1,747 matches
-
ce prezentau vorbirea corectă. A transcris frazele din manual, a inventat altele întrutotul asemănătoare și le-a transformat în parodica „anti-dramă” La Cantatrice chauve, descrisă de el ca „o tragedie a limbajului”, dramatizare a imposibilității comunicării între oameni, a înspăimântătoarei banalități și a vidului interior ce caracterizau, după părerea sa, lumea modernă. Articolele din presa românească a anilor ’30 schițaseră această concluzie, iar acum el își crease un cadru mai prielnic expunerii ei și reducerii la absurd a actelor vieții cotidiene
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287581_a_288910]
-
evoluționism simplist. În fapt, nu este vorba despre o economie de piață care încă nu funcționează satisfăcător, ci despre o economie ce funcționează distorsionat. Utilizarea schemei „stadiu de implementare a noului model” în explicarea economiei actuale nu duce decât la banalități superficiale. Mult mai productivă este identificarea structurilor distincte generate de diferitele opțiuni strategice. Eticheta de „economie de piață încă nefuncțională” cuprinde în ea tacit totodată și o poziție ideologică. Strategia reformei economice este bună. În ultimă instanță, variabila-cheie este voința
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
subțirietc. -Ce contrast! Între candidatul la Însurătoare, care fără să i se mai poată pretinde o conversație de salon Împănată cu vorbe franceze, sau măcar curat rusească, chiar și În moldoveneasca lui țărănească nu găsea alte teme de conversație decît banalitățile și nimicurile vieții de toate zilele, și tînăra pețită, o romantică visînd la eroii literari, de o noblețe și o vitejie supraomenească și de o eleganță neîntrecută. E de Înțeles de ce Ortografia și gramatica românească le-a deprins după Cursul
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
Macedonski vedea în el un deschizător de drum: „Acest tânăr, la o vârstă când eu gângăveam versul, rupe cu o cutezanță fără margini, dar până astăzi coronată de cel mai strălucit succes cu toată tehnica veche a versificației, cu toate banalitățile de imagini și de idei ce multă vreme au fost socotite, la noi și în străinătate, ca o culme a poeticei și a artei. El, împreună cu alți câțiva, [...] a cutezat ce încă, la noi, afară de două sau trei excepții, n-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287806_a_289135]
-
George Astaloș, "argoul este reflexul nesupunerii, este un act nemărturisit de revoltă. De-asta (sau și de asta) puterile totalitare se încrîncenează să sufoce acest agent periculos al nesupunerii: argoul"62. El creează un sentiment de familiaritate și complicitate, compensînd banalitatea limbajului oficial prin producerea de surprize lexicale. Prin marea lui putere de a lua în glumă sau de a ironiza autoritatea, o face mai ușor de suportat unor oameni asupra cărora ea se manifestă violent. Argoul nu este limbajul delincvenților
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
transcendent. Prin Eul spiritual, un individ poate depăși lumea, dar concomitent se poate autodepăși. Această depășire nu trebuie Înțeleasă ca un act de trecere spațială Într-o lume de dincolo, ci ca o transpunere a subiectului uman din starea de banalitate lumească În starea la care aspiră ca subiect al idealurilor sale. Eul spiritual oferă persoanei acea deschidere metafizică, care Începe o dată cu revelația transumanului, a ieșirii din banalitate, a desprinderii de starea de impuritate lumească și intrarea În starea de puritate
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
lume de dincolo, ci ca o transpunere a subiectului uman din starea de banalitate lumească În starea la care aspiră ca subiect al idealurilor sale. Eul spiritual oferă persoanei acea deschidere metafizică, care Începe o dată cu revelația transumanului, a ieșirii din banalitate, a desprinderii de starea de impuritate lumească și intrarea În starea de puritate transmundană. Este, de fapt, Împlinirea aspirației de reintegrare În starea sau condiția originară a naturii umane. În această privință, morala creștină și psihologia morală se Întâlnesc În
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
are un caracter mitic particular, dar trebuie să avem În vedere faptul că tendința de reprezentare mitică sau nevoia individului de mitizare este una dintre tendințele sale fundamentale, prin care acesta anulează compensator o realitate inacceptabilă. Fabulosul mitic Înlocuiește Întotdeauna banalitatea realului. Transcendența face posibil faptul ca persoana să poată avea permanent la dispoziție două planuri virtual posibile ale existenței sale: planul realității obiective, concrete și planul realității transobiective, imaginare, ale aspirațiilor unei deschideri nelimitate. În felul acesta, orice individ Își
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
își regăsesc inocența prin felul năstrușnic de a vorbi și de a exista. Ei exprimă euforia desprinderii din alienare, traversând totodată, îndeosebi copiii, momente de nedefinită tristețe. Nu fără legătură cu literatura absurdului, prozatorul obține efecte din îngemănarea insolitului cu banalitatea. De pe acum se manifestă refuzul unui realism plat în declinarea de către narator a competenței auctoriale, în renunțarea la cronologia lineară, în compoziția ce pare a fi regizată de hazard, în indecizia asupra caracterului imaginar sau „adevărat” al întâmplărilor, mergând până la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285566_a_286895]
-
Țara îndepărtată (1974), Pasărea și umbra (1977), Clipa cea repede(1979) și Femeie, iată fiul tău (1983). Acest ciclu - numit uneori „bănățean” și „rural” - a dat măsura valorii sale. Debutând foarte tânăr, T. era autorul unor proze caracterizate de o banalitate „căutată”, tratată cu grație și sensibilitate. Fără să se întrevadă însușiri frapant novatoare, se anunțau, fragmentar și cumva subteran, temele și viziunea viitoarei opere. Prozatorul devine rapid tot mai „îndrăzneț”, racordându-se, în privința tehnicii narative, căutărilor momentului, prin exerciții sistematice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290200_a_291529]
-
în care își toarnă mai mult sau mai puțin propriile dileme și notații comportamentale, întrebându-se ce ar scoate o Virginia Woolf din măruntul acestor experiențe. Împletită cu voința scrisului ca terapie și cu presiunea lecturilor de romane ale adolescenței, banalitatea primește frecvent contururi previzibile, dar tocmai prin aceasta agreabile. SCRIERI: Măceșul din magazia de lemne, Iași, 1982; Schiță de autoportret, Iași, 1986; Tabieturile nopții de vară, București, 1989; Existență acută, București, 1994; Casa cu storuri galbene, Iași, 1997; ed. (Das
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286322_a_287651]
-
concret, "situat în lume", dar și proiecția spirituală a acestuia. Putem vorbi despre un fundament metafizic al economiei ca știință? Autorul răspunde afirmativ, reclamînd nevoia de a redescoperi "sensul" Ființei, adică esența pro-fundă a lumii în care trăim. Departe de banalitatea cotidiană, actele de a oferi sau de a primi sunt gesturi economice investite cu sacralitate; omul este o ființă menită a "gestiona" în mod generos "economia" Ființei. Scris cu majuscule, conceptul "ființei" capătă virtuți quasi-religioase, desemnînd axa morală a omului
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
comunice esențialul prin mijloace (poetice) cât mai prozaice. Această caracteristică a fost semnalată în comentariile critice în forme mai mult sau mai puțin binevoitoare: „tendința spre o completă denudare” (Ștefan Aug. Doinaș), „inspirație modestă” (Al. Piru), „aglomerare de prozaisme și banalități pe firul unei «idei» solemne” (Mircea Iorgulescu). Cele mai multe dintre poezii se bazează, ca structură, pe o scenă banală („situație poetică”, cum a numit-o Ștefan Aug. Doinaș), în care se lasă bănuită o întrebare fundamentală: „Omul acela a ieșit cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286609_a_287938]
-
-n tihnă ora florii,/ cu crengi cuminți, muguri închiși,/ străini de moartea din caiși”. Situarea cea mai potrivită pentru C. este în maniera suprarealistă, valorificând propensiunea spre miraculos, fantastic și ludic. „Feeria” și umorul aplicate întâmplărilor cotidiene le salvează de la banalitate. Paul Celan, care a cunoscut-o pe poetă în tinerețea lui bucureșteană, a ales spre traducere un astfel de text: „Ala, bala, alandala,/ o pădure cu rădăcinile-n sus,/ un val cu gura deschisă,/ un nasture înaripat,/ un pitic mâncat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286136_a_287465]
-
nouă etc.). Poetul se acomodează, acum e mai limpede, mai expozitiv, prozodia tradițională e masiv prezentă, multe poeme fiind alcătuite din catrene rimate. Vigoarea și „energetismul” versurilor sunt însă în declin, iar meditațiile melancolice pe teme existențiale stau în pragul banalității. Discursul liric tinde totuși uneori spre erotica delicată, spiritualizată, consemnează momente de liniște domestică sau configurează izbutite crochiuri peisagistice, adevărate pasteluri, cu figurație silvestră. SCRIERI: Epode, Câmpina, 1932; Standard (Poeme de petrol și energie), cu un portret de S. Perahim
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290287_a_291616]
-
copilăriei și adolescenței mele, a avut o atmosferă aureolată de mister dar înnegurată de urmările războiului și ale instalării regimului așa-zis „de democrație populară”. Pot spune acest lucru în ciuda faptului că acest oraș a fost luat în batjocură pentru banalitatea lui de poetul Mihai Ursachi sau de scriitorul și ziaristul Stelian Tănase. De fapt o emisiune de-a domniei sale de la miezul nopții, „București strict secret” a avut ca subiect tocmai o dramă cumplită și plină de mister ce s-a
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
Remus Radina, după ce a prezentat datinele strămosești, a încheiat ajunul Crăciunului cu “O brad frumos “ de Radu Gyr: “Omătul spulberat de vânt Se cerne prin zăbrele, Si-mi pare temnița mormânt Al tinereții mele“ Acum poate aceste lucruri par adevărate banalități dar atunci când nici oamenii liberi nu îndrăzneau să cânte colinde în spațiul public ci doar în casele lor, această atitudine a deținuților era o adevărată ofensă adusă regimului ateu. Sfântul Sinod a instituit rugăciuni speciale pentru toți care au suferit
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
plăceri ale negustorului de arme pe care-l văzusem, cu două zile înaintea izbucnirii luptelor, luând avionul spre Londra: spunea că-l cheamă Ron Scalper, semăna cu un comis-voiajor cât se poate de banal și căuta să accentueze chiar această banalitate, dându-și valiza la control cu o naivă stângăcie de turist, ștergându-și fruntea în fața celui care-i verifica pașaportul... Da, soldatul ucis era în mod insidios legat de sentimentul de ușurare al acelui om care, instalat în avion, învârtise
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
că, în ciuda acestei agitații, fiecare nație rămânea fidelă ei înseși. Americanii blocau strada prin abundența mijloacelor de locomoție, prin apăsătoarea și liniștita aroganță a pregătirilor lor. Englezii părăseau locurile, de parcă ar fi fost vorba de o deplasare cotidiană, a cărei banalitate nu merita nici o vorbă, nici un gest în plus. Francezii organizau dezordinea, își dădeau dispoziții unii altora, așteptau pe cineva fără de care plecarea era cu neputință și care plecase totuși deja. Reprezentanții țărilor mici solicitau înțelegerea celor mari... N-am izbutit
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
de ani, care înghit pe nemestecate întâlnirile amoroase puse în scenă pentru ei. Totuși, un amănunt îl făcuse pe Șah să continue. Simțeam în glasul lui curiozitatea unui jucător de șah pentru o combinație frumoasă: — Cazul era de o covârșitoare banalitate, cred că nici în școlile de spionaj nu mai sunt citate exemple atât de evidente. În schimb, în materie de psihologie, colegii noștri est-germani merită o reverență. Iată; diplomatul ăsta cunoaște o tânără frumusețe de tip arian, își pierde capul
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
informația tardivă și acum inutilă despre luptele, deja încheiate. Coloanele alea două de cifre care ne-ar fi putut costa viața. De altfel, am fi murit în pielea acelor soți canadieni, a căror existență ar fi fost autentificată de zâmbitoarea banalitate a unui album de fotografii... Te-ai ridicat. Am simțit, în beznă, un fel de așteptare a unui răspuns. M-am îndreptat la rându-mi, gata să-mi recunosc confuzia: adevărul acela pe care-l evocai se transforma neîncetat, dând
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
rând pe rând maoist, comunist, anticomunist, liberal, antiburghez, deși trăia în cartierul cel mai burghez, apărase toate cauzele și contrariul lor, dar mai cu seamă știa ce trebuie să spună pentru a trece drept contestatar, revoluționar, căutător, chiar și spunând banalități pe care avea să le combată a doua zi. În momentul acela, trebuia să denigreze țara-fantomă. Poseda simțul formulărilor bine găsite... Când am ieșit, m-a ajuns din urmă un ziarist pe care îl mai întâlnisem la una dintre acele
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
de corp, noua metodă de a face război. E adevărat că erau terorizați de ideea de a fi nevoiți să trimită sicrie în America, mai ales în momentul alegerilor prezidențiale. Lungile subterane ale trecutului nostru se deschideau adesea spre zâmbitoarea banalitate a prezentului, iar în ziua aceea, spre sala de recepție, spre femeia care nu reușea să desprindă o minusculă prăjitură, un fursec cu un strop de frișcă deasupra, de pe platoul pe care i-l întindea chelnerul. Tot trăgând de prăjitura
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
îmi aproba acum explicațiile cu câte un „okay“ tărăgănat, omul ăsta era Val Vinner! O ființă aproape fabuloasă prin răul pe care-l făcuse, prin dimensiunea a ceea ce distrusese în mod neglijent și care acum mi se înfățișa în toată banalitatea acelui mic paradis de sub palmieri, în tihna domestică a unei dimineți de vacanță... Cu răbdare, imitând foarte bine bunăvoința obtuză pe care americanii o pun în lămurirea detaliilor, fostul rus continua să-mi pună întrebări despre prietenul nostru comun, aflat
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
economic) intenția pe care a urmărit-o. Că ne invită la un joc subtil În care spiritul se deghizează, ca un zeu coborît pe pămînt, În cerșetor. Necunoscătorii sînt desigur derutați. Ei văd aici doar o propoziție de o crasă banalitate. Un text alb, sec și arid. Și nu Înțeleg și, evident, nici nu gustă convenția haiku-ului: faptul că textul este doar un vehicul care transportă cititorul În fața unei imagini, că stă pentru altceva decît pentru gloria sa. Dar mai
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]