unui imperiu care ar ajunge de la Sibir până sub zidurile Veneției și apoi mai departe... tot mai departe. Și această misiune tainică o împlinesc apoi diplomații și baionetele. Existe testamentul lui Petru cel Mare sau nu existe, el există în capetele a mii de oameni visători cari dau tonul în Rusia. Războiul a fost declarat Porții pentru a elibera pe creștini - în formă ― în fond însă pentru a
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
pământul Dobrogei, ne indignase. Același principiu moral care ne dictase respect pentru averea privată din Dobrogea ne dictează și șirurile acestea, cari ating modul politic al luării în posesiune. A face ce fac toți, adecă a lua și stăpâni cu baioneta, e lucru ușor; a păstra însă acest Orient în miniatură, cu tot amestecul său de popoară, a dovedi că sîntem destul de drepți și destul de cumpătareți ca să ținem în ecuilibru și în bună pace elementele cele mai diverse este o artă
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
au adus pe sătean la sapă de lemn. Știm că vorbele noastre sânt ca celea ale prorocului din pustii. Contra instinctelor de rapacitate a unei societăți putrede și corupte, contra Bizanțului modern cuvintele nu ajută nimic, ci numai biciul și baioneta; dar ne îndeplinim datoria, deși știm bine că, în loc ca Dobrogea să devie un Eldorado al unei bune și părintești administrații, al dreptății și muncii regulate, va deveni din contra un Eldorado al tuturor cavalerilor de industrie, al diurnașilor și
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
ar fi fost nu pacea cu rușii, ci intervenirea rușilor în afacerile României. Principele Carol a refuzat de-a intra în vederile ce voiau să-i dicteze; a cruțat țării sale durerea și rușinea de-a vedea ordinea restabilită de baionetele rusești în folosul câtorva ambițioși. ........................................................................................................................... Bucurîndu-se de aclamările cari izbucneau în calea sa și ascultând mulțămirile meritate pe cari i le exprima bărbăteasca elocință a d-lui C. A. Rosetti, principele Carol a putut compara situațiunea actuală cu aceea în
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
titluri de ale statului. Acești acționari vor veni totdauna înarmați cu teșcherele nemțești de protecție extraordinară, fiecare din ei va fi statul german personificat și nu ne vom putea mocarisi de ei pentru că îndărătul lor vor fi un milion de baionete și principele de Bismark pe deasupra. În discuțiunea aceasta "Presa" ne adresează următoarele cuvinte bine simțite: Combaterea lor nu are de țintă proiectul supus Corpurilor legiuitoare și guvernul propuitor. În această privință ne place a recunoaște francheța ziarului "Timpul", care declară
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]