3,424 matches
-
dintr-o zidire fără nume. Mucegaiul, ca o floare de nuntă în piept. Isaia dănțuiește, cresc muguri pe cruce! Cunoștea pe de rost toate cântările. Viața o repetiție continuă în câteva "Ceasuri Împărătești". Învierea, o promisiune amânată, legată nod de batistă. La 16 ani, viața pe orizontală era o curgere domoală. Petru era decorul. Cu ochii închiși, cu bărbia căzută, cu genunchi tociți, cu palmele încleștate, cu umerii exfoliați, cu fruntea brăzdată. Un decor nu-l poți locui cu un alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
-ni-a, Ge-ni-a, Ge-ni-a!" 12 roți înglodate de viață se rostogoleau pe Copou, în jos. Ca să privești cerul, trebuie să te întinzi pe spate, să-ți decupezi pleoapele, să-ți ștergi cristalinul cu un colț de batistă, să storci irișii de lumină, apoi, lepădat de ispită, să îmbrățișezi cu tot pământul în care te-ai adunat: Transparența este izvor de lut. Transparența ascunde atât cât încape o cruce. Transparența desface muguri în oglindă. Cerul privit prin lacrimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
la viață. Leapădă-te de îngerii mincinoși, dă foc icoanelor ce nu știu să zâmbească, abandonează semnele în cămașa, în țolul de cordele, fii contemporan cu tine, cu seva ce rămâne dâră pe trotuare, cu tusea ce te descompune în batistă, cu bocancii prin ale căror găuri devii tot mai puțin! Îndepărtează-te de cei care îți promit viitorul ce seamănă a bulgăre de zăpadă adunat din iernile lor! părintele Tatu, citea negânditele în pridvorul bisericii. Tu ești esența. Doamne! Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
dezertări se fac fără "de acord", "rog aprobați"; în colțul din dreapta, sus, pe o coală A4 din viață, Dumnezeu refuza să pună semnătura. Orice intermediere, o decimare a intenției de a fi unu; Petru lega cerul la ochi cu o batistă, apoi pășea în taină: Pasul acesta este al meu, pasul acela este al ei și iar al meu. Pasul meu nu poate exista fără pasul ei. Cine pe cine trece de mână? Depărtările dau consistență libertății. În doi, libertatea este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
nimicul lasă dâră de pământ în icoană. Nimicuri se întind ca o pecingine pe un obraz liniștit de mare. Sfredele nimicul stâncile umple fântâna până la ghizdele; se împrăștie nimicul în toate celulele identitatea se înnoadă singură într-un colț de batistă. Nimicul, cod de bare scrijelit pe o cruce. Ce aștepți de la viață, copile? Te-ai izolat într-un prezent obscur surâsul chibritului aprinde felinare-n oglindă. Te ascunzi într-un trecut anost nimic mai comod decât confortul într-o fotografie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pe gură, niciodată. Demult, tare de mult, am îndrăznit, apoi am pierdut-o într-un șotron de lumină. Părinte, lăcrimează de fiecare dată când necurăția îi atinge veșmântul, te rog, dă-mi ascultare zilnic să-i șterg chipul cu o batistă curată. Frate, tu scrii bilețele de dragoste? Le împăturești și le ascunzi sub rama icoanei? Dimineața, la proscomidie, printre acatiste, printre morți, printre vii, obsesiile tale nelegiuite. Nu ești nici primul, și nici ultimul, care se îndrăgostește de chipul Fecioarei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pământ, fără un scop definit, moartea sufla în foi. În mijlocul bisericii, două umbre arzînde se țineau de mână într-un șotron dantelat cu tăciune. Până mai sus de crestele Bârgăului, arderile de tot înmiresmau văzduhul; Dumnezeu, alergic, strănuta într-o batistă albă. Sănătate! Facă-se-n voia ta, Părintele meu îmbătrânit de bătrânețile lumii! La ora două dormeau lemn puterile cerești. Lemnul, ca să fie treaz, trebuie să înverzească continuu sau să ardă în pară. Focul este viu, verdele este viu, lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Mama mai avea doi îngeri cărora trebuia să le umple buzunarele. Spațiul lui Petru dimensiona nimicul în două jumătăți identice. Biserica, cochilie de melc goală pe dinăuntru, pe dinafară. Pe valea Bârgăului a coborât noaptea. Petru a împăturit chipul în batistă, l-a dosit în buzunarul cămăși, a adormit cu el în inimă. În fotografie, s-a făcut târziu mai devreme. 75. Timpul. Fuga de timp se întâmplă în inimile virusate de existența acestuia. Sângele obsedat de fluiditatea prezentului se caută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
lui Antonio Guicciardini. Am început să fac tărăboi: voiam să-l învinovățesc pe cărăuș de hoție, deoarece el se dusese să ia lemnele pentru celălalt; tandem 1 Giovanni Machiavelli intră în vorbă la mijloc și ne făcu să ne împăcăm. Batista Guicciardini, Filippo Ginori, Tommaso del Bene și alți cîțiva de la oraș mi-au cerut fiecare cîte un stînjen tocmai cînd bătea vîntul acela de la miazănoapte. Eu le-am făgăduit la toți; trimisei unul lui Tommaso, care a ajuns însă la
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
-l ajută la măcelărie doboară boul cu maiul. Așa încît, văzînd de partea cui era cîștigul, le-am spus celorlalți că nu mai am lemne; și din pricina aceasta s-au supărat pe mine cu toții nespus de rău, mai cu deosebire Batista, care o socotește și pe aceasta drept una din nenorocirile ce s-au abătut peste Prato. După ce ies din pădure mă abat pe la un izvor, iar de aici mă duc într-un loc al meu unde am întins plase și
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
niciodată: o fanfară se Împingea peste noi, cu muchiile ei cu tot, afară din acel televizor. Murise... Da, murise un suprem și-l Îngropau, iar acel martie cînd mama m-a dus cu sine Într-o sală imensă, plină de batiste și unde m-am Întîlnit cu televizorul, a fost, ca pentru colonelul Aureliano Buendía copil, după-amiaza În care tatăl său l-a luat de mînă și l-a dus să-i facă cunoștință cu gheața. Mult mai tîrziu mi-am
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ca un om prevăzător ce era și iată că în el avea să se odihnească trupul cine știe cărui demnitar comunist, răpus de ascuțișurile luptei de clasă... Când ieșiră înapoi la lumina zilei, Stelian îl văzu pe Iorgu ștergându-și ochii cu batista, copleșit de emoție și de o adâncă tristețe. Oare acolo, în Israel, se întrebă el retoric, o să se găsească oare vreun colț de cimitir și pentru mine?... De ce-ți faci asemenea griji, tată? îl consolă Valentin, care tocmai ducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cu funcții mari în partid stăteau de vorbă învăluiți în norișori albăstrii și aromați de țigări capitaliste. Temutul șef de la MAI tocmai îi explica ceva academicianului Constantinescu, care părea însă pentru moment mai ocupat să își șteargă bine, cu o batistă, ochelarii cu dioptrii multe, iar Ceaușescu, așezat mai departe, strategic, într-un capăt al mesei, se mulțumea să-i asculte pe ceilalți, cu un aer în aparență condescendent și modest. O chelneriță de partid și de stat, brunetă, înfloritoare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mutră posomorâtă, el scoase în tăcere dintr-o plasă două pâini negre, un baton de salam rusesc și trei cutii de conserve, pe care le lăsă pe un colț al mesei, apoi se așeză pe scaun și își șterse cu batista fruntea transpirată; era obosit, fiindcă venise pe jos tocmai de la gara din Vidra. Stelian mai lucră puțin la scriptele sale, ca să nu lase neterminat ce începuse, apoi le strânse de pe masă și le vârî cu grijă într-un dosar. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
începu de astă dată să lăcrimeze și să-i spună fratelui ei că peste familia lor dăduse un mare și neașteptat necaz. Ce necaz?! se miră Virgil, remarcând în acel moment absența lui Sever. Norica își șterse ochii cu o batistă, se duse să închidă mai bine ușa de la intrare, îi turnă într-o cană niște cafea menado și îl pofti să stea la masă. Lucrurile, începu ea să-i relateze, stăteau cam în felul următor. Sub pretextul cusut cu ață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și se așeză pe un scaun, curios să afle pentru ce motiv fusese chemat de acasă într-o zi de duminică. Noroc, nea...! îi aruncă din vârful buzelor secretarul de partid al comunei, ștergându-și fața de nădușeală cu o batistă mototolită și murdară. Stelian avu impresia că vorbele celuilalt aduceau cu un mârâit de dulău întărâtat, care nu poate totuși să muște. Fără îndoială că istoria recentă cu verișorul Marangoci de la cooperativă nu-i picase tocmai bine la lingurea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și nu-ți mai rămân decât cioburile... Brusc, profesorul Barbilian tăcu și își întoarse capul spre prietenul său, care începuse să râdă cu atâta poftă, încât îi dădură lacrimile. Luându-și seama, el se opri din râs și, scoțându-și batista din buzunar, începu să se șteargă plin de demnitate și de eleganță pe obraji. De ce râzi, Vianule?... se prefăcu nedumerit profesorul Barbilian. Ai uitat că din cauza ta m-am încâlcit atât de tare în mrejele poeziei, că era să ajung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Cum nu prea era în temă, încercă să o scalde, spunând că nu avusese încă timp să aprofundeze problema, dar că avea de gând să se documenteze serios cât de curând. Bine, documentează-te! admise profesorul, ștergându-și cu o batistă chelia roșie și transpirată. Mă interesează părerea unui june ucenic al lui Euclid ca dumneata. Vreau să te fac mâna mea dreaptă, dacă ești vrednic. Ideea profesorului îl surprinse pe Victor, mai ales că domnul Barbilian nu se întâmpla să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
auzi mai bine. Stai liniștită, mamă, o îndemnă femeia între două vârste, așezându-i mai bine căpătâiul și ajutând-o să se așeze la loc. Bătrâna mai îndrugă ceva și începu să tușească urât, scuipând o flegmă gălbuie-roșcată într-o batistă. Domnul Barbilian e un mare poet, afirmă cu glas liniștit Felicia. Victor băgă de seamă că atât glasul, cât și expresia feței îi erau schimbate și simți că, din acel moment, între ei doi se stabilise o relație de înțelegere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
în dezordine. "Vineri ! Dora a fost operată miercurii 11 noiembrie, sunt peste patruzeci și opt de ore de atunci ! Ce se întâmplă cu mine ? Unde sunt ? Să alerg repede la ea !" Bagă repede în buzunarul bluzonului ceea ce crede a fi batista lui căzută pe jos, umedă și mototolită. Coboară în grabă o scară în spirală pe care nu își amintește să o fi urcat. Se oprește la recepția unui hotel total necunoscut și scoate cartea bancară ca să plătească. "A plătit doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
se miște ca să își scoată bluzonul. Valuri de sudoare se preling de-a lungul spinării, a coapselor, a gâtului, a frunții. Încă puțin și picături vor ajunge la gură, poate amestecate cu alte picături sărate. Automat caută în buzunarul bluzonului batista și își tamponează tâmplele, fruntea, pomeții obrajilor... Ciudat, batista are un parfum care nu este al lui, un parfum proaspăt de ... Ușa se deschide și un pat pe rotile se apropie cu un clinchet abia audibil de patul neocupat. Victor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
se preling de-a lungul spinării, a coapselor, a gâtului, a frunții. Încă puțin și picături vor ajunge la gură, poate amestecate cu alte picături sărate. Automat caută în buzunarul bluzonului batista și își tamponează tâmplele, fruntea, pomeții obrajilor... Ciudat, batista are un parfum care nu este al lui, un parfum proaspăt de ... Ușa se deschide și un pat pe rotile se apropie cu un clinchet abia audibil de patul neocupat. Victor sare în picioare ca împins de un resort și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
de ... Ușa se deschide și un pat pe rotile se apropie cu un clinchet abia audibil de patul neocupat. Victor sare în picioare ca împins de un resort și deschide ochii. Cu stupoare constată că ține în mâna strânsă nu batista lui, ci o fină dantelă roz. O bagă cu grabă în buzunarul bluzonului, ca un hoț prins asupra faptului. Doi bărbați în alb instalează o pacientă în patul disponibil după care ies fără nici o vorbă. Victor, dragul meu ! Dora ! A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ori de lavandă asemănător cu cel cel al doctoriței Alindora, ca și al... Victor tresare și se redresează. "Parfum de brad ! Așa era parfumul femeii fără nume ! Așa este și parfumul dantelei roz pe care o are în buzunar, în locul batistei..." Mai reușește să spună doar " Am plecat, noapte bună, draga mea" și iese din salon cu pași furișați. Grilajul patului Dorei rămâne coborât. Dora a prins puteri și înalță căpătâiul patului. Se întoarce pe o parte ca să poată examina noua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
sticluță de horincă maramureșeană care face bine la frig. Dar, nu mi-ați spus care este ținta călătoriei dumneavoastră prin fundul ăsta de țară... Bărbatul și-a scos căciula ca să o scuture de zăpadă și își șterge fața cu o batistă enormă în carouri bleu. Dora îl poate studia mai bine. Așa cum se putea presupune din culoarea bărbii, nu este tânăr ; în jurul ochilor străjuiți de gene dese, lungi și negre de parcă ar fi rimelate, este săpat un păienjeniș de riduri vizibile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]