1,455 matches
-
scapă nimic din ceea ce e de luat în seamă la împlinirea estetică a întregului: acumularea lexematică, repetiția, punctul interior, paralelismul sintactic, apoziția, proformele, elipsa și, în final, prozodia - tot atâtea surse și resurse de tensiuni lirice și subiacențe ale unui baroc original, legate intrinsec de începuturile și de preocupările științifice, profesionale, ale lui Eugen Dorcescu în cercetarea și teoria literară. Mirela-Ioana Borchin chiar notează la un moment dat (p. 601) o apropiere grăitoare: Atrag atenția studenților asupra frumuseții versului chomskian. Dintr-
EUGEN DORCESCU: POEZIA CA EXISTENȚĂ REFLEXIVĂ – SĂVÂRȘIRE ÎNTRU DESĂVÂRȘIRE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372554_a_373883]
-
necunoscut de care nici nu avea habar că există undeva în Univers. La un moment dat Elena își opri Fiat ul la marginea unei borduri, pe o stradă străjuită de ambele părți de șiruri de blocuri în arhitectura cărora predomina barocul de pe timpul Casei de Savoia, primul rege al Piemontului, care și-a lăsat amprenta în tot ce s-a construit măreț: palate, castele, catedrale, sau biserici. Este un oraș mai atipic față de restul Italiei. În arhitectură seamănă mai mult cu
CAP. VI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1497 din 05 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374631_a_375960]
-
de epocă ale lui Louis Guillaume Pécour și Raoul Auger Feuillet. Ansamblul de muzică veche Gli Studioși di Sebastiano (București) și doi dansatori din Ansamblul de dans medieval și baroc Passegio (Cluj) vor evolua în acest regal de artă baroca. „Barocul este etalonul supremului rafinament în toate artele, iar Rameau, muzicianul a doi regi, Ludovic al XIV-lea și Ludovic al XV-lea, a fost cel care a dus Barocul muzical spre culmile sale cele mai de sus. Să ne transpunem
FESTIVALUL DE MUZICĂ VECHE BUCUREŞTI LA A IX-A EDIŢIE de CORINA CHERECHEŞ în ediţia nr. 1398 din 29 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369268_a_370597]
-
baroc Passegio (Cluj) vor evolua în acest regal de artă baroca. „Barocul este etalonul supremului rafinament în toate artele, iar Rameau, muzicianul a doi regi, Ludovic al XIV-lea și Ludovic al XV-lea, a fost cel care a dus Barocul muzical spre culmile sale cele mai de sus. Să ne transpunem puțin în lumea aceasta strălucitoare, de mult apusa, dar a cărei strălucire, rafinament și criterii estetice au învins veacurile și au ajuns, iată, până la noi!”, declară Laurențiu Constantin, Directorul
FESTIVALUL DE MUZICĂ VECHE BUCUREŞTI LA A IX-A EDIŢIE de CORINA CHERECHEŞ în ediţia nr. 1398 din 29 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369268_a_370597]
-
abstractă), op. cit. și despre Qu'est-ce qu'une structure? (Ce este o structură?), Paris, Christian Bourgois, 1971. 34 G. Yvette Thomas, Au seuil d'un nouveau paradigme. Le baroque à la lueur des théories lupasquiennes (În pragul unei noi paradigme. Barocul în lumina teoriilor lupasciene), New York, Peter Lang, 1985 (teză de doctorat în filosofie, Departamentul de franceză și italiană, Universitatea din Arizona, USA, 1982). 35 Stéphane Lupasco, "Quelques considérations générales sur la peinture "abstraite" à propos des toiles de Benrath" (" Cîteva
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
comentarii despre G. M. Cantacuzino, în restituirea căruia A. s-a manifestat și ca editor. Tot ca investigație de recuperare, reține atenția articolul despre dramaturgia (operă postumă) lui Traian Chelariu. Volumul Vârstele lui Proteu (1984) tratează, cu intenție monografică, despre baroc, urmărind devenirea acestuia de la formele de „proto-baroc” / „prebaroc” din antichitatea ebraică, în literatură, filosofie, sculptură, arhitectură, până la „splendorile aurifulgente” ale Bizanțului, la Michelangelo, Bernini, secolul al XVIII-lea francez, Spania lui El Greco și a Escorialului, iar de aici, la prelungirile
ANGHELESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285373_a_286702]
-
aproape de noi, investigând memorialistica de călătorie a lui Gala Galaction spre a descifra în ea figura autorului (Eyubul din sintagma titulară a cărții lui A. este evocat de scriitor într-una din însemnările sale). Aici, ca și în lucrarea despre baroc, exegetul dovedește voluptăți de erudit ce stăruie în atmosfera creată de bogata informație reconstitutivă, visând pe documente și învestindu-le imaginativ, reușind astfel să evite acumularea sufocantă prin exces terminologic și sicitate. Cercetarea tipologiei barochiste se continuă, acum în chip
ANGHELESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285373_a_286702]
-
de erudit ce stăruie în atmosfera creată de bogata informație reconstitutivă, visând pe documente și învestindu-le imaginativ, reușind astfel să evite acumularea sufocantă prin exces terminologic și sicitate. Cercetarea tipologiei barochiste se continuă, acum în chip aplicativ, în cartea Barocul în proza lui Arghezi (1988), alimentată, la palierul ei teoretic, de sintezele lui E. R. Curtius, G.-R. Hocke, E. d’Ors și alți autori, urmați și în privința accepțiunii termenului „baroc”. Aplicarea se dovedește pertinentă, întrucât se bazează pe funciara
ANGHELESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285373_a_286702]
-
barochiste se continuă, acum în chip aplicativ, în cartea Barocul în proza lui Arghezi (1988), alimentată, la palierul ei teoretic, de sintezele lui E. R. Curtius, G.-R. Hocke, E. d’Ors și alți autori, urmați și în privința accepțiunii termenului „baroc”. Aplicarea se dovedește pertinentă, întrucât se bazează pe funciara durabilitate a eului creator arghezian și pe tensiunile niciodată stinse ale acesteia - deși tinzând spre o concordia discors. Comentariul taxonomic al criticului recurge la tipologia carnavalescului uman, făpturile hibride, simbolistica măștilor
ANGHELESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285373_a_286702]
-
Achizițiile cercetării rezervate prozei se extind, explicit și mai ales implicit, și asupra poeziei, așa încât cartea definește lumea și arta argheziană în ansamblul lor. SCRIERI: Creație și viață, București, 1978; Vârstele lui Proteu, București, 1984; Vedere dinspre Eyub, București, 1986; Barocul în proza lui Arghezi, București, 1988; Gânduri în asfințit, București, 1999. Ediții: Traian Chelariu, Teatru, pref. edit., București, 1976; G. M. Cantacuzino, Izvoare și popasuri, introd. edit., București, 1977; N. Iorga, Istoria românilor prin călători, introd. edit., București, 1981; Mihail
ANGHELESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285373_a_286702]
-
de mizanscena oratoriei, se fluidifică sub arcanele unui lirism alegoric, somptuos și cu o vână de dramatism. Amprenta de naturalețe, cu turnura oralității, dar și un rafinament al simplității coexistă în perioadele încărcate cu tropi, amintind de arhitectonica arborescentă a barocului. Momentele de beatitudine a revelației, de apoteoză mistică, ambitusul sublimității imnice și sunetul elegiac, amplele interogații („întrebăciuni”) retorice și apostrofele învolburate se intercalează cu paragrafele analitice, cu buchetul lor de noime și de învățăminte. Dacă predicile, cu țesătura lor înflorată
ANTIM IVIREANUL (c. 1660 – 3.IX.1716). In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285382_a_286711]
-
măcar, privirea lui Dumnezeu. „Nimic nu va clinti, spune Milton, acest spirit imperturbabil, acest Înalt dispreț născut din conștiința ofensată”. Totul aleargă și grăbește spre neant, Însă cel umilit se Încăpățânează și Își păstrează, cel puțin, mândria. Un reprezentant al barocului romantic, descoperit de Raymond Queneau, consideră că scopul Întregii vieți intelectuale este de a deveni Dumnezeu. Acest romantic, Într-adevăr, o ia Înaintea timpului său. Scopul nu era așadar decât acela de a-l egala pe Dumnezeu și de a
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
, stil universal, inclus parțial și în alte stiluri, chiar în cele principial opuse (baroc, manierist, romantic), cultivat uneori programatic și constituit în curent artistico-literar. Productiv și în literatura română, c. ar concretiza, după unii gânditori și poeți (Mihail Dragomirescu, Lucian Blaga, Ion Pillat, Tudor Vianu, Vladimir Streinu ș.a.), o propensiune structurantă a psihicului românesc
CLASICISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286294_a_287623]
-
lettre. În procesul de maturizare, de cristalizare a culturii românești, după Unirea Principatelor, modelul clasic își demonstrează viabilitatea prin ținuta, prin ansamblul conduitei intelectuale a unor personalități ca A. I. Odobescu și Titu Maiorescu. Opera literară a primului amalgamează clasicul cu barocul, însă formația sa e determinată de aspirația la marele c., și editarea, în 1861-1863, a „Revistei române”, primul periodic românesc de nivel european, indică intrarea culturii noastre în vârsta ei „clasică”. Apogeul acestei vârste va fi marcat de revista „Convorbiri
CLASICISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286294_a_287623]
-
Streinu, Clasicii, passim; D. Popovici, La Littérature roumaine à l’epoque des lumières, Sibiu, 1945, 365-429; G. Călinescu, Impresii asupra literaturii spaniole, București, 1965, 11-26; Vianu, Studii, 545-559; Athanase Joja, Logos și ethos, București, 1967, passim; Georgescu, Polivalența, 63-186; Clasicism, baroc, romantism, Cluj, 1971; Cornea, Originile, passim; Matei Călinescu, Eseuri despre literatura modernă, București, 1979, 115-144; D. Păcurariu, Clasicismul românesc, București, 1971; Marino, Dicționar, I, 283-353; Streinu, Pagini, IV, 355-358, 367-370, 374-375; Romul Munteanu, Clasicism și baroc în cultura europeană din
CLASICISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286294_a_287623]
-
Georgescu, Polivalența, 63-186; Clasicism, baroc, romantism, Cluj, 1971; Cornea, Originile, passim; Matei Călinescu, Eseuri despre literatura modernă, București, 1979, 115-144; D. Păcurariu, Clasicismul românesc, București, 1971; Marino, Dicționar, I, 283-353; Streinu, Pagini, IV, 355-358, 367-370, 374-375; Romul Munteanu, Clasicism și baroc în cultura europeană din secolul al XVII-lea, I-III, București, 1981-1985; Edgar Papu, Apolo sau Ontologia clasicismului, București, 1985, passim; Edgar Papu, Despre stiluri, București, 1986, 407-490. D.Mc.
CLASICISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286294_a_287623]
-
se afirmă cu analize și comentarii pe marginea unor cărți sau pasaje celebre din Biblie, eseuri de istoria culturii, dintre care cele mai multe sunt axate pe problemele iudaismului în decursul istoriei. Preocupată la început doar de istoria literaturii universale (Antichitatea, clasicismul, barocul), C. a devenit mai cunoscută ca teoretician și comparatist. Bună cunoscătoare a artelor, Arta grădinii (1992) se remarcă printr-o inteligentă îmbinare a comentării tehnicilor arhitecturii peisagere cu mitologia, istoria și literatura diverselor spații și epoci. Evreul stereotip (Schiță de
CONSTANTINESCU-14. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286381_a_287710]
-
1971. Este o vreme redactor la „Livres roumains”, apoi la revista aromânilor, „Deșteptarea”. Mai lucrează, ca redactor-șef adjunct, la „Universul cărții”, după care se încadrează redactor-cercetător la Biblioteca Națională. Debutează în „România literară” în 1971, cu articolul Există un baroc românesc? Publică frecvent în „Limbă și literatură”, „Ramuri”, „Convorbiri literare”, „Luceafărul”, „Revue roumaine”, „Dimândarea”, „Universul cărții”. C. debutează editorial în 1983, cu eseul Aventura memoriei, consacrat operei lui Zaharia Stancu. Poezia și proza acestuia sunt examinate fără concesii si complezențe
CRAIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286468_a_287797]
-
a tradus aproape congenial cinci epopei sau poeme epice de mari proporții, fiecare din altă limbă, și fiecare în formă fidel originară. Pe lângă aceasta a mai tălmăcit, tot în versuri și cu aceleasi calități, numeroase piese de teatru, îndeosebi din baroc și din romantism, precum și mii de poeme lirice, începând din Antichitate și până în ultima actualitate a veacului nostru. Nu mai luăm în considerație faptul că tot el a transpus unele proze românești de sute de pagini în limbile spaniolă și
COVACI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286458_a_287787]
-
cronicile lui Grigore Ureche și Miron Costin, București, 1972, 151-327; Ursu, Memorialistica, passim; Dumitru Velciu, Miron Costin, București, 1973; Curticăpeanu, Orizonturile, 42-53, passim; Enache Puiu, Viața și opera lui Miron Costin, București, 1975; Rotaru, Valori, 22-33, 147-192; Dan Horia Mazilu, Barocul în literatura română din secolul al XVII-lea, București, 1976, 190-282; Mircea Scarlat, Introducere în opera lui Miron Costin, București, 1976; Petrescu, Configurații, 55-73; Simuț, Diferența, 6-11; Scarlat, Ist. poeziei, I, 93-95, 127-132, 137-139; Manolescu, Istoria, I, 50-58; Mazilu, Recitind
COSTIN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286444_a_287773]
-
F. Mihăescu, Timp și mod, București, 1983, 37-49; Sorescu, Liricul, 143-197; Zaciu, Viaticum, 259-305; Dorina Grăsoiu, „Bătălia” Arghezi, Cluj-Napoca, 1984; Emilia Parpală, Poetica lui Tudor Arghezi, București, 1984; Pop, Jocul, 97-116; Scarlat, Ist. poeziei, III, 125-184, IV, 139-143; Adrian Anghelescu, Barocul în proza lui Arghezi, București, 1988; Livius Petru Bercea, Lexicul poetic arghezian, Timișoara, 1988; Elvira Sorohan, Grotescul arghezian, RITL, 1988, 1-2; Mihăilescu, Întrebările, 124-143; Grigurcu, Eminescu-Labiș, 71-101; Simion Mioc, Modalitățile lirice interbelice, I, Timișoara, 1989, 2-204; Cornea, Aproapele, 385-397; Lovinescu
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
Mihail Sadoveanu, Tudor Arghezi, Gala Galaction, Mateiu I. Caragiale, Lucian Blaga, Ion Barbu, G. Călinescu, Eugen Barbu, Leonid Dimov. Ca stil de epocă, b. românesc literar a fost studiat în câteva sinteze de proporții. Prima, a lui Dan Horia Mazilu, Barocul în literatura română din secolul al XVII-lea (1976), debutează cu aserțiunea, întemeiată pe o consistentă informație, că semnele b. nu apar în secolul al XVIII-lea, cum, la data respectivă, se mai credea, ci în cel precedent, ca urmare
BAROC. Termenul. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285653_a_286982]
-
cu seamă ale celei bizantine, în construcțiile baroce din literatura noastră, interesul acordat unor „genuri” și motive literare, prevalența unui imaginar definibil ca baroc. Propunând „un nou model de interpretare”, un alt cercetător, Ion Istrate, prezintă într-o lucrare importantă, Barocul literar românesc (1982), geneza b. din spațiul nostru cultural ca implicat în acțiunea formativă a cărților populare, convergentă cu autohtonizarea fondului spiritual bizantin. Asimilarea tot mai adâncă a culturii bizantine a dus la descoperirea fundamentelor europene, greco-latine, ale acesteia, preluate
BAROC. Termenul. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285653_a_286982]
-
probabil, de eseistica revistei „Gândirea”, dar argumentat prin roadele unei laborioase cercetări personale, e, firește, de discutat. Aflate cumva între afirmare și tăgăduire - Nicolae Manolescu include în Istoria critică a literaturii române (1990) un capitol intitulat, semnificativ, A existat un baroc românesc? -, secvențele baroce din literatura noastră au adunat, între timp, în jur numele unor cercetători reputați ai discursului literar medieval: Alexandru Duțu, Doina Curticăpeanu ș.a. Izvorâte dintr-o mentalitate precis circumscrisă, construcțiile baroce dovedesc prezența în lumea românească a unei
BAROC. Termenul. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285653_a_286982]
-
configurarea răsăriteană, ortodoxă, a curentului european. Repere bibliografice: G. Călinescu, Impresii asupra literaturii spaniole, București, 1946, 11-32; Jakob Burckhardt, Cultura Renașterii în Italia, I-II, tr. Nicolae Balotă și Gheorghe I. Ciorogariu, pref. Nicolae Balotă, București, 1969; Victor L. Tapié, Barocul, tr. și pref. Alexandru Duțu, București, 1969; Ernst Robert Curtius, Literatura europeană și Evul Mediu latin, tr. Adolf Armbruster, introd. Alexandru Duțu, București, 1970; René Wellek, Conceptul de baroc în știința literară, tr. Rodica Tiniș, București, 1970; Matei Călinescu, Eseuri
BAROC. Termenul. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285653_a_286982]