1,700 matches
-
aveam în mână noduri în papură. Primul lucru care îmi sărise în ochi era că n-are o scară justă a talentelor mele. (Sunt și eu personaj în carte). Că mă declară cel mai mare critic actual, asta e o banalitate. Dar că l-am bătut la șah pe Adrian Păunescu, asta de ce n-o povestește? Mai ales că victoria am obținut-o chiar în casa lui, ocazie cu care mi-a și decernat drept trofeu o frumoasă vază de Boemia
De ce n-am un jurnal secret by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6417_a_7742]
-
evenimentul descris cu fluctuațiile spiritului care descrie evenimentul. E ca atunci cînd, obsedat de exigența de a descrie cu fidelitate obiectul, memorialistul uită subiectul acoperindu-l de o perdea de locuri comune. Tonul general e de panegiric fastuos împănat cu banalități uimitoare. Personajele care i-au fost simpatice primesc invariabil epitetul de „excepționalul", „regretatul" și „marele", pe cînd figurile antipatice sunt expediate cu răceală. În fond, volumul merită un studiu de caz sau măcar o discuție de principiu privitoare la deserviciul
Memorii albinoase by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6433_a_7758]
-
se referă la propria persoană. Nu scriind despre Raskolnikov, despre Julien Sorel sau despre personajele lui Balzac are Ilie Constantin ceva de spus, ci atunci cînd se pune în pielea unui poet autentic. Atunci, literele sar peste pragul facil al banalității elegante, devenind tari, atrăgătoare și neașteptat de fecunde. I-am citit cartea cu conștiința că văd un poet dîndu-și jos masca și spunînd adevărul despre arta lui. E ca și cum Ilie Constantin, ajuns la o vîrstă cînd cruțarea de sine și
Dicteu din înalt by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6355_a_7680]
-
ar produce artă? Am auzit și noi vorba că popoarele (dar și indivizii) fericite nu au literatură. Doar că neexistând nici un popor care să se considere fericit, înseamnă că toate popoarele au literatură, ceea ce reduce vorba cu pricina la o banalitate pretențioasă. Pământuri însângerate Este titlul - Bloodlands - al unui studiu de peste 700 de pagini consacrat de istoricul american Timothy Snyder „Europei dintre Hitler și Stalin”. Perfect documentat, studiul descrie în amănunțime evenimentele socialpolitice ale epocii 1933-1945 din Polonia, Ucraina și Bielorusia
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4681_a_6006]
-
polemică întârziată cu autorul postfeței. Ele refuză un fel destul de răspândit de a citi literatura și anume fără a ține seama de caracterul ei ficțional, inspirată, sigur, din realitate, dar operă de imaginație prin însăși natura ei. Câteodată astfel de banalități se cuvin repetate.
Ravelstein și bietul Ioanide by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4396_a_5721]
-
Prin felul în care este scris, dar mai ales alcătuit, volumul de față trădează dorința autorului de a estompa granițe, de a rupe convenții, de a scrie în răspăr față de orice soi de convenție fusese practicată anterior. Povestea devine o banalitate, plăsmuirea de personaje nu contează, iar ideile ( Nu tocmai multe, dar neapărat radicale) se cuvine să se întrupeze mai ales în imagini vizuale. Maniera de a face literatură a tânărului Leiris nu este câtuși de puțin una facilă, dimpotrivă, textul
Două traduceri by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/4426_a_5751]
-
zilnice, simțul comun simplificat sau judecata măruntă, dar majoritară... Iar cînd poezia ia o alură inversă, cînd se opune și se revoltă, atunci ea devine provocatoare, ricanantă, sarcastică, la limita pornografiei sau scatologicului, dar este vorba despre exacerbarea aceleiași teribile banalități, aceleiași mulțumiri masochiste cu luciditatea imediată și irespirabilă, aceleiași teribile absențe de depășire și înălțime... Așa se face că prea puține din poemele scrise astăzi reușesc să treacă dincolo de aceste constrîngeri „rezonabile” sau minimaliste, ajunse aproape un reflex inconștient, îndeobște
Scrisoare deschisă Domnului Gérard Pfister, Editions Arfuyen, Paris by Magda Cârneci () [Corola-journal/Journalistic/4604_a_5929]
-
sunt interpretate de către Al.Călinescu în micul lui studiu din 1976. Sorin Stoica își cunoștea foarte bine factura prozei proprii, caracterizând-o în bucata menționată mai înainte cu exactitate: montaj, colaj, „structură de videoclip”, „inserturi jurnalistice” ca un „contrapunct la banalitatea relată rii”. În fond, prozele scurte, mult mai interesante decât romanele, constituie un soi de repertoriu de formule stilistice, unele de „bas-étage” (știri de presă, reportaje, reclame, rețete, referate, liste etc.), altele savante, în contrapunct ironic (WC-ul. O abordare
Generația 2000: Sorin Stoica by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4620_a_5945]
-
schimb, elevația cere exagerare și poftă calcitrantă, adică imbold de încălcare a normelor. Bunulsimț e forma docilă de supunere la uzanța publică, iar Schelling are uneori observații de bun-simț. Am greși însă văzînd în Schelling un comentator spășit care înnoadă banalități sub paravanul filozofiei de aparat, cînd de fapt el însuși a respins meditația de inspirație romantică a rivalului Friedrich Schlegel (de care îl separa nu atît un diferend de idei, cît un litigiu iscat de fermecătoarea Caroline Schlegel, viitoarea doamnă
Spiritul calcitrant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4648_a_5973]
-
este posibilitatea intervenției conștiente asupra aluatului individual și orice model educativ invită la exersarea înstăpânirii de factură cognitivă pe sine însuși.” (p. 12) Din păcate, Vlad-Ionuț Tătaru încă nu „s-a înstăpânit cognitiv pe sine însuși”, publicînd o colecție de banalități, de o monstruozitate ce impune prin aerul serios cu care au fost debitate.
Cabotinism lexical by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4544_a_5869]
-
hermeneutica înrădăcinate în mintea mea. Repet: cunosc puțină lume în spațiul muzicii, am arareori prilejul să port discuții cu această specie de artiști. Însă de fiecare dată când îi întâlnesc, îi privesc și-i ascult fascinat. În adâncimi . rostesc o banalitate . artele comunica între ele. E suficient să citești Nașterea tragediei a lui Nietzsche pentru a găsi răspunsuri la dilemele și pseudo-dilemele care-l macină pe .comparatistulh amator năucit de dorința de limpezime. Cred că arta interpretativa muzicală seamănă cel
Seara târziu, după spectacol by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4561_a_5886]
-
hermeneutică înrădăcinate în mintea mea. Repet: cunosc puțină lume în spațiul muzicii, am arareori prilejul să port discuții cu această specie de artiști. Însă de fiecare dată când îi întâlnesc, îi privesc și-i ascult fascinat. În adâncimi - rostesc o banalitate - artele comunică între ele. E suficient să citești Nașterea tragediei a lui Nietzsche pentru a găsi răspunsuri la dilemele și pseudo-dilemele care-l macină pe „comparatistul” amator năucit de dorința de limpezime. Cred că arta interpretativă muzicală seamănă cel mai
Seara târziu, după spectacol by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4562_a_5887]
-
a pleca, dar acum se vedea incapabilă să și-o asume. Dacă s-a pripit? [...] Își luă cheile de unde le aruncase și ieși în dimineața ca funinginea.” De la un cap la celălalt al romanului Despărțiri, verosimilitatea este împinsă până în sfera banalității. Cu o expresivitate, desigur, mai pieptănată, povestea este de factura celor din revistele feminine glossy. Pasajele și frazele elaborate care, din când în când, împlinesc gustul estetic de-a lungul lecturii nu știu dacă sunt de ajuns pentru a salva
Poveste glossy by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/4563_a_5888]
-
a trăirii, a supraviețuirii pe tăiș”. Nu e neapărat neadevărat, dar se putea spune mult mai simplu. Complicația vine din școală, unde suntem învățați că un comentariu critic nu-și merită numele, dacă e scris în cuvinte de toată ziua. Banalitatea, căci de banalitate e vorba, trebuie să fie, nu e așa, solemnă. Acest mod de a face critică se dezvață mai greu decât se învață. Altă suferință, nu fără legătură cu prima, este inadecvarea. Ea provine din mofturi stilistice precum
Suferințele criticii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4577_a_5902]
-
supraviețuirii pe tăiș”. Nu e neapărat neadevărat, dar se putea spune mult mai simplu. Complicația vine din școală, unde suntem învățați că un comentariu critic nu-și merită numele, dacă e scris în cuvinte de toată ziua. Banalitatea, căci de banalitate e vorba, trebuie să fie, nu e așa, solemnă. Acest mod de a face critică se dezvață mai greu decât se învață. Altă suferință, nu fără legătură cu prima, este inadecvarea. Ea provine din mofturi stilistice precum acelea remarcate mai
Suferințele criticii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4577_a_5902]
-
a încercat și el norocul cu cartea aceasta, scriind tenace un fel de cronică și confirmând, cu o întârziere de aproape două decenii ceea ce toată lumea convenise încă de la început. Anume că Levantul e un volum de poezie absolut extraordinar. O banalitate. Nu singura din articolul respectiv, desigur. (Făcut, de la un capăt la altul din banalități.) Ce mi s-a părut, în schimb, îngrijorător era altceva. Siguranța cu care Cristea-Enache se instala în postura iluzorie de prim comentator. Ca și cum nimeni înaintea lui
Poeme vechi, nouă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4582_a_5907]
-
și confirmând, cu o întârziere de aproape două decenii ceea ce toată lumea convenise încă de la început. Anume că Levantul e un volum de poezie absolut extraordinar. O banalitate. Nu singura din articolul respectiv, desigur. (Făcut, de la un capăt la altul din banalități.) Ce mi s-a părut, în schimb, îngrijorător era altceva. Siguranța cu care Cristea-Enache se instala în postura iluzorie de prim comentator. Ca și cum nimeni înaintea lui nu mai scrisese despre epopeea lui Mircea Cărtărescu. Dincolo de impolitețe și de neprofesionalism, faptul
Poeme vechi, nouă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4582_a_5907]
-
figurile tocite prin uz, mai ales sub forma personificărilor și a metaforelor, nici pitorescul relativ al lexicului, nici epitetele așezate în pereche aproape lîngă fiecare substantiv; singura reușită - fraza molatecă și cadențată, degajînd o armonie de natură pur sintactică, în ciuda banalităților cuprinse în ea. Referirea la Ștefan cel Mare din finalul paragrafului este la rîndul ei simptomatică; Hogaș ține să-i arate cititorului că este nu doar un descriptiv, ci un descriptiv cult, chiar erudit: profesor de română și de latină
Provincialul singuratic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5855_a_7180]
-
de aur și lumină. Ei s-au întors acolo plutind peste păduri. M-au lăsat singur cu negrul cățel într-o cutie de carton”. E caracteristică acestor versuri o teroare bacoviană, adică una răsfrîntă în resturile umile ale vieții, în banalități, în senzații rebarbative (O pînză roasă). Singurătatea e „mai pustie fără scris”, bardul își propune a privi pur și simplu cum cad frunzele, nădăjduind că „și cu lingoare voi vedea cum cad”. Pentru un supliment de autenticitate stilistică, se adaugă
Nevoia unei consubstanțieri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5859_a_7184]
-
ea însăși, deși evreică, aparținea înaltei aristocrații germane a spiritului! E un fenomen mult mai răspândit decât ne-am imagina, o stranie cecitate din partea unor personaje care n-au reușit să vadă profunzimile iraționale ale ideologiei naziste. Chiar și problematica „banalității răului” e privită de Tony Judt oarecum reductiv, motivată de faptul că ea a dat naștere unor neclarități în identificarea corectă a celor care au perpetuat crima. Secțiunea a doua a cărții, „The Politics of Intellectual Engagement”, oferă portretele a
Brave old world (4) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5555_a_6880]
-
directoare a instituției, Belle de Costa Greene, a fost deschis vizitatorilor, transformat într-un mini-muzeu de antichități grecești, romane și din Orientul Mijlociu. Spațiul este dominat de o superbă colecție de sigilii cilindrice din Mesopotamia, exemplu viu al „frumosului” integrat în banalitatea vieții de zi cu zi... Un nou sistem de iluminare în biblioteca propriu-zisă pune mai bine în valoare edițiile rare aflate în rafturi supraetajate și o tapiserie din secolul al XVI-lea reprezentând - ironie a întâmplării - „Triumful Avariției”. În centrul
Morgan Library: arhitectură, colecții, expoziții temporare by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/5686_a_7011]
-
acel simț al comunității. Nimic nu i-a împiedicat să-și vadă liniștiți de treabă în timp ce o parte dintre concitadinii lor erau masacrați cu sânge rece. Într-un fel, filmele de acest gen sunt mai puternice pentru că ne pun în fața „banalității răului”, a indiferentismului generalizat ca preludiu al marilor nenorociri. Cel de-al treilea film, Au revoir les enfants (1987) al lui Louis Malle, nu ne lasă nici el să privim în față oroarea, ci exact ca Perseu care înfruntă Meduza
Caravana cinematografică – 2011. O perspectivă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5563_a_6888]
-
colege de muncă, opinia publică. Dincolo de zidurile fabricii se află familiile unde se desfășoară un alt război, unde apar alte tensiuni. Filmul lui Nigel Cole nu este lipsit de locuri comune, de fapt, majoritatea enunțurilor Rîței nu șunt altceva decat banalități, truisme, dacă le plasăm în contextul actual. Însă, nu despre contextul a ceea ce astăzi socotim drept firesc, normal este vorba. A se vedea în acest sens filmul Insider (1999) al lui Michael Mann și imensul scandal din jurul afirmării unui adevăr
Ce vor femeile by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5583_a_6908]
-
leagă, prin subțiri și rezistente fire de mătase, de această primă poveste citită în anii copilăriei.” (pp. 96-97) Câteva observații, în încheiere. (Evident, sărind peste multe lucruri interesante.) Paginile publicate aici de Ioan Groșan (pp. 23-27) sunt de o impresionantă banalitate. Groșan din Care-i faza cu cititul nu mai seamănă deloc cu cel de altădată! În schimb George Ardeleanu surprinde printr-o proză livrescă de cea mai bună factură (pp. 139-145). Regina balului rămâne însă ireproșabila povestire a Ioanei Pârvulescu
O carte cu secret by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5595_a_6920]
-
carte de-a lui Sperantia. Vina îi revine din păcate exegetului, care, neavînd nervul de a însufleți ideile înfățișate, le enumeră fără participare intimă. Deznodămîntul e o carte al cărei aer de criptă analitică o preschimbă într-o antologie de banalități exasperante. Dar să încerc o incursiune în spiritul comentariilor din carte: intenția lui Sperantia e de a descoperi principiile comune a tot ce e viață: biologie, viață spirituală, viață socială etc. Viața e un fenomen ireductibil guvernat de legi proprii
Ultima suflare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5597_a_6922]