871 matches
-
o școală cu pretenții, unde te învață lucruri de genul cum să vorbești cu un episcop sau cum să te dai jos dintr‑o mașină sport dacă ești în mini. Mai știe și cum să facă pe zâna ca să iasă basma curată când e prinsă la‑nghesuială. Împart repejor o foaie de hârtie în mai multe coloane. Așa mai merge. E mult mai bine decât să îndes lucruri într‑o geantă, la întâmplare. În felul ăsta, nu o să am haine în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
familie! Capitolul 11 Generația așteptată Cămașă de douăzeci de dolari, totdeauna În civil, În uniformă nu l-ai văzut niciodată, nici nu poți să știi cum i-ar sta, cu moaca asta frumoasă, ca de fată, dacă-i pui o basma, poți să-l duci la Târgu’ de pe Găina. O fi curist, cum se zice? Nasul, gura, totul e-al mă-sii, ca și felul cum ți se uită În ochi când vorbește, și vorbește Încet, ca să te forțeze să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Buni, o rochie roșie? — Mai ai tu, Buni, o rochie portocalie? — Verde criant? Bleu ciel? — Vai, Buni, de ce te scuzi? Ăsta e genul tău! Ție numai așa Îți stă bine! Dacă altele au chef să umble În negru și cu basmaua pe cap, n-au decât să se băbească! Cum să fii babă, tu, care ai sufletul cel mai tânăr din familie? — Ia mai terminați cu prostiile, că vreau s-o Întreb ceva serios pe Buni. Ascultă, Buni, În tinerețea voastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
timpul. El nu-i Înfigăreț ca Victor, nici relații În dreapta și-n stânga nu și-a făcut, nici bani de stat prin cârciumi nu are, el detestă să ai Încurcături la serviciu cum are Victor, cadouri, bani dați, luați, scăpat basma curată datorită cunoștințelor sale, oameni grei... Din cauza grabei, mi-e teamă că mă repet, din clipă În clipă poate să apară Victor și să mă dea la o parte cu o glumă prostească de-a lui. — Clementina n-are simțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Între amândoi genunchii, ca să aibe mâinile libere; se uită cu „ocheanul” (covrigii degetelor) și comunică În jur: - Aista-i român de-al nostru - strigaț’ fa, să vie! Nevasta și nurorile lui Maxim strigă, chiuie, țipă ascuțit, ca druștele, fâlfâie din basmale. Nora oacheșă, drăcoasa de Ileana, s-a suit cu un picior pe butucul unei roți, cu o mână se ține de cămeșa socrului, cu cealaltă arată ceva - nu văd ce - oricum, ceva spre față, ceva de jos. - Ghiorghițăăăă! Da vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
oamenii, toți zicem așa. - Doamne! face nevasta lui Maxim. Pe cel dintâi român, de-l văd cu ochii, Îi cad În genunchi și-i pup multier’li, că taaare i-am mai așteptat! Suspină, smârcâie, Își șterg ochii cu colțurile basmalelor și alte femei. Aproape toate. Mama tace, cu ochii uscați. Nora lui Maxim, hâtra de Ileana face: - După ce te-i Închina măta’ la el, dă-l pe mâna mè! Să-i disfac eu multierile celea multe... - și-și freacă palmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Ileana face: - După ce te-i Închina măta’ la el, dă-l pe mâna mè! Să-i disfac eu multierile celea multe... - și-și freacă palmele a pregătire. Chicote, cârâieli, ghionți - râde și soacra, acoperindu-și gura cu palma; apoi cu basmaua - de-acolo zice: - Da tu n-ai nici o rușâne, Ileană? S’ te-audă iel, Ghiorghițâ... - și chicotește. - Lasssă, mamă soacră, poamă acră, c-așa-i la război! Crezi că Ghiorghiț-al meu, pi undi i-or sticli ochii, nu se lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Și balega, de bun-venit. Iar acum văd o cizmă, o scară - o cizmă prăfuită, cu câteva pete mai Întunecate, dar alburii: stropii de spumă din barba calului. Și mirosul: hamuri ude; și balega - stindard. Și văd bine: o femeie cu basma gălbuie se Închină adânc, apoi se Înclină, prinde cizma cu amândouă mâinile - și o sărută. Și mirosul. Și femeia - se retrage cu o mișcare bine Învățată la biserică, mișcare de cal-de-șah, ca după ce te-ai Închinat la Sfânta Icoană - să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
grozave, pe crăcane. Femeile se agită primprejur, potrivesc flacăra, amestecă În ceaune, suflă, gustă, plescăie din limbă, apoi iar Încep roiala - spre casă, din casă; spre uliță, din uliță, Între focuri, printre focuri, vorbind, vorbind toate odată, mereu potrivindu-și basmalele care mereu alunecă, de parcă pentru această unică Însușire a lor, alunecatul de pe cap, ar fi fost cumpărate și purtate (și, desigur, potrivite, din trei mișcări), chirăie mai ceva ca găinile - sau În locul lor, care nu mai chirăie: fierb În ceaune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
stă la noi În casă și-și poartă capul legat cu alb Îi spune mamei ceva În șoaptă. Stă cu spatele spre mine și, din când În când, ridică din umeri. Că adică nu știe. Mama se Îndepărtează, cu colțul basmalei la ochi. Mătușa Domnica se tot Învârtește În jurul ei, o prinde când de cotul stâng, când de cel drept se duc amândouă Încolo, la ciulama și plăcințele. Moș Andrei, cu pălăria În mână: - Să mai Încerce băietu-cela, cu copacii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
mereu de Nistru, Nistru. Nistru. Stau În calidor. Cu, la picioare, Osman. Aștept. Aștept să vină tata - mâne, dacă nu azi; aștept să se-ntoarcă mama - ostenită, colbăită, cu pleoapele Înroșite, respirând numai pe gură și În lături și târând basmaua. Știu de unde vine, știu ce-a făcut, doar adineauri am venit și eu, peste grădini, dar mă prefac că sunt de-o viață-ntreagă, cuminte, În calidor. Știu, de aceea nu zic nimic, o las să se spele, să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
de-o viață-ntreagă, cuminte, În calidor. Știu, de aceea nu zic nimic, o las să se spele, să se schimbe; după ce s-a spălat bine-bine, după ce-a spălat și hainele cu care-a fost Îmbrăcată, azi - mai ales basmaua. Și la urmă să dea cu mult parfum. Într-o zi, nu mai dă cu parfum. O Întreb de ce, i s-a terminat? - Nu, dar parcă și parfumul a prins să miroase a... Nu spune a ce, dar eu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
și Încă vara. Câte doi, câte doi, cei vreo zece flăcăi premilitari, cară tărgi. Tărgi militare, cu pânză kakie; lăsate de ei - nu știu care ei, dar tărgi. Flăcăul din față merge ca omul; cel din urmă, ori are și el o basma peste gură, ori merge, ținând capul strâmbat mult Într-o parte. Fiindcă-i vară, așa mi-a explicat Moș Iacob. Dac-ar fi fost iarnă - ori primăvară, ori toamnă - Moș Iacob mi-ar fi explicat că uite, nu s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Da ’mneavòst’ă, dom’țător, ce zâcèț’? Ce ne-nvățaț’ acuma, la greu: să facem, oar’ să nu prè facem?» Tata marchează o pauză. Prinde a râde mărunt-mărunțel, ca de fiecare dată când povestește ceva din care el n-a ieșit basma curată. - Încep să strig la ei: «Ce zic eu? Ce să mai zic, după ce v-am bătut În poartă, să dați cote? Și după ce v-am bătut În poartă și la cap, să intrați la colectivă?» «Ș-acuma de ce zghieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ca și cum nu m-aș fi uitat, ba În urmă, la acoperișul casei lui cutare, ba În dreapta, la nucul lui cutare, În stânga, la ai lui cutare, ieșiți, cu mic cu mare, la portiță, de rămas-bun-are, făcând cu mâna, bărbații, scâncind, În basmale, femeile - fetele Încă ne-triste, că nu Învățaseră să se smiorcăie În barijuri - au să-nvețe ele, vai de ochișorii lor. De parcă aș fi fost mutat, În somn, din calidor, drept pe drumul În ușoară pantă spre Chișinău - mergând pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
dese, îi reproșam că își permisese să cadă pentru că o știa la spatele ei pe maică-sa. Eu, însă, conștient că nu mă puteam baza pe nimeni, nu-mi putusem anihila instinctul de conservare. Făceam ce făceam și mă scoteam basma curată. C XXIX La sfârșitul iernii îi parveni un document care-l lăsă cu gura căscată. Era vorba de internarea Sabinei la Spitalul „Gheorghe Marinescu” din București și de vizitele pe care i le făcuse acolo Leo. Doar că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
faci tu, puradelo, aici?se apropie Rusalda de Teofana, care de-abia acum realizează că nu este singură pe acel drum lung pentru ea. Când o vede pe țigancă în fusta-i largă, colorată, cu galbeni în cozi, legată cu basma înflorată așa cum obișnuiesc ele, a început să plângă, nu de teamă, că mai văzuse țigănci și pe la ea la poartă care veniseră să cerșească, ci de inimă rea. —Aoleo! Dă ce plângi, puradelo? Dă ce? — Am fugit de-acasă! —Bată
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
dărui ceva care să-ți poarte noroc și să tă scoată din toate năcazurile. Stai puțân aici și stați și voi. Se duce în cort și vine cu o salbă cu galbeni de aur, pe care o scoate dintr-o basma în care era înfășurată. —O vedeți! Este salba mea. Mi-a dăruit-o Zaheu când m-a făcut muierea lui zâcându-mi: prințăsa mea, această salbă să-ți poarte noroc cât vei trăi. Ți-o dau cu toată dragostea că m-
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Se așeza lângă ei în așteptare. — Ăsta-i flanelul tău. Ia îmbracă-l!o ajuta Păun să-l îmbrace. Vezi ce frumos este? — Eu ți-am adus feliile ăstea dă cozonac. Mi le-a dat o doamnă, explica Izaura. Dar basmaua asta îți place? — Da! — Este a ta, i-o pune pe cap Rozmarin. — Și voi?întreabă Prințesa. Ei își arată fiecare ce mai primiseră. Prințesa ia feliile de cozonac și împarte fiecăruia. Nu ne trebuie nouă. Ți le-am adus
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
îmbrăcată curat și pieptănată frumos. — Acum chiar ești ca o prințăsă, au admirat-o toți. Dedi a venit cu salba de galbeni pe care i-o dăruise la venirea în șatră și pe care a păstrat-o înfășurată într-o basma și i-a legat-o la gât urându-i: — Să-ți aducă norocul pe care ni l-ai adus tu nouă, înzăcit și-nsutit și când te-o prinde dorul dă noi să-i zdrăngăni galbenii. Dumnezău să tă aibă
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
țigancă cu maci roșii, pe care Zina a mai lungit-o, că Prințesa crescuse, își împletea părul galben ca spicul de grâu copt cu bănuți și panglici roșii așa cum plecase cu câțiva ani în urmă din șatră, își punea uneori basmaua cu flori roșii legată cum obișnuia țigăncile, alteori nu și-o mai punea, cu salba la gât dăruită de Dedi și cu picioarele desculțe și ieșea pe scenă dându-i gata pe spectatori. Înainte de a începe jocul sau de a
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
ditamai profesorul. Dar când o prindea pe Teofana singură, fără asistență în jur n-o ierta.Așa s-a întâmplat când Teofana a intrat într-o cameră a restaurantului unde nașa trebuia să-i schimbe vălul de mireasă cu o basma, după datină. El a îmbrățișat-o ca s-o sărute, motivând: — Draga mea, scumpa mea, iubita mea, acum te sărut ca pe o mireasă, după aceea ca pe cea mai frumoasă soție din lume și acum și după aceea Cezarul
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
a ajutat Dumnezeu și Maica Precista... Îl îmbrățișă și-l sărută, lăcrimând și bolborosind necontenit. Flăcăul îi cuprinse mijlocul cu un braț, șoptind blînd: ― Taci, mamă, taci și nu mai plînge! Smaranda, vestejită înainte de vreme, își șterse lacrimile cu colțul basmalei, și zâmbi fericită un moment. Plânsul o podidi iarăși îndată ce deschise gura să-l întrebe cum a venit, spăimântată la gândul c-o fi umblat tot pe jos ori o fi flămând. Feciorul o liniști că nu e ostenit deloc
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Eu am să încerc, conașule, zise Gherghina speriată și ea de cearta servitoarei. Dar nu știu dacă am să pot bine... Se apucă de lucru. Aristide, lângă ea, o privea. Trupul ei mlădios era plecat ușor peste fierul de călcat. Basmaua roșie, legată la spate, îi strângea capul și-i lăsa gol gâtul plin și puțin îndoit. Printre umăr și capul lăsat într-o parte tânărul îi vedea, sub ia subțire și descheiată, sânii rotunzi, mărișori, cu niște sfârcuri ca mugurii
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
domnilor... Primul-procuror Grecescu rămăsese câțiva pași mai înapoi, iar maiorul, abia strunindu-și nerăbdarea, gâdila cu pintenii coastele calului, care dansa și trepida. Apoi din gloata țărănească țâșni deodată Anghelina lui Nistor Mucenicu, cu copilașul cel mic în brațe, cu basmaua alunecată pe spate și părul ciufulit. Ajunse până aproape de Baloleanu, zbierând și blestemând cu un glas desperat. Ca și când ar fi vrut s-o apere, Anton nebunul fugi după ea și o smuci înapoi strigînd: ― Să n-o ascultați pe muierea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]