1,910 matches
-
nu le suport fericirea din piatră. și piatra lunii e falsă. atât de falsă încât cerul o aruncă în genunchii mei. uit mișcarea. nu mă bucur. râd. am gâtul plin de aerul murdar al serii. tu, minciunile, așchiile... lemnul tace. balustrada îmi mângâie pieptul. brațele frâng între ele perna de aer curat. nu mă bucur. râd. Referință Bibliografică: (stare 3) / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 386, Anul II, 21 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Anne
(STARE3) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366590_a_367919]
-
anul 2009 a publicat la Editura Palimpsest Poetica non-imanenței cu un capitol distinct, Poezia mistico-religioasă. Structură și interpretare. De accea privirea sa, detaliind încadrări și estetici, peste poezia lui Ticu Leontescu are deja un statut de recunoaștere sau poate este balustrada sprijinitoare acestui gen literar în scrierile ulterioare ale poetului. Domnul Leontescu se află poet în șase volume de poezii, cu precădere religioase. Profesorul Eugen Dorcescu, în teoretizările domniei sale, distinge clar între poezia religioasă. „cu trăire mediată de ritual a misterului
BEDUIN- TICU LEONTESCU de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1579 din 28 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366214_a_367543]
-
dansând pe marginea ringului. Scena era ridicată cam la doi metri deasupra grădinii, care și aceasta la rândul său era într-o pantă lină, începând de la hotel spre mare, iar accesul pe scenă se făcea pe o scară metalică, cu balustradă din țeavă de inox, scenă ocupata doar de artiști. În câteva minute, ringul placat cu plăci de beton se umplu cu dansatori. Tocmai apăruse și ospătarul lor cu farfuriile frumos mirositoare a carne de purcel friptă pe grătar. Fetele parcă
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. X de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1119 din 23 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361585_a_362914]
-
Acasa > Stihuri > Momente > EUGENIA ȚARĂLUNGĂ - FESTIN NE.NORMAT (POEME) Autor: Eugenia Țarălungă Publicat în: Ediția nr. 790 din 28 februarie 2013 Toate Articolele Autorului SKATER PE BALUSTRADĂ pentru George când stai pe margine ai parte de mai mult cer când îți construiești un foișor din lemn cu balustradă mai vine o porție de cer asta nu înseamnă că ai fi rupt de pământ fără reverențe în fața roadelor
FESTIN NE.NORMAT (POEME) de EUGENIA ŢARĂLUNGĂ în ediţia nr. 790 din 28 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351991_a_353320]
-
NORMAT (POEME) Autor: Eugenia Țarălungă Publicat în: Ediția nr. 790 din 28 februarie 2013 Toate Articolele Autorului SKATER PE BALUSTRADĂ pentru George când stai pe margine ai parte de mai mult cer când îți construiești un foișor din lemn cu balustradă mai vine o porție de cer asta nu înseamnă că ai fi rupt de pământ fără reverențe în fața roadelor și a puterii de rodire întinzi o mână Lunii ca să îi aproximezi vârsta indiferent care va fi sfârșitul RABATABIL LA CERERE
FESTIN NE.NORMAT (POEME) de EUGENIA ŢARĂLUNGĂ în ediţia nr. 790 din 28 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351991_a_353320]
-
Theodor Bârnă să îi vadă sanctuarul, așa că, ceda rugăminților. Parcă mașină pe aleea mozaicata din fața garajului și le deschise celor trei actori. - Oh, chiar e un palat, suspina doamna Marinca cu ochii la candelabrul de cristal din holul înalt, la balustradă atât de lăcuita că te puteai oglindi în ea, la vitraliile de pe casa scării și la mobilierul confortabil din salon. Diana nu replică. Nu era chiar o casă mare, dar nu era comună! Ea nu era o persoană comună, așa că
(I) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352228_a_353557]
-
peste frunze maronii, ascultându-le scrâșnetul, ca un răspuns la gândurile mele. Sus, cerul este mai mult acoperit de crengile groase, răsfrânte, ale copacilor acestei păduri bătrâne. Poteca urmărește conturul lacului. Mă opresc pe podul de lemn, mă sprijin de balustradă și privesc văluritul blând al apei lacului și aștept vietățile acestui lac ... Gâște, rațe sălbatice vin plutind liniștit, așteptând fărâmiturile de pâine ... Apoi pleacă mulțumite, într-un zbor liniștit, planând deasupra apei. Dincolo de lac, copacii își arată măreția și frumusețea
ZIUA RECUNOŞTINŢEI (THANKSGIVING DAY) de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 676 din 06 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351278_a_352607]
-
dispărea până când ajungem pe Tărâmul Făgăduinței ? L-au mâncat rechinii. Bietul om. Așa cum gândea, fapt ce nu-mi plăcea, Stângaciul era, în primul rând om, tovarăș de drum...Dumnezeu să-l ierte! Ce întâmplare...Era pe punte cu soția. Lângă balustradă. Îi număra banii strânși din ...cerșit. O rafală puternică de vânt iau smuls banii de hârtie din mână. El...s-a aplecat peste punte să-i prindă...dar a căzut în apă. Căpitanul i-a aruncat colacul de salvare , dar
O STAFIE TULBURĂ SPERANŢA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351370_a_352699]
-
harnic. Am pornit grăbit motorul și-l ascultam cum toarce liniștit sub răcoarea dimineții. Începea să se crape de ziuă, iar întunericul părăsea cu umbrele sale cartierul. Pe stradă, măturătorii erau deja la lucru. Paznicul din colț stătea rezemat de balustrada din fața bistrou-lui pe care îl păzea, fumându-și nepăsător țigara. Doar câțiva tineri întârziați prin stațiune, se întorceau gălăgioși spre case. Cine știe prin ce cluburi de noapte sau discoteci și-au vărsat amarul în dans și bere, nădușind în
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350729_a_352058]
-
pe care o căutăm, dar după ce se tot coboară el și omul ce căuta grota, la peșteră se urcă pe o scară metalică de vreo 5m. Valea abruptă a muntelui se parcurge pe o cărare șerpuita și îndiguita cu trepte, balustrade, piatra și scândura, fiind și cam întortocheata cărăruia e abruptă și ea. Despre acest pământ cumva misterios, pentru că pare și neexplorat în totalitate, se spune că s-au îngropat și zidit în grotele stâncilor -înaintea de formarea poporului român- daci
MANASTIREA SFANTULUI CASIAN! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 791 din 01 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345549_a_346878]
-
un mod în care i-au creat halucinații autorului. Aflându-se la un restaurant, Herman a „...fost surprins de faptul că cei care stăteau la marginea platformei care dădea în stradă, aruncau oasele de la fripturile pe care le mâncau peste balustradă. Mânat de curiozitate, m-am îndreptat spre marginea terasei unde, îngrozit, am asistat la un scenariu grotesc. Oameni care purtau rămășițele unor haine militare, invalizi de război așteptau sub geamurile restaurantului, aproape bătându-se ca să prindă un os de pe care
HERMAN VICTOROV: „DIN VIAŢA UNUI OM OARECARE” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 826 din 05 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345683_a_347012]
-
reci cu cărpe, în așa fel să nu-l sufocăm. În timpul zilei era liber era liber și se plimba prin tot balconul, ba, mai mult, începuse să se urce pe o masă ce o aveam acolo și mai târziu pe balustrade balconului. De aici privea cu nostalgie și jind spre suratele lui care zburau pe balconul vecin sau cântau în copacii de pe strada Ion Meșter, din Cluj-Napoca. Într-o după amiază, când soarele își trimitea razele pieziș printre crengile copacilor deja
PRIETENUL MEU GUGUŞTUCUL, POVESTIRE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 785 din 23 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352048_a_353377]
-
o după amiază, când soarele își trimitea razele pieziș printre crengile copacilor deja desfrunziți, guguștiucul nostru pe care l-am botezat Florin, s-a urcat pe umărul meu, stăteam la o cafe ape balcon cu soția, apoi a zburat pe balustradă și așa, ca un copil care face primii pași, și-a luat zborul, abia urcând, ca un înotător care oboist, mai trage aer în piept până să ajungă la mal. S-a oprit pe acoperișul blocului de peste drum. De acolo
PRIETENUL MEU GUGUŞTUCUL, POVESTIRE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 785 din 23 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352048_a_353377]
-
porți, curioși, iar babele își scuipă în sîn de sperietură și se închină, ca să le ierte Dumnezeu gîndurile ăle necurate. În restul timpului, podul, un fel de axis mundi, ne ajută să ne purificăm spiritual. Stăm sprijinți în coate pe balustradă, privim în spațiul dintre două valuri și filosofăm despre eternitate, ca în filosofia absolută teoretizată de Odobescu în “Pseudo-cynegeticos”, bîrfind cu voluptate despre toți și despre toate. Nu departe de pod, cam la o azvîrlitură de piatră, se află cazanul
CAP 4 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356356_a_357685]
-
aplanat de înțeleptul satului, care le-a sfătuit pe cele două beligerante să-i pupe în fund pe viței, dacă sînt vaci și se pun la mintea lor. Celelalte bîrfe ale muierilor se consumă pe pod, cu coatele sprijinite de balustrada lustruită și cu fundurile scoase înafară, încît nu știi la ce să fi atent mai întîi: la imaginea plastică generatoare de plăceri bărbaților sau la replicile care își mai așteaptă încă autorul să le eternizeze în operă! Cît despre cursurile
CAP 4 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356356_a_357685]
-
niciun unghi nu-l ajuta să semene câtuși de puțin. Era clar - ceața se împânzise mai mult decât și-ar fi închipuit. Cu siguranță că informațiile secrete despre existența cărora aflase cândva aveau importanță vitală. Coborî scările ținându-se de balustradă. Încotro s-o ia? Telefonul sună, pentru prima dată. Răspunse imediat. - Sunt comisarul Simionescu, auzi o voce de bărbat, mi-a dat Ștefan numărul tău. - Dane, am nevoie de ajutor! Soția mea este în pericol. Se află într-un sanatoriu
PROMISIUNEA DE JOI (XIII) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 868 din 17 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354881_a_356210]
-
reci cu cărpe, în așa fel să nu-l sufocăm. În timpul zilei era liber era liber și se plimba prin tot balconul, ba, mai mult, începuse să se urce pe o masă ce o aveam acolo și mai târziu pe balustrade balconului. De aici privea cu nostalgie și jind spre suratele lui care zburau pe balconul vecin sau cântau în copacii de pe strada Ion Meșter, din Cluj-Napoca. Într-o după amiază, când soarele își trimitea razele pieziș printre crengile copacilor deja
DIN LUMEA NECUVÂNTĂTOARELOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356572_a_357901]
-
o după amiază, când soarele își trimitea razele pieziș printre crengile copacilor deja desfrunziți, guguștiucul nostrum pe care l-am botezat Florin, s-a urcat pe umărul meu, stăteam la o cafe ape balcon cu soția, apoi a zburat pe balustradă și așa, ca un copil care face primii pași, și-a luat zborul, abia urcând, ca un înotător care oboist, mai trage aer în piept până să ajungă la mal. S-a oprit pe acoperișul blocului de peste drum. De acolo
DIN LUMEA NECUVÂNTĂTOARELOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356572_a_357901]
-
fi o “excrescență” în afară, deasupra prăpastiei, pe marginea peretelui de sus al stâncii, de forma unei potcoave alungite, cu o parte montată și bine priinsă în stâncă și cu trei părți în afară, împrejmuită cu gard de sârmă cu balustrade din oțel de sprijin și cu foi încastrate de geam gros protector la vânt, intemperii, soare arzător, o potecă pe care pot circula curajoșii, botezat “Scywalk”, de unde privești adâncimi amețitoare și mediul dimprejur “împachetat” în straturi feliate, oferit cu dărnicie
ATÂT DE APROAPE DE GRAND CANION!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355581_a_356910]
-
dezlipit de la piept nepoțica, pentru a mă putea întoarce la o ogradă zadarnică, mult prea largă și mult prea liniștită în absența nepoatelor. În privința fiului, la despărțire, acesta a preferat să ascundă ipocrizia dictonului latin în ceața depărtării relative. Dinspre balustrada parcării supraetajate a Aeroportului bergamez, unde se cocoțase, în trio-ul complet al familiei sale, cu fiică-sa înlănțuită de gât, cealaltă nepoată născută pe meleagurile Apusului, m-am simțit urmărit de priviri umezite, născute din dor de meleag natal
NOTIŢE DE CĂLĂTOR CONJUNCTURAL de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 498 din 12 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/356233_a_357562]
-
prin care se ajungea în apartamentul doamnei Tomassini. În același coridor mai erau alte două uși una era a camerei care mi-a fost destinată mie, chiar în acea zi.Coridorul se termina, unde începea o scară de marmură cu balustrada din lemn maron închis cu ornamente lucrate cu mare artă ce părea construită într-o epocă trecută. Deși bine întreținută casa, interioarele, mobilele, timpul își lăsase amprenta. Din salonul cel mare, printr-o altă ușă, am intrat în bucătărie, unde
DOAMNA ,,EINSTEIN' (FRAGMENT DIN ROMANUL INGRID, PUBLICAT ÎN 2015- EDITURA EDITGRAPH) PARTEA I de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368809_a_370138]
-
desfrânării - suntem iar epigoni Dispare pasiunea din femeie, Totul devine consumatorism, Iubiții stau ciorchine pe-o glămeie Și practică de zor amatorism. Apare pe la câte-un colț de stradă O haită de posaci, care muncesc Să-ntindă la uscat, pe balustradă, Iluzii care ne-ndobitocesc. Acum nu mai e timp de profunzime, Emoțiile par că nu contează În oameni, femecați cu sărbezime, Și poezii care, cumva, nu mai vibrează: * Unde ești, mioriță dragă, laie, Ce mă-nvățai cuvântul „bucălaie”, Unde-ați
POET (DIMINEŢILE UNUI ANOTIMP) de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2045 din 06 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370524_a_371853]
-
cele câteva fire de iarbă strivite de pe genunchi, apoi o porni sărind de pe un picior pe altul spre bazinul plin de apă din fața casei. Aici se opri o clipă, după care tot atât de brusc pe cât ieșise din casă, se urcă pe balustrada de beton, continuând să sară de-a lungul havuzului, când pe un picior, când pe celălalt. - Costele, astâmpără-te, Costele!, veni tânguirea prin ușa întredeschisă. - M-am săturat să stau în casă! M-am săturat! Auzi? strigă băiatul continuând să
HAVUZUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362733_a_364062]
-
Lodingaksla de 568 m. Acum eram în zona munților Hinnoya cu cel mai înalt vârf Bukketind de 985 m. Declanșatorul Nikonului meu funcționa continuu în ciuda faptului că mă chinuiam din cauza vitezei mașinii și a deselor curbe, să nu fotografiez doar balustrada de pe marginea șoselei cum mă tot ironiza fiică-mea. Am ajuns și la primul tunel din cele 9 câte vom întâlni în total până la Svolvaer, unul lung de 6,3 km. Nu știu de ce îi este teamă și rău fiicei
NOUL EL DORADO PENTRU ROMANI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1253 din 06 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370215_a_371544]
-
sau mașini blocate în nămeți. Imediat cum încep ninsorile și utilajele aleargă cu viteză pe șosele, printre munți și pe serpentine, la deszăpezit. Nu se dă cu sare sau cu alte soluții ci, mașina care aruncă cu viteză zăpada peste balustradă, împrăștie pietriș în urmă iar cauciucurile nu au lanțuri sau sunt mai moi, ci au cuie în ele și sunt obligatorii de la data „x” la data „y” din an, indiferent dacă ninge sau nu, iar amenzile sunt extrem de mari. Bogdan
NOUL EL DORADO PENTRU ROMANI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1253 din 06 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370215_a_371544]