4,680 matches
-
cînd acestea coborau în apă; și, în felul acesta, însoțiră tot timpul ambarcațiunea, cu mușcăturile lor perfide. E un lucru care li se întîmplă adesea ambarcațiunilor pe acele mări împînzite de rechini: aceștia le urmăresc, la fel cum urmăresc vulturii batalioanele ce mărșăluiesc spre răsărit, rotindu-se deasupra stindardelor lor, ca și cum ar ști ce le-așteaptă. Rechinii aceștia erau, însă, primii pe care-i întîlnea Pequod din ziua cînd fusese semnalată pentru prima oară Balena Albă și, fie din pricină că oamenii din
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
martie, Congresul intelectualilor a ținut o săptămână; dar campania pregătitoare a Început Încă de prin februarie. În concepția plină de grandomanie a oficialilor, manifestarea se voia o trecere În revistă și o verificare a atașamentului partinic al „păturii”, al marelui batalion ne-muncitoresc: creatorii de valori științifice, tehnice, artistice. Deviza congresului era Pace-Cultură, iar manifestarea trebuia să cuprindă toate instituțiile culturale, științifice, de Învățământ și obștești, Începând cu cenaclul de fabrică ori de cămin cultural, cu organizațiile sportive, Încheind cu facultățile
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
spre realitate. Spiritul femeii nu face excepție. Contactul cu lumea din afară, o îndrumează tot mai mult pe calea acțiunii. Când realitatea o lovește - femeia reacționează și ea. Așa se explică atitudinea luată de femeie față de fascism. Căci văzând nerăbdarea „batalioanelor” de a transplanta și pe plaiurile noastre fericirea regimului fascist, au luat în serioasă cercetare programul și realizările fascismului. Din situația creată femeii pe teren economic și social, au înțeles valoarea regimului și primejdia ce le amenință. În adevăr, reformele
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
din Turda și mai târziu În Securitate). Studii civile: școala de 7 ani nr. 1 din Zalău, unde a absolvit 4 clase (1920-1924), școala de Meserii șucenici - n.n.ț din Zalău (1924-1928). Stagiu militar: Regimentul 88 infanterie de la Careii Mari, Batalionul 6 Administrativ din Cluj, Manutanța Alba-Iulia și Târgu-Mureș de unde a fost lăsat la vatră cu gradul de caporal (1933-1934). Activitate profesională: Între 1911-1916 a fost crescut de Azilul de copii orfani din Cluj, fiind părăsit de mamă (tatăl nu și
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
din Zalău (1924-1928), brutar la brutăria patronului Chetner Iacob din Cluj (1929) și apoi angajat la cofetăria patronului Covaci Iuliu din orașul Cluj (1929-1932); șomer (1932-1933, 1934-1935); brutar la mai mulți patroni din Cluj, Hunedoara și Turda (1935-1939); concentrat la Batalionul 6 Administrativ - Formația 11 Marghita (februarie-aprilie 1939); brutar la patronul Prezenski Adalbert din Cluj (1939-1941); brutar la mai multe brutării din orașele Brașov, Sibiu și București (februarie - octombrie 1941); concentrat la Batalionul 3 Administrativ din Galați (1941-1942); brutar la brutăria
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
din Cluj, Hunedoara și Turda (1935-1939); concentrat la Batalionul 6 Administrativ - Formația 11 Marghita (februarie-aprilie 1939); brutar la patronul Prezenski Adalbert din Cluj (1939-1941); brutar la mai multe brutării din orașele Brașov, Sibiu și București (februarie - octombrie 1941); concentrat la Batalionul 3 Administrativ din Galați (1941-1942); brutar la brutăria patronului Kleinhempel ștefan din orașul Turda (1942-1943); activist de partid la organizația PCR Turda din ilegalitate (noiembrie 1943 - aprilie 1945). La data de 1 aprilie 1945, la indicațiile organizației PCR Turda, a
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
Fr.-J. Talma. Întors în țară, el continuă să apară pe scenă, în teatrul de la Cișmeaua Roșie, impunându-se prin talentul său impetuos, prin jocul inspirat și patetic, adeseori exagerat și grandilocvent, în stilul vremii. În 1821 e „mavrofor” în „batalionul sacru” al lui Ipsilanti. Supraviețuind luptelor de la Drăgășani împotriva turcilor, va trece granița, plecând în Austria, și de acolo la Roma, de unde, în 1824, e trimis pentru studii la Academia ioniană din Corfu. Luîndu-și diploma, A., după câteva popasuri la
ARISTIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285453_a_286782]
-
al lui Petru Bucșa, țărani. A frecventat cursul gimnazial al Liceului „Regele Ferdinand” din Turda, apoi Școala Normală, la Abrud, Cluj și Deva, până în 1941. Combatant în cel de-al doilea război mondial (în 1944 era sublocotenent de rezervă în Batalionul 12 de vânători de munte din Câmpina), rănit pe front, la Banská Bistrica, se afla, la sfârșitul conflagrației, în Spitalul Militar de la Făgăraș. Se stabilește la Cluj și se înscrie la Facultatea de Drept. În 1954, după licență, este numit
BUCSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285899_a_287228]
-
ani, în jurul vârstei de 18 ani, apare acasă, imediat după expirarea perioadei pe care trebuia să o execute la școala de corecție. Este luat în armată. De aici dezertează, fiind condamnat de tribunalul militar la o pedeapsă de trei ani, - batalion disciplinar. După absolvirea școlii, inculpata, împreună cu celălalt frate și cele două surori, rămâne în casa părintească, suportând influența distructivă, negativă a mesajelor parentale și ale mediului relațional. Cu puțin timp înainte ca inculpata să împlinească vârsta de 15 ani, îi
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
alcătuit din trupe austriece ale lui Kienmayer și din cele rusești ale lui Kutuzov. Trupele franceze au dezlănțuit atacul în conformitate cu planurile lui Napoleon: să disperseze inamicul și să-l prindă în mai multe capcane. Pentru îmbărbătare, în centrul batalioanelor au fost amplasate fanfarele. Se mergea la luptă cântând: „în dușman vom da năvală, / Ce-om mai râde, să te ții!” Exact ca pe vremea măritului Ștefan cel Mare și Sfânt al nostru, despre care Hasdeu spune că este autorul
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
menținut o stare de acalmie. Pentru asigurarea securității trupelor ce încercuiau Plevna, s-a decis ocuparea cetății Rahova, situată la jumătatea drumului dintre Plevna și Vidin 249. Rahova a fost eliberată la 9 noiembrie 1877, după ce sosise de la Bechet un batalion de milițieni români comandați de generalul Lupu, care a preluat comanda cetății 250. După căderea Rahovei, blocada trupelor româno-ruse asupra Plevnei este completă. În aceste condiții, la 28 noiembrie 1877, Osman Pașa a încercat să spargă încercuirea, dar fără succes
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
din Ostrov avea hramul "Sf. Nicolae" fiind construită în anul 1861. Din anul 1880 până în 1891 în orașul Ostrov a staționat un regiment de infanterie al armatei române. Începând din anul 1891 în cazarma "Traian" din localitate a staționat un batalion de infanterie 1427. Populația orașului se cifra, la sfârșitul secolului al XIX-lea, la aproximativ 3 000 de locuitori, din care: circa 2 800 erau români. De altfel, populația plășii Silistra Nouă era de aproximativ 30 000 de locuitori. Comuna
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
e lumea, Dreptatea, libertatea nu sunt numai un nume, Ci-aievea s-a serbat. Încingeți-vă spada la danțul cel de moarte, Aci vă poarte vântul, cum știe să vă poarte A țopăi în joc! Aci vă duceți valuri în mii batalioane, Cum în păduri aprinse, mânat în uragane, Diluviul de foc. Vedeți cum urna crapă, cenușa reînvie, Cum murmură trecutul cu glas de bătălie Poporului roman; Cum umbrele se-mbracă în zale ferecate, Și frunțile cărunte le nalță, de departe Un
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
cearta nu se terminase. Îl Îmbolnăvea să se despartă așa. S-a Întors În America cu un vapor luat din Genova. Luz s-a Întors În Pordenone, ca să deschidă un spital acolo. Locul acela era pustiu și ploios, și un batalion de arditi era Încartiruit acolo. Și iarna, În orașul acela ploios și plin de noroi, maiorul batalionului se culcă cu Luz - care nu mai cunoscuse vreun italian Înainte - și până la urmă i-a trimis lui Nick o scrisoare În State
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
vapor luat din Genova. Luz s-a Întors În Pordenone, ca să deschidă un spital acolo. Locul acela era pustiu și ploios, și un batalion de arditi era Încartiruit acolo. Și iarna, În orașul acela ploios și plin de noroi, maiorul batalionului se culcă cu Luz - care nu mai cunoscuse vreun italian Înainte - și până la urmă i-a trimis lui Nick o scrisoare În State, În care-i spunea că povestea lor fusese doar ceva Între un băiat și o fată. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pe care o făcea malul celălalt și nămolul Înălbit de soare, acolo unde săpaseră austriecii. De când Îl văzuse ultima oară, locul devenise foarte verde și luxuriant, și faptul că devenise un spațiu istoric nu-i adusese nici o schimbare, lui, râului. Batalionul se așezase de-a lungul malului stâng. Malul era punctat de gropi În care stătea câte un soldat. Nick observă atent unde erau așezate mitralierele și pistoalele de semnalizare, În rastelele lor. Soldații așezați În gropi dormeau. Nu-i ataca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
trebui să te trimit la comandamentul central. — Bine, spuse Nick. Auzi, Îl știi pe căpitanul Paravicini? Ăla Înalt cu mustăcioară, care a fost arhitect și vorbește engleza? — Îl cunoști? — Cât de cât. — Ce companie comandă? — A doua. El e comandantul batalionului. — Bine, spuse Nick. Era ușurat să afle că Para era bine. Hai să mergem la batalion. De când ieșise Nick din oraș, trei șrapnele explodaseră sus, spre dreapta, deasupra unei case distruse, și de atunci bombardamentul Încetase. Dar ofițerul ăsta arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Ăla Înalt cu mustăcioară, care a fost arhitect și vorbește engleza? — Îl cunoști? — Cât de cât. — Ce companie comandă? — A doua. El e comandantul batalionului. — Bine, spuse Nick. Era ușurat să afle că Para era bine. Hai să mergem la batalion. De când ieșise Nick din oraș, trei șrapnele explodaseră sus, spre dreapta, deasupra unei case distruse, și de atunci bombardamentul Încetase. Dar ofițerul ăsta arăta ca și cum ar fi fost bombardat. Atât era de Încordat și vocea nu-i suna deloc firesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și vocea nu-i suna deloc firesc. Nick era agitat din cauza pistolului. — Bagă ăla la loc. E ditamai râul Între tine și ei. Dacă mi s-ar părea că ești spion te-aș Împușca pe loc. — Hai. Să mergem la batalion. Ofițerul ăsta Îl enerva. Căpitanul Paravicini, maior provizoriu, mai slab și arătând mai britanic ca niciodată, se ridică de la masa din adăpostul care constituia cartierul general când Nick Îl salută. — Salut. Nu te-am recunoscut. Ce-i cu uniforma asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
așa de atent la detalii, ca să păstreze totul În ordine și să știe unde se află, dar deodată, fără motiv, devenea confuz, ca acum, când stătea Întins pe un pat de campanie, În adăpostul comandamentului central, alături de Para, care comanda batalionul și el purta porcăria aia de uniformă americană. Se ridică În capul oaselor și privi În jur. Toți se uitau la el. Para ieșise. Se Întinse la loc. Partea cu Parisul veni mai devreme decât de obicei și de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
spuse Nick. Simțea că-i vine din nou. Ne-am Înțeles? — Desigur, spuse Nick. Încerca s-o Înăbușe. — Orice chestie de genu’ ăsta ar trebui făcută noaptea. — Fără-ndoială. Știa că de acum n-o mai poate opri. Comand un batalion aici, Înțelegi? spuse Para. — Și de ce n-ai face-o? spuse Nick. Uite-o că-ncepe. — Doar știi să scrii și să citești, nu? — Da, Îi răspunse Para cu blândețe. — Singura problemă-i că nu comanzi decât un batalion al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
un batalion aici, Înțelegi? spuse Para. — Și de ce n-ai face-o? spuse Nick. Uite-o că-ncepe. — Doar știi să scrii și să citești, nu? — Da, Îi răspunse Para cu blândețe. — Singura problemă-i că nu comanzi decât un batalion al dracu’ de mic. Imediat ce o vor Întări din nou, o să-ți dea compania Înapoi. De ce nu-i Îngroapă pe morții ăia? I-am văzut deja. N-am chef să-i mai văd o dată. Din partea mea, poa’ să-i Îngroape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
venea de la tatăl lui, Edgar Phineas Andrews. Nu erau o familie aristocrată, dar erau bogați. În trecut, Andrews tatăl se făcuse cunoscut prin farmecul, talentul său incredibil de vorbitor și generozitatea sa. Ajutat de soția sa, Matilda, obișnuia să invite batalioane de musafiri care să-i țină companie săptămâni Întregi, timp În care aveau loc petreceri spumoase la care musafirii trebuiau să se Îmbrace În costumele localnicilor coloniei pe care o aleseseră ca temă pentru petrecerea din seara respectivă. Peste ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
gând să se lase dat la o parte din luptă și nu era nici măcar dintre acei ofițeri aristocrați, gata în orice moment să-și renege oamenii. De aceea, după ce își drese vocea, răspunse cu glas ferm: — La drept vorbind, Eminentissime, batalionul meu nu cere decât să lupte. încetând din nou să se joace cu pumnalul pe care îl folosise pentru a concentra privirile generalilor către diversele puncte ale hărții, Etius îi adresă un zâmbet ironic și totodată compătimitor. — Batalionul... așa-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
vorbind, Eminentissime, batalionul meu nu cere decât să lupte. încetând din nou să se joace cu pumnalul pe care îl folosise pentru a concentra privirile generalilor către diversele puncte ale hărții, Etius îi adresă un zâmbet ironic și totodată compătimitor. — Batalionul... așa-i spui? „Legiunea Mâța Moartă“! Cu însemnul acel ridicol! Rănit de sarcasmul său, Metronius păru să se tulbure pentru o clipă, dar își reveni repede. Stând nemișcat în poziție de drepți, preciză: — Cu siguranță, însemnul lor e destul de neobișnuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]