7,201 matches
-
repercusiuni asupra celor în cauză, bogăția piețelor și a magazinelor de tot felul, naturalețea cu care pot fi comandate la orice restaurant mâncărurile cele mai fine și vinurile cele mai bune (astăzi, la noi, toate aceste revelații pot părea chestiuni banale, dar vă asigur că în urmă cu mai bine de douăzeci de ani lucrurile stăteau cu totul altfel pentru români), comorile aflate la îndemână în biblioteci, în librării și pe rafturile buchiniștilor, șansa de a putea da oricând o fugă
Sous le ciel de Paris by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10269_a_11594]
-
a costat viața a 50 de milioane de oameni. Iată unde duce visul filosofilor și nebunia dictatorilor în istorie!" (p. 39). Dacă ar fi apărut în ediția din 1986, aceste rânduri ar fi produs un seism. Astăzi, sunt corecte, dar banale. Nu împărtășesc prea multe dintre opțiunile lui Eugen Simion de după 1989. Timpul trăirii. Timpul mărturisirii. Jurnal parizian este însă una dintre puținele cărți, scrise de autori români, din care, în anii '80, ani ai formării mele intelectuale, am simțit ceva
Sous le ciel de Paris by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10269_a_11594]
-
toți ai mei dormeau Într-o sculptură maica la războiul de țesut taica Înjura pe bătătură Vacă era dusă la păscut câteva poeme desuete se-ngânau prin timpul vertical lângă vechea mea masă de lucru stătea-n coate un portret banal frații aveau case și neveste iar Gioconda-capra dădea lapte și bunicul Îmi trăgea cu ochiul dintr-o poză de la șapte-ș-șapte o eclipsă de evenimente oamenii făceau navetă-n Lună un Pisoi și-o Scroafă mai festivă căutau prin zoaie Împreună
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
reconfortantă moral, că se află, totuși, în fața unui produs de ficțiune. Cartea lui Cezar Paul-Bădescu, Luminița, mon amour este un bulversant document de existență, dar, ca roman, un eșec. Construcția este previzibilă, lipsită de subtilitate, clin d'oeil-urile autorului sunt banale, iar stilul foarte direct este mai degrabă un loc comun în literatura celei mai tinere generații. Zdravăn ancorat în realitate, romanul poate stârni interesul prin povestea propriu-zisă (cu siguranță, mulți o vor percepe ca pe adevărul pur) și în mult
La vie en prose by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10287_a_11612]
-
flexibilitatea sintaxei și ondulatoria de tip prozastic a scriiturii. Pe de altă parte, o figurație săracă și o minimă transfigurare, poeticitate scăzută până la limita debilității, semantism redus, univoc, fără iradiere. Să vedem o mostră de lirică fără lirism, cu o banală gesticulație cotidiană vag amenințată de o întorsătură simbolică: "umblu desculț cu o cană atârnându-mi de degetul arătător/ mai spre seară o să ies în grădină/ dar nu pentru mult timp/ cât să formez niște numere de telefon/ cât să fiu
Lucruri personale by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10290_a_11615]
-
poți" (lumeapiticilor.ro). Lărgirea semantică nu s-a produs doar în română, ci este în cea mai mare parte preluată; la noi, ca și în alte limbi, prin folosirea termenului a socializa se vizează o anume "înnobilare" a unor realități banale, tratarea în cheie "științifică" a unor acțiuni cotidiene. A socializa devine astfel un fel de eufemism (adesea folosit ironic) pentru acțiuni ca: a sta de vorbă, a bârfi, a merge la petreceri, a bea cu prietenii, a stabili relații amoroase
Socializare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10311_a_11636]
-
imaginii lui Maiorescu, nu erau o invenție a lui Călinescu de dragul polemicii. Și, în fine, multe Cronici s-au dovedit cît se poate de utile în dezideologizarea criticii noastre literare. Venite din partea lui Călinescu, observații care astăzi pot să pară banale, au avut importanța lor în acea vreme. A afirma, de exemplu, că legitimismul lui Balzac ori misticismul lui Tolstoi nu i-a împiedicat să-și zugrăvească obiectiv epoca reprezenta o întoarcere a judecății critice la adevărul ei esențial. Limba de
G. Călinescu, publicist by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/10313_a_11638]
-
hrană la conservă, uneori sleită, alteori deja mestecată, doar s-o înghiți, fără niciun efort, însă o hrană ce conține, în mod sigur, totdeauna, foarte multe ,e-uri" cu efecte perverse, de maximă nocivitate pentru mințile noastre. Un mic adevăr banal, un loc comun: cum există robi ai hamburgerului și ai cutiei de coca-cola de la Mc Donald's, tot așa există și o dependență de ,hrana vizuală" oferită de televizor. Iar cele mai frecvente și mai de succes feluri de mâncare
Vara 2006, teme românești by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/10323_a_11648]
-
sînt de-a dreptul ininteligibile; nu, ci pentru simplul motiv că vor să atribuie realității o structură ce nu aparține decît minții umane. Filosofii personifică realitatea, transformînd-o în niște esențe abstracte ce țin locul zeilor din mitologie. Vorba aceasta pare banală deoarece a fost repetată de nenumărate ori de la August Comte încoace. Drama e că vorba aceasta banală e adevărată. Filosofii parcă suferă de mania clăbucilor suflați în aer cu intenția de a dovedi că aerul e făcut din clăbuci, sau
Prejudecățile mînzului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10331_a_11656]
-
ce nu aparține decît minții umane. Filosofii personifică realitatea, transformînd-o în niște esențe abstracte ce țin locul zeilor din mitologie. Vorba aceasta pare banală deoarece a fost repetată de nenumărate ori de la August Comte încoace. Drama e că vorba aceasta banală e adevărată. Filosofii parcă suferă de mania clăbucilor suflați în aer cu intenția de a dovedi că aerul e făcut din clăbuci, sau, mai lămurit, aproape toți suferă de mania de a arunca asupra lumii o plasă de cuvinte cu
Prejudecățile mînzului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10331_a_11656]
-
citite) este o întrebare simplă: care este intenția care stă la baza oricărui efort biografice? De pildă, ceea ce-i aseamănă pe Lev Troțki și Paul Johnson este calitatea lor de biografi ai lui Stalin, însă mult mai important decât aceasta banală constatare este motivul fiecăruia de a-si însuși această calitate. Dacă Troțki a urmărit prin cartea biografica pe care a scris-o ultima răfuiala personală cu Stalin 1 a cărei miza era chiar posteritatea acestuia și care, pesemne, i-a
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
probabil indefinibil..." Rezultă astfel suprapunerea în roman a mai multor instanțe narative, începând cu autorul real, până la autorii "simulați", naratori omodiegetici, integrați universului ficțional din care relatează: Cesar autorul resimte scrisul ca refulare într-un spațiu compensatoriu, ca evadare din banalul cotidian, în timp ce Cesar-personajul nu se poate sustrage scrisului, scrisul este confirmare a existenței. El devine conștient și de forța cuvântului "ca armă", forță pe care și-o însușește, exemplar, de unde și histrionismul său, "virtuozitatea interpretativă", inventarea unei biografii spectaculoase, legendare
Autorul nu vrea să moară by Daniela Firescu () [Corola-journal/Journalistic/10543_a_11868]
-
nu se miră de loc, ei vindeau legume încă înainte de a emigra în Israel. Am cunoscut un contabil care se numeste Pușkin, un chelner Robert Koch, un plutonier de poliție Fleming, un tehnician dentar Dali... Nu mai vorbesc de numele banale în țara noastră că Wagner, Einstein, Strauss, Rubens, Rafael, Borohov, Perez, Lalo, Keppler sau Chopen... De aceea, când mi-a fost prezentat domnul Itzhac Smetana, un agricultor vârstnic din câmpia Heferului, nu mi-am făcut nici o iluzie întrebându-l dacă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
acelui anticariat unde am văzut-o. "Eu cu rochie nouă" e un personaj de compoziție. Joacă într-o scenă de dragoste obișnuită, aia, veche, cu care se distrează literatura: femeia tînără, stîngace, mioapă (dezinvoltă și cuceritoare ar fi fost prea banal...) care-și asaltează, în repetiții fără partener, idolul ieșit dintre cărți, crai de dughene vieux livres. Probabil, profesor de literatură. Zelul unui narator chițibușar învîrte scenarii după scenarii, unele care merg, altele nu: Intrați în viermuiala pieței, privirea mi-a
Femina by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10572_a_11897]
-
Mondial a început la 1 septembrie 1939, odată cu invadarea Poloniei de către armatele aceluiași personaj sinistru. Sunt date strict istorice pe care le înregistrează orice manual. Ele revin adesea și sub condeiul scriitorilor și s-ar putea zice că sunt lucruri banale, de domeniul evidenței. Or, este și nu este așa. Memorialistul receptează evenimentele în alt fel decât istoricul. Rațiunea se dublează acum cu sensibilitatea, ba chiar o domină, reacția lui fiind preponderent emoțională, de unde și stilul expresiv, străin de expunerea seacă
Un martor al anului 1940 by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10601_a_11926]
-
de la un mod de a trăi și de a percepe lumea, predestinat de un fond irațional, la un mod de a gândi și de a recepta valorile, în acord cu o rațiune superioară. A transformat scepticismul și relativismul dintr-o banală filosofie de viață într-o motivație profundă a esteticii și a criticii literare, articulată într-o teorie a mutației valorilor estetice. Confesiunea lovinesciană este, în egală măsură, o probă de moralitate, o formă de onestitate și o cale de câștigare
E. Lovinescu - 125 - Confesiunile unui critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10641_a_11966]
-
nu se miră de loc, ei vindeau legume încă înainte de a emigra în Israel. Am cunoscut un contabil care se numeste Pușkin, un chelner Robert Koch, un plutonier de poliție Fleming, un tehnician dentar Dali... Nu mai vorbesc de numele banale în țara noastră că Wagner, Einstein, Strauss, Rubens, Rafael, Borohov, Perez, Lalo, Keppler sau Chopen... De aceea, când mi-a fost prezentat domnul Itzhac Smetana, un agricultor vârstnic din câmpia Heferului, nu mi-am făcut nici o iluzie întrebându-l dacă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
rol de excepție, pentru care a primit Premiul de interpretare feminină Un Certain Regarde Cannes 2006) ex-utecistă, dar, și a fratelui ei Lalalilu, pionier, are firescul celor care se întîmplă în jur și fascinul care decurge din descoperirea miracolului în banalul cotidian investit inițiatic. O fată este îndrăgostită de fiul unui securist, dar, după ce este mutată din motive disciplinare la o școală profesională și face cunoștință cu alt tînăr, fiu dintr-o familie cu probleme politice, suspectată de dizidență, se decide
Apocalipsa veselă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/10000_a_11325]
-
simte spontan melodiile înainte să le vadă scrise sub forma unei partituri." Cum nu-mi rămîne decît să-i dau dreptate, mă întreb totuși cum Dumnezeu poate încăpea în mintea aceluiași om araba și limba daneză, ca să nu mai pomenesc de ,banalele" limbi de circulație internațională sau de ,accesibilele" limbi ale culturii clasice. Trebuie totuși să mai fie ceva la mijloc, pe lîngă indubitabilul simț muzical, poate o achiziție filogenetică a cărei trăsătură dominantă se manifestă cu o raritate atît de mare
Prima poruncă a lui Allah by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10017_a_11342]
-
de la cea predominant informativă ("Uniunea Artiștilor Plastici din Cluj a rămas fără sediu", M.G.), la cea implicată afectiv, sentimental, patetic: ,Patimile românilor" (CS), ,România sub blestemul apelor - neputința autorităților, dar și dezinteresul local sporesc haosul creat de natură" (I.D.P.). Titlurile banal politice sînt în inferioritate numerică, așa că sună reconfortant ("România în pragul aderării la Uniunea Europeană", BLC), chiar cînd păstrează stîngăciile și clișeele limbii de lemn ("Atenție sporită în vederea finalizării pozitive a aderării României la Uniunea Europeană", MIR). E interesant de urmărit și
Declarații by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10048_a_11373]
-
literatura, ficțiunea, pitorescul limbajului; păcat doar că aceste nobile preferințe conduc la alcătuirea unor texte foarte discutabile estetic, moral și intelectual, de un desăvîrșit prost gust, și că reușesc de prea multe ori să se substituie unor activități politice mai banale și mai serioase, de rutină și sobrietate.
Declarații by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10048_a_11373]
-
cu o bucată de fantasmagorică identitate închipuită, este Ploaia: , În privirea mea timpul încetase să mai treacă/ iar de departe lupii se mai auzeau încă urlînd pe stepa Nogai/ pe urmă iată claxoane, Doamne cîte claxoane;/ firește se întîmplase un banal accident de tramvai." Nu e singurul Fapt divers. La fel de rece-absurd, cu grija crispată a bolnavilor de inimă, care știu că orice emoție le-ar putea provoca un atac, vine, dinspre lumea înfiptă în ordine și în formol, vestea morții unui
Spune-i că le voi culege pentru el... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10055_a_11380]
-
moral, ci unul metafizic, cu alte cuvinte ironia merită atenție în ochii danezului numai în măsura în care, departe de a fi o atitudine morală privitoare la semeni, ea este de la bun început o atitudine metafizică față de întreaga lume. Așadar, nu ironia aceea banală care trădează umoarea sarcastică a unui spirit malițios și frustrat, ci starea de spirit a unei ființe superioare pentru care singurul mod de a înfrunta realitatea este tocmai ironia. Înfățișate succint într-o enumerare seacă, principalele însușiri ale ironiei sînt
Deliciile ironiei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10049_a_11374]
-
al unei dezlegări de lucrul de care fusese pînă atunci legat. De pildă, absolventul unei facultăți este cel care a absolvit-o, adică cel care, dezlegat fiind de obligațiile universitare, a devenit absolut în raport cu ea. Termenul acesta e atît de banal încît nici măcar nu mai bănuim că, din cauza superstițiilor noastre lingvistice, am ajuns să-l privim ca pe ceva ceva impresionant, magic și strivitor, așadar ca pe ceva ,absolut". Întorcîndu-ne la Kierkegaard, detașarea e seninătatea contestatară cu care poți nega tot
Deliciile ironiei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10049_a_11374]
-
spun doar o diferență săritoare în ochi și trec la o discuție mai grea: dacă ar fi să mă iau, doar după calitatea fotografiilor din film ("stills"), nu m-aș fi dus niciodată să văd nr. 1, imaginile sînt absolut banale. Contrast cu nr. 2 în urma căruia rămîn unele dintre cele mai frumoase imagini dintr-un film românesc, pînă și compoziției lor nu ai ce-i reproșa. Iar acum trec la miezul conceptual, care unește în mod paradoxal aceste două pelicule
Violența și putere by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10081_a_11406]