1,033 matches
-
-i găsești bărbat... ― În America nu există zestre, Desdemona. Lingura Începu să se miște. ― Dacă-i băiat, te omor. ― O fată cu care o să te cerți. ― O fată cu care pot să vorbesc. ― Un fiu pe care o să-l iubești. Balansul lingurii deveni mai amplu. ― E... e... ― Ce? ― Să Începi să pui bani deoparte. ― Da? ― Să Încui ferestrele. ― Da? Chiar e? ― Pregătește-te să te cerți. ― Vrei să spui că-i...? ― Da. E fată. În mod sigur. ― O, slavă Domnului! ...Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
libidinos. Zora era atât de frumoasă, Încât toată lumea se mulțumea doar să se uite la ea, la pielea ei albă, la sânii superbi, la abdomenul plat, cu buricul care părea să facă cu ochiul, la curbura magnifică a spatelui În balans, acolo unde carnea se contopea cu solzii. Înota cu brațele lipite de trup, unduindu-se voluptuos. Chipul Îi era senin, iar ochii de un albastru deschis, ca marea În Caraibe. La parter bubuia constant ritmul disco, dar aici, la etaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
și sigur În același timp, adăugă Vera. Heidi stătea În spatele camionului, ascultând cu urechea ciulită și Încercând să ghicească În ce urma să se bage. Moff se urcă Înaintea ei, apoi o trase sus Încântat de mișcarea sânilor ei, un balans plăcut vederii. Între timp, Pată Neagră și Os-de-pește scoaseră imediat bărcile din apă și le ascunseră În desiș. O clipă mai târziu, nu se mai vedea nici urmă de barcă. Cei doi se urcară În cabină cu Limbă și Vaselină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
lucrează. Kawai: Da. Echilibrul simțurilor. Este cel mai greu să dezvolți un astfel de sistem sănătos (dacă nu primești dragostea părinților). Pentru ce trăiesc, de ce trebuie să facă anumite lucruri? Se gândesc la multe. Își dau frâu liber sentimentelor, iar balansul general al simțurilor lucrează. Prin el îți construiești individualitatea. Pentru că celor din Aum le lipsește asta, trec în extrema cealaltă. Chiar e cazul să-i compătimim. Murakami: Muzica Aum m-a marcat. Am ascultat și nu înțelegeam ce-mi place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
dintre ele, chiar când Muza Bucuriei Absolute i se cocoață pe umăr, fără să verse măcar o picătură autobiografică. Ceea ce presupune, indiferent dacă nu-i pe gustul tuturor, o înaltă acrobație literară - o performanță tradițională, un om care ține în balans pe bărbie cuvintele, emoțiile și un cornet de aur, în loc de obișnuitul baston de gală, măsuța de crom și paharul de șampanie umplut cu apă. Dar pot oferi cititorului ceva mai explicit și mai orientativ: În 1922, la Brisbane, când Seymour
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
să ceară la sfârșitul unei astfel de demonstrații un peștișor sărat, pe care-l Înghițea dintr-o Îmbucătură, trimițându-l să Înoate printre bulele de aer pe care le stârnea stomacul său plămădit parcă din fier. Figura aceasta se numea balans. Balansându-se Între pereții stomacului, peștișorul absorbea surplusul de alcool, umflându-se ca un burete și menținându-l Într-un singur loc. Royal-ul este totuși o băutură grea. Dacă ai Întrecut măsura, te năucește de cap. Într-o seară, În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
era emisă de creierul mic, Îi producea o stare de hipnoză, de plutire În spațiu...! Cu siguranță, acordurile melodiei Îi erau cunoscute dar, nu-și mai amintea cu ce ocazie a mai ascultat’o! Oare, a rămas fără memorie...? Deodată, balansul gheții luă proporții amenințătoare șuierând Înfricoșetor, iar pe alocuri se despica În uriașe părți de diferite dimensiuni, provocând prăpastii imposibile!! În cuprinse din nou frica, grăbind pașii; sări peste o „Crevasă” dar nu aprecie bine distanța, alunecând În despicătură formată
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
aruncat la podea și călcat În picioare de mulțimea ce urla În pragul nebuniei. Își făcu curaj singur, șoptind fetei. „Sunt sigur, am scăpat. Dacă n’am murit Încă...!” Întradevăr, pentru o fracțiune de secundă scoarța pământului se opri din balansul orizontal, ca să Înceapă o balansare verticală, deosebit de devastatoare cum vor aprecia experții puțin mai târziu, care totuși nu durase decât câteva secunde limitând stricăciunile! Scoarța pământului mai făcu o ultimă zvâcnitură, oprindu-se. Cineva lumină localul cu o lanternă, iar
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mână solidă care cade pe o burtă adevărată. Am mai înaintat câțiva pași în timp ce Fielding a scos cu gesturi delicate a doua minge din buzunarul șortului bine croit Mi-am răsucit racheta în mâini și am făcut câteva mișcări de balans... Dar cel de al doilea serviciu a fost extraordinar. Lovită cu o ușoară întârziere și jos, din rever, aș spune eu, mingea a venit în picaj deasupra fileului, a aterizat în adâncimea terenului și izbit ca o ticăloasă. A sărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
nostimă măsură, Prin întunerec bîjbîiesc prin casă, Și cad, recad, și nu mai tac din gură. Amurg de toamnă Amurg de toamnă pustiu, de humă, Pe câmp sinistre șoapte trec pe vânt - Departe plopii s-apleacă la pământ În larg balans anevoios, de gumă. Pustiu adânc... și-ncepe a-nnopta, Și-aud gemând amorul meu defunct: Ascult atent privind un singur punct Și gem, și plâng, și râd, în hî, în ha... Tablou de iarnă Ninge grozav pe câmp la abator
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
simțindu-i oasele tari și proeminente acoperite de carnea lui, și amândoi erau o singură ființă, una cu patru mâini, patru picioare, două capete, și erau înlănțuiți într-un zâmbet. Sânii ei erau la fel de mici ca două smochine uscate în balans, iar ai lui erau cărnoși ca două lubenițe. Penisul bărbatului atârna scurt și gras în căușul aspru al mâinii ei. — Să nu slăbești, îi zise ea. Să nu slăbești niciodată. Rămâi gras. Rămâi Virgil. Cu constituția mea, nici nu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
era azi rară, soarele cald și aerul vibra de bâzâitul albinelor, ce-și cedeau de treburile lor. Iată: un fluture scânteiază și fâlfâie din aripi printre săgețile de lumină ce străpung umbra. O zi elegiacă, grațioasă precum leagănul în plin balans, proaspătă și curată precum pâinea scoasă din cuptor, delicată ca dantela pe pielea unei femei palide, o zi pe măsura frumuseții femeilor de lângă leagăn. Vultur-în-Zbor s-a trezit în zori, odihnit și cu ochii larg deschiși. Dormise bine și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
chinuie doar în dureri atroce, cu buzele încleștate, ultimă, disperată dovadă că a rămas viu și nu vrea să se lase învins, biruit. Privea și Ester într-acolo, înfrigurată, strângându-mă de braț ori de câte ori bila aceea imensă, după un lung balans, lovea zidul care se îndârjea să rămână în picioare, aruncându-i demolatorului, din când în când, câte o bucată de tencuială, o ciozvârtă de zidărie sau câte o halcă de pietroaie. „Dăm peste câte o făcătură de-asta“, a oftat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
lovindu-mă, când sus, când jos, de pereți vâscoși, gelatinoși, un fel de spongii ale nimicniciei. Sunt clipe din acestea, când un declic al Lumii din jur te azvârle în zădărnicii de gânduri și temerități de dorințe, gratuite precum însuși balansul jucăriei atârnate de un gumilastic. „O votcă m-ar aduce iar aici“, am gândit, semețindu-mă cu puterea de a nu-mi duce gândul până la capăt, transformându-l în bine știutul răsfăț al buzelor abia atingând licoarea arzătoare, jucându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ce abia se consumase. L-am urmărit duios cum, rotindu-se încet, cât era de înalt, cu o mână sprijinită în șold, privea circular peisajul din jur. Era parcă pe puntea unei corăbii în plin tangaj și scruta, în plin balans, orizontul înspre care avea să îndrepte nava spre a o salva de iminenta scufundare. Când s-a decis s-o ia, bărbătește, direct prin inima soclului, dând să se apere cu servieta diplomat de un val năprasnic, de un aisberg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
viață știi că se încrustează în ceva, trăiești permanent trecerea din efemer în veșnicie și iarăși revenirea în vremelnic și iarăși dusul în nemurire. Trăiești minunea colbuirii. Calcinarea clipelor, zilelor, cuvintelor, amintirilor tale. Te lași prelins în țărâna Bibliotecii... Un balans care îți ostoiește răni, îți îmblânzește zilele, te face să privești ca și cum n-ar fi mizeriile zilelor de zi cu zi, te face să știi că ai totuși un rost pe lume, că vii dintr-un necuprins și te pierzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
legăna încet, nehotărât, părelnic, mișcat de șoptita cântare a bătrânului cu cărțulia jerpelită și a orbului cu muzicuța lui. Toiagul acela alb, lucind stins în zvâcnetele de lumină ale lumânărilor, părea că, atârnat de fir pogorât din cer, cadența în balansul lui dusul unei minuni, când Însuși Pescarul aruncase nada și chema sufletele să se avânte spre El. Țăranii îi țineau isonul bătrânului, cântând atât de sfântul și tainicul „Hristos a înviat“. Cred că niciodată nu am trăit mai intens minunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
kirlângice și tecnele și alte minuni de corăbii gonind spre schela Balcicului din el. Luat de cântarea stinsă, se lăsa dus cu zburătăcitul roatelor de ciulini în pustietatea vreunei câmpii arse de brumă sau pur și simplu moțăia furat de balansul bastonului de orb, legănându-se în trecerea muzicii prin odaia aceea prăbușită în tăcere. Departe, undeva spre fluviu, lătrau niște câini, a străin, a deznădejde, a capăt de speranțe și, poate, a prăbușire de timp. Eu tot încercasem să socotesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
găsise pentru o clipă echilibrul, ajungând În punctul critic. Urcau și coborau, ținîndu-se Înlănțuiți În brațe, Într-o parte și În alta a propriei lor zodii desenate de Închipuire. Lumină, beznă. Naștere-moarte. Sus, jos, dreapta, stânga. CÎt timp dură acest balans? Mâinile se amestecau Între ele. Și coapsele se strângeau una În alta. Buzele se contopeau cu sânii. Și sânii luau locul palmelor Întinse, când mângâind formele goale, când implorând iertare. Trupul Mathildei creștea ca un aluat, frământat de mâinile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Copleșit Într-un cer de purpură în râpa înghețată un balans furibund își strecoară acordul în recunoașteri. Oscilând cercul magic se-nchide dincolo de făpturi, tăinuit se-avântă în umbre și golul tot pâlpâie, revine mai greu întortochind dilemele. Suferința parcurge căi neștiute printr-un procedeu plin de ignoranță, încurcat în fire
Cople?it by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83723_a_85048]
-
egetic. O studiam cu bruschețe și cu seninătate după draperiile de rogoz, gri cu roz. Eram preocupat de antecedentele, de antagonismele pe care le ascundea. Urmăream cum plutea, cum se abandona dizolvată în fragmente de dans. Imita curcubeul și-n balans, râdea, bucurându-se. Fluturându-și rochia în apus. Imposibil de sus. Nor sau grădină exotică, o descopeream definitiv într-o expediție mentală fără prejudecată. Cu petale de ciocolată. MARIANA CIUREZU M-am născut la Iași, în 17 decembrie 1956. Studiile
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
nsingurată, Se izbește de-al meau suflet Și mă doare înc-o dată. Suflet rătăcit în ceața Vobelor înșelătoare, Pustiită-ți este viața, De-nfloriri triste, amare! Pe-o tristă piatră de hotar ... Pe-argintul unui colț de stea, într-un balans cam... inegal, Stau față-n față, viața mea Cu ne-mplintu-i ideal. într-un pariu fără de minte Și-o miză ce-i din start pierdută, Destinul râde într-un dinte Pe o ruină de redută. Sub maluri ce se prăbușesc, Ca
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
nu uiți Tu niciodată să nu-mi uiți privirea O tălmăcire a gândului hoinar Sub pleoape ce ascund nemărginirea Pe când un suflet se zbuciumă-n zadar Nici ochii mei cu geometrii impure Privindu-ți urma de impleticite gambe Ca un balans prin spațiile pure Sau prin apus de colorate stambe Să nu uiți ziua cu fundă de arnici Când amețit de-o nefirească fugă Ca într-un vis de toamnă apus aici Genunchi-mi plec ca într-o rugă Nici șoaptele
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
la dreapta sau la stânga. Aveam însă o îndoială: n-oi fi văzut bine! Poate că acolo săgeata drept înainte o fi fost desființată. Pe această îndoială individul predă actele mele milițianului, se întoarce și, arătîndu-mi un spate insolent și un balans țâfnos al fundului, o ia spre mașină, se urcă și demarează în trombă mare. Rămân cu milițianul, care schimba imperturbabil culorile semaforului. ― Bine, zic, dar eu știam că la Piața Eminescu indicatorul arată două săgeți: înainte și la dreapta. Îl
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
nimeni. Vineri plouă, toarnă cu găleata. Autobuz, tramvai, alt tramvai, alt autobuz. Blocul cariat, cenușiu. Ușa întunecată, soneria. Inapoi, în realitatea numită vineri care încă există, îl găzduiește. Miercuri, gura mută a receptorului. Vineri, terenul rebus. Iar miercuri, iar vineri, balans somnolent. Nu mai are răbdare, revendică ofensiva. Până vineri mai e un secol. Nu se mai poate aștepta, trebuie învins leșinul numit realitate. Fie ce-o fi: Anatol Dominic Vancea Voinov amestecă zarurile, trișează. O imperceptibilă dereglare și, iată, în loc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]