5,096 matches
-
de altă parte, experiența socio-culturală a valorilor, factorii care afirmă viața eticul, esteticul, adevărul. Aparatul receptor al apriorismului românesc este alcătuit esențial din vocația pentru cânt, aspirația spre estetic, spre lumină și spre înălțimi, toate întrunite, de pildă, exemplar în balada Mioriței. Lirica unui poet se bucură de o receptare cu atât mai ideală, cu cât poemele sale reflectă amprenta apriorică a poporului respectiv. Factorii care converg într-un poem pentru a realiza armonia, "un organism viu ca natura" (Kant), sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
poetică și deschidere vizionară Poezia noastră populară se desfășoară pe coordonate cosmice. Amintim doar că Luceafărul a fost inspirat de un poem din folclor. Cosmicul, cu aspectele sale complexe, apare cel mai evident în Miorița. Orizontul în care are loc balada nu se limitează la priveliștea edenică din primul distih ("Pe-un picior de plai,/ Pe-o gură de rai"), ci are rază infinită. Un univers multivalent de coloratură aparte, dezvoltând deschiderea vizionară a poetului anonim. În Miorița se pune o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
comuniunii universale, al contopirii omului cu Natura cu elementele care-i înscriu spațiul fizic și sufletesc: la planul terestru, plaiul luminos ca o gură de rai, semnând frumusețea cerească a locului unde se desfășoară viața zi de zi a eroului baladei alături de oile sale simbol al iubirii, câinii simbol al puterii, caii simbol al înțelepciunii; se trece apoi nemijlocit la planul înălțării deoarece înălțarea este simbolul central al baladei: codrii, munții, soarele, luna, păsările (simbol al cântului și zborului) și stelele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
cerească a locului unde se desfășoară viața zi de zi a eroului baladei alături de oile sale simbol al iubirii, câinii simbol al puterii, caii simbol al înțelepciunii; se trece apoi nemijlocit la planul înălțării deoarece înălțarea este simbolul central al baladei: codrii, munții, soarele, luna, păsările (simbol al cântului și zborului) și stelele. Cele două versuri inițiale ("spațiu ondulat", absolutizat în mod nefericit de Lucian Blaga, pentru care el ar constitui orizontul matricial specific culturii românești) reprezintă poarta de aur prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
orizontul necesar, activ, singurul în care se puteau mișca liniile de forță ale gândirii sale. Sentimentul cosmic este un element organic, care arhitecturează poemele. Și este structural poemelor pentru că era structural lui Eminescu, așa cum este structural poeziei populare. În spiritul baladei Miorița, în creația noastră a originilor, se află izvorul viziunii eminesciene. Dacă majoritatea poemelor lui Eminescu deschid perspective în stare să ne interiorizeze infinitul cerul, stelele, luna, marea venind să lărgească dintr-odată spațiul poetic acest infinit, nu rămâne exterior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Climatul de poveste, prezent în numeroase poezii, nu este nici el simplu decorativ, ci reprezintă o modalitate de trăire a stării poetice ("Arfele visează mituri"; Iar în ochii ei albaștri/ Toate basmele s-adună") care face posibilă ca și în balada vrânceană, comuniunea nemijlocită cu lucrurile. La Eminescu miticul are rolul de înveșnicire feerică a realului, transformându-l în prezent etern. * Se poate contura mai bine viziunea cosmică eminesciană referindu-ne la lirica lui Tudor Arghezi și Lucian Blaga. Autorul Cuvintelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
și fără suprapunere psihică dorul. Iar cel de al doilea factor este armonia, modelaj exercitat, pe de o parte, de desăvârșita orân duire ca în tabloul unui maestru al picturii a peisajului țării iar pe de altă parte, de spiritul baladei vrâncene, prin care are loc solidarizarea, nuntirea omului cu natura și moartea devenită neoexistență mirifică sub cataliza miticului. Armonia și viziunea nemuririi transtanatică își au sorgintea în triada tracică Zamolxis-Orfeu-Dionysos, toți trei parcurgând ciclul viață-moarte-renaștere, ceea ce însemnează deschidere cosmică nelimitată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
la Dialogurile platoniciene. Deci, la gândirea presocratică. Prin urmare, din poezie s-a născut filozofia occidentală, la fel și cea indiană. Și amintim că tot din poezie, sub forma ei cea mai pură, s-a născut și filozofia morții din balada Mioriței, în viziune unică pe plan universal: moartea ca hierofanie feerică a omului cu întreaga natură, începând cu "gura de rai" de pe plaiul pământesc și sfârșind cu munții mari și cerul astrelor. Iar vorbind de indieni, trebuie reliefată viața lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
divinitatea este aruncată în umbra răului. O cu totul altă viziune a morții în Miorița. Deși aici moartea constituie nu o problemă filozofică, de perspectivă, dimpotrivă, este o amenințare iminentă, invocarea firească a divinității lipsește, acest lucru din toate variantele baladei. Faptul este extrem de semnificativ. Omul se află singur în fața naturii care l-a creat, și în care se va întoarce prin nunta ce îi va reuni întru eternitate. Și iată consonanța; în nici una din cele patruzeci de variante ale poeziei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
libertății spirituale, a transposibilului această extremă a tensiunii metafizice a dorului. Revelația trans-posibilului nu a fost un hazard. A fost în logica metafizică a dorului românesc. Nu hazardul, ci necesitatea unei logici a ecourilor a creat curcubeul care a unit balada genialului păstor vrâncean cu Luceafărul din Țara de Sus. Și ce rol magic al corespunderilor va fi avut în această armonizare, la mare distanță în timp, muntele sfânt Peon Ceahlăul așezat median între cele două stări cerești ? Noi, pozitiviștii, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
După mulți ani trăiți în captivitate. Ghilgameș și Miorița reflectă concepții opuse despre moarte. În epopeea sumero-babiloniană pesimismul este total eroul, deși află nemurirea, o ratează printr-un hazard nesemnificativ, fapt care scoate în evidență prețul infim al vieții. În balada vrânceană, fondul zamolxic și getic al matricei noastre culturale preschimbă neliniștea în apoteoză, moartea fiind considerată transferul într-o neoexistență superioară, înveșnicită sub forma unei hierogamii a omului cu Natura. O altă hipostază a neliniștii ne întâmpină în basmul Tinerețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
din lumină în alt mormânt ? Dar, începând cu volumul La cumpăna apelor, va urma îndelung catharsisul de luminoasă sărbătorire a vieții de fiecare zi, a iubirii, a pământului natal și peste toate a duhului poveștii. În poezia Giordano Bruno cântă balada permanenței, Blaga evocă identitatea cu ele însele a luminii și a creației în orice schimbare: "E același, nu-i același./ E același unic soare/ inimă prin lumi bătând./ Să îngâne-n vreme rugul/ alte-amurguri vin la rând". George Bacovia a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
bine să renunți/ Și să vă duceți la culcare ? // Căci nu există pe pământ mai venerabilă manie/ Decât sub stele jurământ/ Pe veșnicie.// Și nu există-n univers/ Mai mare crimă/ Decât la coada unui vers/ S-atârni o rimă" (Balada unei stele mici); neliniștea că nu a fost premiat de Academie pentru că "printre dumneavoastră/ E unul cârn și idiot"; neliniștea privind cum vântul toamnei amenință gâzele și frunzele risipite. Dar diversele neliniști sunt risipite prin tonul luminos, afectiv, emblematic fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Suferința este o clipă foarte lungă... pentru noi există numai un anotimp, anotimpul durerii" aforism care cheamă la meditare nesfârșită în fața suferinței morale. * Cele trei creații majore ale liricii noastre sunt prin excelență meditații asupra suferinței în trei registre: în balada păstorului moldovan, răul inerent omului este contracarat prin transformarea morții într-o feerică nuntă cu natura. În balada Meșterul Manole, divinitatea sacrifică un șir de douăsprezece vieți pentru a-și vedea ridicată mănăstirea "cum n-a mai fost alta"; iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
meditare nesfârșită în fața suferinței morale. * Cele trei creații majore ale liricii noastre sunt prin excelență meditații asupra suferinței în trei registre: în balada păstorului moldovan, răul inerent omului este contracarat prin transformarea morții într-o feerică nuntă cu natura. În balada Meșterul Manole, divinitatea sacrifică un șir de douăsprezece vieți pentru a-și vedea ridicată mănăstirea "cum n-a mai fost alta"; iar suferința metafizică din Luceafărul, constă în faptul că Hyperion nu poate reface, prin unirea lui tu cu eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
la Teatrul „Luceafărul” din Iași; - locul I cu „Nunta țărănească” cu grupul folcloric „Trestioara”;opt premii I cu solistul vocal Irinel Pascal;3 trofee, 16 locuri I, 38 locuri II la concursuri și festivaluri; - 2 locuri I la Festivalul Național „Balada”, cu prezentarea costumelor populare; - participarea la Festivalul Național „Cristian Răchițan” de la Bistrița, când s-a făcut și o filmare la Casa Memorială „Liviu Rebreanu” pentru emisiunea Ora Copiilor de la TVR1; - 2 premii II și un premiu special la Deva; - Locul
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
întorci, parcă legat cu blestemul orfic al unei ieșiri din infern. Și, deopotrivă, cu celălalt, al unei înălțări nedorite, nunta necesară, vorba lui Barbu, asupra căreia toate tac. Iată, în Miorița lui Voiculescu, gîndul de despărțire al ciobănașului, pe care balada ni-l ține secret: "Plecam spre curți eterne cu car de stele zestre/ Dar rămâneau în poartă dureri domesticite/ Și'nchisă în iatacuri, cu brațe rătăcite./ Melancolia lumii se arăta'n ferestre." Urcușul e o rupere, un greu efort sufletesc
Aspre căi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7191_a_8516]
-
sufletesc. Același prin care, în buna școală a autohtonismului Gândirii, pămîntul crește îngeri: A izvorât un sfânt din pământ,/ Nu l-a adus nici pasăre, nici vânt.// Visul lui plămădi 'ntr'o seară/ Lumini de om cu întunecimi de țară." (Balada sfântului din câmp). Întunecimi cercetate pe rînd, în mici hagiografii plămădindu-i, fiecărui pisc și fiecărui șes, cîte-un sfînt călăuzitor: "Cum caut prin adâncuri sumbre,/ Cotite, semnele se frâng.../ Sub nori pleșuvi ce harta strâng/ Se'nchide palma peste umbre
Aspre căi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7191_a_8516]
-
inimă și literatură a lui Gh. Bariț. Drept care am să-mi și îngădui să închei cu câteva versuri care reclădesc, parcă, o punte între noi cei de azi și cei care, în vremuri de fel mai calme, găseau mângâiere în baladele celui în fața căruia și noi ne plecăm. Apa fierbe, apa crește Și d' aproape un pescariu, Molcom tace și privește, De ar putea să prindă un pește. Cum ascultă el și șăde, Apa'n doauă se despică, Și eșind afară
Goethe și Schiller - ecouri românești în primele decenii ale sec. XIX by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8713_a_10038]
-
Carpații cu-a lor eco îl repăd din plai în plai;/ Peste Mureș, peste Tisa, pân^ la Tibru-n depărtare,/ Până unde tot respunde românescul dulce grai." De asemenea, se publică drama istorică în patru acte Berchea de G. Tăutu și balada Petru Rareșiu, de același. în Foaea de storiă română, așa cum îi indică și titlul, scrierile lui B. P. Hasdeu au un conținut exclusiv istoric, semnificațiile lor reflectând spiritul patriotic al vremii. Cel mai important este amplul studiu Negoțiul moldovan sub
Revistele lui B. P. Hasdeu by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/8760_a_10085]
-
o pâine, spre uimirea și admirația prizonierilor. Un altul, ostaș simplu, îi oferă țigări, iar într-o gară, poate chiar în Sofia, o distinsă și frumoasă femeie, întâlnind privirile probabil mai deosebite ale soldatului care publicase două volume de versuri (Balade vesele și triste și Parodii originale) cu puțin înainte de a cădea în captivitate, îi zâmbește, iar acesta va purta icoana zâmbetului, ca o expresie a feminității și a civilizației. în lagărele de la poalele Rodopilor, pe valea Strumei (iată și sursa
G. Topîrceanu, memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8790_a_10115]
-
în timp a creației eminesciene"). în editoriale vine vorba adesea de Caragiale, Slavici, T. Maiorescu și, o dată, autorul ține să reamintească radioascultătorilor debuturile marilor scriitori intrate în legendă: Poeziile populare ale Românilor culese de V. Alecsandri. Titlul exact Poezii poporale, Balade, Cântece bătrânești, adunate și îndreptate... (1852), Poeziile lui Eminescu (1883), Poeziile lui Octavian Goga (1905), Plumb de G. Bacovia (1916), Cuvinte potrivite de Tudor Arghezi (1927), Joc secund de Ion Barbu (1930), Ultimele sonete închipuite ale lui Shakespeare de V.
Tradiția unei reviste vorbite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8820_a_10145]
-
bogată virtualitate a unei zămisliri. Asocierile sînt dure, emanînd o energie primară bine regizată.Poetul își arată, ca să zicem așa, mușchii, bicepșii metaforici bine încordați: "Pe o blană de lup ne-am desenat sîngele / Cu o dîră de nisip ceresc" (Baladă veche). Sau: " Ca vinele la încheietură, sub zăpezi / Ne-au zvîcnit cărările în labirint" (ibidem). Sau: "Cum după o lungă hibernare simțurile-mi / Se desfrînează la un banchet ceresc" (Aievea). Sau: "Zeii scăpătați potcovesc armăsari păgîni" (ibidem). Sau: "Răsufletul meu
Miza spirituală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8810_a_10135]
-
spun fără prea multe ocolișuri, pe care le-am și schițat deja zadarnic. Un prieten dintr-o generație mai veche, un conservator în sensul bun al cuvântului, a fost surprins când m-a văzut cu o poezie pornografică în geantă, Balada p..dei de George Topârceanu. Căutam ceva, am scotocit peste tot, am răscolit și am etalat conținutul genții, de unde a apărut pe neașteptate un text uitat, abandonat cândva. Doamne, Dumnezeule, câte surprize neplăcute îți rezervă viața! Întâmplarea e de tot
Topârceanu pornograf? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8841_a_10166]
-
la ea, mâine dau în ziar orice anunț năstrușnic vrei, fie și că ai luat Premiul Nobel pentru literatură pe 2006. De acord?" - "De acord", zic, sperând să nu mă fac de râs. "Ei - zice dumnealui - știi cine a scris Balada p..dei?" Rămân paf. - "Nu știu!" - "Păi ce fel de istoric literar ești dumneata?!" Se vede bine că este pe deplin satisfăcut. Intră pe un site, runzu.com, deschide o pagină, având chiar titlul textului incriminat, o imprimă în două
Topârceanu pornograf? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8841_a_10166]